Norbert Barczyk/PressFocus/MB Media/Getty Images

De ce se antrenează jucătorii de Dota 2 la fel de mult ca fotbaliștii sau tenismenii43 min read

De Ionuț Preda 15.10.2021

O incursiune în lumea ultracompetitivă din Dota 2, unul dintre cele mai aprig disputate sporturi virtuale.

În spatele porților închise de pandemie de pe Arena Națională, se desfășoară zilele acestea una dintre cele mai importante competiții de esports din lume: The International Dota 2,Fazele finale ale competiției, programate pentru weekend, pot fi urmărite pe twitch.tv/dota2ti un fel de Turneu al Campionilor organizat de producătorii Dota 2, Valve (aceeași companie care deține și platforma de distribuție a jocurilor de PC Steam). Competiția a strâns la un loc cele mai bune echipe din lume și oferă premii de zeci de milioane de euro.

Aducerea turneului la București, după ce inițial trebuia să se țină în Stockholm, a fost lăudată ca o contribuție deloc neglijabilă pe care o va primi statul român din taxarea premiilor. În schimb, pentru publicul larg lumea esports-urilor rămâne una destul de confuză și închisă , ceea ce crează multe întrebări și necunoscute pentru un potențial spectator care ar vrea să privească Dota 2 ca pe un sport mai clasic.

Am intrat, puțin, în această lume a esport-ului  pentru a vedea cum ajung jucătorii buni în echipe sponsorizate pe bani mulți, câtă muncă necesită stăpânirea completă a jocului și unde se află, mai exact, România pe această scenă. Pentru mai multe detalii despre cum funcționează competițiile la acest nivel și cum jonglează jucătorii de top cu toate aceste sisteme, am vorbit cu una dintre (puținele) voci active din zona competitivă de Dota 2 de la noi, streamerul Radu „Gossip” Dumitrache.

Dota 2

The International 2017, disputat în San Francisco. San Francisco Chronicle via Getty Images

Ce este Dota 2, de fapt?

Chiar și cei care nu joacă deloc jocuri video au o șansă ridicată de a fi auzit măcar în trecere de Dota 2 sau League of Legends (LoL). De exemplu, la începutul pandemiei, atunci când, în lipsă de evenimente sportive, casele de pariuri au început să promoveze cotele la meciuri de esports, singurele care se puteau desfășura de la distanță.

Conceptul de bază al acestor jocuri nu este complicat. Ele fac parte dintr-o categorie numită „multiplayer online battle arena” (MOBA), derivate din variantele online competitive ale unor jocuri clasice precum Starcraft sau Warcraft III. Acest tip de jocuri au căpătat o popularitate enormă în ultimul deceniu, mai întâi în competiții de amatori, transformate apoi în circuite de esports cu premii extrem de mari.

Jocurile MOBA se desfășoară pe o hartă aparent simetrică,De fapt, cu diferențe mici, dar importante, mai ales la Dota 2 văzută din perspectivă izometrică, între două echipe. Fiecare are câte cinci jucători și baze diametral opuse. Pe hartă sunt trei culoare ce unesc cele două baze, care au fiecare câte un număr egal de turnuri de apărare (care atacă automat echipa adversă dacă aceasta este în raza lor), precum și, între acestea, zone obfuscate de vegetație, în care sunt ascunse tot felul de obiective secundare.

Pe fiecare culoar sunt trimise automat, la intervale regulate, calupuri de unități controlate de AI, numite minioni sau creepi, care se atacă unele pe altele. Jucătorii, în schimb, controlează câte o unitate specială, numită erou, dintr-o bază de selecție destul de largă (în prezent sunt 121 de eroi în Dota 2). Prima echipă care distruge structura majoră din baza echipei adverse, care poate fi atacată doar după ce toate turnurile de apărare de pe un culoar sunt distruse, este declarată câștigătoare.

Complexitatea vine din combinațiile aproape nelimitate de strategii date de folosirea  eroilor. Fiecare erou are abilități și statistici de bază diferite, care în fac mai buni pentru anumite roluri; unii pot „încasa” mai multe gloanțe, alții își pot vindeca coechipierii, în timp ce alții pot elimina eroii inamici din câteva mișcări, dar sunt mai vulnerabili. În plus, fiecare jucător are un stil de joc propriu și abilități diferite.

Apoi mai este și faptul că eroii evoluează pe parcursul meciului, căpătând experiență, niveleEroii încep la nivelul 1, iar nivelul maxim este 30. Fiecare creștere în nivel ridică cu o cantitate fixă atributele eroului. și acces la abilități noi pe parcursul jocului. Unde mai pui că există și magazine pe hartă, de unde jucătorii pot cumpăra echipamente pentru eroi,Cu aur virtual obținut din cam orice activitate de pe parcursul unui joc, de la eliminarea unităților AI inamice la distrugerea de turnuri și obiective secundare care pot customiza și mai adânc un anumit stil de joc.

Sunt și alte niveluri de complexitate, de exemplu faptul că ai vizibilitate pe hartă doar de la structurile/unitățile tale sau că unii eroi contracarează abilitățile altora. În plus, pentru a menține jocul cât mai echitabil, producătorii scot constant patch-uri care încearcă să balanseze eroii și să-i niveleze pe cei care sunt prea puternici/prea folosiți, schimbând câteodată radical modul în care abilitățile lor funcționează.

Ca începător, nu este necesar să ții cont de toate aceste aspecte; poți juca liniștit un MOBA de unul singur, într-un mod de joc casual, care te pune adesea împotriva altor începători, mai ales că schema de control inițială este simplă (mouse + șase butoane pentru abilități).

Dar, dacă vrei să avansezi în rang în modul competitiv, mare parte din această complexitate trebuie absorbită și transformată în decizii rapide de moment, coordonate cu restul echipei. Doar o mână dintre jucătorii care folosesc modul competitiv fac trecerea la echipe și competiții de esports, unde trebuie să înțeleagă toate elementele complexe ale jocului, să știe să-și folosească eroii și rolul aproape perfect, să cunoască bine și capacitățile altor eroi cu care se pot întâlni și să se adapteze unor combinații aproape infinite de situații de joc, în așa fel încât să-și ajute cât mai mult echipa.

Obiectivul advers distrus de echipa OG într-un meci competitiv cu Team Liquid. Valve

Dota 2, văzută de un veteran

Gossip este unul dintre puținii streameri de Dota 2 din România încă activi pe Twitch Poți urmări canalul lui pe twitch.tv/itsgossiplol și s-a implicat în trecut în organizarea de turnee locale cu cei mai buni jucători de la noi. A fost inclusiv caster (practic, comentator pentru evenimentul live) la un turneu de calificare pentru o competiție de tip masterTurnee majore din circuitul anual de esports Dota 2, de obicei susținute cu premii chiar de producătorul jocului Valve sau alți sponsori majori. susținută de ASUS. Joacă Dota 2 încă de când a apărut, după ce a început cu predecesorul acestuia.Primul DOTA, prescurtare de la Defense of the Ancients, a fost un mod online creat de jucători pentru Warcraft III. O parte din creatorii modului au migrat apoi la Valve pentru a crea un joc standalone sub forma lui Dota 2, care a preluat doar acronimul și, oarecum, stilul vizual al originalului și a modificat elementele deținute producătorii Warcraft, Blizzard, precum tipurile de personaje din jocul acestora Asta înseamnă vreo 17 ani de jucat MOBA-uri, din care în ultimii patru-cinci s-a implicat și în zona ultracompetitivă a jocului.

Am aflat multe aspecte interesante despre scena de Dota 2 de la noi, care are o situație surprinzător de similară cu cea a multor sporturi clasice: sunt mulți jucători talentați, dar cei care reușesc în esports o fac mai degrabă pe cont propriu; organizarea locală este slabă, sponsorii lipsesc și barierele tehnologice împiedică progresul spre competiția de nivel înalt.

Mindcraft Stories: De ce ai ales să te concentrezi pe Dota 2 și nu pe alte jocuri competitive?

Gossip: De mic am jucat Dota 1, când era o hartă în Warcraft. A fost o scurtă perioadă de două luni când apăruse League of Legends, dar nu apăruse Dota 2 și am jucat puțin LoL, dar nu mi-a plăcut. Apoi a apărut Dota 2 și am rămas cu el.

Știu că mai există SMITE, mai există alte MOBA-uri, dar nu mă satur de jocul ăsta. De la lună la lună se schimbă și e uimitor cum o mică schimbare la un erou sau la doi-trei eroi schimbă cu totul jocul.

M.S.:Ai zice că e mai echilibrat, din punct de vedere mecanic, decât alte jocuri?

G: S-au făcut niște studii, unde s-a stat de vorbă cu jucători de LoL care au încercat Dota și invers și s-a aflat că să înveți să joci Dota este mult mai greu decât alte MOBA-uri.

Pentru că are foarte multe mecanici pe care trebuie să le înțelegi. Un exemplu este că la Dota poți să îți ataci și propriile structuri sau minioni ca să pui în dificultate adversarul, ceea ce aduce un plus de atenție necesar. Scopul aici e să te asiguri ca oponentul să nu „farmeze”, să nu ia crituri, să nu ia gold.„Farmingul” este un termen comun în jocurile video, asociat de obicei cu căpătarea cât mai eficientă de resurse sau puncte de experiență într-un joc. În contextul unui meci de Dota, aceste resurse fac eroii din joc mai puternici, iar echipa care le gestionează mai bine – cea a căror eroi capătă experiență și cresc mai rapid în nivel într-un meci, și în același timp strâng gold (primit în urma acțiunilor reușite din joc) pentru a-și putea cumpăra echipament cât mai bun – de obicei și câștigă.

Plus că LoL-ul, din câte știu, are cerințe mult mai mici din punctul de vedere al graficii. Consider că și pentru că suntem o țară mai săracă nu toți pot să ruleze Dota la niște framerate-uri bune, pentru că există acele teamfight-uri în care se joacă cinci versus cinci și efectiv toți sunt în același loc al hărții, sunt foarte multe spell-uri și foarte multă (n.r.-procesare) grafică angrenate acolo și riști să scadă FPS-ul atât de mult încât să se blocheze ecranul. Dacă nu ai calculator bun care să ruleze toată treaba asta, efectiv nu ai nicio șansă, nu poți reacționa.

Dota 2

Echipa LGD Gaming în timpul unui meci din cadrul The International 2014. Suzi Pratt/FilmMagic

Tehnologia separă MOBA-urile în două

Într-adevăr, față de competitorul League of Legends, Dota 2 are cerințe de sistem ceva mai mari. Nu sunt deloc uriașe în comparație cu cele necesitate de majoritatea jocurilor moderne, dar poți juca în continuare LoL pe un laptop care îl suporta în 2009, când a apărut. Poate că asta explică diferența masivă de popularitate dintre cele două titluri, la nivelul de jucători casual. LoL are în jur de 10-11 milioane jucători unici activi pe zi, în timp ce Dota 2 strânge în jur de 600.000 Ceea ce se reflectă și în preferințele jucătorilor din România.

M.S: Care sunt cerințele tehnice pentru jucat competitiv?

G: Refresh rate-ulRata la care se reactualizează imaginea de pe un monitor pe fiecare secundă, care devine mai fluidă cu cât această rată este mai mare nu este atât de important ca la un shooter, unde timpul de reacție îți poate câștiga un fight. Din câte știu eu ,undeva la 120 de frame-uri pe secundă (FPS) este o cerință minimă ca să joci competitiv. Pentru că și un calculator de top, din 120 de FPS, într-un team fight foarte demanding te poate duce la 80. Dar și în 80 înțelegi jocul. Trebuie să ai delay zero, trebuie să ai o conexiune foarte bună ca să nu-ți întârzie jocul din cauza netului.

M.S: Deci vorbim o barieră de intrare tehnologică.

G: Da, este puțin mai mare la Dota. Am prieteni care au lăsat Dota și se joacă LoL pentru că în Dota 2 joacă cu 30 de frame-uri și în LoL joacă cu 90. Efectiv, jocul e mult mai fluid și mult mai practic de jucat.

Mai este și faptul că, în România, primii streameri au fost pe LoL. De acolo a pornit mai mult atracția către LoL decât Dota.

Culmea e că știu că avem mult mai mulți români în Dota, în top, decât pe LoL. Avem o echipă, Team Romania, dar sunt oameni care se adună doar pentru anumite turnee.  Majoritatea jucătorilor de top din România se cunosc între ei.

Când făceam acele turnee ajunsesem să strâng undeva la 50 de oameni. Dar nu sunt capabili să lege o echipă cu adevărat unită. Sunt doi sau trei într-un nucleu la care se tot adaugă sau pleacă câte unul. Nu se poate, sunt orgolii foarte mari în România.

Jucători și antrenori din România sunt la „masa” campionilor

În ciuda barierei puse de tehnologie și a lipsei unei scene cu adevărat organizate de la noi, România a fost constant reprezentată în topul competițiilor de Dota 2. Luând ca exemplu edițiile trecute ale The International, practic cea mai mare competiție din tot circuitul, la care ajung doar o mână de jucători și antrenori, jucătorul român de origine siriană Aliwi „w33” Omar a fost finalist în două rânduri; antrenorul Cristian „ppasarel” Bănăseanu a fost antrenor al echipei câștigătoare din 2018, OG; iar la ediția de anul acesta, medieșeanul Andrei-Vlad „Mangusu” Săteanu a antrenat singura echipă participantă din America de Sud, pe brazilienii de la SG e-sports.

M.S: Care este rolul The International (TI) în circuitul de esports Dota 2?

G: Este un fel de Turneul Campionilor la tenis sau Liga Campionilor la fotbal – este cel mai mare turneu anual pe care îl fac cei de la Valve, la care participă cele mai bune echipe. S-a băgat de câțiva ani un sistem unde participi la diferite competiții și, în funcție de poziția pe care o ai, strângi un punctaj. Pe baza acelui punctaj, fie te califici automat la TI, fie trebuie să treci prin runde adiționale de calificări.

În principiu, se spune că dacă ai ajuns acolo ești oricum câștigat. Nu neapărat din punct de vedere financiar, dar ești printre cei mai buni. Acolo ajung doar 18 echipe din toată lumea.Fiecare echipă poate nominaliza cinci jucători și un antrenor

M.S: Cum trece un jucător bun din modul competitiv al jocului în esports?

G: Foarte greu. Știind piața din România, cunosc foarte mulți jucători români care sunt în top 1.000 în lume,În sistemul de ranking competitiv al jocului dar nu au reușit să treacă la stadiul de esports.

E destul de greu, trebuie să-ți dedici extraordinar de mult timp. Sunt jucători de esports care nu sunt atât de buni individual, dar sunt foarte capabili la jucatul în echipă. E o sumă de elemente: trebuie să fii un team player, trebuie să ai răbdare, trebuie să accepți sfaturi, trebuie să joci foarte mult, și de unul singur și cu echipa. E cam un full time job care te privează de viață socială și de tot, dacă vrei să fii acolo în top.

Calificările pentru TI sunt deschise – oricine își poate face o echipă și să joace împotriva altora în meciuri simple. Mergi tot așa, până te califici pentru finală în regiunea ta. Dar, chiar și dacă îți faci o echipă cu cei mai buni oameni pe care îi cunoști, șansele să treci de o echipă pro sunt foarte mici – sunt foarte multe echipe pro care ajung la TI prin calificări, chiar și foști câștigători, dacă nu reușesc altfel pe parcursul anului.

M.S: Este și lipsa de sponsori o problemă?

G: Da, la noi este aproape imposibil. Chiar lăudau cei de la TI acum o echipă care a reușit să ajungă la turneu fără niciun sponsor major. Nu prea ajungi la asemenea rezultate fără sponsori, pentru că teoretic singurul mod de a câștiga bani este să ajungi la TI sau la un Major și să-l câștigi. De acolo îți pot veni banii ca jucător.

Dacă nu ai un sponsor, nu ai cum să îți faci un boot camp, (n.r. – tabără de antrenament) care este foarte foarte important – să stai în aceeași casă cu oamenii ăia, să-i cunoști mai bine. Trebuie să-i știi din viața reală ca după să poți lega o relație în joc.

Analiză tactică și antrenamente aidoma sporturilor clasice

Așa cum am menționat anterior, toți eroii din Dota 2, deși au abilități și stiluri de joc unice, pot fi grupați pe anumite poziții de joc în care aceștia sunt mai eficienți. În modul de joc casual, le poți încerca pe toate, dar în rangurile mai avansate de competitiv și, mai ales în esports, apare o nevoie de specializare similară cu cea din sporturile clasice, precum baschetul, unde un pivot are nevoie de un set de skill-uri radical diferit față de un conducător joc.

Iar modul în care se deprind aceste specializări la nivel înalt este și el similar: sunt antrenamente dese și intense, un soi de cantonamente și meciuri amicale între echipele de top. O diferență destul de mare față de aceste sporturi este, însă, că sistemul de patching poate schimba întreg jocul de la an la an, ceea ce necesită un nivel extrem de ridicat de adaptabilitate și schimbări ale stilului de joc.

Dota 2

Team DK în cadrul unui meci de la The International 2014. Suzi Pratt/FilmMagic

M.S: În ce constă antrenamentele pe care le fac jucătorii profesioniști și ce face mai exact un antrenor de Dota?

G: Depinde de fiecare grupare în parte. Din ce știu, când apare un patch nou, (n.r. – membrii echipei) stabilesc care sunt eroii cei mai puternici în momentul acela și fiecare după aia pleacă și joacă fiecare destul de mult cât cinci-șase-șapte, maximum zece eroi, pe care trebuie să-i stăpânească, în sistemul de matchmaking ranked din joc.

Așa ajung să se obișnuiască cu un erou. Apoi se organizează ca echipă și ori intră tot în matchmaking, ori vorbesc cu alte organizații mari să joace așa numitele scrim-uri – în care efectiv se joacă și testează compoziții cu alte echipe de top.

Zilnic, cred că se joacă undeva la opt-nouă ore de Dota, dar mai sunt și ședințe în care se trag concluzii, se uită la replay-uri, analizează greșeli. Aici un input foarte mare îl are antrenorul, care trebuie să urmărească toate jocurile astea și să spună: uite aici ai greșit, aici n-ai greșit, aici ar trebui să schimbăm asta și se face o analiză.

În timpul TI-ului acum, antrenorul nu prea mai are ce să facă atât de mult, în afară de a veni cu statistici. (n.r.-Echipa) OG chiar avea o tactică, să zic așa, veneau cu foarte multe hârtii, încât să pară că și-au făcut temele mereu. Asta făcea ppasarel, analiza foarte mult: ce eroi s-au ales în meciurile trecute, cine are winrate mai mare, cine nu a funcționat, care (n.r.-erou) este counter la care.

M.S: E practic o întreagă mașinărie de analytics acolo.

G: Da, și antrenorul nu e singur în chestia asta. Că are alți oameni care vin cu statistici, iar el se uită pe grafice și trage concluzii.

M.S: Dar are antrenorul un rol activ în timpul meciului?

G: Nu. În pick phase,Înainte de începutul unui meci, există o fază stil draft în care jucătorii din ambele echipe își aleg eroii cu care vor juca meciul. E un sistem complex, în care fiecare echipă poate vota să excludă anumiți eroi din lista celor eligibili, iar fiecare jucător trebuie să aleagă câte un erou diferit când se aleg eroii, este în spatele jucătorilor și se sfătuiește, dar după nu are voie să mai stea lângă ei.

De obicei în timpul meciului de Dota sunt cinci poziții: support-ul 5, care asigură viziunea pe hartă; support-ul 4, care mai mult ajută alți eroi; off-laner-ul, care e oarecum un tank,Alt termen folosit des în jocuri video, mai ales jocuri multiplayer de echipă, care denotă jucători/personaje care stau „în prima linie” a confruntărilor și încasează cea mai mare parte a damage-ului, pentru a proteja restul echipei stă în față și inițiază atacuri; carry-ul, care, teoretic, ar trebui să facă cel mai mult farm, să adune cea mai multă experiență, cele mai bune item-uri; și mid-laner-ul care e un fel de al doilea carry, doar că el ține linia de mijloc împotriva mid-laner-ului opus.

Teoretic, cel care are cel mai puțin de făcut în timpul meciului este supportul 5, care a pus niște ward-uriVrăji care asigură vizibilitate constantă asupra unor zone de pe hartă, arătând mișcări ale echipei adverse care altfel nu ar fi vizibile și e mai mult atent pe hartă. Acesta ia deciziile: hai să mergem acolo, aici ne strângem, acum formăm, acum fugim. E practic un conducător de joc. Câteodată, și poziția 5 face chestia asta, și se pot schimba în timpul meciului. Depinde de echipă aici.

M.S: E un nivel de complexitate foarte ridicat aici.

G: Da, niște analize din China ziceau că este ca un fel de șah 2.0. Așa ziceau ei că puteau clasifica acest joc.

Dota 2

Competiție majoră din circuitul de DOTA 2 desfășurată la Hamburg, în 2017. DPA Picture Alliance via Getty Images

Carierele în esports sunt scurte

Toată această complexitate, antrenamentele intense și efortul adițional de învăța și reînvăța cum să-ți joci rolul eficient după patch-uri rezultă în cariere destul de scurte, oarecum ca în gimnastică, începute de la vârste fragede și terminate în tinerețe. De exemplu, una dintre știrile care a făcut valuri astă-vară în lumea esports-urilor a fost retragerea din scena competitivă a unuia dintre cei mai titrați jucători din Dota 2, australianul Anatham „Ana” Pham, la doar 21 de ani.„Ana, two-time TI champion with OG, retires from competitive Dota 2”, yahoo.com

Deși te-ai gândi că poate este vorba de pericolele de sănătate asociate cu jucatul intensiv de câte opt-nouă ore pe zi, principala cauză a acestor retrageri timpurii este mai degrabă epuizarea mentală și, la jucătorii care ajung la anumite vârste, faptul că nu mai pot ține pasul în joc la nivelul acuității mentale și a vitezei de reacție/decizie cu adolescenții care de-abia intră în scenă. Și într-o altă analogie cu multe alte sporturi, jucătorii specializați pe pozițiile de joc mai intensive ajung să se retragă mai devreme.

M.S: Un fapt interesant pe care l-am observat când mă documentam despre ce-au făcut jucătorii de pe la noi e că mulți dintre ei sunt retrași de la vârste destul de tinere. Ai idee de ce se întâmplă chestia asta?

G: Cei care se retrag fac repede anumite poziții: mid-ul, carry-ul, de exemplu sunt poziții care necesită foarte multe APM (acțiuni pe minut). Du-te acolo, lovește-l pe ăla, necesită foarte multă atenție. De obicei, cei în aceste poziții sunt buni sunt de pe la vârsta de 15 ani până la maximum 25.

După, nu mai ai reflexele bune, nu mai ești capabil de același nivel de decizii pe moment. Dar dacă rămâi în poziții de suport, în care ești mai relaxat în timpul jocului și mult mai tactic, poți să te duci și până la 30 de ani – cred că este maximul pe care îl găsim. După, te retragi, pentru că nu mai poți face față schimbărilor. Trebuie să fii capabil mereu să uiți tot ce ai învățat până la acel moment și să te adaptezi la noul patch, asta este o mare dificultate pe care o avem.

M.S: Vorbim și de probleme fizice, de exemplu la încheietură, la pozițiile care necesită multe APM-uri?

Mai degrabă de acuitate mentală, nu știu dacă fizic. N-am întâlnit până acum pe cineva care să se retragă din cauza unor probleme fizice, dar e foarte posibil să fie și asta la un moment dat o problemă.

M.S: Deci e mai mult o problemă de adaptare, de la o anumită vârstă nu prea mai pot să mai ții pasul cu jocul.

G: Da, și nici nu mai poți să joci atât de multe jocuri pe zi să, nu mai ai răbdarea să perfecționezi unele tehnici și de aici poate apărea diferența.



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

TEHNOLOGIE|TIPPING POINT

Metaversul între post-cyberpunk și post-pandemie

De
Anunțul că Facebook își va lansa propria lume virtuală a generat fie panică față de o posibilă înrobire a omului de către mașină.
TEHNOLOGIE|TIPPING POINT

Cum se influențează reciproc oamenii și AI-ul?

De
Cercetătorii vorbesc despre etica AI-ului în contextul unei lumi tot mai digitalizate.
CULTURĂ|Q&A

Nevoia de a ne spune poveşti, interviu în exclusivitate cu Robert Silverberg

De
Horia Nicola Ursu a vorbit, în exclusivitate, cu autorul american.
CULTURĂ|Q&A

Călătorie în jurul omului. De la geografia continentelor la geografia ființei umane

De
Alexandru Stermin, biolog și explorator clujean, a făcut de unul singur înconjurul lumii, pentru a se descoperi, în final, pe sine. A rezultat o carte de idei care te plimbă febril prin lumea biologiei, a neuroștiințelor și a psihologiei și unde omul nu se mai află în centrul Universului, ci devine parte din el.