Book Club: Minunata lume nouă a roboților sexuali16 min read

De Mindcraft Stories 03.06.2019

În noua ei carte, Turned On, Kate Devlin explorează afacerea surprinzător de serioasă din spatele roboților folosiți drept companioni erotici.

Când eram copil, citeam poveștile lui Isaac Asimov și urmăream în filme aventurile unor roboți precum Robby din filmul „Planeta interzisă” (1956) sau B-9 din serialul „Pierdut în spațiu”. Nimeni nu vorbea pe atunci despre roboți sexuali.

Pionierii genului science fiction, precum Asimov, împreună cu câțiva cercetători vizionari, își făceau griji pentru ce s-ar întâmpla dacă roboții pe care i-am creat s-ar defecta, ar lua-o razna, nu s-ar mai supune oamenilor sau ar decide să-și ucidă creatorii.

Acum, în timp ce citeam captivanta carte scrisă de Kate Devlin, intitulată Turned On: Science, Sex, and Robots, nu mă puteam gândi decât la ce ar crede profesorul Asimov despre acest subiect, în contextul celor trei legi ale roboticii.

Kate Devlin este specializată în computer science și cercetător în domeniul sexologiei la King’s College din Londra. Devlin și-a specializat aria de cercetare în diferitele forme de intersecție dintre sexualitate și tehnologie. Câteva dintre subiectele pe care le studiază sunt sistemele de inteligență artificială, jucăriile sexuale și, desigur, roboții sexuali.

E un domeniu de cercetare în care un simț al umorului bine dezvoltat pare o calificare esențială, în contextul în care reacțiile primite în cadrul unei discuții informale despre oricare din aceste subiecte pot varia de la amuzament sau jenă vizibilă până la indignare. Din fericire, simțul umorului este unul dintre talentele foarte dezvoltate lui Kate Devlin. De fapt, luând în considerare umorul „obscen” pentru care Asimov era celebru, sunt sigură că cei doi ar fi avut discuții tare interesante, dacă Asimov ar mai fi fost printre noi. Printre altele, ar fi putut discuta despre „biasul inconștient” pe care Devlin crede că Asimov l-a indus personajelor roboți.

Ideea în sine a unor roboți sexuali poate părea trivială – un subiect cel mult ludic, amuzant, cu o prea mică relevanță socială sau tehnologică. Autoarea însăși remarcă: „În viitor ni s-a promis că vom avea roboți-servitori, însă cel mai apropiat obiect pe care tehnologia viitorului a reușit să ni-l ofere până în prezent este un roboțel discoidal care aspiră singur și care eșuează lamentabil pe praguri sau pe marginea unor covoare prea groase. Iar acum, deodată, ar trebui să ne facem griji în privința apariției unor roboți sexuali?”

Cu toate acestea, se pare că dezvoltarea unor roboți sexuali este o afacere serioasă, care se dezvoltă rapid. Și nu este vorba doar despre sex. Printre altele „este despre intimitate și tehnologie, computere și psihologie, dragoste si biologie”, scrie autoarea. Este și despre „singurătate și companie, lege și etică, confidențialitate și comunitate. Dar, cel mai mult, este despre ce înseamnă să fii uman într-o lume a mașinilor”.

Sigur, nu am ajuns încă să vedem roboți sexuali sofisticați, extrem de umani, precum cei din serialul Westworld produs de HBO. Cu toate acestea, lumea nu duce lipsă de inventatori si antreprenori dedicați, care fac eforturi pentru a transforma această fantezie tehnologică în realitate – sau în ceva cât mai apropiat de aceasta, în funcție de definiția fiecăruia pentru realitate.

Kate Devlin prezintă roboții sexuali care există deja sau care sunt în dezvoltare, precum Harmony, creat de compania californiană Abyss Creations, care comercializează deja de câțiva ani păpuși sexuale hiper-realiste, cunoscute drept RealDolls. Apoi, mai sunt Samantha, Roxxxy și alte creații robotice cu funcție sexuală, ale căror realism, funcționalitate și receptivitate variază destul de mult.

Unii roboți sexuali pot purta o conversație cu interlocutorul, la nivelul asistenților inteligenți Siri sau Alexa. Alții pot doar să recite o serie de fraze preinstalate. Devlin notează că „aparența unui comportament uman poate fi suficientă pentru ca noi să presupunem existența unui grad de conștiență”. Sau poate că nu. Roboticiștii au realizat că este foarte dificil să imiți cu acuratețe fizionomia și comportamentul uman. Roboții-aproape-umani induc cel mai adesea sentimente precum jenă, stinghereală, repulsie, chiar teamă. Fenomenul a fost descris de expertul în robotică Masahiro Mori drept „o plimbare în valea nefirescului”.

Un factor psihologic important poate ține de faptul că ceva „aparent uman, dar nu viu” poate evoca moartea, crede Devlin. Autoarea notează exemplul pe care Masahiro Mori îl dă pentru a explica fenomenul: „este ca și cum ai vedea un cadavru”.

Pe măsură ce tehnologia se dezvoltă cu rapiditate, se ridică o serie de alte probleme, inclusiv de ordin politic și social. De ce ne concentrăm mai mult atenția asupra unor roboți cu caracteristici feminine și nu masculine? Chiar e nevoie ca roboților sexuali să le fie atribuit un gen? Alte întrebări care se ridică sunt de ordin etic, filosofic și chiar legal: Sexul cu un robot poate fi considerat sex cu adevărat? Dar dacă roboții ar fi conștienți? Dacă faci sex cu un robot înseamnă că ți-ai înșelat partenerul?

Multe dintre aceste îngrijorări se suprapun controverselor deja apărute pe seama inteligenței artificiale, în general. Ele capătă însă o natură mai personală și o doză și mai mare de controversă atunci când sunt asociate cu una dintre cele mai profunde manifestări ale intimității interumane.

Poate ca urmare a acestui fapt, autoarea admite că retorica sa alunecă pe alocuri spre o polemică feministă, care poate ascunde sau pune în umbră posibile interpretări alternative ale unora din aceste probleme. De exemplu, este discutabil dacă filmele Blade Runner au o „problemă cu femeile” sau dacă prevalența roboților sexuali cu trăsături feminine idealizate este doar un rezultat al obiectificării femeii într-o societate patriarhală.

Grație backgroundului său în IT, Kate Devlin oferă explicații tehnice bine puse la punct ale conceptelor de învățare automată (machine learning), rețele neuronale și lingvistică computațională. Acestea oferă o fundație solidă explorărilor sale din domeniul roboticii.

La fel de important este abilul simț al umorului și al autoironiei de care autoarea dă dovadă și care „taie” din greutatea subiectului prezentat. Într-un capitol, Devlin descrie cum un site de știri a prezentat unul din discursurile sale din cadrul unei conferințe cu titlul: „Roboții sexuali ar putea fi folosiți în căminele de bătrâni, spune un expert în domeniu”. În articol, explicația unei imagini în care apărea un robot sexual fusese înlocuită din greșeală cu numele și funcțiile sale, arată Devlin, notând totodată că „Sunt în mod straniu încântată de asta”.

Indiferent dacă sunteți sau nu unul dintre cei care cred că un robot sexual cu adevărat funcțional nu este foarte departe de o păpușă gonflabilă, sau, din contră, dintre cei care cred că acesta poate reprezenta o alternativă viabilă pentru cei care nu au, pentru un motiv sau altul, opțiunea unui contact uman intim, tehnologia este pe punctul de a ne oferi astfel de opțiuni.

„Tehnologia este adesea învinuită pentru izolarea și sentimentul de singurătate resimțite de om. Dar aceeași tehnologie ne poate aduce mai aproape”, scrie Devlin. Autoarea crede că tehnologia poate da unor persoane șansa la o fericire pe care nu au experimentat-o până în prezent. „Viitorul intimității nu este o viziune sumbră și izolată, ci o rețea interconectată de oameni care vor să fie alături unul de celălalt, un lucru pe care oamenii și l-au dorit dintotdeauna”, concluzionează Kate Devlin.

Concluzia la care Devlin ajunge ar putea fi combătută de unele persoane, care pot respinge cu totul ideea posibilității înfiripării unei intimități fizice sau emoționale alături de un construct umanoid artificial. Dincolo de asta, cartea Turned On oferă o platformă de dezbatere informativă și în același timp distractivă asupra acestui subiect.

[1] Cele trei legi ale roboticii au fost stipulate de autorul SF Isaac Asimov și publicate pentru prima dată în Runaround în 1942. Prima lege: Un robot nu poate face rău unei ființe umane sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău. A doua lege: Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, cât timp ele nu intră în contradicție cu prima Lege. A treia lege: Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu prima sau a doua Lege. O mare parte din creația literară a lui Asimov este construită în jurul acestor trei legi, pe care autorul le-a creat pentru a recomanda parametri clari ai funcționării roboților pentru a preveni scăparea acestora de sub controlul omului.

[i] Un alt termen introdus de Isaac Asimov, care definește acele persoane care proiectează, construiesc, programează și experimentează cu roboți.

Mark Wolverton este jurnalist de știință, autor de cărți și scenarist, ale cărui articole au apărut în publicațiile Undark, Wired, Scientific American, Popular Science, Air & Space Smithsonian. Ultima lui carte, „Burning the Sky: Operation Argus and the Untold Story of the Cold War Nuclear Tests in Outer Space”, a fost publicată în noiembrie 2018. Recenzia de mai sus a fost publicată inițial în revista Undark.

TEHNOLOGIE|SLOW FORWARD

Tech Recap | Ar trebui interzis TikTok și care-i treaba cu audierea șefilor Big Tech?

De Mihai Ghiduc 03/08/2020
De la războiul lui Trump cu TikTok la audierile antitrust din Congresul american, presiunea politică asupra giganților internetului crește pe măsură ce se apropie alegerile 
CULTURĂ|BOOK CLUB

5 cărți de știință despre lumile care ne înconjoară

De Valentina Nicolae 01/08/2020
Cărți despre refacerea traseului lui Emil Racoviță în expediția spre Antarctica, despre omniprezența ciupercilor, inovație, chimia lucrurilor banale care ne înconjoară și univers.
CULTURĂ|BOOK CLUB

Fundația lui Asimov, văzută de un analist politic

De Mihnea Dumitru 31/07/2020
Una dintre cele mai cunoscute serii SF, Fundația, urmează să fie ecranizată de Apple, iar fanii autorului Isaac Asimov sunt curioși cum va fi prezentată psihoistoria, principalul element care leagă saga științifico-fantastică.
TEHNOLOGIE|Q&A

Un start-up românesc promite că ADN-ul tău digital va munci pentru tine

De Mihai Ghiduc 28/07/2020
Humans e un start-up de deep tech care promite să creeze synthetic media folosind vocea, imaginea și gesturile unor persoane fără a mai fi necesară prezența fizică a acestora