Colaj de Alec Pop. Foto: Ioan Stoleru; Wenjin Chen și Rick Loomis/Getty Images

„I Should Buy a Boat”  22 min read

De Dragoș C. Costache 14.07.2021

Meme, glume și lume pe o poză random de pe Internet, dar mai ales implicațiile sale periculoase pentru societate

Undeva în aprilie 2021, Ioan Stoleru, un prieten de Facebook, adică un om pe care nu-l cunosc în viața reală, dar cu care mă înțeleg și cu care am valori comune, a postat o poză mișto pe Facebook. Poza îl arată pe el, în echipament complet de munțoman, cu bețe de trekking în mâini, profilat peste o vale pe o creastă de munte înzăpezită și privind în zare, cu caption-ul „I Should Buy a Boat”.Trimitere la o memă cu o pisică în costum, însoțită adesea de această expresie: knowyourmeme.com Poza e foarte mișto și drept urmare s-a interacționat din greu cu ea – a primit like-uri, love-uri și o întreagă panoplie de comentarii apreciative inițiale.

Mărețul Algoritm

Undeva în străfundurile Facebook-ului, însă, niște rotițe au început să se învârtă și o parte din Mărețul Algoritm, stăpânul feed-ului și degrabă vărsătoriul de conținut, s-a activat. A văzut că poza aceasta este Bună și, fiind Bună, a decis că merită văzută de toți. Poza cu prietenul de Facebook pe o creastă de munte a fost distribuită către alți prieteni de Facebook, motiv pentru care mai multă lumea a interacționat cu ea, mai multă lume a comentat pe ea și posesorul (presupun) a primit mai multe endorfine.„This is Your Brain on Instagram: Effects of Social Media on the Brain”, northropgrumman.com

Până aici, am descris traiectoria oricărui conținut prin mecanismele algoritmului Facebook. Ar fi putut la fel de bine să fie poza ta de pe plajă care a fost selectată ca Bună sau textul umoristic (scurt, conținutul scurt e prioritizat!) despre fotbal (subiect trending!) pe care l-a scris un prieten înainte de finala Euro. Dar, aici, lucrurile devin un pic diferite. Pentru că mai multă lume a început să glumească și să interacționeze cu alți comentatori de la acea poză așa că, ușor confuz, Mărețul Algoritm a decis nu doar că poza respectivă e Bună, ci că e de-a dreptul Semnificativă, ceva ce nu trebuie ratat. 

Motiv pentru care poza a început să-mi apară în feed cel puțin o dată pe zi. 

Da, de aproape trei luni de zile nu trec două zile fără ca poza să-mi apară cel puțin o dată în feed-ul Facebook. Momentan, ea stă la peste 800 de like-uri și aproape 500 de comentarii. Printre ultimele comentarii putem întâlni: „Mi-era dor de poza asta”, „cmf clan, pe unde ați fost în concediu sau urmează?”, „de ce nu?” și, cu voia dvs., ultimul pe listă, subsemnatul cu „It has returned”. 

E amuzant, pentru că nici autorul postării nu și-a dorit genul ăsta de atenție, nici persoanele care au reacționat la maiestuozitatea postării inițiale nu și-au dorit să tot vadă poza în feed, dar cumva, prin grația algoritmului, s-a format o comunitate în jurul pozei inițiale. Lumea stabilește întâlniri pe poza asta, lumea povestește cum i-a fost ziua, generează conținut nou, photoshopuri cu subiectul pozei inițiale și așa mai departe, la infinit.

Dacă-l întrebi pe subiectul pozei, situația e mai degrabă jenantă. Până la urmă, nu a cerut să i se ofere atâta atenție, nu o apreciază neapărat și genul ăsta de comunitate spontană foarte volatilă are tendința, susținută algoritmic, de a sări calul. Pentru câteva zile, „comunitatea” se mutase pe alte poze mai vechi ale sale. Cine ar vrea să-i comenteze lumea pe poze vechi de ani de zile? Eu, cel puțin, știu că aveam niște poze destul de jenante prin 2010, n-aș aprecia un raid, nici măcar unul prietenos. Plus că genul acesta de mulțimi sunt greu de curatoriat și controlat. Poza lui Ioan Stoleru a fost apreciată. Poza lui Walter Palmer, dentistul care l-a împușcat pe leul Cecil,„Dentist who killed Zimbabwe’s Cecil the lion hires PR firm amid global backlash”, prweek.com n-a prea fost apreciată. Despre toate paginile legate măcar distant de Emmanuel von und zu LichtensteinPrima reacție a prințului Emanuel Liechtenstein, acuzat că la ucis pe ursul Arthur”, digi24.ro sau „Wave of negative reviews for the Riegersburg Castle owned by prince who shot bear Arthur in Romania”, romaniajournal.ro ce să mai zici?

Dar, din nefericire, când ceva capătă un anumit nivel de notorietate, capătă o viață proprie. Și poza “I should buy a boat” a ajuns fix la acest nivel – ea este acum o comunitate și o memă, atât în sensul de poză amuzantă pe internet, cât și în sensul inițial de idee replicativă.„What Defines a Meme?”, smithsonianmag.com 

Comunități Imaginate

Undeva în preistoria târzie a analizei mediatice, Benedict AndersonIstoric și teoretician al politicii care a studiat originile naționalismului, wikipedia.org a construit o analiză a naționalismului centrată pe ideea de stat-națiune ca o „Comunitate Imaginată”, adică un construct ce reiese dintr-un fel de pseudo-ficțiune comună, susținută de o serie de simboluri – steaguri, eroi, trăsături naționale, (și, de ce nu?) echipe de fotbal. În timp însă, comunitățile imaginate ale lui Anderson au început să devină mai fluide, mai aproape de „comunități centrate pe interese” cum ar fi zis UseNet-ul,Prima platformă de discuții de pe internet, wikipedia.org decât de state-națiuni. Comunitățile acestea existau cel puțin de când există cuvântul scris, cum sublinia, în Galaxia Guttenberg,Cartea a fost editată cel mai recent de Nemira, nemira.ro Marshal McLuhan, Un filosof și teoretician media canadian care scria pe vremea când părinții noștri erau copii și, odată cu era comunicării electronice, au devenit generalizate și universale. „Satul Global”Conceptul prin care întreaga lume devine mai interconectată datorită evoluției comunicațiilor, wikipedia.org la care se referea McLuhan nu e doar o uniformitate de valori, un efect de „strângere” a oamenilor cu păreri și valori comune, precum ar fi, de exemplu, prietenii care comentează pe o poză mișto de pe internet, dar și comunități din ce în ce mai bizare și restrânse, în același timp enorme și universale, cum ar fi această pagină despre mâncare care l-ar face furios pe Gordon Ramsay.„forget god, I’m telling Gordon Ramsay”, facebook.com

Sigur, înainte să-mi zici „tataie, referințe mai recente nu ai”, o să spun că da, multă lume a scris, de la McLuhan și Anderson încoace, despre efectul de community building al Internetului – fie că vorbim de comunități de gaming,Tom Boellstorff în Coming of Age in Second Life, princeton.edu rețele socialeDaniel Miller în Tales from Facebook, wiley.com sau de Twitch.T.L Taylor în Watch me Play, princeton.edu Mai important însă mi se pare însă că ideea de comunitate construită pe un interes era considerată, pe vremuri, un proces. Astăzi însă, comunitățile de interes pot apărea peste noapte, aproape random. Și acest lucru nu e întotdeauna unul bun.

“Butonul” Reddit și Semințele revoltei Alt-Right

Pe 1 Aprilie 2015, Reddit a decis să facă iar o glumă. Anual, „pagina principală a internetului” organiza o glumă la scară largă de 1 Aprilie și, în 2015, acea glumă a fost Butonul.Detalii pe wikipedia.org Pe scurt, a apărut un subreddit nou, subreddit pe care exista un buton. Butonul respectiv număra înapoi de la 60 la 0, cu observația că, dacă ajunge la 0, „jocul” sau gluma s-a terminat. Oricine putea apăsa butonul ca să reseteze numărătoarea, dar doar o singură dată. Dacă apăsai butonul, se marca pe contul tău de reddit și aia a fost. Doar conturile existente la 1 aprilie 2015 puteau accesa pagina cu butonul. În funcție de cât de târziu „apăsai” butonul, primeai un simbol colorat la profil, cu culorile cele mai rare fiind pentru cei care apăsau când numărătoarea era aproape de 0. Povestea e lungă și extrem de interesantă și poate merita propriul articol, dar există deja materiale destule despre Buton în mediul online.Precum acest clip de pe youtube.com Ce e interesant însă e că a apărut o întreagă comunitate, aproape spontan, în jurul Butonului, cu facțiuni organizate, „religii” și filosofii, conflicte și amenințări cu moartea, sute de mii de dolari strânși caritabil și toate celelalte lucruri care fac internetul minunat.

Tot în 2015, un alt eveniment, mai puțin plăcut, a avut loc pe internet. Un creator de jocuri a scris un fel de articol/jurnal în care o acuza pe fosta lui prietenă, Zoe Quinn, că l-a înșelat cu mai multe persoane. Toată situația ar fi fost eminamente o dramă demnă de telenovele dacă un grup relativ mare de amatori de jocuri nu ar fi interpretat câteva paragrafe din text ca fiind despre cum Quinn, care era dezvoltatoare de jocuri, s-a culcat cu unele din acele persoane ca să primească reviewuri pozitive la jocul său, Depression Quest.Un joc lansat în 2013, wikipedia.org 

Ce a urmat a fost un haos total, un război cultural în adevăratul sens al cuvântului, care a plecat de la acuze de infidelitate, a trecut prin „etică în jurnalism” și a ajuns la raiduri polițienești și organizarea împotriva Social-Justice Warrior-ilor și al feminismului lor cu care vor să distrugă Jocurile pe Calculator și (de ce nu?) Civilizația Vestică. Acest „that escalated quickly” s-a numit controversa GamergateDetalii pe wikipedia.org și, după unii, a plantat semințele mișcării alt-right și a victoriei prezidențiale a lui Donald Trump. 

CITEȘTE ȘI: De unde a apărut QAnon?

Pericolul Algoritmilor și al Camerelor de ecou

Sigur, e un pic de salt de la poza lui Ioan Stoleru la președinția lui Donald Trump, dar procesul prin care am ajuns la meme buclucașe pe profilul unui om altfel destul de retras și la radicalizarea unei generații de tineri e unul și același. Unui grup, o „plajă de indivizi” identificat de algoritm, cu valori comune, dar fără un punct comun de atracție, i se oferă un loc unde să-și construiască o comunitate imaginată, adesea din greșeală. Oamenii ăia construiesc o comunitate, cu propriile „inside jokes”, cu propriile meme și cu foarte multă interacțiune pozitivă, interacțiune recompensată de Mărețul Algoritm cu mai mult conținut din aceeași sferă. 

Acest lucru este excelent în momentul în care e vorba de glume pe poza care apare recurent în feedul fiecăruia, dar mai puțin bun în momentul în care e vorba de organizarea online„Digital Imagined Communities: The Role of the Internet in Creating, Maintaining, and Spreading the Resurgence of Transcontinental and Transitional Far Right Ideas: Kevin Weiskirch”, nyu.edu a unor exponenți disparați„The New Man of 4chan”, thebaffler.com în mișcări antidemocratice.„The Algorithmic Rise of the “Alt-Right””, sagepub.com

S-a scris din plin despre Youtube și radicalizare,„The Making of a YouTube Radical”,.nytimes.com despre Facebook și radicalizare„’It let white supremacists organize’: the toxic legacy of Facebook’s Groups”, theguardian.com și despre algoritmi și pericole antidemocratice.„Are Algorithms a Threat to Democracy? The Rise of Intermediaries: A Challenge for Public Discourse”, algorithmwatch.org (PDF) Ceea ce mi se pare însă important de subliniat e cât de rapid se întâmplă ca o comunitate să iasă din neant, pe canale nesupravegheate, prin amestecul dintre procesul organic instinctiv al oamenilor de a se strânge în comunități și impetusul algoritmic de a oferi ceva Semnificativ unor useri. 

CITEȘTE ȘI: Cum au scăpat rețelele sociale algoritmii pe scări și au divizat societatea

E amuzant când acest lucru se întâmplă cu o poză a unui prieten de pe internet sau când mai mulți useri fraieresc algoritmul Youtube prin sondaje peste sondaje.Sistemul este descris pe reddit.com E mai puțin amuzant când un partid nou naționalist apare din neantul Live-urilor de Facebook„Cum a ajuns AUR a patra forță politică din România”, recorder.ro și toți analiștii dau din umeri și fluieră a pagubă sau când jurnalul unui bărbat supărat duce la o mișcare socială care risca să răstoarne democrația Americană. 

Comunitățile pe care le construim ne ajută să ne cunoaștem mai bine, dar, după cum ne arată și poza de la care a pornit toată această diatribă, uneori un like și un comentariu dat pe o poză poate avea consecințe câteva luni mai târziu. 



Text de

Dragoș C. Costache

A studiat antropologie și științe politice – și asta îl ajută să fie genul de om care are păreri pe Internet. E crescut în epoca ASCII, dar vorbește fluent emoji.

SOCIETATE|HOT TAKE

10 probleme ale olimpiadei Tokyo 2020

De
A 32-a olimpiadă a început în Japonia, însă stadioanele sunt goale. O decizie atât de riscantă, încât pare de-a dreptul obscenă, în contextul pandemic actual. Și poate tocmai de aceea un exercițiu fascinant de rigoare și încăpățânare. Fascinant și grotesc, am vrut să zic.
TEHNOLOGIE|SCIENCE OF SPORT

Tehnologie sau tehno-doping? Cum sunt schimbate Jocurile Olimpice de gadgeturi și algoritmi

De
La Jocurile Olimpice de la Tokyo, atleții nu vor avea voie să folosească anumite tipuri de pantofi sport. Este prima oară când încălțările sunt interzise la Olimpiadă, dar e un caz care arată că tehnologia intră tot mai mult în lumea sportului.
TEHNOLOGIE|SECURITATE

Pegasus: spionul cibernetic care poate infecta orice telefon din lume

De
17 publicații din întreaga lume au dezvăluit că sute de jurnaliști, activiști și politicieni din întreaga lume au fost ținta unui program spyware dezvoltat de o firmă privată israeliană. Iată ce se știe până acum.
TEHNOLOGIE|STUDIU

De ce nu cunoaștem încă industria IT din România?

De
În raportul „Excepția care confirmă regula: Evoluții în sectorul IT din România”, Ștefan Guga și Marcel Spatari își propun să confrunte realitatea din industria IT cu imaginea sa publică.