„În ciuda războiului, industria IT din Ucraina continuă să prospere.” Interviu cu Mike Sapiton (Forbes Ucraina)22 min read

Războiul a dislocat o bună parte dintre companiile ucrainene către vestul țării, unde situația este mai stabilă, iar lucrătorii pot continua munca în siguranță. Industria IT a fost afectată, însă o bună parte a acesteia exportă în continuare servicii la un nivel similar ca înainte

Mike Sapiton este redactor șef adjunct la Forbes Ucraina,Îl poți urmări pe twitter.com iar pentru mai bine de cinci ani s-a ocupat de documentarea industriei de tehnologie din țara sa natală. Am decis să vorbim cu Mike pentru a înțelege cum vede războiul o persoană care lucrează în media, despre modul în care conflictul îi afectează redacția, cât și despre importanța meseriei de jurnalist de tehnologie în această perioadă.

În momentul de față ești angajat la Forbes și continui să faci munca de la distanță, din afara Ucrainei. Cum arată acum redacția ?

Mike Sapiton: În prezent reducem numărul persoanelor angajate la Forbes Ucraina, pentru că nu avem nicio sursă de venit. Personal, încă lucrez, o bună parte dintre noi va continua să muncească, dar mulți dintre colegii mei vor ajunge șomeri în următoarea perioadă.

Aceasta nu este cea mai mare problemă, așa cum vă puteți imagina, deoarece sunt orașe întregi care au fost nimicite de bombardamente, oameni care au trebuit să-și lase toată viața în urmă.

Cum era industria IT din Ucraina până la începerea războiului?

M.S.: Cea mai mare parte a industriei IT din Ucraina este dominată de companiile care prestează servicii, nu de start-up-uri sau companii care produc aplicații. De exemplu, companii mari, precum Google sau Lufthansa, plasează o comandă, își doresc să aibă o parte din softul acestora modificat, iar companiile din Ucraina prestează serviciile la un preț mai mic.

Avem aproximativ 300.000 de oameni care lucrează în IT și pot spune că 85-90% sunt în această parte a industriei. Companiile de servicii se mențin foarte bine, deoarece majoritatea dintre ele nu au fost afectate într-un mod în care ar trebui să-și înceteze complet activitatea. Poate în momentul de față industria IT este singura care mai exportă produse și servicii către Vest la un nivel relativ apropiat cu perioada de dinaintea războiului.

Nu au fost neapărat afectați de război?

M.S.: Poate că unele dintre contractele lor au fost reziliate, poate că unele contracte durează mai mult decât de obicei pentru a fi semnate, dar totul merge relativ bine, iar companiile au reușit să-și încaseze veniturile. Înainte, Ucraina exporta oțel, titan, grâu și alte produse agricole, dar acum rămânem doar cu mințile IT-iștilor. Industria se descurcă foarte bine, iar aproximativ 90% din toate companiile IT din Ucraina operează la nivelul normal de venituri și activitate.

Chiar dacă au reușit să-și mențină o bună parte din activitate, războiul și-a pus amprenta asupra fiecărei industrii. Nu exista o presiune ca aceste companii prestatoare de servicii să-și mute activitatea în afara Ucrainei?

M.S.: Companiile de servicii nu se pot muta în nicio altă țară deocamdată, pentru că sunt uriașe. IPAN, ce mai mare companie care prestează servicii, are 15.000 de oameni pe care nu-i poți muta pur și simplu undeva. Dacă ai mai mult de 100 de oameni este destul de dificil să faci o mutare, deoarece trebuie să te gândești la un nou spațiu de birouri, la relocarea indivizilor, ceea ce poate dura foarte mult timp.

De asemenea, dacă ești un bărbat care este considerat capabil să fie mobilizat pentru război (toți bărbații ucraineni cu vârsta între 18 și 60 de ani, cât și apți din punct de vedere medical pot fi mobilizați), nu mai poți părăsi țara. Nu pot trece granița decât dacă obțin orice altă justificare pentru a pleca, cum ar fi handicapul.

Deocamdată, toate companiile s-au mutat în vest sau în centrul Ucrainei, unde situația este în siguranță și acum lucrează în acele condiții relativ bune. Unele companii se află în continuare în zonele fierbinți, dar majoritatea sunt relocate în vestul Ucrainei. Este absolut sigur, cu excepția raidurilor aeriene și a sirenelor, la care angajații trebuie să fie atenți.

Ucraina are un număr considerabil de start-up-uri, precum Grammarly sau Macpaw care au atins un nivel însemnat de succes atât pe piața locală, cât și la nivel internațional. Au fost acestea afectate în vreun mod aparte?

M.S.: Startup-urile sunt afectate diferit, în funcție de mărimea acestora, dar și de piața către care vindeau o bună parte din produse. De exemplu, Grammarly sau Macpaw, care au făcut Clean My Mac sau Setapp, nu au fost neapărat puternic afectate, deoarece o bună parte din venituri provin din afara țării. Pentru acești mari actori, totul pare a fi „business as usual”, având în vedere că CleanMyMac sau Grammarly sunt produse deja bine-cunoscute.

Pentru acestea, începutul războiului nu este sfârșitul lumii, dar unele start-up-uri nu pot prospera, cum ar fi aplicațiile de livrare care nu pot face afaceri în economia de război. Unele startup-uri locale de publicitate digitală sau marketing s-au închis pentru că nu mai există multă cerere din partea clienților ucraineni, dar în general startup-urile ucrainene rezistă destul de bine.

Este destul de devreme să numărăm pierderile, mai ales că nu știm cât de mult pot angajații ucraineni să susțină acest nivel de presiune, de probleme psihologice. Nu știu momentan cum or să fie afectate start-up-urile, ci cred că ar fi mai bine să vedem scena peste câteva luni, pentru a înțelege tendințele profund afectate de lipsa finanțării de risc, pentru că acum finanțatorii de risc nu vor mai fi la fel de favorabili Ucrainei ca înainte.

Pe lângă start-up-urile existente, ai auzit de dorința anumitor persoane de-a lansa noi aplicații, software-uri în această perioadă?

M.S.: Nu am auzit de vreo persoană care să se fi gândit serios să lanseze noi start-up-uri în aceste condiții. În primul rând, este dificil să sugerezi lansarea unui start-up, pentru că toată lumea este concentrată pe război. Este o alegere morală grea să continui să faci afaceri în timp ce totul este sub bombardamente. E o diminuare uriașă a lansării de noi produse. Nu am auzit ceva, în afara unorproiecte de voluntariat sau de informare, precum aplicațiile web care ajută refugiații ucraineni să navigheze prin birocrațiile anumitor state.

Pe lângă start-up-uri, Ucraina a livrat de-a lungul anilor mai multe jocuri de succes, precum Stalker. În momentul de față, care est​​e soarta companiilor de jocuri video cu birouri în Ucraina?

M.S.: Nu am auzit multe de la ei, pentru că cei mai mulți nu prea se afișează în această perioadă, în comparație cu start-up-uri precum Grammarly, care au declarat public că vor dona toate profiturile înregistrate în Rusia de la momentul anexării Crimeei, pentru a susține rezistența împotriva războiului.

Am auzit de la CSG Games, care fac Stalker, că jocul nu a fost anulat, dar că ar putea exista întârzieri, însă nimeni nu intenționează să anuleze un proiect atât de așteptat.

Pe lângă CSG Games, există și Playrix, fondată de antreprenori ruși. Playrix și-a luat angajamentul de a oferi salarii suplimentare pentru fiecare angajat, chiar și în Rusia. Din ce am auzit, ucrainenii care lucrează la companie nu sunt foarte mulțumiți de acest lucru.

Au existat discuții că poporul ucrainean s-ar mobiliza pentru a combate atacuri digitale împotriva guvernului rus. Am identificat un grup de Telegram numit IT Army of Ukraine cu aproximativ 300.000 de utilizatori. Sunt toți aceștia responsabili de atacuri împotriva autorității ruse?

M.S.: Trebuie menționat că acest grup nu este condus de guvern, dar guvernul îl încurajează să existe. Este un registru public al persoanelor care pot realiza atacuri cibernetice simple, dar de impact asupra infrastructurii de internet din Rusia. Scopul principal este de a zdrobi site-urile rusești, de a menține amenințarea asupra infrastructurii lor IT. Este destul de mare și cred că Agenția de Digitalizare a spus că s-au adunat în jur de 300.000 de oameni, dar nu cred această afirmație. Pare puțin prea mult. Sunt cu siguranță mii de oameni care își joacă rolul, care fac chiar și atacuri DDoS, dar o bună parte sunt acolo doar pentru a urmări cum evoluează lucrurile.

Am auzit zvonuri despre existența unei unități mai profesioniste, dar care nu este la vedere și efectuează atacuri mult mai sofisticate. Nu am foarte mult de împărtășit, deoarece aceștia le cer oamenilor să nu spună prea mult despre despre activitățile lor. Este format din lucrători IT mai profesioniști, care cunosc bine securitatea cibernetică, bazele de date, scurgerile recente de cod și acționează la un nivel mai important.

Din câte am înțeles, ai reușit să pleci din Ucraina și lucrezi de la distanță. Cum este procesul de documentare a industriei de tehnologie pentru tine acum? Cum îți faci treaba, când cea mai mai mare parte a atenției publice este direcționată către război?

M.S.: Am putut să plec din Ucraina, deoarece nu sunt apt pentru a fi încorporat în armată. Pentru mine, documentarea industriei de tehnologie pare puțin inutilă, fiindcă tot ce putem scrie este despre cum poate supraviețui această companie, cum a fost diagnosticată această amenințare cibernetică sau cum ne afectează războiul.

Nu este ca înainte, dar problema e că mass-media nu mai este o afacere în Ucraina. Eram pe deplin sustenabili înainte, vindeam reclame, aveam abonamente digitale și acum totul a dispărut.

Continuăm să scriem, pentru că putem scrie și mergem pe combustibilul care rămâne din „vremurile bune”. Cât timp putem continua asta? Nu știu.

Totul este acum concentrat pe linia frontului, ceea ce este în regulă, pentru că principala prioritate a țării este să se apere, iar din această cauză documentarea industriei de tehnologie pare inutilă uneori.

Îmi poți spune mai multe despre cum crezi că va arăta documentarea industriei de tehnologie în următoarele luni?

M.S.: Cred că sunt anumite publicații care se pot susține de-a lungul timpului, dar există o nevoie constantă de a se orienta mai mult către publicul internațional, de a lansa ediții în limba engleză și de a face conținut relevant pentru comunitatea internațională. De asemenea, aceste publicații încearcă să șteargă sentimentul că Ucraina eo țară exotică și are afaceri dubioase sau care creează amenințări la securitate.

Să ne amintim de scandalul Amazon și Ring, când Senatul Statelor Unite a aflat că Ring efectuează o mare parte din R&D-ul lor în Ucraina și că angajații ucraineni au putut avea acces la înregistrările americanilor. Nu mi se pare prea scandalos, pentru că era scris în acord. Însă înainte de război, toată lumea vorbea despre faptul că Ucraina are un trecut dubios, că are mulți hackeri și că firmele de aici nu își pot menține securitatea.

Trebuie să ștergem acest sentiment, dar nici nu vrem să fim conectați la acest statut dat de război, în care toată lumea ne compătimește. Avem nevoie de un aflux de vești bune.

Îmi poți spune mai multe despre această imagine exotică? Crezi că s-a mai diminuat în prezent și că oamenii se concentrează mai mult pe război?

M.S: Sper că această imagine a Ucrainei va dispărea. Să recunoaștem că aici,  dar și în multe țări din Europa de Est se întâmplau niște chestii destul de obscure. În Ucraina, înainte de război, găseai oameni suficient de inteligenți cât să facă eseurile de admitere pentru studenții din Statele Unite sau Marea Britanie.

Bineînțeles că există afaceri dubioase de cripto. Sigur că sunt și băieți răi în industrie. De aici și părerea că Ucraina era un loc înfricoșător. Ucraina nu e cunoscută pentru start-up-uri, pentru că acestea încearcau să se mute în străinătate.

Grammarly nu ar fi spus niciodată că sunt din Ucraina înainte de începerea războiului. Dar jumătate dintre angajații lor sunt în Ucraina, la Kyiv, și fiecare fondator e ucrainean. Ei nu au vrut să spună că sunt o companie ucraineană.

Există multe alte exemple în care startup-urile au încercat să se distanțeze. De aceea, până la război, Ucraina nu a fost menționată în presă pentru start-up-uri, ci mai degrabă pentru afacerile dubioase.