Oase cu urme de tăieturi vechi de 1,95 milioane de ani, descoperite în România7 min read

Urme fine lăsate de unelte de piatră pe oase de animale descoperite în Oltenia arată că strămoșii omului erau în România acum aproape 2 milioane de ani. E cea mai veche dovadă clară din Eurasia. 

Un studiu recent,// „Hominin presence in Eurasia by at least 1.95 million years ago”, nature.com // publicat în revista Nature Communications, aduce dovezi clare că homininii – strămoși ai omului modern – trăiau pe teritoriul actual al României acum cel puțin 1,95 milioane de ani. 

Dovezile provin din situl paleontologic Grăunceanu, situat în Valea Oltețului, județul Vâlcea, unul dintre cele mai importante situri din Pleistocenul timpuriu din Europa Centrală și de Est.

Nature Communications

Cercetătorii au identificat 20 de oase de animale care poartă urme de tăieturi, dintre care opt sunt considerate „de înaltă încredere”. Acestea provin în special de la mamifere erbivore, cum ar fi cervide (căprioare), dar și de la un mic carnivor.

Tăieturile sunt poziționate în zone anatomice specifice, acolo unde se atașează mușchii, indicând activități de tranșare și extragere a cărnii. Astfel de urme sunt specifice folosirii unor unelte de piatră.

Analiza a fost realizată de o echipă formată din specialiști în paleoantropologie, geochimie, arheologie și morfologie 3D, de la universități și institute precum Ohio University, Smithsonian Institution, University of Arkansas și University of Melbourne. Din echipă a făcut parte și cercetătorul român Virgil Drăgușin, geolog la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” din București.

Pentru a verifica dacă urmele sunt rezultatul folosirii unor unelte, și nu efecte ale eroziunii, ale mușcăturilor de prădători sau ale proceselor naturale, cercetătorii au folosit o tehnică de analiză avansată, dezvoltată recent: profilometrie 3D non-contact. Aceasta permite înregistrarea extrem de precisă a formei urmelor, care apoi sunt comparate cu o bază de date de 898 de tipuri de urme cunoscute, produse de oameni, animale sau sedimente.

Datarea sitului a fost realizată prin metoda uraniu-plumb (U-Pb), aplicată pe fragmente de dinți fosilizați, un lucru neobișnuit pentru acest tip de analiză. Geochimistul Jon Woodhead a reușit să obțină o serie de rezultate clare și strâns grupate, care confirmă că situl are o vechime mai mare de 1,95 milioane de ani. 

Rezultatul îl plasează înaintea sitului /Dmanisi din Georgia,/ Mai multe, aici: en.wikipedia.org // considerat până acum cel mai vechi loc din Eurasia unde există dovezi sigure ale prezenței homininilor (datat la 1,8 milioane de ani).

Situl Grăunceanu a fost excavat pentru prima dată în anii 1960, iar fosilele descoperite atunci includ peste 4.500 de fragmente osoase de animale, multe dintre ele aproape complete. Printre speciile identificate se numără strămoși ai girafelor, hiene, pisici cu colți-sabie, păsări asemănătoare struțului și chiar pangolini, o faună neobișnuită pentru Europa de azi. 

Zona era la acea vreme un peisaj de vale fluvială, cu păduri, pajiști și perioade de inundații regulate, care au favorizat conservarea resturilor biologice.

Cercetarea este importantă prin vechimea descoperirii, dar și prin acuratețea metodei și validarea riguroasă a urmelor. Deși nu au fost găsite fosile umane, urmele de tăiere, asociate cu datarea clară, reprezintă dovezi solide ale prezenței homininilor în această regiune.

Studiul contribuie esențial la înțelegerea modului în care strămoșii oamenilor s-au răspândit în afara Africii. Prezența lor în România cu 150.000 de ani mai devreme decât în Georgia arată că migrarea înspre Eurasia a început mai devreme decât se credea. Urmează noi cercetări care ar putea identifica și alte urme ale prezenței umane timpurii în regiune.

Descoperirea pune România pe harta celor mai vechi locuri din Eurasia cu dovezi sigure privind activitățile homininilor.