Ar trebui oare să-mi iau un telefon pliabil?19 min read

Cât de util este un telefon pliabil în 2024? Am încercat Samsung Galaxy Z Fold6 ca să aflu răspunsul.

Regula este că nu-ți cumperi niciodată un produs aflat la prima sau a doua generație, dacă nu vrei să fii beta tester. La a șasea, însă, se poate presupune că tehnologia e deja matură și n-ar mai trebui să dai peste buguri majore. Deci, e cazul să-mi cumpăr un telefon pliabil? Am încercat (probabil) cel mai bun model disponibil pe piață, să găsesc un răspuns.

Am folosit Samsung Galaxy Z Fold6// Disponibil pe samsung.com // pentru două săptămâni ca telefon principal. Tocmai pentru că, dacă vrei să citești un review clasic, sunt deja câteva zeci de articole cât se poate de cuprinzătoare, m-am gândit că experiența de utilizare de zi cu zi e mai interesantă.

Taskbaru este o noutate utilă, care amintește de macOS. Foto: Mihai Ghiduc

Prima impresie: arată bine

Primul lucru care mi s-a părut interesant este viteza cu care am reușit să-l setez și să preiau informațiile de pe vechiul telefon. De regulă, când fac un asemenea transfer, nu mut și pozele sau clipurile, dar acum le-am selectat din greșeală și totuși n-a durat decât câteva minute să găsesc totul pe telefonul nou. Au fost chiar și câteva aplicații sideloaded, pe care nu le-am descărcat din Google Play, care s-au transferat fără probleme.

În schimb, telefonul nu a preluat nici wallpaperul și nici felul în care aranjasem pe ecran aplicațiile – presupun că din cauza aspect ratioului diferit. 

Apropo de aspect ratio, acesta este unul destul de alungit, de 22:9 (la un ecran de 6,3 inchi, 16 centimetri), dar semnificativ mai simpatic și utilizabil decât mult prea ciudatul 23.1:9 pe care îl aveau Fold5 și modelele precedente. Pentru cine a utilizat un telefon Sony (care folosește un aspect cinematografic, 21:9) – și eu am folosit câteva, tot în teste – experiența e relativ similară. 

M-am surprins folosind cel mai des telefonul fără a-l deschide, fiindcă ecranul e îngust și e destul de ușor de mânuit – chiar dacă telefonul e mai gros. Dezavantajul ar fi că e mai greu să accesezi partea de sus a ecranului dacă vrei să-l folosești cu o mână.

Atunci când mă întorceam la telefonul meu obișnuit, în general pentru a recupera vreo parolă sau pentru aplicațiile de banking – n-am vrut să trec prin toate autentificările pentru doar zece zile – ecranul de 6,47 inci, cu aspect ratio 19.5:9 mi se părea subit imens și chiar un pic retro. Marginile rotunjite și camera tip teardrop ale vechiului telefon, care contrastează cu liniile drepte ale lui Fold6, nu au ajutat.

Altfel, grosimea contează. Cei 1,22 cm, când e pliat, deși mai puțin evidenți decât la modelele anterioare, sunt uneori prea evidenți, mai ales când ții telefonul în buzunarul unor pantaloni de vară, dar nu atât de deranjanți pe cât m-aș fi așteptat. Greutatea de 239 de grame mi s-a părut acceptabilă. 

Telefonul arată semnificativ mai bine, datorită designului modificat, iar noua balama chiar îl face să se simtă ca două telefoane unul peste altul (m-a și întrebat cineva de ce am două telefoane la fel). Cu ocazia redesignului a dispărut și fanta ciudată din zona ecranului pliat, care dădea altor modele un aspect ușor trapezoidal. 

L-am folosit prea des fără să-l deschid?

În schimb, ușoara adâncitură din ecranul interior (de 7,4 inchi sau 19,3 centimetri) continuă să existe, chiar dacă mai diminuată. Spun asta în condițiile în care poate cea mai bună funcție a lui Z Fold6 e transferul conținutului de pe ecranul exterior pe cel interior atunci când îl deschizi. Cel mai adesea, am folosit asta când m-am uitat la clipuri video, fie că erau unele de pe YouTube sau din galeria foto. 

Adesea am simțit nevoia să întorc ecranul, care are un aspect ratio de 20.9:18, pentru a vedea clipul ceva mai mare, iar în acest caz adâncitura e fix pe mijlocul clipului – dar e vizibilă doar dacă ții luminozitatea foarte redusă. Aspectul pătrățos face însă ca mare parte din ecran să rămână nefolosit. Pentru clipurile verticale, vizionarea e chiar mai plăcută pe ecranul exterior.

Am mai folosit ecranul mare și pentru a edita texte sau a răspunde la e-mail-uri. Taskbarul care te ajută să navighezi dintr-o aplicație în alta e foarte util, dar mai puțin utilă e posibilitatea de multitasking, mai multe aplicații deschise – exclusiv pentru că multor dezvoltatori încă nu le pasă de pliabile, ceea ce înseamnă că destule aplicații nu sunt compatibile cu această funcție. Și tastatura care se întinde pe două ecrane e cam incomodă.

Simt că ecranul interior ar fi fost și mai util dacă aș fi avut un S Pen dedicat.// „S Pen Fold edition”, samsung.com // Acesta însă se achiziționează separat și nu a venit cu telefonul pe care l-am testat. Asta creează probleme suplimentare, de natură practică, cum ar fi că trebuie să cumperi și o husă în care să-l ții, dar și estetică – stylusul e negru, telefonul argintiu – care s-ar fi rezolvat dacă toate astea veneau din start cu telefonul.

Cu această ocazie mi-a amintit și că nu poți folosi un S Pen de la o tabletă Samsung – telefonul te avertizează imediat că poți deteriora ecranul și, oricum, nu merge. Ceea ce e păcat, pentru că poate aș fi folosit mai des funcția AI de „sketch to image”, specifică modelelor pliabile Flip6 și Fold6 – desigur, dacă aș fi fost capabil să desenez la fel de bine ca Matei Branea. // Pe instagram.com //

Ai traducerea conversațiilor atât de lla Samsung, cât și de la Google. Foto: Samsung

AI: util sau gimmick?

Că veni vorba de inteligența artificială, numită de Samsung Advanced Intelligence, telefonul are mai toate funcțiile pe care le găsești pe modelele Samsung de top. Dintre acestea, sumarizarea și traducerea articolelor (doar dacă folosești browserul Samsung) sau traducerea automată a conversațiilor (unde devine util faptul că poți folosi concomitent ambele ecrane) mi s-au părut cele mai utile. Dacă utilizezi tastatura Samsung, ai și traducerea automată a mesajelor sau posibilitatea de a-i cere să facă un mesaj să sune mai profesional (practic, un mini-ChatGPT).

Deloc surpinzător, pentru funcțiile AI non-Google (ca „circle to search”, disponibilă acum pe mai orice Android), trebuie să folosești aplicațiile Samsung, ceea ce înseamnă să-ți schimbi un pic obiceiurile dacă vii de la un alt brand. Așa că, de exemplu, am folosit ceva mai puțin autoselectarea cu AI a unor elemente din fotografii (similară cu selectarea subiectului din Adobe Lightroom), în special a persoanelor, – care pot deveni stickere – pentru că prefer Google Photos, unde îmi țin toată arhiva.

De asemenea, apar uneori dublaje. Ai traducere automată a conversației atât în Google Translate, cât și în Samsung Interpreter – cu avantaje și dezavantaje. Chiar și folosirea ambelor ecrane, interior pentru tine, exterior pentru interlocutor, poate fi activată în ambele aplicații. 

Un avantaj e că, în cazul AI-ului Samsung, poți folosi exclusiv procesarea în telefon, n-ai nevoie de net, dar trebuie să bifezi acest lucru din settings.

Sistemul de camere e asemănător celui de la S24. Foto: Mihai Ghiduc

Aș fi vrut un zoom mai puternic

Partea de fotografie e un pic dezamăgitoare. Deși e un telefon al cărui preț pornește de la 2.000 de euro (9.999 de lei, pe site-ul oficial), sistemul de camere nu se apropie de cel de la Galaxy S24 Ultra, ci este aproape similar cu cel de la S24, cel mai ieftin din seria de flagshipuri Samsung. 

Situația e frustrantă mai ales când ai nevoie de zoom, pentru că maximum ce poți obține e un 3x optic, iar restul e digital – și nu foarte bun. În schimb, fotografiile făcute noaptea ies surprinzător de luminoase și plăcute, dacă nu te uiți prea de aproape la detalii..

În cazul camerei de selfie, Z Fold6 are una de doar 10 MP pe ecranul exterior, față de 12 MP la S24. Pe interior ai însă o ciudată cameră de 4 MP ascunsă sub pixelii de pe ecran, în partea dreaptă a acestuia, a cărei utilitate n-o prea văd – cu excepția unor eventuale teleconferințe. Cum, în august, dacă încerci să aduni trei persoane la o discuție, una e în concediu, n-am avut ocazia asta.

Perioada de testare s-a suprapus cu Summer Well, așa că am înregistrat câteva clipuri în timpul concertelor de acolo. Am folosit setările standard și, în general, telefonul s-a comportat bine, dar s-a și încălzit destul de repede. La 8K și 30 fps, cât poate duce maximum, încălzirea e și mai evidentă. Au mai fost câteva situații în care l-am simțit că se încălzește, în general când îl foloseam afară – la temperaturile din august –, chit că nu făceam mare lucru pe el.

În general, n-am avut probleme de luminozitate, chiar și când eram afară – în lumina din august – și nici de baterie. Cei 4.400 mAh au fost suficienți ca să nu umblu cu baterie externă după mine, dar nici n-am avut vreo zi, în perioada de testare, în care să fiu pe drumuri de dimineața până seara.

Partea bună este că telefonul are 12 GB de memorie RAM în varianta sa standard, în timp ce capacitatea de stocare pleacă de la 256 GB. Pentru încă 600 de lei, poți lua unul de 512 GB, iar pentru varianta de 1 TB trebuie să adaugi 1.170 de lei. La, repet, cei 9.999 de lei ai variantei standard.

Util, dar doar pentru un număr limitat de persoane

Principala concluzie la care am ajuns este că pentru o persoană ca mine, care-și petrece mare parte din timp la laptop, ar fi o investiție nejustificată. Și cred că oricine se gândește să-și ia, va trebui să se uite atent la specificații și la felul cum utilizează, de obicei, telefonul. 

Cred că principalul cumpărător este cineva care e mai mereu pe drumuri și vrea să poarte cât mai puține obiecte după el, dar nu are niciodată de lucrat foarte mult pe un singur document, sau poate persoane mai artistice sau care creează conținut în călătorii. Desigur, există și DeX, varianta prin care telefonul devine practic un desktop, dacă ai acces la un monitor extern și o tastatură – dar cred că așa ceva găsești doar la hoteluri de 5 stele.

Dacă te concentrezi pe performanță, de aproximativ aceeași bani ca varianta de 1TB îți poți cumpăra un S24 Ultra și o tabletă Tab S9. Și asta pe site-ul oficial, pentru că există deja destule variante cu discounturi serioase.