Internetul azi. Prea multă informație, prea puțin timp să o procesăm.20 min read

Cercetători de la Universitatea București și de la Oxford încearcă să afle de ce, în ciuda previziunilor, Internetul nu a ameliorat cogniția umană? Cristina Voinea, co-autoare a lucrării, ne spune la ce concluzii au ajuns.

De când a izbucnit pandemia generată de noul coronavirus, traficul de net a explodat. Cu cât sunt mai mulți oameni conectați, cu atât mai mare este fluxul de date care se scurge prin nodurile rețelei globale. Teoretic, acest fapt ar trebui să ne bucure: avem acces la și mai multă informație, ceea ce înseamnă că putem produce și mai multă cunoaștere, iar „cunoașterea e putere”, cum zice o vorbă din popor, urmându-l pe Francis Bacon. Dar, așa cum a atenționat și Organizația Mondială a Sănătății, până să ajungem la cunoaștere, trebuie să ne luptăm cu o infodemie,Am scris despre asta pe scena9.ro adică cu o epidemie a informațiilor și știrilor false, care zădărnicește încercările de a ține în frâu pandemia, având consecințe imediate în viața de zi cu zi. 

Cum se face că în ciuda bogăției de informații la care avem acces prin intermediul Internetului, nu reușim să distingem mai ușor între sursele de încredere și cele false, pentru a ne apropia și mai mult de cunoaștere? Cu alte cuvinte, cum se face că Internetul nu a ameliorat cogniția umană? Aceasta este tema articolului The Internet as Cognitive Enhancement, publicat recent în revista Science and Engineering Ethics alături de colegii mei, Constantin Vică, Emilian Mihailov, ambii lectori la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, și profesorul Julian Savulescu, directorul Centrului Uehiro pentru etică practică, Universitatea din Oxford. 

Internetul și ameliorarea cognitivă

Cercetarea noastră a avut ca scop analiza presupoziției conform căreia Internetul este una dintre cele mai de succes tehnologii a ameliorării cognitive, datorită legăturii sale structurale cu informația. De-a lungul timpului, numeroși cercetători au susținut că impresionanta cantitate de informații accesibilă oricui prin intermediul rețelei globale, împreună cu faptul că putem colabora cu ceilalți cu costuri minimale pentru producerea cunoașterii, vor spori capacitățile cognitive umane, ajutându-ne să selectăm, procesăm și organizăm mai rapid și eficient informațiile. De exemplu, Nick Bostrom și Sandberg au susținut, într-un articol din 2009,„Cognitive Enhancement: Methods, Ethics, Regulatory Challenges”, nickbostrom.com că „World Wide Web-ul și e-mailul sunt unele dintre cele mai puternice software-uri de ameliorare cognitivă dezvoltate vreodată.” În mod similar, Persson și Savulescu, într-un articol din 2008,„The Perils of Cognitive Enhancement and the Urgent Imperative to Enhance the Moral Character of Humanity”, wiley.com spuneau: „Conexiunea minților și a informațiilor prin intermediul Internetului ne oferă cea mai realistă metodă de ameliorare cognitivă substanțială.” Ameliorarea cognitivă (cognitive enhancement) se referă la îmbunătățirea capacităților cognitive umane, astfel încât acestea să funcționeze dincolo de limitele lor obișnuite. De exemplu, nootropicele sunt amelioratori cognitivi deoarece îmbunătățesc funcțiile cognitive executive, cum ar fi memoria, concentrarea sau creativitatea, în indivizii sănătoși. În mod similar, s-a presupus că Internetul ne va ajuta să selectăm, să procesăm și să internalizăm mai rapid informațiile pentru a ajunge la cunoaștere, datorită accesului instant pe care ni-l oferă la o sumedenie de informații. 

Deși autorii mai sus citați reduc Internetul la dimensiunea sa informațională, în articol am susținut că structura, cantitatea și design-ul resurselor informaționale la care avem acces au și ele un puternic impact asupra felului în care gestionăm și internalizăm informația. Scopul nostru a fost acela de a analiza de ce Internetul de azi, ca resursă informațională, și-a ratat potențialul de a ne ameliora cogniția. Așa că ne-am întors privirea către fenomenele făcute posibile de cantitatea mare de informații – precum supra-abundența informațională, informațiile false și design-ul persuasiv – pentru a vedea cum afectează acestea cogniția. În final, am propus unele metode de a corecta aceste probleme. 

Problema bombardamentului informațional

Am plecat de la faptul că, întocmai computerelor, mintea umană procesează informația, având și ea limitele sale de procesare. Internetul ne pune pe tavă mai multe informații decât putem duce. Ce se întâmplă când ne confruntăm cu prea multă informație? Apare fenomenul de supra-abundență informațională, teoretizat încă de prin anii 1960. Acesta se referă la faptul că atunci când mintea noastră este „bombardată” cu informații, scade capacitatea de a selecta, înțelege și procesa informația. Ideea este că oamenii au o aversiune față de incertitudine, de aceea avem nevoie de informație pentru a decide ce curs de acțiune să urmăm. Acesta este „călcâiul lui Ahile” al oamenilor, înțeleși drept agenți ce caută informația: cu cât canalele de transmisie a informației cresc, cu atât mai multă energie vom petrece pentru a reduce incertitudinea. Aici apare fenomenul de overload al cogniției. Într-o astfel de situație, fiecare informație nouă va contribui la scăderea calității deciziilor, efect cunoscut drept „mai puțin înseamnă mai mult”. 

Aceasta nu înseamnă însă că e mai bine să avem mai puțină informație, ci că există un prag de la care mai multă informație face mai degrabă rău decât bine. Așa că atunci când avem de-a face cu prea multă informație, tindem „să luăm scurtături” cognitive care scurtcircuitează procesele raționale. Cu alte cuvinte, atunci când sunt bombardați cu informații, oamenii le vor selecta pe acelea care sunt în acord cu cadrul lor de gândire sau vor selecta informația radical nouă, care atrage atenția, ori se vor concentra asupra informațiilor primite mai întâi. 

Efectul nivelării dă glas dezinformării

Dar cantitatea informației nu este singura dimensiune care afectează procesele cognitive. La fel de relevantă este și „uniformitatea” informației; toată informația de pe net este prezentată în cam același format, un site web sau o aplicație, indiferent de device-urile pe care le folosim. Această uniformitate creează un efect psihologic denumit „efectul nivelării”, care are drept consecință plasarea informațiilor la care avem acces la același nivel de accesibilitate și credibilitate. Mai mult, pentru că e cvasi-imposibil să ne bazăm pe mijloacele tradiționale de verificare a informației – experți, intelectuali publici, sisteme de categorisire etc. – avem impresia că informația regăsită online este omogenă. Acesta este unul dintre motivele care contribuie la proliferarea știrilor și a informațiilor false. 

Dezinformarea, propaganda și știrile false există dintotdeauna. Dar în mediul digital aceste fenomene capătă o nouă amplitudine din cauza convergenței rețelelor de socializare, proceselor algoritmice de ierarhizare a informației, boților, inteligenței artificiale și analizei Big Data. Așadar, este mai ușor, mai rapid și mai ieftin pentru oricine să trimită informații personalizate menite să manipuleze utilizatorii, folosind cele mai recente cercetări în științele comportamentale, cum ar fi tehnicile de marketing psihografic.

De aceea, nu e de mirare că un studiu recent„The spread of true and false news online”, sciencemag.org a arătat că știrile false se răspândesc mai adânc și larg în rețea decât informațiile adevărate. Cea mai plauzibilă explicație este cea legată de modul în care funcționează atenția umană: aceasta se orientează întotdeauna către noutate, iar dezinformarea, propaganda și știrile false reprezintă, cel mai adesea, „noutate”, inducând credința falsă utilizatorilor că învață ceva „nou” despre lumea în care trăiesc. Această înclinație către noutate se bazează pe o altă părtinire socială, „in-group bias”. Prin răspândirea știrilor șocante sau noi, indivizii se simt parte a unui grup care are acces la informații „unice”, căpătând astfel un nou statut social. 

Atenția și designul persuasiv

Însă problema dezinformării sau a știrilor false nu este legată doar de părtinirile noastre cognitive nonraționale, ci și de felul în care ne alocăm atenția. Atenția este un sistem cognitiv crucial în selecția, procesarea și organizarea informației. În ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre cum majoritatea site-urilor, a platformelor sociale sau a aplicațiilor folosesc tehnicile design-ului persuasiv pentru a ne capta atenția și a ne ține cât mai mult timp în interiorul ecosistemelor lor digitale. 

Design-ul persuasiv exploatează emoții și script-uri cognitive automate pentru a produce sări mentale non-reflective și uneori chiar iraționale. Din cauza modelelor de business orientate către publicitate ale majorității serviciilor digitale, acum se pot măsura mai multe dimensiuni ale comportamentului uman ca oricând. Giganții lumii virtuale pot infera destul de multe lucruri despre noi, de la comportamente (ce căutăm, ce cumpărăm), intenții (ce e posibil să ne intereseze în viitor), interese (orientare politică, sexuală, religioasă etc.), la identificatori unici (locul unde ne aflăm). Toate aceste date dezvăluie tipare ale comportamentelor umane, care împreună cu părtinirile legate de procesele de luare a deciziilor, studiate de psihologi comportamentali și economiști, permit industriilor digitale să aibă un impact profund și măsurabil asupra atenției umane. 

Designul persuasiv produce mai multe tipuri de distracții – funcționale (nu terminăm de citit un articol pentru că am primit o nouă notificare pe care trebuie să o verificăm), existențiale (suntem mai atenți la cât de multe like-uri și love-uri primim, decât la cei din jur) și epistemice (ne este mai greu să ne concentrăm asupra scopurilor noastre). Toate aceste distracții subminează autonomia utilizatorilor, cultivând obiceiuri și dorințe care nu sunt alese în mod voluntar. Cu alte cuvinte, design-ul persuasiv ne orientează atenția spre comportamente iraționale. 

Astfel, am arătat că cantitatea, structura și design-ul informației disponibile pe Internet au un puternic impact asupra cogniției umane. Abundența informațională, dezinformarea și exploatarea atenției utilizatorilor prin design persuasiv pot duce la o scădere a performanțelor cognitive ale utilizatorilor – ceea ce, de altfel, indică și infodemia cu care ne confruntăm azi. Internetul este, pentru moment, un mediu în care capacitățile noastre cognitive sunt supuse stresului, iar părtinirile cognitive, subiectivitatea și prejudecățile ne sunt exploatate pentru a ne fi captată atenția.

Cum rezolvăm problema infodemiei?

În ultima secțiune a articolului ne-am aventurat în a propune trei soluții ce pot diminua dificultățile pe care le regăsesc mințile noastre în labirintul informațional al Internetului de azi. Pentru a atenua efectele dăunătoare ale supra-abundenței informaționale, ale dezinformării și design-ului persuasiv, utilizatorii trebuie să înțeleagă modul în care interacționează diferitele sisteme tehnologice, pentru a le putea controla. Acesta este motivul pentru care soluțiile pur tehnologice la problemele de mai sus nu sunt suficiente. Ele trebuie să fie însoțite de formele tradiționale de ameliorare a indivizilor, cum ar fi alfabetizarea digitală, și de crearea instituțiilor menite să valorifice „înțelepciunea mulțimilor”, pentru a o aplica în scopuri de clasificare, organizare și evaluare a informațiilor. A treia strategia are în vedere utilizarea asistenților virtuali, adică a inteligenței artificiale (AI), pentru a ne ghida prin labirintul informațional numit Internet. Strategiile avansate sunt complementare – vizează nivelul individual, colectiv și tehnologic –, fiecare contribuind la consolidarea diferitelor slăbiciuni cognitive ale utilizatorilor.