SafeWalk. Un proiect de aplicație împotriva hărțuirii stradale creat de cinci eleve din România35 min read

Hărțuirea stradală este un fenomen pe cât de des întâlnit, pe atât de mult ignorat. În lipsa mediatizării, cinci liceene românce au dezvoltat o aplicație care ajută fetele să se apere de agresori.

Eva Marinescu, Ilinca Pitiș, Andreea Ghinescu, Ioana Badea și Ruxandra Stoica sunt eleve în clasa a XII-a la Colegiul Național Bilingv George Coșbuc din București, la profilul mate-info.

În primăvară, ele s-au înscris la programul global Technovation Girls.Pagina oficială, aici: technovation.org Competiția se adresează fetelor pasionate de tehnologie, cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani din întreaga lume. În cadrul concursului, elevele realizează aplicații mobile de tip start-up, prin care tratează, îmbunătățesc sau încearcă să găsească soluții unor probleme locale și globale, pe subiecte de mediu, sărăcie, siguranță, sănătate, egalitate de șanse sau educație.

În luna iulie, competiția și-a desemnat câștigătoarele la nivel regional. Echipa din Europa care a ocupat locul întâi, Safety in Numbers, a provenit din România. 

SafeWalk, aplicația dezvoltată de românce, își propune să protejeze fetele de prădători și hărțuitori, atunci când merg singure pe stradă. Aplicația funcționează în mai mulți pași. Mai întâi, fata poate încerca să-l sperie pe agresor și să atragă atenția altor persoane, prin declanșarea unei alarme puternice. Apoi, o altă alarmă, de data aceasta silențioasă, informează rețeaua de prieteni a utilizatoarei că aceasta este în pericol. Aplicația declanșează o urmărire prin GPS, dublată de o transmisie live, audio și video. Fetele care-și instalează aplicația pot r să își adauge în rețeaua celor care sunt informați  cei mai de încredere prieteni și membri ai familiei.

Ilinca Pitiș: „Scopul competiției este de a încuraja adolescentele să identifice o problemă socială pe care au întâmpinat-o în orașul lor, pentru care mai apoi să găsească o soluție cu ajutorul unor aplicații mobile”.

De la neputință, la atitudine. O aplicație născută din frică și furie

„Totul a început de la un mesaj pe care l-am primit pe grupul clasei, legat de o competiție girls only”, spune Ilinca Pitiș. „Scopul competiției, care se desfășoară anual și a pornit din Statele Unite, este de a încuraja adolescentele să identifice o problemă socială pe care au întâmpinat-o în orașul lor, pentru care mai apoi să găsească o soluție cu ajutorul unor aplicații mobile.” 

Identificarea problemei n-a fost dificilă, pentru că și ea, la fel restul membrelor echipei, s-a confruntat cu hărțuirea stradală încă din copilărie, de la vârste la care nici măcar nu înțelegea conceptul. Cu toate au fost urmărite de bărbați în timp ce se îndreptau spre casă sau atinse în mijloace de transport aglomerate. 

„Am avut parte de exclamații obscene pe stradă, «pisi-pisi»-uri, priviri intense și înfricoșătoare, am fost atinse fără voia noastră, am fost martore la scene indecente, claxonate, înghesuite intenționat și urmărite pe stradă”, adaugă Ilinca. „Cred că am putea spune că noi cinci am experimentat toate formele de hărțuire stradală (atenție: hărțuire, nu agresare) pe care aproape orice fată le-a experimentat.”

Eva își amintește cum și ei i-au fost adresate apelative de genul „pisi-pisi” și cum i-au fost trimiși „pupici” de la distanță de către bărbați în toată firea, încă de când era în clasa a V-a, de la vârsta de 10 ani, când a început să meargă singură la școală. „Am fost puțin șocată, dar eram atât de mică încât nici nu înțelegeam de ce fac asta sau la ce se referă”, spune Eva Marinescu. „Am fost claxonată când mergeam pe trotuar iarna, îmbrăcată cu geacă groasă și pantaloni lungi, abia mi se vedea fața, de mai multe ori chiar. Din fericire, nu am fost vreodată agresată fizic pe stradă de vreun bărbat și mă consider foarte norocoasă.” 

Potrivit unei cercetări din 2017 a Simonei Chirciu, a cărei lucrare de doctorat – prima de acest gen la noi în țară – a tratat hărțuirea în spațiul public în România,Poți cumpăra cartea de aici: „Hărțuirea în spațiul public în România: abordări teoretice și politice. De la invizibilitatea fenomenului, la politici publice”, tritonic.ro 95 la sută dintre femeile intervievate au răspuns că au fost hărțuite pe stradă. În plus, mai puțin de jumătate dintre femeile intervievate de ea au spus că cel mult se uită urât înspre agresori pentru a le arăta că sunt deranjate. Mai puțin de 3% sună la poliție.„Doar 18 sancțiuni pentru hărțuire stradală în ultimii trei ani. Dacă nu înțelegem fenomenul, agresorii vor spune mereu că e flirt”, scoala9.ro

Nici la nivel global situația nu e mai bună, majoritatea cercetărilor axându-se pe situații mai grave, cum ar fi violența domestică. Conform site-ului Stop Street Harassment, care a adunat la un loc „studiile pe această temă,Street Harassment Statistics”, stopstreetharassment.org procentul variază între 65%, într-un sondaj Gallup din SUA, și 99%, într-un sondaj online.

Cert este că hărțuirea stradală este o realitate frecventă pentru femeile din Europa și întreaga lume. Iar țara noastră nu face notă discordantă. Din păcate, genul acesta de hărțuire e adeseori perceput eronat de societate, care nu-l asociază întotdeauna cu o formă de violență de gen.

În România, hărțuirea a fost inclusă în „Legea privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați” în 2018, la inițiativa deputatei independente Oana Bîzgan.„Legea nr. 202/2002 din 19 aprilie 2002  privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi”, anes.gov.ro (PDF) Potrivit legii, faptele pot fi constatate de polițiști, jandarmi, polițiști locali sau agenți ai Poliției de Frontieră Română, care pot aplica o amendă contravențională între 3.000 și 10.000 de lei. Elementul de noutate este că amenda prevăzută de legea modificată cuprinde, astfel, și situațiile de hărțuire care nu se petrec „în mod repetat”, așa cum cere Codul Penal. Însă, în 2019, poliția a dat doar 17 amenzi, deși au fost raportate 2.045 de cazuri de hărțuire.„Hărțuirea stradală și violența de gen, subiect de dezbatere într-o România puternic zguduită de pandemia de coronavirus”, greeneuropeanjournal.eu

Eva Marinescu: „Toate am fost de acord că hărțuirea stradală este o reală problemă și de aici, împreună cu mentorul nostru, am dezvoltat ideea”.

Cum se naște o aplicație

„Înainte să începem munca la proiect, am petrecut ceva timp toate cinci, pentru a alege împreună lucrul care ne afectează pe noi cel mai mult și pe care simțim nevoia să îl schimbăm”, își amintește Eva. „Eu am venit cu o propunere legată de hărțuirea stradală și un mod în care am putea evita pericolele la care se expun zilnic fetele din orașul nostru. Toate am fost de acord că este o reală problemă și de aici, împreună cu mentorul nostru, am dezvoltat ideea.”

Tot Eva Marinescu spune că, inițial, nu era foarte hotărâtă să se înscrie în competiție, i se părea ceva prea complicat pentru ea, dar a fost încurajată de colegele sale. „Ne-am apropiat foarte mult cu ajutorul acestei competiții, au fost momente grele în care a trebuit să ne încurajăm reciproc, am învățat să lucrăm una cu cealaltă în cel mai eficient și frumos mod posibil și pot spune că Technovation a fost o experiență minunată atât pe plan profesional, cât și pe cel social”, mai spune Eva.

Ilinca Pitiș a fost cea care a propus numele – Safety in Numbers. În timp ce lucra la designul de logo al aplicației, și-a amintit de sloganul „There is safety in numbers”, care îmbină perfect ideea de siguranță cu cea de comunitate. Potrivit acestei ipoteze, cu cât un individ face parte dintr-un grup mai mare, cu atât este mai puțin probabil să fie victima unui accident, atac sau alt eveniment negativ.Detalii, aici: wikipedia.org 

Pe tot parcursul competiției, mentorul elevelor a fost Valentin Răduți, inginer de software la Adobe, care le-a îndrumat în procesul dezvoltării aplicației. El a fost cel care le-a propus să lucreze cu Google FirebaseO platformă dezvoltată de Google pentru crearea de aplicații mobile și web. pentru baza de date și le-a explicat cum funcționează Thunkable, o platformă disponibilă pentru iOS și Android, în care oricine își poate construi cu ușurință propriile aplicații mobile. „Noi, care știam deja să codăm în C++, ne-am descurcat destul de bine în Thunkable, bineînțeles, cu ajutorul mentorului nostru, care a avut foarte multă răbdare cu noi și s-a implicat enorm”, adaugă Eva.

„De fiecare dată când întâmpinam o problemă sau ceva nu mergea ori se bloca, intram pe Microsoft Teams și încercam să găsim o soluție alături de el. Personal, am învățat că atunci când ceva nu ne iese, ideea nu e să ne panicăm, ci să încercăm să găsim exact ce nu funcționează”, spune și Andreea Ghinescu.

După ce au structurat bine planul și au stabilit exact ceea ce își doresc de la aplicație, fetele și-au împărțit task-urile și au lucrat separat, fiecare pe ce se pricepea mai bine. Apoi, s-au ajutat reciproc pentru a finaliza lucrurile care nu se îmbinau, iar spre final au dat împreună aplicației forma definitivă. În fine, Ilinca a realizat business plan-ul, care concretiza lansarea teoretică a acesteia. A urmat crearea prezentării aplicației și a problemei pe care o adresa, alături de un demo.

„Concret, eu, Andreea, Ruxi și Ioana am lucrat la partea de codare, apoi, Ruxi și Ioana au lucrat și la partea de design a aplicației, iar Ilinca la business plan, dar și la realizarea și editarea videoclipurilor de prezentare”, explică Eva. 

Ioana Badea: „Prietenii utilizatoarei pot atenționa autoritățile pe baza informațiilor primite în aplicație”.

Cum funcționează SafeWalk

Aici, intervine Ioana Badea: „Aplicația se deschide în ecranul de sign up, unde îți faci un cont pentru a-ți putea crea o comunitate formată din cunoștințele tale. Alarma funcționează în două posibile scenarii. În primul rând, există butonul alarmei sonore, pe care îl poți apăsa dacă nu te simți în siguranță, ca să atragi atenția asupra ta sau chiar să sperii atacatorul. În cazul în care acesta îți vede telefonul și te forțează să închizi alarma, intră în funcțiune al doilea scenariu, unde butonul fals de stop oprește alarma sonoră, dar, de fapt, trimite locația ta, imagini video și audio live membrilor comunității tale. Aceștia pot atenționa autoritățile pe baza informațiilor primite în aplicație. De asemenea, îți poți vedea prietenii din comunitate pe hartă, cu ajutorul funcției de GPS, și puteți vorbi prin mesaje cu ajutorul funcției de chat”.

Au în plan o lansare oficială pe piață? „Speranța noastră este să lansăm aplicația într-un viitor nu foarte îndepărtat, dar pentru acest lucru vom am avea nevoie de o finanțare care să ne asigure ajutorul și îndrumarea necesare pentru a muta aplicația din platforma Thunkable în cod efectiv”, spune Ilinca. 

Hărțuirea stradală, prin ochii adolescentelor

Este bine că acum măcar există o lege care se pedepsească hărțuirea stradală, cred fetele, dar nu este suficient. Este nevoie de o schimbare de mentalitate și, de ce nu, aplicația dezvoltată de ele ar putea ajuta la asta. „Ceea ce trebuie îmbunătățit este comportamentul oamenilor, al poliței și al instituțiilor care ori învinuiesc victima, ori o acuză de minciună sau de exagerarea situației, sau pur și simplu trec cu vederea și nu dau importanță, fie pentru că «a fost un compliment» sau «ar trebui să îți placă, nu să te deranjeze» sau celebrul «dar, totuși, cu ce erai îmbrăcată?»”, spune Ilinca. „Fetele preferă să sufere în liniște decât să fie batjocorite, luate peste picior sau, pur și simplu, să nu fie crezute de o persoană sau de instituția la putere. În plus, hărțuirea stradală devine destul de repede o normalitate pe care nici nu ne mai gândim că am putea să o reclamăm.”

Sunt mama a două adolescente care trec prin aceleași probleme cu hărțuirea stradală, fără să provoace vreodată un incident de acest fel. Și, în timp ce nu cunosc o fată tânără care să nu fi trecut măcar o dată printr-un episod de hărțuire în spațiile publice, nu am întâlnit până acum un băiat care să primească același tratament de la o fată. Așadar, le-am întrebat pe cele cinci eleve de ce cred ele că hărțuiesc băieții fetele? Care este explicația, din punctul lor de vedere?

„În opinia mea, acest comportament provine din lipsa de educație și din lipsa de respect față de sexul opus”, spune Eva. „De multe ori, aceste lucruri pleacă din familie, atunci când copiii văd abuzuri între adulți, violență fizică și verbală. Mediul în care cresc le formează modul de gândire, principiile și comportamentul în societate. Chiar dacă nu putem controla ceea ce văd și aud copiii acasă, putem să îi educăm la școală, prin ore de educație sexuală, unde pot învăța ce înseamnă acele apelative pe care le adresează fetelor și ce gravitate au lucrurile pe care le spun, ore de drepturile omului și gender equality (egalitate între sexe), care sunt predate în anumite școli, dar, din păcate, nu peste tot. În cadrul acestora, ar învăța cum să respecte reciproc, mai ales pe persoanele de sex opus, ar  învăța că nu sunt cu nimic mai presus unii ca alții și cum trebuie să se comporte adecvat în societate.”

Tot ea consideră că „introducerea educației sexuale în școli este esențială și ar putea să rezolve inclusiv problema hărțuirii stradale, cât și a agresiunii sexuale, prin educarea agresorilor în ceea ce privește comentariile vulgare, consimțământ, ce înseamnă să respecți o femeie și cum să te comporți și să îți stăpânești instinctele. Prin educație sexuală s-ar putea reduce numărul mare al sarcinilor nedorite din țară noastră, întâlnite în rândul adolescentelor, cauzate de faptul că tinerele, dar și tinerii sunt neinformați, dar și rata răspândirii bolilor cu transmitere sexuală. În momentul actual, copiii și adolescenții care nu au norocul să fie informați de către familie despre ce înseamnă sexualitate, consimțământ, contracepție, sarcină și boli cu transmitere sexuală își procură informațiile de pe internet, de pe site-uri destinate adulților și din anturaj, lucru care nu este deloc normal”. 

Eva mai crede că proiectul de lege care viza predarea educației sexuale în școli a fost respins din cauză că oamenii aflați în poziția de a vota nu erau destul de informați în ceea ce ar consta această educație sexuală, „sunt închiși la minte și nu pot asocia repercusiunile aduse de faptul că în România nu există educație sexuală în școli. Nu este vorba în niciun caz de a-i face pe copii să își piardă inocența sau de a le arăta imagini vulgare. Toate informațiile ar putea fi prezentate în conformitate cu vârsta copiilor sau a adolescenților, de către specialiști în acest domeniu”. 

Andreea Ghinescu: „Am învățat că atunci când ceva nu ne iese, ideea nu e să ne panicăm, ci să încercăm să găsim exact ce nu funcționează”.

Ce urmează pentru SafeWalk?

Eva Marinescu încurajează orice fată pasionată de tehnologie să se înscrie în competiția Technovation Girls, „chiar și dacă nu consideră că se pricepe foarte bine la informatică, deoarece ți se pun la dispoziție multe resurse și ajutoare. Cu un pic de inițiativă și hotărâre puteți ajunge foarte departe. Eu, cel puțin, nu m-aș fi așteptat să avem un așa succes”.

Momentan, toate cinci se concentrează pe aplicația pe care au dezvoltat-o, pentru că, în cazul în care vor găsi resurse să o lanseze, mai au de lucru la îmbunătățire și vor să-i adauge câteva funcții la care s-au gândit deja. „Cu siguranță mi-ar plăcea ca pe viitor să devin app developer și să creez propriile mele aplicații pentru a ajuta oamenii în diverse situații sau pentru a ajuta la îmbunătățirea altor aplicații deja existente”, spune Eva. 

Până atunci, ea și prietenele ei folosesc o aplicație numită Zenly, cu ajutorul căreia își pot vedea locația pe hartă în timp real și pot să vorbească printr-o funcție de chat. „Cumva, de aici m-am inspirat pentru crearea funcției de GPS din aplicația noastră”, explică Eva.

Ruxandra Stoica își dorește să studieze Computer Science în Olanda.

Studii în străinătate și o carieră în țară

Fetele își doresc să studieze în străinătate, iar unul dintre motive, așa cum spune Eva Marinescu, este pentru că învățământului din România îi lipsește aplicabilitatea practică. Ea crede că mai multă practică i-ar ajuta pe elevi să înțeleagă mai bine materia și cum funcționează lucrurile pe care le învață. „Din păcate, clasa noastră, în acești ani de liceu, nu a avut parte de niciun lucru experimental la chimie sau la fizică. Doar la informatică lucrăm pe calculatoare, în laborator.”  În plus, crede Eva, materia și modul de predare ar trebui adaptate la tehnologia prezentului și la cerințele noilor generații. „Există clase în care învață până la 36 de copii, fiind foarte greu pentru un profesor să îi ajute pe fiecare să înțeleagă lecțiile și să aibă în vedere nivelul fiecăruia”, spune ea. „Uneori, pe acești profesori nici nu îi interesează prea tare progresul fiecărui elev în parte. Sper ca generațiile care vin în urma noastră să beneficieze de câteva schimbări în ceea ce privește sistemul de învățământ și sper, totodată, ca noi să îi putem ajuta într-un fel sau altul.”

Andreea Ghinescu își dorește să studieze Computer Science în Elveția sau Franța, „pentru că acolo se găsesc cele mai bune facultăți pe acest domeniu din Europa, dar și pentru că îmi place limba franceză și aș vrea să plec într-o țară unde cunosc limba”.

 Eva Marinescu vrea să învețe Computer Science în Franța sau în Olanda. „În Franța, deoarece cunosc limba, iar în Olanda pentru că există multe facultăți din care poți alege, ai multe opțiuni și olandezii sunt foarte primitori cu studenții internaționali. Pe viitor, mi-ar plăcea să ajut la dezvoltarea anumitor proiecte în România, dar și să ajut, dacă voi avea posibilitatea, la îmbunătățirea sistemului de educație.”

Computer Science în Olanda își doresc să urmeze și Ruxandra Stoica și Ioana Badea. „Pe viitor, aș vrea să fac web design, fiindcă este un job care combină pasiunile mele pentru desen și informatică”, adaugă Ioana. 

Ilinca Pitiș speră să reușească să ajungă să studieze în SUA, unde are opțiunea sa își aleagă specializarea mai târziu, pe parcursul studiilor. „Astfel, vreau să experimentez, să mă decid ce mă pasionează cel mai mult, iar apoi să hotărăsc pe ce mă voi specializa.”

Concluzia lor după ce au devenit dezvoltatoare de aplicație la vârsta la care alți adolescenți sunt mai degrabă concentrați pe social media și jocuri? „Tinerii trebuie încurajați să folosească tehnologia și să profite cât mai mult de aceasta”, spune Eva. „Împreună, trebuie să combatem stereotipurile potrivit cărora tehnologia îi face pe copii să-și piardă timpul, îi prostește, sau că smartphone-urile creează doar dependență și că trebuie să învățăm să ne descurcăm și fără ele. Împotrivindu-ne tehnologiei, refuzăm progresul și evoluția.”