De ce spune Meta că pleacă din Europa?
Există cu adevărat posibilitatea de a rămâne fără platformele deținute de Meta sau e doar o încercare de a pune presiune pe factorii de decizie?
Zilele trecute a venit vestea că Meta a amenințat va părăsi Uniunea Europeană, lăsând utilizatorii fără Facebook, Instagram și WhatsApp. Amenințare rafinată ulterior – Meta nu pleacă, ci e forțată să plece de potențialele schimbări legislative. Cum Meta „Facebook’s $232 billion drop in value sets all-time record”, cnbc.com din valoarea de pe bursă doar pentru că în ultimul raport a anunțat, pentru prima dată, o ușoară scădere a numărului de utilizatori, în locul creșterii constante de până acum, aș spune că e mai degrabă o flexare a mușchilor pentru a influența decizia politică. În UE sunt cam 15% din utilizatorii aplicațiilor Meta, însă piața furnizează circa un sfert din veniturile companiei.
Un activist austriac se pune cu Big Tech-ul
Tot conflictul a pornit de la „The CJEU judgment in the Schrems II case”, europarl.europa.eu (PDF) care a declarat ilegal acordul Privacy Shield, care permitea transferul datelor utilizatorilor europeni pe servere americane. Decizia vine ca urmare a unei campanii de câțiva ani duse de activistul austriac Acesta a ținut evidența evoluției cazului pe site-ul europe-v-facebook.org care a acuzat site-urile americane de social media (și nu numai) că încalcă legislația europeană privind protecția datelor.
Disputa a început în 2011, cu o plângere la Sediul european al Facebook și multor alte companii Big Tech a fost stabilit în Irlanda, datorită legislației economice favorabile. care a făcut, printre altele, ca Facebook să renunțe la folosirea unui software de recunoaștere facială. În 2013, Schrems a acuzat Facebook că dă acces Agenției Naționale de Securitate (NSA) la datele utilizatorilor europeni, prin intermediul programului de supraveghere în masă Detalii despre acesta: theverge.com Cazul a ajuns la Curtea Supremă Irlandeză, care a cerut părerea CJUE. Cum dezvăluirile lui Edward Snowden erau proaspete, principiul care guverna transferul datelor dintre UE și SUA a fost declarat ilegal.
Situația a fost remediată prin noul acord, Privacy Shield, cel care a fost însă declarat ilegal de decizia Schrems II, din iulie 2020. Ceea ce reglementează acum transferul internațional de date sunt „Standard contractual clauses for international transfers”, ec.europa.eu dar și acest acord a fost pus sub lupă. Autoritățile irlandeze au ordonat Facebook să-și mute, practic, serverele în Europa – și au amendat firma cu 4% din venitul global anual, dacă nu o face –, spunând că serverele americane nu respectă SCC. Decizia nu e încă definitivă, dar dacă va fi, SCC va deveni ilegal, deci Meta nu va mai avea bază legală pentru transferul datele utilizatorilor în SUA. UE încearcă să rezolve problema cu o nouă reglementare, numită „ePrivacy Regulation”, digital-strategy.ec.europa.eu care să acomodeze și regulile aduse de Regulamentul General pentru Protecția Datelor (GDPR), în care și-au băgat coada, desigur, și serviciile de informații.
Nu-i prima dată când Meta pune presiune
Toată această paranteză – mult simplificată – era necesară pentru a explica unde se situează acum companiile Big Tech americane și Uniunea Europeană: la negocierea regulilor din ePrivacy Regulation. Spun Big Tech pentru că și Google are o problemă. Tot în urma unui proces pornit de Max Schrems, utilizarea Google Analytics de către site-urile europene a fost declarată ilegală de un tribunal austriac pentru „Europe’s Move Against Google Analytics Is Just the Beginning”, wired.com
Practic, anunțul făcut de Meta e o încercare de intimidare, prin intermediul utilizatorilor care s-ar putea simți amenințați de închiderea acestor platforme, pentru a obține condiții legale mai bune – adică pentru a continua la fel sau a fi forțată să facă schimbări cosmetice, care să nu presupună investiții masive în mutarea unor servere și schimbarea software-ului. Meta susține că, efectiv, produsele lor nu pot funcționa fără acest transfer de date.
Cum există deja un precedent, cel în care Facebook „Why Facebook banned (and then unbanned) news in Australia”, vox.com după ce a apărut o lege ce-i obliga să-i plătească pe publisherii din această țară, nu ar fi de mirare ca după o eventuală decizie definitivă că SCC e ilegal să te trezești într-o dimineață cu anunțul „Platforma ta preferată de social media nu mai este disponibilă în Europa” când accesezi Facebook sau Instagram.
O astfel de ipotetică decizie ar afecta major afacerile mici, site-urile care se bazează pe traficul care vin din social media (inclusiv acest site), ar îngropa (aproape) toată industria influencerilor și ar duce la ruperea multor legături care nu sunt păstrate decât prin intermediul rețelelor sociale, dar probabil că ar duce și la prăbușirea acțiunilor Meta la bursă, deci e destul de puțin probabil că se va ajunge aici.
Conștienți de acest risc mult mai grav pentru soarta companiei, Meta a revenit cu „Meta Is Absolutely Not Threatening to Leave Europe”, fb.com în care spun că n-a fost vorba de nicio amenințate, dar în care evită să detalieze care ar putea fi soluția dacă se va lua o decizie care face transferul datelor ilegal. Cum firma vorbește de „un internet care nu este limitat de granițele naționale”, e destul de clar că nu își pune încă problema de a limita accesul la datele utilizatorilor.
La urma urmei, Meta și-ar faulta propria afacere de vândut reclamă, deja șchioapă după ce Apple a decis să schimbe regulile de privacy. Facebook „Facebook says Apple iOS privacy change will cost $10 billion this year”, cnbc.com deja o pierdere de 10 miliarde de dolari în 2022 din cauza firmei din Cupertino, însă ar fi mult mai grav să piardă peste noapte un sfert din afacere.
Ești pregătit pentru o viață fără Facebook?
Indiferent cum se va termina această dispută, toți cei care depind într-o măsură mai mare sau mai mică de accesul la social media vor trebui să-și diversifice modul în care comunică cu publicul în anii care vin. Platformele deținute de Meta sunt deja puse sub presiune de creșterea TikTok (care vine la pachet cu toate problemele aduse de faptul că e o companie chineză), însă o alternativă viabilă europeană nu există.
Întoarcerea la un internet în care să ții minte și să tastezi adresele site-urilor preferate, sau la un sistem de portaluri/directoare, de fiecare dată când vrei să le accesezi e puțin probabilă și ar fi aproape hilară. Ar fi fost simpatică o revenire a blogosferei la bogăția anilor de dinainte Facebook, ucisă de recompensa imediată a like-urilor și share-urilor de pe social media (și de decizia voită a companiei de a penaliza ieșirea de pe platformă prin ascunderea postărilor), dar e tot o soluție nostalgică și nerealistă.
Lucrurile se vor așeza cumva, pentru că oamenii vor avea în continuare nevoie să comunice și să se informeze. Dacă e ceva sigur este că o soluție se va găsi și va fi, cel mai probabil, următorul mare disruptor de pe internet. Cum va arăta ea? Dacă aș ști, n-aș mai scrie textul ăsta, aș lucra deja la ea.