Scurtă istorie a roboților

Acum 100 de ani, se întâmplau două lucruri importante. Karel Čapek scria piesa R.U.R., pentru care a inventat cuvântul „robot”, și se năștea Isaac Asimov, inventatorul conceptului de „robotică”. Iată o scurtă istorie a roboților reali și ficționali.

Realist vorbind, adevărata istorie roboților a început undeva după cel de-al Doilea Război Mondial. Cel puțin a roboților așa cum ni-i imaginăm acum, dispozitive mai mult sau mai puțin autonome care ne fac viața mai ușoară. În piesa lui Čapek, dacă e să fim cinstiți până la capăt, roboții erau mai degrabă ceea ce am numi acum clone, erau crescuți, nu construiți. 

Cumva însă, termenul a prins – și a prins repede. R.U.R. apărea în limba română în 1927, în traducerea lui Felix Aderca, unul dintre pionierii SF-ului românesc. A mai fost publicată o singură dată, în 1968, într-un volum cu piesele de teatru ale lui Čapek. E lungă și relativ plicticoasă, cu mult prea multe personaje, motiv pentru care nici n-a prea fost jucată, deși a existat o punere în scenă recentă la Sibiu, dar în limba germană.Prezentarea spectacolului „RUR” de pe site-ul oficial  tnrs.ro Important e însă cuvântul inventat de scriitorul ceh.

Cineva care să ne facă munca

Și până la Čapek ideea de roboți exista, însă nu avea un nume. E la fel de veche ca istoria culturii umane, Aristotel și-i imagina, cumva, în anul 322 î.e.n.: „Dacă fiecare instrument, atunci când i se spune, sau chiar din proprie inițiativă, ar face munca care i se potrivește… atunci nu va mai fi nevoie de ucenici pentru maeștri și de sclavi pentru stăpâni.” 

Automatizarea, ca precursor a unor roboți autonomi, vine și ea din Antichitate. Oamenii au dorit dintotdeauna să creeze lucruri care se mișcau automat, fie pentru amuzament, ca un semn al puterii sau în scop practic. Ceasurile sunt un asemenea exemplu, iar nevoia de a măsura timpul a existat mereu. Nu le-am încadra acum la precursori ai roboților, dar, în fapt, nu poți crea un mecanism automatizat fără un soi de ceas intern. Ce-i drept, prea puține lucruri se știu despre automatele Antichității, sunt mai degrabă povești. Majoritatea erau mecanisme simple, acționate în general prin forța apei sau a aburului. 

O istorie a roboților ar putea începe de acolo, dar am ales să pornim infograficul nostru din secolul al XVII-lea, de la apariția automatonilor. Era o perioadă în care se încerca imitarea vieții cu ajutorul unor dispozitive mecanice, motiv pentru care numeroase asemenea automatoane aveau trăsături umane. Acestea erau însă doar curiozități de carnaval, spectaculoase pentru vremea lor, dar primitive pentru ce așteptăm acum de la un robot. Adevărata revoluție se petrecea în fabrici, unde apăreau primele mașini care înlocuiau munca omului și care dădeau startul revoluției industriale.

De la automatoane la cibernetică

Am ales 100 de momente importante din istoria roboticii și am împărțit acest infografic în patru imagini. În plus, un sfert dintre aceste momente sunt ficționale, pentru că, de la nume până la etica inteligențelor artificiale autonome, influența culturii asupra dezvoltării acestui domeniu e imensă. 

Prima parte a infograficului nostru începe cu Leonardo Da Vinci, un personaj atât de complex că nu-l poate ocoli niciun domeniu tehnologic, trece prin Čapek și Asimov, „inventatorii” roboților și roboticii, și îți va face cunoștință cu părinții teoretici ai domeniului, Alan Turing și Norman Wiener, creatorul ciberneticii, dar și cu primul inventator al unui robot „adevărat”, unul industrial, George Devol.

Antropomorfizare și miniaturizare

Să creezi roboți care arată și se mișcă ca oamenii pare a fi scopul întregii industrii, cel puțin în accepțiunea publicului. Poate de aceea istoria domeniului începe cu mecanisme antropomorfe și se reîntoarce la robotul umanoid. Să le mimezi, a fost simplu însă, și s-a întâmplat acum câteva secole, după cum s-a văzut mai sus. Să faci un dispozitiv mecanic să se miște ca un om e ceva mai complicat, dar primii „pași” au fost făcuți prin anii ‘70. Tranzistoarele și circuitele integrate, care au permis computere tot mai puternice și mai mici au avut un rol important în această evoluție.

În a doua parte a parte a infograficului plecăm de la primul robot antropomorfic, facem cunoștință cu câțiva dintre cei mai cunoscuți roboți funcționali (din filme, pentru că e secolul cinematografiei) și învățăm că roboții pot să ne înlocuiască în cele mai periculoase acțiuni (ca războiul sau limitarea efectelor unei catastrofe nucleare) sau să ne ajute să explorăm locuri în care nu avem acces, ca adâncurile unui vulcan sau vidul spațiului cosmic. Ah, da, și ne întrebăm dacă e o idee bună să le dăm prea multă putere.

Hello, Marte

Trimiterea unor roboți să exploreze cea mai apropiată planetă de Pământ, fascinantul Marte, devine soluția „ieftină”, în condițiile în care misiunile umane sunt complicate de distanță și de limitele corpului uman. 

Partea a treia a infograficului începe cu o asemenea misiune, efectuată cu doar patru ani înainte de a trece în noul mileniu. E și acesta un semn că ultimele două decenii au fost incredibil de încărcare de noutăți „robotice” și că ne apropiem de niște momente importante în istoria acestei tehnologii. 

Primul robot casnic, un aspirator inteligent, își face apariția la începutul mileniului, produs de o companie care lucrează în principal pentru armată (e această situație bizară tot mai des întâlnită în care cercetări militare își găsesc aplicații în lumea civilă), iar robotica se îndreaptă spre un alt domeniu: de la a ajuta oamenii, la a-i îmbunătăți. Într-o primă fază pe cei care au nevoie să redevină întregi – apar protezele robotice.

Mașini autonome și roboți-companioni

Ultimul deceniu scoate roboții din domeniul industrial și se străduiește să-i aducă printre oameni, așa cum îi imaginau scriitorii de science-fiction la mijlocul deceniului trecut. E drept, aceștia încă încearcă să-și găsească utilitatea și prețul corect, dar când o vor face, vor veni peste noi cu o viteză incredibilă. 

Dacă de la Roomba, până la postările de Facebook în care toată lumea se laudă cu noul aspirator inteligent care costă câteva sute de dolari (pentru că există China) au trecut 18 ani, adopția va fi mult mai rapidă în cazul altor tipuri de roboți casnici și comerciali. Între timp, ne obișnuim cu interacțiunea cu inteligențe artificiale software, purtăm unele în buzunar cu noi peste tot. Parcă și teama de un viitor sumbru, în care s-ar prinde că ne-ar putea înlocuit, s-a dus – e drept, Siri n-are picioare și pare, adesea, cam prostuță. Singularitatea e însă mai aproape decât momentul în care Čapek a inventat termenul de robot. 

Foto: NASA, Samsung, Stanford, Valve, Boston Dynamics, Honda, Wikimedia Commons, Flaticon.com, Intuitive Surgical Inc., Guliver/Getty Images, Movie Stills Database și computerhistory.org