Cum să îți cureți viața digitală. Ghid practic.45 min read

Online, există o diferență între termenii siguranță și viață privată, iar în unele cazuri renunțăm la siguranță pentru comoditate. Iată cum să-ți securizezi viața digitală, pas cu pas.

Cărăm în buzunare bucăți de plastic și metal mai inteligente decât computerele care au aselenizat, pe care le folosim rar la adevărata lor valoare. Continuăm să acceptăm termeneDa, pluralul corect e termene pentru acest sens al cuvântului, deși multe site-uri folosesc „termeni”, dexonline.ro și condiții fără să citim, ca apoi să ne surprindă reclamele pe care ni le oferă aplicațiile, în timp ce ne înregistrează vocea și înregistrează mai multe informații despre noi decât un serviciu secret din timpul comunismului. 

Acest articol încearcă să ofere soluții facile, disponibile consumatorilor generali, dar și celor cu o dorință de experimentare și un venit care să le permită câteva abonamente critice siguranței lor digitale. Acolo unde putem, am apelat la soluții gratuite. 

Ieșirea din autoizolare, după ce ne-am pitit de un inamic invizibil și extrem de ușor de transmis, ne permite acum să ne gândim la viețile digitale pe care le-am îmbrățișat în plină pandemie. Viruși avem și acasă, ca să adaptăm bancul, iar curățenia mâinilor s-ar putea transmite și spre biții din computere și telefoane. Mulți dintre noi am curățat cu aceeași strictețe aceste dispozitive. Am aflat, cu ocazia asta că telefoanele mobile dețin o parte din microbii pe care-i cărăm cu noi,„Mobile phones carry the personal microbiome of their owners”, ncbi.nlm.nih.gov dar nu transmit, la fel de ușor, bolile. La nivelul conținutului, însă, n-am fost la fel de scrupuloși cu curățenia.

Eva, Adam și păcatul primar al acceptării „Termenelor și condițiilor”

Conform Comisiei Europene, datele cu caracter personal reprezintă orice informații care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Informațiile diferite care, adunate, pot duce la identificarea unei anumite persoane constituie și ele date cu caracter personal.„Ce sunt datele cu caracter personal?”, ec.europa.eu Este unul dintre motivele pentru care foarte multe site-uri te întreabă dacă dorești stocarea și procesarea datelor tale personale pe serverele care le găzduiesc. Sunt obligate de cunoscutul GDPR sau Legea protecției datelor cu caracter personal.Poți consulta întreaga lege aici: gdpr-info.eu.

Accesarea unui site înseamnă un schimb de informații între serverul care îl găzduiește și computerul sau telefonul personal. Acest schimb se face prin intermediul browser-ului (Chrome, Firefox etc.). E vorba despre așa-numitele cookie-uri, mici informații care te țin logat pe site-uri, spre exemplu, dar și acceptarea unor termene și condiții pe care site-ul le are publicate. De câte ori te abonezi la un serviciu nou (e-mail, muzică, filme etc.), accepți o sumă de condiții și procesarea unor date (personale) legate de identitatea și istoricul tău pe acele site-uri. Dacă vrei să afli ce știu site-urile despre tine, extensia aceasta de browser„Terms of Service; Didn’t Read”, tosdr.org îți spune ce accepți, atunci când te abonezi fără să citești secțiunea de termene și condiții. 

De cele mai multe ori, accepți aceste informații fără să le citești, apoi căutările pe Google devin subiecte de reclamă. Acestor situații se mai adaugă sutele de e-mail-uri personalizate cu tot felul de prostii, spam adică, clasicele scrisori de la prinți nigerieni și mesajele cu atașamente virusate, toate ca urmare a faptului că adresa de e-mail a oricărei persoane este relativ ușor accesibilă. 

Dacă vrei să scapi de cookie-urile care se tot acumulează, Google, spre exemplu, permite oprirea accesului și ștergerea automată a datelor odată la trei luni, dar, un nou proces din SUA ne arată că situația este mai complicată.„Google in $5bn lawsuit for tracking in ‘private’ mode”, bbc.com Cu alte cuvinte, poți opri istoricul activității, chiar folosi browserul pe modul incognito (care anonimizează o mare parte din informațiile pe care le transmiți), dar site-urile Google tot vor înregistra unele date care au potențialul de a te identifica, în anumite condiții. 

De altfel, site-uri precum Google sau Facebook sunt, în fapt, ecosisteme bazate de strângerea de date personale și în bună măsură acesta este motivul pentru care majoritatea serviciilor oferite de acestea sunt gratuite. Intri pe Facebook, spre exemplu, introduci informații personale și un scurt istoric de viață, adaugi prieteni și apreciezi o sumă de postări. Pentru Facebook, toate aceste date se traduc, cum ne-a arătat scandalul Cambridge Analytica,„The Cambridge Analytica scandal changed the world – but it didn’t change Facebook”,  theguardian.com în oportunități importante de vânzări, informații clare legate de probabilitatea pe care o ai să cumperi un produs sau să votezi într-un anumit fel. 

Șarpele din buzunarul fiecăruia

Telefoanele mobile sunt și mai utile în a strânge date personale. Peste 50% din populația lumii deține un telefon mobil și jumate din acestea miliarde țin date personale pe ele.„US: Personal data stored on smartphones by 50 percent of users”, bitdefender.com Marea majoritate au sisteme de operare de la Google și Apple. De câte ori instalezi o aplicație pe mobil care are acces la datele din telefon, există posibilitatea ca aceste date să fie citite. Ce să mai vorbim despre riscurile de a pierde telefonul odată cu conturile de pe el? 

Poate ai fost sunat relativ recent: ai câștigat un cadou de valoare mare, dar care este la discount de 80% și, cu tot cu curier, poate ajunge acasă mâine. „Poate fi al dumneavoastră pentru prețul X, din partea site-ului Y” – de care n-ai auzit niciodată. Numele, emailul și adresa personală ți-au fost vândute, în mari baze de date, de către un retailer – sau pur și simplu furate de vreun angajat nemulțumit, care avea acces la ele. Poate ar fi fost util să te scandalizezi și să ceri, conform GDPR, eliminarea din baza de date respectivă. 

Așadar, cât valorează datele personale? Un raport recent făcut pe tema piețelor ilegale de pe Dark Web, altfel spus internetul ascuns departe de paginile de web și de bazele de date din spatele lor, arată că detaliile tale personale pot fi vândute cu sume între 40 și 200 de dolari.„This Is How Much Your Personal Data Costs on the Dark Web”, digitaltrends.com Discutăm despre date de logare la rețele sociale, acces obținut ori prin neatenția utilizatorilor, care își aleg parole ușoare, ori prin spargerea unor baze de date de pe serverele care le găzduiesc. Poți afla ușor dacă ai fost victima unui astfel de furt dacă intri pe un site specializatHave I Been Pwned, haveibeenpwned.com și introduci adresa de e-mail. Un rezultat negativ nu garantează faptul că datele tale nu au fost, încă, furate.

CITEȘTE ȘI: Cum afli și ce faci dacă ți-au fost scurse datele pe net

Înainte de 1990, Stasi, serviciul secret est-german, deținea arhive ale unor probe de miros de corp și transpirație ale disidenților redegiști,„The Stasi Had a Giant Smell Register of Dissidents”,  dw.com  pe lângă activitatea normală de monitorizare foto, audio și urmărire. În 2019, Google și Facebook știu în orice moment, presupunând accesul fără restricții la datele tale – acces pe care îl acorzi inițial – unde ai fost de-a lungul ultimei luni, pe ce site-uri ai navigat, inclusiv în secret, care-ți sunt cei mai buni prieteni și ce ai discutat cu ei. Informațiile acestea sunt folosite statistic, nu există un „ofițer de legătură” care să te monitorizeze. Asta pentru că nu discutăm aici despre accesul pe care îl au autoritățile„Government wants access to personal data while it pushes privacy”, axios.com la datele Apple, Google sau Facebook (sau direct din telefonul tău). Dar realitatea este că trăim într-o cvasi-distopie în care siguranța datelor și a persoanei sunt bunuri de consum.

Elementar, dragă Google

În primul rând, trebuie înțeles faptul că internetul nu este gratuit. Accesarea lui, folosirea resurselor și informațiilor de pe rețea și comunicarea extrem de facilă pe care o permite vin cu prețul cedării unor informații personale. Accesezi aceste beneficii prin câteva ecosisteme și de cele mai multe ori ai conturi pe toate: e vorba aici de Google, Microsoft, Facebook și, eventual, Apple. Dacă ești fanul „mărului” ești mai norocos, pentru că firma fondată de Steve Jobs și colegii săi oferă un ecosistem complet și destul de sigur, presupunând că utilizezi doar serviciile lor (iPhone, Mac etc.), dar nici ei nu sunt departe„Apple promises privacy, but iPhone apps share your data with trackers, ad companies and research firms”, washingtonpost.com de distopia sus-amintită. Sfaturile de mai jos sunt aplicabile mai degrabă celor din afara „bulei” Apple, dar este de subliniat faptul că unele aplicații sau programe sunt extrem de utile și pentru posesorii de iPhone sau MacBook. 

Am pornim, așadar, de la ideea că nimeni nu are timp să-și reorganizeze complet viața digitală (acest articol era doar un licăr în mintea autorului, acum o lună), dar că unii dintre noi ar fi dispuși să plătească o parte din serviciile pe care le accesează. În general, românii au o adresă de email de la Yahoo! Mail (extrem de nesigură„Yahoo! data breaches”,  wikipedia.org și cel mai probabil compromisă din 2013 încoace) sau Gmail, folosesc o variantă de Windows, adesea piratat,În 2014, două treimi dintre computere din România foloseau software fără licență. zdnet.com și de Microsoft Office și utilizează browserul Chrome.„Browser Market Share Romania”, gs.statcounter.com În mod ironic, aceste informații pot fi obținute de pe internet, fără a fi nevoie de un sondaj, tot ca un rezultat al lipsei de atenție în privința accesului la date personale. 

Să ne dăm un OS

În primul rând, trebuie securizat accesul. Este vorba aici atât de conexiune, cât și de browser, ideal într-un mod relativ unitar între computer și telefon. Pentru computerele care au sistem de operare Windows, am presupus că ai licență și că este adus la zi. Licența poate fi cumpărată la discounturi mari de pe internet, dar poți și folosi o licență veche de Windows 7 sau 8, dacă alegi varianta upgrade-ului„You Can Still Get Windows 10 for Free With a Windows 7, 8, or 8.1 Key”, howtogeek.com la Windows 10. Este de menționat aici faptul că Ubuntu Linux este o variantă de sistem de operare extrem de ușor de instalat și folosit, dar mai ales gratuită, care vine cu tot ce e necesar unui computer modern și este și extrem de sigur, din perspectiva atacurilor cibernetice. Rămân însă valabile regulile enunțate mai sus – nu ne-am propus să facem schimbări radicale , ci doar a unor mici obiceiuri de acces la internet. 

Pentru documente, foi de calcul și prezentări, poți alege între Google Docs (gratuit) sau varianta abonamentului la Microsoft 365 (fostul Office 365), undeva la 50 de lei pe lună. Altfel, LibreOffice este o variantă gratuită și aparține unei fundații non-profit. Poate deschide și salva documente în formatele cel mai des întâlnite și este perfect utilizabil. 

Browser, șezi!

În privința browserului, cele mai rapide rămân Chrome, Firefox și, mai nou, Microsoft Edge. Ar mai fi de menționat Vivaldi sau Tor Browser, pentru o anonimizare foarte bună a datelor. Cele întâi numite pot utiliza anumite extensii de securitate de pe Chrome Web Store. Un pachet ideal ar fi uBlock Origin,Instalează-l de aici: chrome.google.com pentru reclame, cu filtrul românesc, în mod obligatoriu Privacy Badger,Instalează-l de aici: chrome.google.com pentru identificarea și eventuala oprire a cookie-urilor și trackerelor dubioase, adică mai multă siguranță online, și Social Fixer,Instalează-l de aici: chrome.google.com pentru o formă de limitare a Facebook-ului. E totuși nevoie și de o anumită comoditate – adică sincronizarea datelor între mobil și computer –, însă nu toate browserele folosesc sau permit extensii în varianta mobilă. Mai puțin unul: Firefox. Construit de Fundația Mozilla și comparabil ca performanțe cu Google Chrome, Firefox poate sincroniza, odată logat în cont, datele între Firefox pe computer și Firefox Preview (pe Android). Mai important, Firefox Preview oferă posibilitatea instalării unor extensii importante (cum ar fi uBlock Origin) pe mobil fără sincronizarea cu un cont principal, dar îți sugerăm asta pentru a avea acces la lista de pagini favorite. 

Parole, parole…

Așadar, ai acum un mod de a accesa internetul de pe calculator și mobil, dar și de a limita majoritatea reclamelor și datelor transmise celor mai accesate site-uri. Urmează logarea pe ele. Aplicații ca Dashlane, Authy sau LastPass strâng la un loc parolele, se integrează în softul telefonului, în Windows sau în browser, și generează (și memorează) parole noi. S-a dus era parolelor simple, iar utilizarea logării în doi pași este o metodă obligatorie. Pentru contul de Google, pe lângă 2FA (2 Factor Authentification – introduci parola și al doilea pas este să primești un SMS cu cu un cod de unică folosință), mai există și varianta Advanced Protection Program.O poți achiziționa de aici: google.com Aceasta costă câteva sute de lei anual și leagă accesarea contului primar de niște device-uri fizice cu USB, pe care trebuie să le păstrezi în siguranță. 

Dacă vrei siguranță în 2020, accesul la site-uri se face obligatoriu în doi pași (prin SMS sau aplicația Authy,Și aceasta folosește accesul în doi pași, authy.com preferabil cu un manager de parole cum ar fi Dashlane.Costă aproximativ 15 lei pe lună, varianta plătită care permite sincronizarea între mobil și computer pentru parole extrem de sigure, dashlane.com Parolele trebuie să fie diferite pentru fiecare site. Cât timp sunt memorate de un program precum Dashlane, chiar nu mai sunt o grijă. 

Antivirus și VPN

Ai și parole sigure la principalele conturi și știi sigur că dacă încearcă cineva să se logheze din Moscova cu datele tale furate, vei primi un SMS sau un email, iar atacatorul,fără codul respectiv, nu va trece mai departe. Te interesează, totuși, o doză de siguranță și pe rețeaua pe care ești, pentru că trăiești în țara cu cel puțin un hacker care a spart NASA și nu vrei să fim chiar atât de deschis cu device-urile pe care le ai prin casă. 

În mod ideal, ai nevoie de un antivirus și, preferabil, un VPN (Virtual Private Network), adică un mod de a îți anonimiza traficul de internet, odată ce ieși „la plimbare” pe site-uri. Există aici variante gratuite, dar care nu oferă decât o protecție de bază, sau variante plătite (evident, mai bune). Bitdefender este un ativirus românesc care oferă, contra cost, inclusiv un VPN decent. Firma românească oferă inclusiv soluții de siguranță pentru întreaga rețea din casă, Bitdefender BOX,Un device ce poate fi achiziționat de pe mai multe magazine online: bitdefender.com dar la un preț destul de ridicat. Odată cu apariția device-urilor „smart”, nevoia de un sistem comprehensiv de siguranța a rețelelor wireless din casă este o cerință. Poți începe cu schimbarea parolei routerului,  nu parola rețelei de wireless, ci a routerului care „bagă internet în casă”. 

O soluție alternativă ar fi Windows Defender, antivirusul care vine instalat cu sistemul de operare și care oferă protecție decentă, dar și Eset (slovaci)Site oficial: eset.ro sau Avast (cehi)Site oficial: avast.com oferă servicii bune împotriva mai multor pericole. Este de menționat faptul că acestea nu oferă și servicii de VPN. Eset au și o alternativă la sistemul BOX, se numește Gryphon Router,Site oficial: gryphonconnect.com dar din nou este scump. O soluție ar mai fi și Firewalla,Site oficial: firewalla.com pentru că nu are abonament lunar și protejează foarte bine împotriva atacurilor cibernetice. 

O alternativă open source (fie prin cumpărarea și configurarea unui mini-computer Raspberry Pi, fie prin sistemul de operare Linux, fie alături de Firewalla) este PiHole,Site oficial: pi-hole.net. Acesta analizează și blochează în timp real reclamele și oferă o protecție destul de bună pentru o aplicație gratuită, susținută de voluntari. Combinația PiHole și Firewalla ajută foarte mult la siguranța rețelei, a dispozitivelor smart din casă (becuri, prize etc.).

În principiu, ai nevoie de o formulă antivirus pentru telefon și computer (casă) care să permită, eventual, și un VPN decent, fără să îți spargă pușculița. Am sugera, într-un final, pe românii de la CyberGhost,Site oficial: cyberghostvpn.com un VPN cu un abonament anual și pentru faptul că permit accesul la Netflix din State, dar mai ales setări importante de siguranță la Windows, care limitează informațiile care se transmit serverelor din Redmond. 

Conturi elvețiene

Acum că ai ceva mai multă siguranță pe internet, rămâne micul mare detaliu al datelor pe care le împarți ecosistemelor Google, Facebook etc. Am sugera folosirea unei noi adrese de e-mail care să nu fie Outlook, Gmail sau Yahoo! Mail. Poți trimite mailurile personale prin ProtonMail,Îți poți face contul aici: protonmail.com un serviciu elvețian de e-mail, extrem de riguros cu siguranța informației, care poate fi accesat gratuit sau contra cost (aproximativ 25 de lei pe lună). Practic Google sau celelalte servicii vor vedea mailurile pe care le primești, dar nu și la ce răspunzi. Presupunând că ai acum o conexiune sigură, 2FA, la Gmail, spre exemplu, poți păstra adresa drept una de arhivare și ProtonMail pentru mailurile zilnice (serviciul plătit începe cu doar 5 GB de spațiu). 

Pentru fotografii, este evident că dacă folosești soluții ca OneDrive, Google Drive sau Google Photos, principalii actori de pe piață analizează absolut orice poză sau document care intră în serverele lor. Există alternative, dar cu prețuri destul de mari – Tresorit, la aproximativ 80 de lei pe lună, pCloud, la 230 de lei pe an. Cu ultima sumă se poate cumpăra un hard disk extern de 1 TB care poate ține câțiva ani buni fotografiile sau documentele cele mai de preț. Accesarea sa, inclusiv online, se poate face prin modificări la router. Eventual, poți folosi o soluție custom și completă de cloud, cum ar fi Nextcloud,Site oficial: nextcloud.com dar instalarea sa estre mai complicată pentru utilizatorii normali. 

Că vorbim despre conturi elvețiene, este extrem de important să ne păstrăm accesul la aplicațiile de banking de pe telefon în spatele unor parole puternice. Aplicații ca Revolut sau PayPal simplifică transmiterea banilor, fapt ce înseamnă că telefonul tău, odată pierdut, poate deveni o cale pentru hoți mai entuziaști de a îți accesa veniturile. Criptarea hardului telefonului (Encrypt Phone din setările Android) este obligatorie. De asemenea, o aplicație ca Google FilesInstaleaz-o de aici: play.google.com (da, este de la Google, dar funcționează foarte bine) te poate ajuta să mai șterge din documentele, pozele și clipurile de pe telefon, odată ce au fost salvate în altă parte. 

Google Unu, Google Doi

De aiciSe numește Google Takeout: takeout.google.com poți descărca tot ce știe Google despre tine. S-ar putea să te surprindă. Primul pas, deci, ar fi separarea conturilor de Google. Telefoanele cu sistemul de operare Android controlează peste 85% din piața mondială de smartphone-uri.„Android vs iOS market share”, statista.com Le-ai putea folosi fără un cont Google, deși asta ar însemna să îți limitezi profund siguranța telefonului. Mai bine ar fi  să nu folosești același cont primar de Gmail/Google peste tot. Pune-ți pe telefon un cont nou de Google pe care ai limitatDe aici: myaccount.google.com activitatea de înregistrare a datelor (Pause activity pentru Web, YouYube, locație etc.) și ai oprit personalizarea reclamelor.De aici: adssettings.google.com Poți exporta agenda de telefon și adresele de e-mail ale contactelor frecvente de pe contul principalDe aici: contacts.google.com în cel nou (și calendarul). De asemenea, în telefon, setează-ți aplicația implicită (default) la Firefox Preview. Pașii de aici„How to Protect Your Privacy on Android”,  spreadprivacy.com sunt, de asemenea, important de urmărit. Sunt oferiți de DuckDuckGo, un motor de căutare construit pe ideea de siguranță a datelor. 

Dezactivează din telefon aplicațiile pe care nu le folosești. Permite accesul la microfon, cameră și locație aplicațiilor doar în timpul în care le folosești activ. În România, telefoanele de la Samsung și Huawei sunt la mare căutare și vin, în general, cu propriile aplicații de vreme, calendar, conturi de email etc. Nu mai trebuie menționat faptul că toate acestea sug date într-o măsură sau alta. Rezumă-te, pe cât poți, la unul sau maximum două ecosisteme majore (nu are rost să aibă acces și Samsung la datele tale, pe lângă Google). Dacă te îngrijorează unele știri legate de producătorii chinezi,„700 Million Android Phones Secretly Sending Data To China”,  oscar-tech.com ia-ți un telefon construit sub licența unor firme din SUA, Coreea de Sud, Europa sau Taiwan: LG, Samsung, Sony, Asus, HTC, Nokia, Apple sau Google. 

Ideal ar fi să ai un telefon care să primească actualizările de la Google cât mai rapid. Din păcate, doar telefoanele Pixel (Google) au această opțiune, cu excepția notabilă a producătorului chinez OnePlus. La alte companii poți aștepta și șase luni pentru o actualizare majoră a sistemului de operare. 

Facebook, mai puțin

De aici„Accessing & Downloading Your Information | Facebook Help Center”, facebook.com poți descărca tot ce știe Facebook despre tine. Ca o paranteză importantă, Facebook este probabil cea mai mare „sugativă” de date personale, deși Google nu este departe.„Google has secret webpages that feed your personal data to advertisers, report says”, cnet.com Facebook este un ecosistem care oferă multe dintre serviciile găsite internetul larg, fiind practic un soi de browser. Cumpărături, evenimente și, mai nou, datingDar doar în anumite țări: facebook.com/dating sunt pe lista de servicii pe care le oferă gratuit, dar cu costul accesului la datele personale a sute de milioane de utilizatori.Dintre care câteva zeci de milioane au fost compromise nytimes.com  Dacă punem în calucul și Google, cantitatea de informații obținute de pe urma noastră de cei doi giganți este incredibil de mare.„Are you ready? This is all the data Facebook and Google have on you”, theguardian.com

Așadar, limitează, pe cât posibil, accesul ecosistemului Facebook (Facebook, Messenger, WhatsApp și Instagram) la telefon. Îți poți instala variantele Lite, în cazul Facebook și Messenger, ori le poți accesa prin browser. Limitează și datele personale pe care le împărtășești (școli, loc de muncă, folosește o altă adresă de email pentru cont etc.) și ce pot vedea alțiiSetările de privacy sunt aici: facebook.com care nu îți sunt prieteni. Nu permite localizarea,O poți dezactiva de aici: facebook.com recunoașterea facialăO poți dezactiva de aici: facebook.com sau schimbul de contacte între telefon și Facebook. WhatsApp este, practic, singura excepție, aplicația nu are o variantă de desktop sau de sine stătătoare – WhatsApp Web este tributară aplicației de telefon. Însă pentru conversații mai sigure ai alternative: Telegram sau Signal. Cea din urmă, în special, este o aplicație mult mai sigură. 

Dacă vrei protecție maximă ai, întotdeauna, varianta nucleară: un singur telefon mobil, așa-numitul dumbphone, care costă sub 100 de lei și apelează pe 2G sau 3G orice număr. Există numeroase articole despre studii făcute pe oameni care au ales pentru o perioadă de timp să trăiască fără Facebook. Rezultatele îi arată mai puțin informați, dar mai fericiți.„Study finds users who leave Facebook are happier, but less informed”,  phys.org Partea cu informarea se poate rezolva adăugând câteva site-uri utile sau agregatoare de știri în browser, chiar nu este nevoie să afli și cum te poziționezi față de viralul zilnic. 

Ce a mai rămas? Aplicațiile de AI ale Microsoft, Apple și Google, respectiv Cortana, Siri și Google Assistant, plus Alexa de la Amazon. Toate trei se bazează pe acces direct la datele tale și, trecând peste ușorul penibil de a urla în telefon pe stradă în limba engleză că nu găsești un restaurant, oferă servicii variate și relativ utile. Însă blocarea lor ar fi la fel de utilă pentru siguranța datelor. 

Victorie à la Pirus

Felicitări, ai urmat toți pașii de mai sus! Ai limitat datele pe care le oferi celor de la Google și Facebook, ai control asupra datelor din ecosistemele lor (dar și de la Microsoft și Apple), te conectezi în siguranță la aplicații și site-uri și, în momentul acesta, citești de pe un VPN cu IP de Noua Zeelandă acest articol, iar un dispozitiv ca Firewalla îți ține dispozitivele Internet of Things (IoT) protejate. Te simți mai în siguranță. În același timp, îți dai seama ca există ani de zile de date stocate în „norii” Google, Facebook, Microsoft și Apple, iat adresa ta de e-mail a ajuns la mii de firme de marketing de pe întregul glob. 

Ai muncit mult să limitezi accesul la datele tale, dar nu ai de ales, într-un viitor din ce în ce mai interconectat, decât să fim extrem de atenți cu ele. O minunată lume nouă ți se așterne în fața ochilor, atâta vreme cât te gândești puțin  înainte de a accepta sau să instala toate lucrurile pe care le găsești gratuit pe internet. 

Mulțumiri speciale lui Andrei-Florian Staicu și lui Adrian Rafail pentru ajutorul și sfaturile tehnice date pentru acest articol.