Mike Mathis/Getty Images
Blockchain-ul va conta în lumea post-COVID, dar nu la vot23 min read
O tehnologie despre care mulți jurau acum trei ani că va revoluționa lumea încă își caută aplicații concrete în realitate. Cel mai probabil, nu va reforma sistemul electoral.
În aprilie, atunci când criza de COVID-19 părea că nu are vreo ameliorare, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European a publicat o „Ten technologies to fight coronavirus”, europa.eu a zece tehnologii care ar putea ajuta în lupta împotriva coronavirusului. Printre acestea, găsim un subiect despre care s-a tot vorbit, cu precădere în 2017, când mai toată lumea știa pe cineva care își făcea planuri de a deveni miliardar peste noapte cu „investiții sigure” în bitcoin.
Blockchain-ul e aproape sinonim monedele virtuale, însă multe voci spun că este o tehnologie care depășește granițele piețelor financiare. Ar putea juca un rol important în accentuarea fenomenului global de digitalizare și chiar ne va deschide porțile către votul online sigur și verificabil. Dar care sunt perspectivele acestei tehnologii acum, când lumea caută soluții de a ieși din criza economică și socială provocată de pandemie?
Cum funcționează blockchain-ul?
Blockchain-ul este adesea explicat într-un mod alambicat. Dacă nu ești pasionat de criptomonede sau de tehnologii noi, sunt șanse mari să fi auzit termenul aruncat prin media fără vreo explicație ulterioară, mai ales pe la sfârșitul lui 2017 – când valoarea principalului motor de promovare al blockchain-ului, bitcoinul, „Everyone Is Getting Hilariously Rich and You’re Not”, nytimes.com împreună cu cea a întregii piețe de criptomonede.
În fapt, nu este nimic prea complicat: blockchain-ul e doar o altă abordare a unui registru contabil. Față de un registru clasic, în care datele sunt centralizate într-un singur punct, „baza de date” a tranzacțiilor e menținută, distribuită și updatată simultan pe o rețea de computere conectate în Sistem folosit și în distribuirea fișierelor prin programele de tip torrent numite noduri.
O parte din noduri folosesc puterea de procesare a PC-urilor pentru a cripta un grup de tranzacții într-un bloc, prin rezolvarea unor probleme matematice complexe, numite „proof of work”. După rezolvarea acestora, blocului i se atribuie un cod alfanumeric de criptare, cunoscut sub numele de hash. Un bloc nou este integrat în blockchain doar după ce este verificat și aprobat de o majoritate a nodurilor înregistrate.
Fiecare bloc publicat trebuie să aibă o trimitere la hash-ul precedentului bloc aprobat, formând un lanț de tranzacții aprobate și procesate care alcătuiește blockchain-ul. Orice modificare într-un bloc anterior schimbă hash-ul acestuia, ceea ce înseamnă că block-ul nu se mai potrivește în lanț și este automat respins. Aceasta este, de fapt, principala promisiunea a tehnologiei, un sistem în care nu poți falsifica tranzacțiile, odată procesate, pentru că nu-ți permite arhitectura întregului sistem.
Tehnologia e explicată O explicație cuprinzătoare pentru începători poate fi citită și pe cointelegraph.com în multe filmulețe explicative de pe YouTube, precum cel de pe canalul 3Blue1Brown:
Avantajele blockchain-ului sunt multiple: lipsa necesității unui server central pentru stocarea datelor despre tranzacții, o protecție Ca să poți altera un bloc acceptat anterior, trebuie să reprocesezi restul blocurilor care conduc înapoi până la acesta, și în același timp să deții controlul asupra a 51% din noduri pentru a fi acceptată varianta alterată a blockchainului. Asta e aproape imposibil în cazul blockchainurilor deschise, mai ales că nodurile sunt răspândite peste tot în lume precum și transparența – toate tranzacțiile ar fi verificabile pentru cei care le efectuează și greu spre imposibil de falsificat.
Aceste lucruri au atras atenția și celor din afara piețelor financiare. În teorie, blockchain-ul ar putea fi folosit cam în orice domeniu care necesită înregistrarea rapidă, verificabilă și corectă, a unui set de date. De exemplu, pentru identificarea stocurilor de echipamente de protecție disponibile în spitale în cazul unei pandemii.
Cum ar putea să ne ajute blockhain-ul în lumea post-COVID?
Revenind la analiza instituției europene, raportul notează o serie de moduri în care ar blockchainul ar putea fi folosit în contextul crizei medicale, și dă exemple de astfel de utilizări. Unele dintre exemple vin cu probleme mari de privacy. De exemplu, China „ China Focus: Blockchain technology improves coronavirus response”, xinhuanet.com că utilizează tehnologii bazate pe blockchain pentru a gestiona epidemia în Wuhan. Se vorbea de aplicații bazate pe blockchain care generau coduri QR pentru restricționarea traficului cetățenilor între zone cu regim diferit de carantină, precum și de un sistem de screening al simptomelor de COVID-19. Astfel de utilizări, deși sunt utile pentru autorități în obținerea unei imagini de ansamblu asupra răspândirii epidemice, ridică semne de întrebare legate de supravegherea în masă a populației. Dacă China n-are o problemă cu asta, în țările democratice, genul acesta de utilizări se bazează pe faptul că datele prelevate nu vor fi stocate pe termen lung sau „As Coronavirus Surveillance Escalates, Personal Privacy Plummets”, nytimes.com
Centralizarea datelor pe un blockchain pe timp de criză ar putea ajuta și în diseminarea informațiilor, mai ales pentru comunitatea științifică. De exemplu, o companie americană specializată în soluții de blockchain, ACOER, a pornit în februarie un Poate fi accesat pe acoer.com de la OMS și CDC despre răspândirea pandemiei. Pe baza acestuia se pot face proiecții în timp real, pe date verificate, despre numărul posibil de cazuri viitoare sau de paturi de ATI necesare. Rezultatul în sine nu este ceva revoluționar, dar metoda prin care îl atinge poate fi. Datele sunt verificate și aprobate rapid de noduri, iar un istoric precis al acestora este disponibil datorită structurii blockchain-ului – ai acces la vizualizările generate la date anterioare, pentru a compara instantaneu acuratețea predicțiilor. Dacă această metodă de colectare a datelor ar fi aplicată, de exemplu, pe evoluția medicală anonimizată a unor pacienți, ar putea să ajute la strângerea mai ușoară a unor eșantioane sau date statistice precise pentru cercetări științifice.
Posibilele utilizări nu se opresc doar la partea medicală a crizei. World Economic Forum a lansat „World Economic Forum Shares Roadmap for Deploying Blockchains in Real World”, coindesk.com un toolkit pentru implementarea tehnologiilor de tip blockchain pentru lanțuri de aprovizionare de orice fel. Practic, acesta este un ghid care acoperă aspectele principale pe care companiile interesate să integreze tehnologia ar trebui să le ia în considerare. Autorii raportului Raportul poate fi consultat pe weforum.org că pandemia a scos la iveală slăbiciunile modelelor actuale de gestionare a lanțurilor de aprovizionare, atunci când acestea trebuie să reacționeze rapid la creșterea subită a cererii sau îngreunarea condițiilor de export. Fie că vorbim de producători de echipamente medicale, de mobilier și aparatură de birou sau de lanțuri alimentare, raportul susține că toți ar beneficia de pe urma integrării digitalizate a rețelelor de distribuție. Astfel, ar putea a identifica rapid problemele care apar în astfel de situații. Utilizarea blockchain-ului ar fi o metodă eficientă în acest sens.
Iar dacă tot se vorbește despre aplicabilitatea tehnologiei în domenii cât se poate de variate, există, evident, și discuții despre cum am putea să folosim blockchainul pentru a vota.
Bloomberg/Getty Images
Traseul hârtie-semnătură digitală
Votul digital a fost aruncat în discuțiile din „Cum arată și cât de SF sunt ideile partidelor pentru votul electronic și de la distanță”, europalibera.org după alegerile europarlamentare din mai 2019. Atunci au fost făcute mai multe propuneri de legiferare a votului electronic, între timp adoptate tacit de Senat și uitate prin sertarele Camerei Deputaților. Poate puțin surprinzător, unul dintre acestea, propus de Proiectul poate fi consultat pe cdep.ro venea cu o soluție de vot bazată pe blockchain.
Ideea votului printr-o astfel de platformă, de obicei bazată pe o aplicație securizată de PC sau mobil, este subiectul unor discuții în contradictoriu și în Statele Unite. Acolo soluția este folosită în câteva state pentru votul de la distanță al militarilor plecați în misiuni. Problema ridicată de „Why blockchain-based voting could threaten democracy”, computerworld.com mai ales în contextul scandalului provocat de atacurile cibernetice ale Rusiei în timpul alegerilor din 2016, este că și blockchain-ul, ca toate soluțiile de vot electronic, pleacă de la premisa că dispozitivul folosit de cetățean nu este infectat cu malware. Ori acest lucru este posibil, iar un atacator ar putea folosi platforma pentru a posta un vot fraudulos. Una din aplicațiile folosite de către militari, Voatz, a fost mai întâi criticată pentru lipsa de transparență în privința soluției pe care o implementează. O echipă de ingineri de la MIT a aflat ulterior că ar aceasta ar putea fi manipulată de un „Blockchain voting app is dangerously vulnerable, researchers say”, theverge.com pentru a compromite integritatea tuturor voturilor exprimate în rețea.
Un obstacol al folosirii blockchain-ului ca soluție pentru vot este faptul că iterația cea mai folosită până acum a tehnologiei a fost proiectată cu gândul la transparența tranzacțiilor financiare. Ori, transaprența este incompatibilă cu secretul votului. Datele tranzacțiilor cu bitcoin, de exemplu, sunt „How anonymous is Bitcoin?”, coincenter.org și pot fi legate de un portofel virtual al unui utilizator. Soluția nodurilor care trebuie să aprobe tranzacțiile a fost și ea gândită în ideea că datele vor fi mai greu de manipulat dacă sunt răspândite în întreaga lume.
Ce-i drept, există și soluții pentru rețele închise de „Permissioned vs Permissionless Blockchain — Know the Difference”, medium.com cum ar fi nevoie în cazul unui scrutin. În acest caz, accesul la un „portofel electronic” ar putea fi restrâns la cetățenii cu drept de vot și ar exista metode de anonimizare a datelor. Soluția propusă în proiectul Pro România pentru anonimizarea datelor, cea a semnăturii electronice circulare, pare „Ring Signatures and Anonymisation”, medium.com la o primă vedere. După ce utilizatorului i se acordă dreptul la vot electronic, acesta e introdus într-un „cerc” de utilizatori și i se emite o semnătură ce poate fi trasată înapoi la grup, dar nu la individ.
Sunt, însă, două probleme cu această soluție: prima ar fi că nu prea a fost testată la scară largă. O soluție similară e folosită de criptomoneda Monero, care se promovează ca o soluție pentru a păstra anonimitatea deplină a tranzacțiilor. Oscilează între locurile 10 și 20 în topul celor mai folosite criptomonede și nu a avut incidente masive de securitate în privința semnăturii circulare, însă a fost vulnerabilă atunci când a fost atacat însuși „Official Monero website is hacked to deliver currency-stealing malware”, arstechnica.com distribuit pe site-ul monedei virtuale.
A doua problemă ar fi faptul că nu garantează securitatea în privința procedurii obținerii semnăturii de la autoritatea electorală, iar aici propunerea parlamentarilor români devine puțin comică. Mai întâi, proiectul spune că persoanele care doresc să se înscrie pentru votul electronic trebuie să trimită o cerere la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) cu „semnătura electronică care va fi folosită pentru exprimarea votului”. Poate e o neînțelegere, dar dacă vorbim de o semnătură virtuală, asta ar anula toată ideea de anonimitate a procesului. Apoi, ca să genereze cheia privată necesară pentru a semna buletinul de vot, alegătorul trebuie să „introducă date de recuperare” în aplicație, pe care apoi să le „noteze pe hârtie într-un loc sigur”, iar apoi acestea ar fi verificate prin „solicitarea aleatorie a unor cuvinte aferente datelor de recuperare”. Un soi de CAPTCHA destul de confuz cât să te trimită pe jos până la urne.
Proiectul Pro România nu spune nimic nici despre noduri, în afara faptului că vor fi „descentralizate”, fără a detalia altceva în afara faptului că sistemul va fi auditat de STS și CERT-RO. Ori, dacă nodurile vor fi gestionate de STS, ar însemna că sunt orice mai puțin descentralizate, iar dacă vor fi asignate pe bază de voluntariat, atunci apare pericolul vulnerabilității de „51% attack”, investopedia.com a blockchain-urilor. Asta înseamnă că dacă mai mult de jumătate din noduri sunt controlate de o singură entitate sau ajung la o înțelegere, se poate bloca validarea de noi blocuri sau se pot valida blocuri falsificate. A pățit-o de curând „ Argentinean Gov’t Blockchain Hacked to Spread Fake News on Coronavirus”, cointelegraph.com ce-i drept, cu Monitorul Oficial. Acesta funcționează pe bază de blockchain și a început, subit, să posteze măsuri false luate de guvern în lupta împotriva coronavirusului.
La cum arată perspectivele blockchain-ului la momentul actual, este destul de clar că pe baza tehnologiei se vor dezvolta unele soluții inovative, mai ales în privința tranzacțiilor și a gestionării datelor. Este însă mult prea „green” și în faze încă timpurii de dezvoltare, mai ales din punct de vedere al intimității și securității, ca să poată fi considerație o soluție pentru probleme mai delicate precum votul.
