Participanții de la Campionatul Mondial de Esports de la Iași explică ce înseamnă să fii gamer profesionist22 min read

Gamingul profesionist necesită la fel de multă dedicare precum sporturile tradiționale, indiferent dacă ești jucător, antrenor sau caster.

Peste 700 de jucători profesioniști de esport din 121 de țări s-au întrecut, între 26 august și 4 septembrie, la Campionatul Mondial de Esports de la Iași – încă o dovadă că sporturile electronice sunt deja un fenomen global și o întreceri care merită luate în serios. Mai ales că, la nivel geografic, pare una dintre cele mai deschise competiții sportive – în primele zile de competiție, jucători din Guadalupe, Mauritius sau Uzbekistan au făcut figuri foarte frumoase, înscriindu-se ca favoriți cel puțin la podium în disciplinele lor.

Ce stă, însă, în spatele unei cariere de esports? Am vorbit atât cu jucători care reprezintă România în cadrul turneului, cât și cu jucători, antrenori sau casteri internaționali între meciurile de la Sala Polivalentă de Iași pentru a înțelege complexitatea competițiilor profesioniste de esports.

Digital Throne

Cum începe o carieră de esports?

Poate unul dintre cele mai puțin înțelese aspecte despre jucătorii de esports este cum ajung ei să fie profesioniști în primul rând. La urma urmei, nu este ca în sportul tradițional, unde părinții își înscriu copiii la cluburi sportive de mici. În cele mai multe cazuri, o carieră de esports începe în timpul liber, cu o pasiune pentru un joc video și o natură mai competitivă decât restul jucătorilor normali.

Căpitanul selecționatei României de DOTA 2, Aliwi „w33” Omar, și-a dat seama, după aproape un deceniu în care a jucat seria în timpul liber, că ar avea suficiente skill-uri pentru a concura cu  profesioniștii. Încrederea a venit și pe fondul clasificării din joc – w33 a avut, pentru o perioadă, cel mai mare MMRMatchmaking rating – un punctaj ascuns baza căruia sunt clasificați jucătorii din DOTA 2, care acordă sau scade puncte în funcție de victoriile și joc din lume, devenind și primul jucător din istorie care a trecut de cota 8.000.

„La început mă jucam de distracție, cu prietenii, sau singur – nu era nimic la mijloc, o pierdere de timp, cum ar veni. Mă tot jucam, îmi dădea satisfacția necesară, așa că mă întorceam încontinuu la DOTA”, ne-a spus w33. „După câțiva ani, am început să mă uit la cum se joacă niște jucători profesioniști, campioni mondiali, și am realizat că eu joc mai bine decât ei. Am zis să încerc să intru în turnee, am avut încredere în mine și în doar câteva luni am demonstrat că pot să joc la nivelul cel mai înalt. Așa am ajuns pe scena internațională, am fost luat în echipe pro și am început să mă duc la turnee tot mai mari”, a adăugat acesta.

În alte cazuri, pasiunea pleacă din afara ecranului. Adrian Urmă, care a reprezentat România în competiția de e-Football, a început ca fotbalist semi-profesionist în Italia, înainte de abandona cariera și de a se dedica complet jocului acum șase ani. De atunci, a reușit să ajungă la echipele de esports ale unor cluburi  precum AC Milan, Schalke 04 sau AS Roma.

Adrian Urmă. Digital Throne

„Joc PESPro Evolution Soccer, numele seriei de jocuri până în 2020 de la vârsta de nouă ani, dar la nivel de profesionist din 2017”, a declarat Urmă pentru Mindcraft Stories. „Pentru a reuși la nivelul profesionist, ai nevoie în primul rând de determinare și voință. Trebuie să fii foarte concentrat pe ceea ce faci, să știi să înveți jocul, pentru că mecanicile acestuia sunt foarte importante. De exemplu, prefer PES pentru că, spre deosebire de FIFA, are un gameplay mai tactic, este mai apropiat de simularea fotbalului de pe teren.”

Nu trebuie, însă, neapărat să fii un talent rar în jocul ales pentru a intra în competițiile profesioniste. Joshua „JEvs” Evans, care reprezintă Țara Galilor la CM de Esports în turneul de Tekken 7, susține că simpla participare regulată la turnee, inițial locale, îți va crește nivelul de joc și cunoștințele despre acesta, ridicându-ți nivelul la cel al unor jucători cu mult mai multă experiență.

„Dacă vrei să intri în lumea competitivă a jocurilor de fighting, trebuie să te informezi mai întâi ce competiții sunt în scena locală și online. Trebuie să participi la ele cu regularitate, să te implici. Nu trebuie neapărat să fii la cel mai înalt nivel de skilluri, poți fi un jucător de nivel mediu care se antrenează pentru a trece la următorul nivel, și atunci când faci asta probabil că vei dezvolta și mai multă pasiune pentru joc”, a spus JEvs pentru Mindcraft Stories.

„Trebuie să iubești jocul, în primul rând. Tekken, de exemplu, e un joc atât de mare, cu în jur de 50 de personaje jucabile, așa că sunt foarte multe combinații de meciuri posibile. Atunci când vii să joci la competiții internaționale cu foarte mulți jucători, ai să vezi și personaje pe care nu le întâlnești în competițiile pe care le joci online sau în țara ta, ceea ce te forțează să studiezi și să înveți cum să abordezi cât mai multe dintre aceste combinații. Așa începi să înveți jocul pe deplin”, a adăugat acesta.

Digital Throne

Căpitanii, mai implicați în joc decât în sporturile tradiționale

La jocurile de echipă, o altă similaritate cu sporturile clasice sunt căpitanii, care au, însă, un rol mult mai activ. Asta în condițiile în care antrenorii au doar perioade limitate în care pot interacționa cu echipa pe parcursului unui meci – la CS:GO, de exemplu, doar atunci când echipa decide să ia un timeout tactic, iar la DOTA 2, în funcție de turneu, doar pe parcursul perioadei de draft. Perioada dinaintea partidei propriu-zise, în care fiecare jucător își selectează eroii.

În unele cazuri, după explică w33, acesta poate avea și atribuiții similare unui antrenor: „Căpitanul coordonează echipa, el alege cum și ce trebuie să joace fiecare membru. În același timp, el face un fel de scouting, cercetând istoricul echipei împotriva căreia are meci și făcând un plan de joc în funcție de acesta, pe care îl prezintă coechipierilor pentru a-l pune în mișcare”, a spus w33.

Ana Dumbravă, căpitana echipei de CS:GO feminin a României, are o admirație foarte mare pentru rolul de căpitan, care pornește de la echipa de club.

„Pentru mine, este poate cel mai important rol dintr-o echipă de CS:GO”, ne-a spus Ana. „La echipa de club, îmi privesc căpitanul cu foarte mare admirație, pentru că este un job foarte greu. Trebuie să fii foarte atent către ceilalți jucători, să știi ce face fiecare, unde se duce, ce informații primește din fiecare parte a hărții ș.a.m.d. Deci este un rol foarte, foarte stresant, foarte solicitant și trebuie să fii mereu activ și să înțelegi ce se întâmplă în timpul meciului.”

Andrei „MasoO” Lazăr, reprezentantul României la Tekken 7, la sfârșitul unui meci din grupe cu „DRICCE”, jucător din Guadelupe. Digital Throne

În spatele fiecărui e-sportiv de top este un întreg staff

După ce intră în circuitul profesionist și ajung la cluburi importante, jucătorii de esports ajung într-un ecosistem care nu e foarte diferit de cel al sportivilor de înaltă performanță. Li se pune la dispoziție un întreg aparat cu antrenori, analiști, psihologi sau nutriționiști care lucrează pentru a le oferi un mediu optim de performanță pe tot parcursul cantonamentelor sau turneelor.

„La echipele de nivel internațional, să zicem top 10-15 echipe, sunt foarte multe persoane implicate, de la organizatori la antrenori, bucătari, psihologi”, explică w33. „Și mai sunt tot felul de oameni care sunt angajați temporar, în funcție de țara în care ești, ca să te ajute să ai performanța necesară sau să te ajute pur și simplu să te deplasezi cât mai eficient.”

Iar asta se aplică nu numai la jocurile de echipă, dar chiar și la cele individuale, ba chiar și pentru cluburi locale. La Sala Polivalentă din Iași, reprezentantul Ungariei la e-Football, Bengedus Varga, era însoțit de un întreg anturaj care includea președintele clubului de esports  la care activează, TrollFoci-Hálószaggató, antrenorul personal și încă un antrenor asistent care vorbea limba română.

„ Un antrenor se ocupă special de jucător”, a declarat președintele clubului maghiar la care activează Varga, Koncz Bence. „Asta înseamnă că au întâlniri față-în-față fiecare săptămână. De multe ori se fac analize după jocuri, dar un antrenor bun, se ocupă și mental cu jucătorii lui, ținând legătura și în afara antrenamentelor.”

„Pentru campionul nostru, pregătirea pentru acest turneu a fost foartea grea, deoarece el mai are și un job, după care se ocupă 5-10 ore cu antrenamente. Asta înseamnă că antrenorul poate ajunge să facă analize cu el și noaptea, de exemplu atunci când avansează în competiție și își află următorul adversar târziu, pentru a putea avea o strategie pregătită înaintea meciului”, a adăugat acesta.

Steven „Tasty Steve” Scott (stânga) și Reepal „Rip” Parbhoo au fost casterii pentru turneul de Tekken 7 din cadrul competiției de la Iași

Casterii nu sunt departe de comentatorii clasici

Spectacolul unui turneu de esports mai are o componentă vitală – casterii,  comentatorii care se aud live în sală sau pe streamuri. În jocurile de echipă, perspectiva spectatorului se schimbă constant, în funcție de locurile de pe hartă unde are loc cea mai intensă acțiune. Casterii sunt necesari nu doar pentru a explica haosul de pe ecran, dar și de  a-l pune  într-un context al strategiilor sau al experienței jucătorilor. Toate acestea într-un ritm de comentariu foarte alert, pentru că cele mai importante momente din mai orice meci de esports pot dura doar câteva secunde.

În cele mai multe cazuri, casterii sunt chiar foști jucători profesioniști, ceea ce le oferă o expertiză în analiza strategiilor jucătorilor – însă tot e nevoie și de documentare înainte de competiție, susține  americanul Steven „Tasty Steve” Scott, din Statele Unite, prezent la CM de Esports pentru a comenta meciurile de Tekken 7.

„Casting-ul ține mai mult de înțelegerea jocului și de capacitatea de a vorbi în public”, spune acesta. „Dar necesită, în același timp, și multă documentare. Trebuie să fii la curent cu mizele unui meci sau ale unui turneu,  să știi câte ceva despre jucătorii care participă, inclusiv despre cei locali. Eu cred că totul se îmbină, însă, într-o minge destul de coerentă, așa că dacă ești capabil să vorbești despre joc, poți vorbi într-un mod profesionist și despre jucători, analizând stilul și istoricul lor.”

Chiar și din spatele monitoarelor, se simt ceva emoții pe teren propriu

Poate una dintre cele mai mari similarități cu evenimentele sportive tradiționale sunt emoțiile de a concura pe teren propriu, în fața unui public numeros, precum pe scena principală de la Iași, sau chiar și doar în competițiile de la Sala Polivalentă, care se pot vedea doar pe Twitch.

„Pot spune că e o presiune, pentru că sunt născut în Iași”, a comentat Adrian Urmă. „Dar în același timp e și o mare onoare să particip la un turneu mondial în orașul meu, așa că îmi propun să îl câștig”, a adăugat acesta.

Și Ana Dumbravă, care este originară din Rădăuți, admite că există o anumită presiune, dar preferă să se focuseze în principal pe competiție: „Pot spune că e o presiune un pic mai mare. Faptul că este la mine în țară și niciodată nu am participat cu echipa națională la uneveniment în România poate fi o presiune, dar nu, nu mă focusez pe acest lucru”.

În cazul lui Aliwi „w33” Omar, emoțiile la turnee au dispărut de mult, însă competiția de la Iași a venit și cu o premieră – asistența live a familiei. „Faptul că turneul este desfășurat România nu este o presiune, dimpotrivă. Este o bucurie, pentru că este prima oară tatăl meu mă va asista live un turneu. Poate că ceilalți membrii ai echipei vor avea mai multe emoții, pentru că nu au neapărat experiența pe care am adunat-o eu pe parcursul timpului. Este normal, și eu la început aveam foarte multe emoții, dar după opr ani, deja a ajuns să mi se pară ceva normal.”

CITEȘTE ȘI: Campionatul Mondial de Esport de la Iași: gaming de anvergură globală și sincope în organizare