Bettmann Archive/Getty Images

Pentagonul vrea să cerceteze în detaliu OZN-urile18 min read

De Ionuț Preda 29.06.2021

Armata americană și-a schimbat atitudinea față de OZN-uri, dar nu neapărat din motive extraterestre.

Pe 25 iunie, Departamentul Apărării din Statele Unite a publicat un mult așteptat raport privind observații și incidente care au implicat fenomene aeriene neidentificate. Faptul că raportul nu va fi spectaculos și că va recomanda cel mult investigații ulterioare se scursese deja în presa americană de la începutul lunii,„The U.S. Government’s Long-Awaited UFO Report Is Here”, time.com dar a existat în continuare un interes sporit pentru raționamentul din spatele concluziei.

Documentul schimbă, practic, tonul oficial setat acum mai bine de o jumătate de secol, când un alt raport pe subiect, alcătuit sub îndrumarea fizicianului Edward Condon,„Condon Committee”, wikipedia.org a decretat că cercetarea OZN-urilor este inutilă.

Ce s-a schimbat între timp? Tehnologia, mai ales cea militară, s-a dezvoltat într-un ritm amețitor, dar incidentele cu obiecte de origine necunoscută și proprietăți fizice bizare nu s-au terminat și nici nu au devenit mai ușor de explicat. Nu doar de către pasionații fenomenului, ci și de către forțele militare.

Un program secret

Curiozitatea reînnoită a Pentagonului față de OZN-uri a ieșit la iveală în 2017, când The New York Times „Glowing Auras and ‘Black Money’: The Pentagon’s Mysterious U.F.O. Program”, nytimes.com a dezvăluit că instituția derula încă din 2007 un program secret de cercetare a unor astfel de incidente. Oficialii contactați la momentul respectiv susțineau că proiectul a fost abandonat în 2012, după ce a primit o finanțare totală de doar 22 de milioane de dolari.

În realitate, acesta a fost înlocuit de un alt program, Unidentified Aerial Phenomena Task Force (UAPTF), despre care se știau la fel de puține. De-abia în iunie 2020, în urma unei audieri în Congresul SUA, s-a aflat că programul este menit să standardizeze colectarea și raportarea unor astfel de fenomene.

Tot The New York Times a expus și motivele reînnoirii interesului militar în fenomen. Mai multe video-uri captate de personal al US Navy arătau fenomene dificil de explicat: obiecte cu forme ciudate care se mișcă la viteze extrem de mari, deși nu au un sistem vizibil de propulsie.

Într-unul dintre ele, datând din 2004,„2 Navy Airmen and an Object That ‘Accelerated Like Nothing I’ve Ever Seen”, nytimes.com avioane de vânătoare au fost trimise de pe portavionul USS Nimitz pentru a investiga un obiect zburător care continua să apară la altitudini de aproximativ 25 de kilometri, înainte de a coborî la 6.000 de metri, unde staționa deasupra mării.

Trimiși la fața locului, piloții au putut observa un obiect oval, care a fost captat pe o cameră în infraroșu, dar care s-a ridicat înapoi cu viteză ridicată atunci când au încercat să-l intercepteze. Filmări similare au fost înregistrate, tot de echipaje de pe portavioane, în 2014 și 2015, în timp ce poze ale unor obiecte piramidale au fost făcute deasupra altui portavion, în 2019.

Pentagonul a confirmat autenticitatea filmărilor și a fotografiei, și așa am ajuns la necesitatea unui raport despre incidentele examinate de UAPTF. Partea neclasificată a documentului„Preliminary Assessment: Unidentified Aerial Phenomena”, dni.gov este scurtă – are doar nouă pagini și nu conține bilanțuri individuale pe incident. Senatul Statelor Unite a primit o variantă clasificată a raportului, de vreo 60 de pagini. Concluziile dintre cele două versiuni sunt, aparent, destul de similare.„The U.S. Government’s Long-Awaited UFO Report Is Here”, time.com 

O presupusă poză a unui OZN făcută de un student în Crices, New Mexico, 1967. Bettmann Archive/Getty Images

Ce spune raportul?

Prima parte a raportului e mai mult un bilanț. UAPTF-ul notează că 144 de incidente au fost raportate din surse guvernamentale între 2004 și 2021, dar majoritatea acestora au fost înregistrate în ultimii doi ani. Asta datorită faptului că mecanisme standardizate de raportare a unor astfel de incidente au fost stabilite de-abia începând cu 2019.

De altfel, documentul abordează, pe scurt și stigma legată de raportarea OZN-urilor, admițând că incidentele sunt, probabil, subraportate, deoarece observatorii se tem că le-ar putea afecta cariera profesională. E probabil și unul din motivele pentru care acum se preferă denumirea de „UAP” (Unidentified Aerial Phenomena, fenomen aerian neindentificat), în detrimentul clasicului UFO.

Din numărul total de incidente, 80 au fost înregistrate cu cel puțin două tipuri diferite de senzori (de exemplu, radar, infraroșii sau electro-optici). Într-un singur caz din cele 144, însă, comisia a reușit să stabilească clar că era vorba de un fenomen cunoscut (în acel caz, un balon meteo aflat în cădere).

Mai important, însă, este că în 18 incidente observatorii au raportat mișcări sau caracteristici de zbor bizare ale OZN-urilor. Exemplele incluse descriu obiecte care par să rămână statice în condiții de vânt puternic, obiecte care se mișcă contra vântului și unele care au o viteză semnificativă, fără vreun mijloc de propulsie observabil.

În aceste cazuri, UAPTF-ul susține că sunt necesare analize suplimentare de către grupuri de experți tehnici pentru a determina validitatea datelor și natura incidentelor, dar și pentru a stabili dacă e vorba, de fapt, de demonstrarea unor tehnologii revoluționare ale vreunei puteri străine.

Acest tip de explicație este omniprezentă în raport: clar îndreptată, în construcția logică, către un răspuns terestru, dar care, prin omitere intenționată, lasă o portiță și unor posibile explicații mai SF.

Ceea ce se vede și mai clar atunci când raportorii încearcă să facă o clasificare a tipurilor de OZN-uri. Primele patru sunt explicațiile obișnuite: obiecte și deșeuri din atmosferă, fenomene naturale, programe clasificate ale vreunor entități guvernamentale americane sau sisteme noi dezvoltate de țări ostile, precum Rusia sau China. Cu mențiunea destul de importantă că, cel puțin în cazul potențialelor tehnologii secrete folosite de SUA, raportul nu a putut confirma ipoteza pentru vreunul din incidentele studiate.

Apare, însă, și o categorie-umbrelă numită „altele”, a cărei definiție lasă cea mai mare portiță pentru entuziaști ai fenomenului și conspiraționiști. Probabil referindu-se la cele 18 incidente menționate mai sus, comisia susține că ar avea nevoie de „cunoștințe științifice adiționale” pentru a oferi explicații fenomenelor. Ba chiar, aceste explicații ar putea fi să nu apară până în momentul în care vor fi „avansuri științifice” necesare pentru a le înțelege mai bine. E o formulare din care oricine poate să înțeleagă ce își dorește mai mult.

Dincolo de zecile de interpretări care au apărut și vor apărea, însă, motivația unei astfel de afirmații este una mult mai terestră și se găsește spre sfârșitul raportului.

Presuspusă fotografie a unei farfurii zburătoare lângă McMinnville, Oregon, 1950. Bettmann Archives/Getty Images

Probleme de securitate națională

Ultimele două intertitluri din raport după acea clasificare expun destul de clar raționamentul din spatele raportului: „UAP-urile sunt o amenințare la adresa siguranței de zbor și, posibil, a securității naționale” și „Explicarea UAP-urilor va necesita investiții analitice, de colectare și de resurse”.

În primul caz, este scos în evidență faptul că au fost raportate unsprezece cazuri în care piloți ai armatei americane au fost aproape să se ciocnească cu astfel de obiecte neidentificate. Pe de altă parte, unele OZN-uri au fost raportate în jurul unor facilități militare sau a unor echipamente și instalații extrem de avansate.

Ar putea fi vorba potențiale programe de spionaj ale Rusiei sau Chinei? Cer este că faptul că există o șansă ca o altă entitate să poată folosi tehnologii pe care cea mai avansată și finanțată forță militară a lumii nu le poate detecta sau înțelege pe deplin e motiv suficient pentru a cerceta UAP-urile mai departe – ba chiar unul alarmant.

Și pentru asta îți trebuie mult mai mult decât cele 22 de milioane de dolari cât au fost investite până acum în program, după cum sugerează deloc subtil autorii în ultimul subcapitol. Sunt necesare, susțin ei, implementarea unor standarde comune și complet destigmatizate de raportare a unor astfel de evenimente pentru toate ramurile armatei americane.

Apoi, e nevoie de o investiție în colectarea și analiza datelor, inclusiv în folosirea AI-ului și a machine learning-ului pentru găsi tipare și similarități între incidente, dar și pentru a le compara cu modul în care se comportă obiectele cunoscute care le-ar putea explica (ex: baloanele meteo). Și, nu în ultimul rând, mai mulți bani pe partea de R&D, în special pentru senzori și echipamente de calitate și mai bună.

În acest sens, este posibil ca în spatele formulărilor care nu doar că nu exclud, dar și adresează subtil ideea unor explicații peste nivelul actual de înțelegere al umanității, să existe motive mai cinice.

OZN-urile au trecut de mult de nivelul de simplă conspirație și sunt un fenomen cultural, parte importantă a unei dileme existențiale a umanității: suntem sau nu singuri în univers? Așa că e normal ca orice informație oficială care le adresează să capteze atenția atât a mediei, cât și a unei părți semnificative a publicului.

Atenția publică e necesară pentru a-i convinge pe legislatori să-ți finanțeze investigațiile, mai ales atunci când, în cel mai rău caz, totul s-ar putea reduce la cheltuirea a miliarde de dolari doar ca să confirmi că un balon meteo nu e o armă secretă dezvoltată de Kremlin sau o iscoadă de pe Tau Ceti. Și cum să captezi atenția mai bine decât atunci când lași la o parte decenii de dezmințiri oficiale și afirmi că s-ar putea să existe fenomene pe care nici Departamentul Apărării din SUA, ultra-tehnologizat și cu armate de experți științifici la îndemână, nu le poate explica încă?

Important este, însă, că varianta declasificată a raportului exprimă un adevăr greu de contestat. Fenomenele zburătoare neidentificate, fie că le numești UAP-uri sau OZN-uri, au existat mereu într-o anumită formă și au arătat limitele capacității umane de a înțelege complet chiar și ce se întâmplă în atmosfera propriei planete. Chiar dacă, foarte probabil, explicația nu e una extraterestră sau de altă natură SF, rămân mistere care trebuie elucidate și disecate științific.

CITEȘTE ȘI: În căutarea vieții extraterestre



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

TEHNOLOGIE|Q&A

De ce se antrenează jucătorii de Dota 2 la fel de mult ca fotbaliștii sau tenismenii

De
O incursiune în lumea ultracompetitivă din Dota 2, unul dintre cele mai aprig disputate sporturi virtuale.
TEHNOLOGIE|GAMING

Cât adevăr e în afirmația „jocurile video dau dependență”?

De
În timp ce liderii politici și cercetătorii încearcă să înțeleagă cum să abordeze problema dependenței de jocuri video, o companie a dezvoltat unul pentru a trata ADHD.
TEHNOLOGIE|OVERVIEW

Windows 11: Îl instalezi sau mai aștepți?

De
Windows 11 arată mai bine și te-ar putea face mai productiv, dar cam atât.
TEHNOLOGIE|TECH RECAP

Zuckerberg are probleme mai mari decât căderea serverelor

De
Toate produsele Facebook n-au fost disponibile vreme de peste șase ore, un moment bun de a reaminti lumii cât de importantă e această companie pentru comunicarea globală