Sumon Yusuf/Getty Images
Afganistanul, metalele rare și viitorul verde29 min read
Afganistanul stă pe o colecție impresionantă de resurse necesare tehnologiilor verzi, însă exploatarea lor este foarte complicată.
Evenimentele din Afganistan au ținut capul de afiș al politicii globale în ultima lună. Buletinele de știri și pe rețelele sociale au arătat cum un efort îndelungat al Statelor Unite și NATO de a construi un stat modern într-o zonă destabilizată de peste patru decenii a eșuat în doar câteva săptămâni. În urmă, au rămas scenele dramatice cu evacuările de pe aeroportul din Kabul, prea mulți colaboratori ai forțelor coaliției care acum se tem pentru viețile lor și același regim care practică o variantă dură, radicală a islamismului pe care alianța se străduise să-l alunge.
S-a discutat cu această ocazie și de faptul că Afganistanul are la dispoziție o bogăție de resurse minerale neexploatate extrem de valoroase care, teoretic, ar putea ridica facil întreaga țară din sărăcie.
Unele dintre ele sunt resurse critice pentru tehnologiile actuale și, mai important, pentru tehnologiile verzi care ar trebui să ofere omenirii șansa de a stăvili marșul schimbărilor climatice înainte de atingerea unui punct critic.
Ce minerale sunt în Afganistan?
Pentru început, este important de notat că informațiile despre resurse minerale din Afganistan sunt, în mare, estimări făcute pe baza unor cercetări geologice și a unor studii imagistice incomplete.
La baza lor stau explorările și rapoartele comandate de Uniunea Sovietică în timpul deceniului de ocupație din anii ’80, care au produs cele mai detaliate hărți ale resurselor Afganistanului de până la acel moment.
Documentele au rămas în țară după retragerea sovieticilor și au fost descoperite în timpul misiunii NATO de către echipe ale US Geological Survey (USGS), care au efectuat cercetări adiționale de teren și o serie de studii de survol aerian la scară largă pentru a obține „Amid War, Appraising the Mineral Wealth of Afghanistan”, science.org
Pe baza acestor informații și a istoricului operațiunilor miniere desfășurate în Afganistan, cercetătorii USGS au făcut estimări ale resurselor minerale care ar putea exista în depozite individuale, dar și la nivelul întregii țări. Ele au fost sumarizate într-un raport intern al Pentagonului, „U.S. Identifies Vast Mineral Riches in Afghanistan”, nytimes.com care estima bogăția resurselor minerale afgane la peste un trilion de dolari (la acea dată).
De atunci au mai apărut rapoarte periodice ale autorităților locale sau USGS, care au mai adus completări sau clarificări asupra anumitor figuri, însă situația tot mai instabilă de securitate din zonă a împiedicat desfășurarea altor studii de amploare.
O parte semnificativă din aceste resurse sunt reprezentate de „Factbox: What are Afghanistan’s untapped minerals and resources?”, reuters.com Cele mai recente date publicate de fostul guvern afgan arătau în jur de 30 de milioane de tone în resurse descoperite și alte potențial 28,5 milioane de tone încă nedescoperite, cu o valoare actuală totală de ordinul sutelor de miliarde de dolari pe piața metalelor.
Există și zăcăminte importante de minereuri de fier, care ar putea pune țara între cei mai mari zece producători din lume, împreună cu depozite mai puțin masive, dar tot semnificative de aur, aluminiu, cobalt, staniu, plumb, zinc și unele pietre prețioase, în special lapis lazuli.
Dar și mai importante pentru viitor sunt două tipuri de resurse care vor fi folosite tot mai des în tranziția globală către o energie mai verde și scăderea emisiilor: litiul și mineralele din categoria pământurilor rare (numite și metale rare).
Cirani de Agostini via Getty Images
De ce sunt litiul și metalele rare importante?
Atât litiul, cât și metalele rare joacă un rol crucial în producția tehnologiilor curente. Litiul este arhicunoscut drept componentă majoră în bateriile cu litiu-ion (Li-ion), devenite standard în mașini electrice, telefoane mobile, laptopuri și orice alt device care are nevoie de acumulatori.
Metalele rare, nume stabilit pentru o grupare de Scandiu, ytriu, lantan, ceriu, praseodim, neodim, promețiu, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu, yterbiu, lutețiu. care se găsesc în aceleași tipuri de roci și minereuri, au o gamă extrem de largă de utilizări, în principal în producția de magneți și catalizatori, dar și într-o gamă variată de electronice, baterii, lasere, precum și în procese de rafinare ale sticlei, metalului și petrolului.
Litiul și o parte dintre metalele rare sunt considerate resurse critice pentru tehnologiile ecologice care ar trebui să reducă drastic emisiile cu efect de seră. Primul, pentru că în momentul de față (încă) este considerată sursa de energie cea mai adecvată pentru mașinile electrice. Cele din urmă sunt și ele folosite în baterii, dar și în producția de panouri solare, turbine eoliene și „The 17 metals known as the “rare earth elements” (REEs) are central to green and advanced technologies”, strateterra.com
Un raport al „Mineral requirements for clean energy transitions”, iea.org publicat în mai 2011, a avertizat că atingerea țintelor de neutralitate climatică depinde de o creștere semnificativă a producției și procesării acestor materiale. Într-o proiecție a unui scenariu de dezvoltare sustenabilă, în care întreaga planetă ar trece integral pe vehicule electrice până în 2040, agenția estimează un consum de litiu de 42 de ori mai mare decât cel din 2020.
Cât litiu există în Afganistan?
Și totuși, nu există o estimare exactă a cantității potențiale de litiu care ar putea fi extrasă din Afganistan. Acest lucru este dificil de făcut din cauza celor două moduri principale în care elementul se găsește „Commodities at a glance. Special issue on strategic battery raw materials”, unctad.org (PDF)
Cele mai mari cantități de litiu la nivel global se află în depozite de saramură bogate în litiu, situate sub pământ în lacuri uscate sau așa-numitele „câmpii de sare” – bazine sau depresiuni cu cantități mari de sare și minerale la suprafață, formate în urma evaporării unor corpuri de apă antice.
Alternativ, elementul se găsește și în depozite de roci magmatice numite pegmatite. Aceste roci conțin, la rândul lor, cantități variabile dintr-un mineral numit spodumen (între 12 și 30%), iar de-abia din acesta se pot extrage între 1 și 8% litiu.
Ambele tipuri de depozite au fost identificate în Afganistan, dar o estimare necesită studii geologice sistematice de amploare, ori majoritatea cercetărilor doar au identificat posibile depozite semnificative pe baza explorărilor sovietice. Este cazul unui „Lithium in Afghanistan”, mmpaf.com care a găsit cinci posibile situri de depozite de saramură și șapte de pegmatite bogate în litiu.
O indicație că ar putea fi vorba de depozite semnificative vine chiar de la Pentagon. În documentul scurs în 2010, instituția americană numea Afganistanul drept „Arabia Saudită a litiului”, bazându-se pe o proiecție care arăta că un sit din țară ar putea avea mai multe resurse decât Salar de Uyuni din Bolivia, considerat De menționat însă că, între timp, estimările resurselor de litiu din câmpia de sare boliviană s-au dublat în urma unor cercetări geologice mai noi, statista.com
De atunci, însă, nici americanii și nici guvernul afgan nu au abordat prea des subiectul litiului din țară.
Maldăre de sare în Salar de Uyuni, Bolivia, unde se găsesc cele mai mari depozite cunoscute de litiu. Getty Images
Metale rare, în abundență
Mult mai clară este situația în cazul depozitelor de metale rare, pe care „Afghanistan has vast mineral wealth but faces steep challenges to tap it”, theconversation.com le estima la 1,4 milioane de tone metrice. Este o cantitate similară cu „Rare earth reserves worldwide as of 2020, by country”, statista.com
Deși se găsesc în aceleași tipuri de minereu, compoziția exactă și cantitățile elementelor individuale variază, iar depozitele din Afganistan conțin și o parte din cele mai importante pentru trecerea la energia verde. De exemplu, praseodimul și neodimul, folosite în producerea „Green Technology Depends on Metals with Weird Names”, scientificamerican.com Dar și ceriul, metalul rar cel mai abundent din depozitele afgane, joacă un rol important în prezent, fiind folosit în convertoarele catalitice care diminuează efectul emisiilor de seră provenite din arderea motoarelor pe carburanți fosili.
Această cantitate pălește în fața estimărilor rezervelor globale de metale rare, estimate la 120 milioane de tone metrice. Totuși, pământurile rare din Afganistan pot deveni mult mai importante din două considerente: primul este că capacitatea de extragere și rafinare globală este mult mai scăzută decât cea a resurselor, în jurul a doar „Mine production of rare earth elements worldwide from 2010 to 2020”, statista.com
Al doilea, probabil mai important, sunt ambițiile vecinilor de la est.
Geopolitica metalelor rare
China are de departe cea mai mare cotă de piață în extragerea pământurilor rare, având „Distribution of rare earths production worldwide as of 2020, by country”, statista.com (și aproximativ o treime din rezervele cunoscute de pe întreg globul).
Însă domină și mai mult la următorul pas al lanțului de procesare: după ce minereul este extras, el trebuie prelucrat în facilități speciale de separare a fiecărui element în parte. Iar cele din China controlează „The new U.S. plan to rival China and end cornering of market in rare earth metals”, cnbc.com
O măsură pentru cât de dependentă este restul lumii de China pentru aceste elemente s-a văzut în mijlocul războiului comercial inițiat de Trump. În 2019, beligerantul fost președinte al Statelor Unite a exclus metalele rare de pe lista lungă de bunuri chineze cărora „U.S. leaves rare earths, critical minerals off China tariff list”, reuters.com
Iar, atunci când o companie din Statele Unite a încercat să construiască o astfel de facilitate în California cu o investiție masivă de 1,4 miliarde de dolari, China și-a folosit cvasi-monopolul pentru a scădea brusc prețurile minereurilor și „A Cautionary Rare Earths Tale Can Be Found in Molycorp’s Rise and Fall”, bloomberg.com
Dependența de producția chineză este o problemă chiar și pentru Armata Statelor Unite, care folosește o parte din metale pentru armamentul său sofisticat, precum avioanele de vânătoare F-35. O sursă din guvernul chinez a declarat în luna februarie pentru Financial Times că executivul de la Beijing studiază efectele pe care eventuale restricții asupra exporturilor de metale rare „China targets rare earth export curbs to hobble US defence industry”, ft.com
Statele Unite și Marea Britanie au anunțat deja planuri de a finanța construcția unor mine noi și „A new US-Europe rare earths supply chain is using a “very Chinese model” to counter China”, qz.com însă aceste eforturi vor dura ani și investițiile vor fi în continuare vulnerabile la controlul chinez asupra pieței.
Robbie Goodall/Getty Images
Poluarea din urma tehnologiilor verzi
În toate aceste jocuri geopolitice, metalele rare din Afganistan ar putea părea nesemnificative – până la urmă, se estimează că Beijingul deține mai mult de o treime din rezervele globale, așa că teoretic și-ar putea oricând crește producția internă în caz de necesitate. Cât despre litiu, mai mult de jumătate din resursele cunoscute ale planetei se găsesc într-o zonă care străbate Chile, Argentina și Bolivia.
Dar chinezii au o problemă majoră: minarea metalelor rare este extrem de dăunătoare mediului înconjurător, cel puțin cu procedeele folosite în prezent. Se estimează că extragerea a doar o tonă de astfel de minereuri produce „Toxic and radioactive: The damage from mining rare elements”, dw.com constând mai ales în lacuri de apă contaminată și acid rezidual care afectează suprafețe întinse și pot ajunge în pânza freatică. Procesul de separare este și el unul destul de toxic, emanând cantități mari de substanțe cancerigene, iar minereurile însuși conțin materiale radioactive precum toriul.
Limitarea impactului minelor de pământuri rare se rezumă, în mare, la construirea unor „China Wrestles with the Toxic Aftermath of Rare Earth Mining”, yale.edu Alternative nu prea există: sunt unele experimente care folosesc anumite bacterii și microorganisme pentru a separa elementele din minereuri, însă deocamdată se află doar la stadiul de cercetări de laborator.
Și minarea litiului vine cu efecte potențial toxice, având în vedere că extragerea lui din roci implică folosirea unor substanțe precum acidul hidrocloric, iar eventualele scurgeri sau operațiunile care nu respectă standarde de protecție a mediului pot avea un impact asupra ecosistemelor și „The spiralling environmental cost of our lithium battery addiction”, wired.com
Minat in Afganistan
Din acest punct de vedere, Afganistanul condus de talibani ar avea mai multe avantaje. Este un stat cu o conducere autoritară, marginalizată la nivel internațional și predispusă la corupție, care cel mai probabil nu are vreo preocupare cu protecția mediului înconjurător.
În același timp, țara nu are resursele necesare de a-și mina aceste elemente pe cont propriu, așa că din punctul de vedere al talibanilor, investițiile (și, mai mult ca sigur, șpăgile) de la Beijing ar fi o sursă adițională de venit fără cedare de concesii majore.
Iar dacă resursele de litiu din Afganistan sunt pe măsura hiperbolelor înșirate în documentele interne ale Pentagonului, ar fi încă un bonus pentru China, care nu are un monopol la fel de mare pe această piață – este „doar” al treilea producător la nivel mondial. Dar și aici domină lanțul de rafinare/aprovizionare, în principal datorită unei cereri interne foarte mari pentru „How China Dominates Global Battery Supply Chain”, voanews.com
Așa că nu este surprinzătoare deschiderea aproape imediată spre colaborare pe care autoritățile chineze le-au arătat-o noilor conducători de la Kabul, începută „China says ready for ‘friendly relations’ with Taliban after rout”, france24.com La fel cum nu sunt nici ofertele de a ajuta la „reconstrucția țării” anunțate pe canale cât se poate de oficiale.
În același timp, există și o sumedenie de riscuri pentru investițiile în Afganistan, iar cu unele Beijingul s-a confruntat chiar recent. Până la urmă, vorbim de un stat care n-a mai cunoscut o perioadă de pace și stabilitate măcar aparentă de peste 40 de ani, iar victoria rapidă zdrobitoare a talibanilor nu garantează că aceștia vor și putea să controleze întreg teritoriul și să garanteze securitatea eventualelor companii implicate într-un astfel de efort.
De exemplu, în 2007, conglomeratul chinez Jiangxi Copper a cumpărat drepturile de exploatare pe 30 de ani pentru cel mai bogat depozit de cupru cunoscut din Afganistan, Mes Aynak, pentru 2,8 miliarde de dolari. Aproape 15 ani mai târziu, compania chineză încă nu a extras nimic, din cauza unei combinații de corupție locală, probleme de securitate și „Afghanistan Wanted Chinese Mining Investment. It Got a Chinese Spy Ring Instead.”, foreignpolicy.com
Lipsa infrastructurii de bază în mare parte din Afganistanul rural înseamnă și necesitatea unor alte investiții majore pentru construcția de drumuri, căi ferate și alte facilități locale, fără de care exploatarea siturilor ar fi imposibilă. Ele ar putea veni sub forma deja celebrului pachet Belt and Road Initiative pe care China îl tot propune în zonă – doar că, din nou, oficialii chinezi nu sunt ferm hotărâți să includă Afganistanul în proiecte de termen din lung, din cauza „Why Major Belt and Road Investments Are Not Coming to Afghanistan”, cfr.org
Chiar și așa, Afganistanul și resursele lui deschid pentru China o posibilitate interesantă, în noul context în care Occidentul a abandonat brusc orice pretenție asupra construirii și protejării unui democrații în zonă. Pentru moment, resursele îngropate în munții și deșerturile afgane nu sunt vitale, iar descoperirea unor zăcăminte noi în zone mult mai stabile le-ar putea scădea și mai mult importanța. Totuși, tentația de a muta dezastrele ecologice din minele proprii într-o țară vecină care nu prea are opțiuni de a te refuza ar putea crește exponențial, odată cu cererea tot mai mare pentru litiu și metale rare.
