Foto: Anton Petrus/Getty Images

UE: Dependența de gazele naturale încetinește tranziția spre energie regenerabilă 20 min read

De Anca Iosif 05.12.2022, ultima actualizare: 30.01.2023

COP27 ar fi trebuit să fie un pas spre limitarea utilizării combustibililor fosili, dar nevoia Uniunii Europene de a-și diversifica rapid sursele de gaze naturale prelungește provizoratul.

A trecut o lună de când Uniunea Europeană a primit multe priviri nedumerite în Egipt, la COP27, Conference of the Parties,„Conference of the Parties (COP)”, unfccc.int cea mai importantă adunare dedicată discuțiilor despre schimbări climatice și despre cum să le fie limitat impactul, la care participă anual aproape 200 de țări.  

Au fost două săptămâni în care s-au dezbătut multe lucruri. Una dintre deciziile istorice a fost înființarea unui fond de pierderi și daune„COP27 | Țările bogate și-au cumpărat iertare pentru poluare, de la economiile mici”, panorama.ro pentru țările cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice, care ar trebui alimentat de statele puternice în următorii ani. Pe lângă asta, una dintre discuțiile importante ține de trecerea cât mai rapidă pe energii regenerabile pe toate continentele, pentru a menține creșterea temperaturilor sub 1.5°C față de epoca preindustrială,„FAQ Chapter 1 — Global Warming of 1.5 ºC”, ipcc.ch cum și-au propus deja statele participante prin Acordul de la Paris.„The Paris Agreement | UNFCCC”, unfccc.int 

CITEȘTE ȘI: Schimbările climatice. Cum se manifestă și de ce ar trebui să-ți pese de asta? 

Asta după toate cercetările IPCC„Summary for Policymakers — Global Warming of 1.5 ºC”, ipcc.ch care au confirmat că planeta se confruntă cu provocări nemaiîntâlnite, habitate și specii de plante și animale care dispar, secete, ghețari care se topesc și schimbă rânduiala faunei sălbatice, modifică ecosisteme, inundații care provoacă pagube în comunități locale (mai ales în cele indigene), care duc la migrație climatică și dezrădăcinări, dar mai grav, la pierderi de vieți omenești.„The hidden victims of Pakistan’s floods – the elderly”, aljazeera.com Bun venit în Antropocen,„Anthropocene”, nationalgeographic.org spun cercetătorii, o nouă eră în care instrumentele omenirii au un impact nemaiîntâlnit asupra mediului înconjurător.   

Contextul ăsta tensionat a ținut și Uniunea Europeană pe vârfuri la COP27 – „the African COP” –, unde a încercat să se înțeleagă bine cu toată lumea. În două săptămâni, UE a semnat multe acorduri și parteneriate cu țări din Africa,„EU agrees to COP27 compromise to keep Paris Agreement alive and protect those most vulnerable to climate chang”, ec.europa.eu a anunțat și un Team Europe Initiative,„COP27: Team Europe steps up support for climate change adaptation and resilience in Africa under Global Gateway”, ec.europa.eu un program prin care Uniunea va trimite spre țările africane afectate de schimbările climatice peste un miliard de euro pentru adaptare și reziliență, în care ar fi incluși și 60 de milioane de euro pentru pierderi și daune. Însă dincolo de cum intenționează UE să plătească pentru toate emisiile istorice, discuția mai aprinsă de la COP-ul „implementării”, cum a fost tema în Egipt, a rămas cum „do we walk the talk” pe partea de mitigare,„Introduction to Mitigation”, unfccc.int adică de reducere de emisii, sau cum să se și facă, nu doar să se vorbească. 

Întrebat de ce Uniunea Europeană închide ochii când țări membre investesc în proiecte noi de exploatare de gaze, în loc să se uite doar spre regenerabile, Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene, a amintit că de la o dependență de 40% de gazul rusesc la începutul anului, Europa a scăzut la 10% astăzi, după ce membrii au decis să nu mai importe gaz de la ruși. „E un efort uriaș din partea statelor membre – și trebuie să ne asigurăm mai întâi de toate că gospodăriile și afacerile noastre continuă”, a spus el, pentru că energia nu poate fi creată „ca prin magie”.

Pe de altă parte, toate cercetările și raportările spun că pentru a menține această limită de 1.5°C, pentru a ajunge la ținta de net zero emisii până în 2050, în UE, așa cum se ambiționează, atunci trebuia să fi spus de ieri stop la orice fel de exploatări de petrol, gaz sau cărbune (adică să rămână doar cele deja deschise, pe care să încerce să le închidă treptat) și să se concentreze pe regenerabile. Timmermans a insistat în repetate rânduri la COP27 că Uniunea nu „chiulește” de la ținte, subliniind că membrii chiar fac eforturi să-și mărească țintele (spre exemplu, UE vorbește acum de posibilitatea de a livra o reducere a emisiilor de 57% până-n 2030 – comparativ cu nivelul emisiilor din 1990 –, spre deosebire de un 55% inițial, cu același deadline, care era deja promis prin pachetul Fit for 55).„Fit for 55 – The EU’s plan for a green transition”, consilium.europa.eu 

CITEȘTE ȘI: UE ne vrea verzi: Planul Fit for 55 

Asta a fost, de fapt, forma lui Timmermans de a apăra Uniunea, când mai multe părți au spus că atât războiul Rusiei în Ucraina, cât și noile săpături după gaz și cărbune ale europenilor prin alte părți (africane) scad credibilitatea membrilor la negocierile de la COP27. Compania franțuzească TotalEnergies, spre exemplu, forează după gaz în 15 țări africane, printre care și Namibia, „o frontieră nouă”, pentru că nu a mai fost exploatată până acum. 

Toate investițiile lor ar egala de trei ori totalul de emisii al Franței, după calculele Climate Action Network, o rețea globală de ONG-uri care și-au făcut din justiția climatică o misiune. Vara trecută, TotalEnergies a agreat să dea 2 miliarde de dolari ca să facă parte dintr-un proiect care o să ajute Qatar să-și crească producția de gaz natural lichefiat (LNG) cu mai mult de 60% până în 2027. În mijlocul foametei de gaz din Europa, după începerea războiului, LNG-ul de acolo va fi gata să circule de prin 2026. 

Discuțiile astea vin și într-un context în care mai multe țări africane caută să-și folosească resursele de petrol și gaze. Liderii africani spun că țările mai puțin dezvoltate ar trebui să fie libere să ardă mai mult gaz în următorii ani, în ciuda crizei climatice și a nevoii de a tăia din emisii, pentru că și cetățenii lor merită un trai mai bun, acces la electricitate și altele beneficii lumești care vin deja de-a gata în statele puternice. Iar părerea generală e că „bogații” din țările dezvoltate vin și le iau gazul pentru că au nevoie de el, dar „voi, țările sărace, nu mai începeți alte exploatări noi pentru combustibili fosili, mai ales de cărbune, voi mai bine treceți direct pe regenerabile, pentru că oricum la mesele mari de discuții vom împinge pentru ținte mai agresive pentru limitarea emisiilor”. 

Un dublu standard care nu a pus neapărat Uniunea într-o lumină bună, mai ales când unele dintre țările cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice, precum Pakistan, sunt responsabile pentru mai puțin de 1% din emisiile globale – pe când marile puteri precum SUA, China, UE, au continuat să emită cu mult peste continentul african.„Key findings – Africa Energy Outlook 2022”, iea.org  

Foto: Thierry Monasses/Getty Images

Timmermans a recunoscut că întreaga Europa este într-o criză energetică ce obligă să fie ars mai mult cărbune, să se cumpere mai mult gaz lichefiat (LNG), pentru că membrii au tras tare să scadă dependența de energie rusească cu 30%. 

„Iarna asta, plus alte două”, a confirmat Timmermans, „da, vom folosi mai mult cărbune, da, mai mult LNG – trebuie să avem suficient gaz”. 

Și pentru gospodării, și pentru afaceri, repetă, așa că astea au fost alternativele, noi investiții (și) în exploatarea gazului african. „Asta facem acum – după (cei trei ani – n.r.), putem să ne schimbăm mixul energetic.” Timmermans a insistat că n-o să le spună niciodată UE africanilor ce să facă. Doar le-a spus să aibă grijă, pentru că dacă investesc (intern) în cărbune, petrol – vor avea activele înghețate (dacă resursele exploatate ajung să nu fie folosite intern), „și pentru că regenerabilele sunt mai interesante decât să investească în combustibili fosili.” Pe scurt, prim-vicepreședintele Comisiei Europene spune că ar fi mult mai costisitor și nepractic pentru africani să-și adapteze infrastructurile pentru tipuri de alimentare de care omenirea încearcă oricum să scape în următori 5, 10, 30 de ani.  

Timmermans a mai spus că oamenii din industria combustibililor fosili înțeleg mai bine astăzi că ceasul ticăie, că sună clopotele și trâmbițele. „Dacă ar fi să compar prezentul cu acum câțiva ani – aproape toți înțeleg astăzi că există o lume și dincolo de combustibilii fosili”, a spus reprezentantul Comisiei Europene, „și că trebuie să se pregătească pentru asta; chiar dacă – desigur – unii dintre ei vor încerca să încetinească lucrurile”.

Un alt mesaj vehiculat de puterile din The Global North (cum e supranumită partea bogată de pe hartă), în special de SUA, e că ecosistemele mai rezistă la câteva exploatări noi în țările în curs de dezvoltare, ca cele mai mari 20 de economii ale lumii (G20)„What Does the G20 Do?”, cfr.org – care produc 80% dintre emisiile globale – să facă tranziția de la energiile poluante. 

Marile puteri promovează, într-adevăr, investițiile în energie regenerabilă în țările în curs de dezvoltare printr-o așa zisă tranziție justă, adică și prin noi proiecte. Anul trecut, SUA, Marea Britanie, Germania, Franța și UE au dat, prin granturi și împrumuturi, 8,5 miliarde de dolari spre Sudul Africii și spre tranziția zonei de la cărbune – o sumă istorică și rară pe continent dedicată pentru asta. 

Totuși, sărăcia energetică de pe continent a blocat dezvoltarea industriilor care crează locuri de muncă. Mai mult de 600 de milioane de africani nu au acces la electricitate și aproape un miliard folosesc lemnele și cărbunele – combustibil strâns legat de probleme de sănătate (respirație), care duc la decese – ca să se încălzească și să gătească.

Dar, ca să mă întorc la Africa, asigurarea electricității în fiecare gospodărie ar fi fezabilă până în 2030, spune Agenția Internațională pentru Energie,„Africa Energy Outlook 2022 – Analysis”, iea.org cu investiții de 25 de miliarde pe an, o mică parte din ce se cheltuiește astăzi în energie, la nivel global. 

Unii actori spun că vesticii n-ar trebui să se preocupe pentru dorința africanilor de a arde mai mult gaz acasă. Din perspectiva schimbărilor climatice, Agenția Internațională pentru Energie a proiectat că dacă toate țările africane și-ar dezvolta astăzi toate rezervele, contribuția lor la emisiile globale ar crește doar cu 0,5% (de la 3 la 3,5%). 

În afară de cei mai mari emițători (Africa de Sud cu cărbunele, Africa de Nord cu petrolul și gazele), celelalte 47 de țări africane, combinate, emit mai puțin decât unele dintre cele mai mici țări ale Europei, precum Grecia, arată și o analiză The New York Times.„Europe’s Energy Risks Go Beyond Natural Gas”, nytimes.com Dar cu investițiile vestice în gazul african din nou în creștere, antitezele acestea vor persista. 

„Asta e calea înainte”, a mai spus Frans Timmermans, și, în paralel, „trebuie să micșorăm la noi prăpastia creată de Putin și războiul lui”. Pentru că dacă nu avem grijă de gospodăriile noastre – în care și așa s-au cam dublat facturile –, îi facem lui o favoare, iar casele și afacerile europenilor vor deveni vulnerabile și societățile mai slabe.


O serie de articole de la COP27 scrise de la COP27, dar și din alte locuri în care protejarea naturii devine o miză din ce în ce mai importantă găsești și în Re:Mediu, newsletter la care te poți înscrie aici.



Text de

Anca Iosif

E reporter freelancer curios de coexistența om-natură. A scris în ultimii ani la DoR, iar acum trimite periodic de pe teren un newsletter dedicat mediului, Re:Mediu (unde a trimis și o serie de articole de la COP27). Din 2022 e editor și la IInfoClima ,o platformă care aduce mai aproape de public cercetările legate de evoluția climei. Dacă nu e în oraș, e sigur pe o cărare de munte, cu rucsacul în spinare.

MEDIU|STUDIU

Schimbările climatice sunt înscrise în inelele copacilor

De
Un studiu asupra copacilor din munții Călimani demonstrează că secetele care au cuprins recent Europa de Est sunt fără precedent în ultimii 700 de ani. 
MEDIU|FYI

Eco-impact: 2022, al treilea cel mai călduros an de când se fac măsurători în România

De
Anul trecut, temperatura medie anuală în România a fost cu 1,5 grade mai mare față de cea din perioada 1981-2010. Europa a înregistrat, în 2022, al doilea cel mai călduros an din istorie. 
MEDIU|BIODIVERSITATE URBANĂ

Polenizatorii prosperă în orașe, în ciuda declinului global

De
Dependența agriculturii de polenizatori este în creștere. Cauza? Oamenii consumă tot mai multe fructe, legume sau plante oleaginoase care depind de insecte ca să se reproducă. 
TEHNOLOGIE|TURNING POINT

Cantitatea de date crește mai repede decât capacitatea de stocare. Există soluții?

De
Modelul actual de stocare a datelor la discreția utilizatorului presupune construirea în permanență a unor noi centre de date. Asta s-ar putea ciocni în viitorul nu foarte îndepărtat cu țintele de reducere a emisiilor.