Xiaomi 14 Ultra marchează oficial sfârșitul camerelor de travel20 min read

Senzorul de 1 inch Sony LYT-900 cu diafragmă variabilă și kitul opțional de fotografie te lasă să treci acest model la o categorie hibrid, telefon-cameră foto.

Când Xiaomi a anunțat că, în sfârșit, aduce în România varianta Ultra a celui mai recent flagship, m-am gândit la un singur lucru: trebuie să văd cât de bun e noul senzor de 1 inch pe un telefon. Așteptam să pun mâna pe unul de vreo trei ani, de când Sharp a creat segmentul, în Japonia.

Însă, mai întâi, trebuie să fac o scurtă istorie a acestui tip de senzor, cel mai mare care a ajuns într-un telefon mainstream – cel puțin până acum –, dar mai ales să explic ce înseamnă asta pentru producătorii de camere foto.

De ce 1 inch are mai puțin de 1 inch?

În lumea camerelor digitale compacte, cu obiectiv fix, a trebuit să se facă mereu un compromis între dimensiunea senzorului și cea a aparatului. E de preferat un senzor cât mai mare, dar cum faci atunci lentilele mai compacte? Undeva între senzorii MFT (Micro Four Thirds) și APS-C se cam rupea echilibrul. În timp ce senzorii mai mici permiteau camere versatile, cu zoom (de regulă de 3x, dar uneori și până la 15x), pentru că lentilele erau destul de reduse ca dimensiuni, cei mari cereau lentile fixe, în general în zona 18-50 mm.

Pentru entuziaști, cum le place celor de la magazinele foto să-i numească pe fotografii care se situează undeva între amator și profesionistul care vrea obiective interschimbabile, multă vreme cea mai „de jos” cameră acceptabilă a fost una cu senzor de 1 inch (sau, mai corect, „1-inch Type”), așa numitele camere de travel. Acestea oferă un echilibru excelent între dimensiunea compactă și versatilitate, mai ales modele de top, care produc fișiere RAW, dar costă deja câteva sute de euro, dacă nu depășesc chiar mia.

Acum, trebuie spus că senzorul de 1 inch n-are dimensiunea asta – de aici și „Type”. Diagonala sa nu este de 25,4 mm, cât măsoară un inch, ci de 15,9 mm. De fapt, nici măcar senzorul MFT n-are un inchi, ci doar 22,5 mm, abia APS-C, cu 22,2 mm, trece pragul. 

Și atunci de ce se numesc senzori de 1 inch? E un truc de marketing,// Explicații mult mai elaborate găsești la Marques Brownlee pe youtube.com // care vine de pe vremea televizoarelor cu tub CRT. Atunci, 1 inch era diametrul tubului în care se găsea tunul de electroni, iar suprafața activă a acestuia era echivalentă cu cea a senzorilor folosiți în camerele foto. 

Foto: Mihai Ghiduc

Sfârșitul camerelor de travel a venit pe tăcute

Undeva la începutul anilor 2020, soarta camerelor de travel a fost pecetluită de creșterea calității fotografiilor făcute cu telefonul, cu ajutorul unor algoritmi cu machine learning și a procesării pe device, dar și a versatilității, prin introducerea unor senzori specializați (ultrawide sau telephoto, cu zoom tot mai mare după introducerea periscopului).// E vorba de o prismă care permite ca senzorul să fie așezat perpendicular pe telefon, pentru că lumina captată e proiectată la 90°. Astfel, poți să ai un sistem de lentile mai lung, deci un zoom mai puternic,  wikipedia.org. //

Pentru că producătorii de telefoane nu le pot pune lentile retractabile sau detașabile – nu că n-au încercat –, au găsit soluții care să acopere cele mai comune cazuri de utilizare prin multiplicarea senzorilor și sisteme de camere tot mai mari. Adaugă la asta procesarea în timp real, tot felul de trucuri software (ca bokeh artificial), un night mode extrem de eficient, un interval dinamic crescut (cu HDR) și avantajul că poți urca fotografie pe social media imediat după ce ai făcut-o, iar un utilizator obișnuit chiar nu mai are nevoie de o cameră separată de travel.

Producătorii de camere au luat aminte și au întrerupt producția acestui segment, mai ales că de vreo trei ani senzorul de 1 inch a apărut și pe telefoane. Mai întâi pe Sharp Aquos R6, în 2021 în Japonia, apoi și pe modele de la alte branduri. Cum spuneam, Xiaomi 14 Ultra este primul dintre acestea care a ajuns în România.// Și modelul din 2023, 13 Ultra avea un senzor de 1 inch, o variantă mai veche, dar nu a fost adus în România. La fel s-a întâmplat și cu telefoanele OPPO Find X6 Pro și Find X7 Ultra. // 

Interesant – și poate o explicație și mai bună pentru soarta segmentului de piață – este că doi dintre producătorii celor mai bune camere compacte de travel care au existat pe piață, Sony și Panasonic, s-au situat în primul rând al acestei schimbări. Sony, care a produs multă vreme seria RX100, ajunsă la varianta VII în 2019, a creat senzorul de 1 inch cu diafragmă variabilă LYT-900,// „Sony Semiconductor Solutions to Expand LYTIA Mobile Image Sensor Brand with 50-Megapixel Product Lineto Deliver Creative Imaging Experiences «Beyond Imagination»”, sony-semicon.com // folosit de 14 Ultra, în timp ce Leica echipa cu lentilele sale modelul Panasonic Lumix TZ-200 (vândut, cu ceva modificări de soft, aspect și preț, și ca Leica C-Lux), la fel cum o face și pentru 14 Ultra, unde vine însă și cu o serie de îmbunătățiri software.

De fapt, în zona de software, telefoanele sunt semnificativ în fața camerelor foto. Aș spune că, în cel mult jumătate de deceniu, chiar și zona de senzori mai mari, dar sub full frame, va fi afectată, dacă nu cumva producătorii vor aduce procesarea de mobil pe camere. E drept că aici îi mai ajută și trendul retro promovat de Fuji sau Nikon, cât o mai ține hype-ul cu acesta.

Telefonul care se transformă în cameră

Deși sunt mai multe telefoane care folosesc senzorul de 1 inch și 50 MP de la Sony, Xiaomi e primul brand care s-a concentrat pe fotografie până la punctul în care oferă un Photography Kit. Acesta este format dintr-un grip, care are un declanșator și o rotiță multifuncțională și se pune peste husa de protecție, precum și un inel decorativ pentru obiectiv. Kitul face mânuirea mobilului mai asemănătoare cu experiența utilizării unei camere. 

N-am testat însă telefonul cu acest kit, ar fi fost probabil o experiență interesantă – iar faptul că m-am îngrijorat mereu că aș putea zgâria mult prea marele sistem de camere circular făcea necesar măcar inelul adaptor de 67 milimetri. Acesta se vinde separat de kit și ar putea crește nivelul de protecție cu un filtru după care nu-ți pare rău dacă se sparge.

Chiar și fără kit, experiența de a utiliza telefonul pentru fotografii e una excelentă. Va trebui să umbli puțin în setări pentru a accesa toată puterea senzorului de 1 inch – în format RAW și cu 50 MP activat, în modul Pro. Formatul îți va oferi mai multă marjă de editare, dacă folosești Lightroom. Modul Pro te lasă să reglezi manual aproape orice, de la temperatura de culoare la ISO și să profiți astfel de diafragma variabilă a senzorului principal care îți permite să te miști între f/1.6 și f/4. 

În mod automat, telefonul alege singur focala. Aici, recomand să treci pe formatul HEIC (folosit și de Apple), mai compact decât cel prestabilit, JPEG. 

Și camerele secundare (un ultrawide, f1.8, un telephoto de 75mm, 3.2x, f/1,8, și unul de tip periscop, 120mm, 5x, f/2.5, toate de 50 MP), deși cu senzori mai mici, de 1/2.5 inchi, profită la maximum de AI și de filtrele Leica, iar reglajul de culori e suficient de bine făcut ca să nu se simtă când treci de la o cameră la alta. 

În loc de concluzii

Este de departe una dintre cele mai bune camere de telefon cu care am interacționat până acum, iar faptul că nu simți trecerea de la un mod la altul – de exemplu, pe unele telefoane mai vechi, când te muți pe zoom, imaginea „sare”, iar culoarea se schimbă vizibil în rău – îl face și mai simpatic de folosit. Dacă lumina e bună, poți obține niște poze excelente – chiar și puse pe un ecran mare –, iar dacă folosești zoom-ul obții și un bokeh natural. Preseturile Leica (în special modul Vibrant) îți dau ocazia să te joci un pic cu culorile, fără a avea nevoie de editare ulterioară, iar pentru varianta din urmă poți să tragi oricând în format RAW. 

Mi se pare interesant și că poți regla orice în modul Pro, deși e destul de complicat de lucrat cu degetul pe ecran – sau poate m-am obișnuit eu prea mult cu rotițele fizice de pe Fuji X100. Kitul de fotografie promite și el o rotiță și, cu ajutorul acesteia, probabil că, în timp, mi-aș fi putut crea câteva presetări pentru diverse cazuri de utilizare, dar o să recunosc că l-am ținut mai mult pe modul auto. Poate și pentru că am pus mereu telefoanele în categoria point and shoot (eventual, fă zoom sau selectează Night Mode). 

Iată câteva exemple de fotografii făcute cu Xiaomi 14 Ultra:

Fotografii: Mihai Ghiduc

Pe video m-am jucat ceva mai puțin, însă telefonul își face treaba excelent, iar tipurile de formate sunt perfecte pentru social media și pentru o editare ulterioară cu CapCut. Poți filma cu Dolby Vision până la 4K cu 60 fps, iar în HDR până la 4K cu 30 fps și ai chiar opțiunea de 8K cu 30 fps.

Există și niște limitări, care se văd imediat ce lumina devine proastă. Atunci, modul Pro devine greoi de folosit, chiar contraproductiv, iar artefactele de culoare din RAW sunt prea multe și aleatorii pentru a mai scoate ceva din poză – lucru care nu se întâmplă pe o cameră ca TZ200, de exemplu. Aici, cel mai probabil de vină e accentul pus pe procesarea software și limitele lentilelor. O altă limitare, dacă îi pot spune așa, ține de faptul că lentila și ecranul se pot murdări destul de ușor, mai ales dacă folosești telefonul fără căști – există o oarecare incompatibilitate între telefoane și cremele SPF.

Per total, pe lumină bună, telefonul se compară sau chiar bate camerele compacte (mai ales la intervalul dinamic și procesare pe device), însă pentru situații de lumină mai slabă încă par mai eficiente cele din urmă.

Dincolo de camere, Xiaomi 14 Ultra e un flagship serios, cu cel mai recent procesor Snapdragon, 8 Gen 3, spațiu de stocare de 256 GB, 512 GB sau 1 TB și memorie de 12 sau 14 MB, Android 14 întărit de HyperOS-ul Xiaomi.

Per total, telefonul chiar poate funcționa ca un înlocuitor al unei camere de travel și, cu siguranță, dacă partea de fotografie ar fi tot ce m-ar interesa, ar fi pe primul loc în cazul unei eventuale achiziții. Pentru fotografiile de stradă prefer însă tot o cameră „tradițională”, (dacă poți numi așa un mirrorless) cu senzor de la APS-C în sus. 

Pentru un utilizator care face doar fotografii de vacanță, dar care vrea ocazional să-și crească nivelul, a investi circa 7.000 de lei (deși l-am văzut deja și la 5.600) într-un telefon care-ți oferă toate aceste beneficii ar putea fi o idee bună. Pentru restul utilizatorilor, camerele compacte oricum nu mai există deja de pe la iPhone 8 și primele Huawei P, nivelul pozelor de telefon este suficient pentru ca mărimea senzorului să fie doar o discuție de entuziaști.