Raluca Negulescu-Balaci: „Tehnologia e aici să ne simplifice viața, nu să ne-o complice”38 min read

Am vorbit cu Raluca Negulescu-Balaci, director executiv UiPath Foundation, despre impactul social pe care alfabetizarea digitală îl are asupra comunităților vulnerabile unde fundația își desfășoară programele educaționale. 

UiPath Foundation a fost înființată în ianuarie 2019 de UiPath,Site oficial: uipath.com compania de software a românilor Daniel Dines și Marius Tîrcă, devenită lider în automatizare la nivel global. 

Raluca Negulescu-Balaci este directorul executiv al UiPath Foundation, organizație care și-a propus, recent, dezvoltarea în premieră, alături de Brio – o  platformă de teste digitale standardizate adresate elevilor –, a unui test de evaluare a literației digitale din România. 

Testul pe care îl dezvoltă fundația este cât de poate de necesar, în contextul în care, înainte de începerea pandemiei, țara noastră se afla pe ultimul loc din UE în ceea ce privește procentul tinerilor cu vârste între 16 și 24 de ani care dețin cel puțin competențe digitale de bază (56%).„Statistici privind societatea și economia digitală – gospodării și persoane”, europa.eu 

Am vorbit cu Raluca Negulescu-Balaci despre acest nou proiect, despre misiunea organizației în România, dar și în India, și despre felul în care tehnologia poate fi șansa copiilor vulnerabili de a ieși din cercul sărăciei. 

Cum ați ales comunitățile din România și India în care activați?

Misiunea noastră principală este să susținem copiii care provin din familii sărace să aibă acces la educație de calitate și să le dezvoltăm competențele necesare pentru a se adapta și face față provocărilor secolului al XXI-lea. Lucrăm în șase comunități vulnerabile, din București, Cluj, Galați, Vaslui, Botoșani și Olt, unde copiii au nevoie de ajutor pe toate planurile – de la alimentație și sănătate, până la consiliere psihologică și acces la educația de calitate.

România continuă să fie țara din UE cu numărul cel mai mare de copii care se confruntă cu sărăcia –„Combaterea sărăciei în rândul copiilor – Este necesară o mai bună direcționare a sprijinului oferit de Comisie”, europa.eu 35% dintre copiii din România sunt afectați de sărăcie. 

Apoi, India este și ea o țară unde numărul copiilor care se confruntă cu sărăcia este foarte greu de cuprins cu mintea. Aici sunt peste 350 de milioane de copii în sărăcie extremă, iar fenomenul a fost amplificat de pandemie. În demersul nostru, implicăm voluntari din birourile UiPath din Bangalore. Lucrăm și cu un partener local care se numește Dream a Dream,O organizație indiană cu 20 de ani de activitate în domeniul educației, dreamadream.org și susținem accesul la educație a peste 4.000 de copii, printr-un proiect integrat de sprijin educațional care include și un program complementar de mentorat cu voluntari din UiPath. 

Raluca Negulescu-Balaci la evenimentul intern de lansare a UiPath Foundation, organizat în București în iunie 2019. Foto: arhiva personală.

Din raportul vostru de activitate pe 2020, am aflat că abordați problema eradicării sărăciei prin trei programe. Ne poți detalia?

Peste 25.000 de copii au avut acces la toate cele trei mari programe educaționale complementare pe care le implementăm în România și India din 2019. 

Prin Future Acceleration Program, activăm potențialul copiilor printr-un sistem de sprijin pe termen lung, la 360 de grade. Anul acesta pregătim șase tabere în cele șase comunități, unde vom pune accent și pe partea de tehnologie, în așa fel încât copiii care vor participa să fie expuși la alternative la viața în comunitățile în care trăiesc, să înțeleagă oportunitățile din lumea din jurul lor.

Cu ajutorul Early Education Forward, axat pe educație timpurie, lucrăm cu cei de la OvidiuRo, Site oficial:
ovid.ro care au experiență în această zonă, să aducem cărți de calitate pentru toți copiii preșcolari din mediul rural din județele unde intervenim și să formăm educatorii în așa fel încât ei să expună copiii încă din primii ani de viață la educație de calitate. Ne dorim să reducem acest decalaj educațional cu care copiii vin în clasa pregătitoare fie pentru că nu au fost la grădiniță, fie pentru că nu au avut parte de activități educaționale care să-i stimuleze și să-i ajute să se dezvolte. 

Iar prin Nurture the Teachers’ potential oferim profesorilor acces la tehnici moderne de predare, urmărind astfel îmbunătățirea performanței școlare a copiilor prin găsirea unor metode mai bune și mai adecvate de a le câștiga interesul pentru programa școlară. Aceste măsuri au și scopul de a reduce rata abandonului școlar, atât de mare în aceste zone. Aici ne-am axat pe un parteneriat strategic pe care-l avem cu cei de la Teach for Romania.Site oficial: teachforromania.org Împreună cu ei am inițiat încă din 2019 un program pilot de training inspirat din academia lor de pedagogie și leadership, Teaching As Leadership, unde am implicat profesori din școlile în care noi intervenim. După participarea la acest program, o parte dintre acești profesori chiar s-au înscris în Teach for Romania și au ajuns să facă parte din programul lor pe termen mai lung.

Nu am putea reuși fără ajutorul partenerilor locali, ONG-uri la firul ierbii, care înțeleg foarte bine dinamicile din comunități. Cu ajutorul lor monitorizăm progresul copiilor, ținând cont de o serie de indicatori, suntem atenți la modul în care se transformă din punctul de vedere al stimei de sine, dar și în ceea ce privește acumularea de competențe – literație, numerație, alfabetizare digitală. 

La Botoșani și în Olt, de exemplu, ne-am unit forțele cu Fundația Pro Patrimonio,Site oficial: propatrimonio.org care se ocupă de programe de reabilitare a clădirilor de patrimoniu, prin care le redau comunității și le transformă în hub-uri educaționale pentru copiii din zona respectivă. Așa s-a întâmplat cu casa copilăriei lui George Enescu de la Mihăileni, din județul Botoșani, și cu conacul Neamțu de la Olari, din județul Olt. 

Cum v-a afectat pandemia activitatea?

UiPath Foundation tocmai a lansat, în iunie, raportul de activitate pe anul 2020,Disponibil aici: raport2020.uipathfoundation.com unde am prezentat poveștile și rezultatele programelor educaționale desfășurate în comunități vulnerabile din România și India, precum și răspunsul fundației la provocările crizei sanitare din 2020. 

Pe scurt, anul trecut, 368 de copii au fost integrați în Future Acceleration Program, 160 de copii au participat la Tabăra Virtuală UiPath Foundation Kids Camp și tot atâția au primit tablete cu acces la internet pentru a putea continua orele online și pentru a participa la meditații. Au fost recondiționate și donate școlilor de unde provin copiii din program 65 de laptopuri și computere, iar copiii au petrecut peste 15.000 de ore, cu meditații la limba română, matematică și engleză. 

CITEȘTE ȘI: Pandemia a amplificat inegalitățile digitale din societate

Peste 2.200 de kilograme de haine și rechizite și peste 4.600 de kilograme de alimente au fost donate în comunitățile de intervenție. Au fost acordate 450 de burse pentru a sprijini profesorii din mai multe comunități să se familiarizeze cu predarea online. Am donat produse sanitare pentru dezinfecție și protecție, am oferit consultații medicale copiilor, pentru analize, controale de rutină, investigații oftalmologice și stomatologice. Peste 250 de ore de ședințe de consiliere psihologică au avut loc, online și offline, pentru a-i sprijini pe copii să-și depășească provocările.

Sunteți mulțumiți de rezultate?

Când am văzut toate rezultatele puse cap la cap, am înțeles câte s-au întâmplat în 2020, un an extrem de complicat. Suntem o echipă mică, formată din zece oameni, iar anul trecut eram mai puțini. Lucrăm și în România, și în India. A fost un an al rezilienței și al curajului. Oricât de greu ne-a fost individual și ca echipă în mijlocul pandemiei, ne-am alocat energia și forțele să regândim tot contextul de învățare pentru copiii cu care lucrăm în cele șase județe din România și în Bangalore, în India. A fost un efort suplimentar, pentru că această criză provocată de COVID-19 a afectat direct comunitățile unde lucrăm. Însă ne bazăm pe un ecosistem incredibil de parteneri locali și susținători, fără de care nu s-ar fi putut întâmpla absolut nimic și fără de care n-am fi putut să fim alături de familii, școli și comunități. 

Cât de greu a fost să implementați programele în condiții pandemice?

Lucrăm cu copii cu vârste între 11-16 ani, din familii vulnerabile din punct de vedere social. Începem de la clasa a V-a, când ei fac tranziția la școala gimnazială, pentru a recupera decalajul și pentru a-i ajuta să-și înțeleagă opțiunile, să vadă dincolo de oportunitățile limitate din comunitățile lor. Mulți dintre copii au o situație foarte precară, unii dintre ei au probleme de acces la electricitate. În pandemie, prioritatea noastră principală a fost să accelerăm tranziția în online, nu am mai avut de ales. În mod normal, ar fi trebuit să temporizăm procesul de digitalizare, să lucrăm și la partea de infrastructură în comunități și în centrele educaționale ale partenerilor cu care colaborăm.

Deja, o parte dintre copii se confruntau cu mari dificultăți în ceea ce privește accesul la educație de calitate, și atunci, dacă nu acționam foarte rapid și nu-i conectam pe toți la meditații și activități în mediul online, acest decalaj ar fi fost și mai mare. În pandemie, aproape un milion de copii din România nu s-au putut conecta deloc la mediul online.

Ce soluții rapide ați găsit?

În primul rând, ne-am asigurat că toți copiii sunt conectați, am pregătit device-urile configurate cu ajutorul voluntarilor noștri UiPath, am verificat siguranța aplicațiilor educaționale, am oferit cartele de internet testate în funcție de regiune, pentru că în fiecare zonă funcționează un alt furnizor. Acolo unde copiii nu au acces la electricitate, am luat baterii cu acumulatori solari. Am căutat alternative, astfel încât niciun copil să nu rămână pe dinafară. Erau copii care mergeau și-și încărcau tableta la vecini. Comunitatea îi susține.

CITEȘTE ȘI: Alexandra Ștefănescu, Code for Romania: „Cea mai mare parte a infrastructurii din spatele internetului pe care-l folosim azi este software open source”

Mai mult, am lucrat și cu școlile, am pregătit profesorii, am colaborat cu cei de la Digital Nation, Pagina oficială, aici: digitalnation.ro și am oferit 450 de burse la nivel național, prin programul lor, Profesori în Online, care dezvoltă în mod accelerat competențele digitale ale profesorilor. Am colectat device-uri de la voluntarii noștri din UiPath și le-am trimis către școlile din Vaslui, unde era nevoie foarte mare. Directorii din școli s-au asigurat că device-urile ajung și la copiii care nu aveau niciun laptop sau calculator în gospodărie. Dincolo de intervenția directă asupra copiilor, colaborăm mult cu școlile și cu partenerii noștri strategici și abordăm problemele din comunitate din toate direcțiile. 

În tot acest proces, ne-am dat seama că este foarte dificil să-i testăm pe copii la competențe digitale, de altfel, foarte importante și de care toți vor avea nevoie în viitor, indiferent de mediul din care provin sau de studiile alese. 

Apropo de asta, ați început de curând un parteneriat cu cei de la Brio. Ne poți spune mai multe despre acest proiect comun?

Ne-am dat seama că nu există în momentul de față un mediu de testare standardizată pentru evaluarea competențelor digitale. Colaborăm cu Brio, platforma de teste digitale standardizate adresate elevilor români, pentru dezvoltarea primului test de evaluare a literației digitale din România. Instrumentul se va adresa elevilor din clasele I-XII, va fi disponibil gratuit pe platforma brio.roPagina oficială, aici: brio.ro și va fi dezvoltat pe baza Cadrului European de Competențe Digitale.„Educație și formare: competențe de bază și digitale esențiale pentru educație, muncă și viață”, europa.eu Acesta va include itemi de testare pentru toate nivelurile de dificultate și va corela competențele digitale pe care ar trebui să le dețină fiecare copil, pentru fiecare nivel de vârstă. În octombrie, sperăm să fie gata de lansare și accesibil pentru 2,8 milioane de elevi din România, inclusiv pentru cei din comunitățile vulnerabile.

Ce construim noi cu cei de la Brio nu e un simplu test, este un mediu de testare care se îmbunătățește constant. Testele sunt adaptate pentru fiecare categorie de vârstă, de la 7 până la 18 ani, în funcție de etapele de dezvoltare cognitivă ale copilului. Testele nu se repetă pentru că au în spate o bază de dată complexă de itemi. Ele segmentează competențele și permit o înțelegere profundă a zonelor în care copilul trebuie să-și îmbunătățească cunoștințele. În plus, creează un context pentru învățare individualizată. 

Mai mult, ne dorim să adăugăm competențele legate de automatizare și inteligență artificială, în anticiparea adaptării cadrului european de competențe digitale la transformarea tehnologică. Mediul de testare va îmbina partea de hard assessment cu cea de soft assessment. Nu vor fi doar întrebări de autoevaluare în care copilul arată că poate să folosească aplicația sau să performeze anumite acțiuni în mediul digital, ci vor simula un cadru în care acțiunile respective pot fi făcute de copii și evaluate de sistem. În linie cu misiunea noastră, ne vom asigura că acest instrument de evaluare va fi cunoscut și aplicat de profesorii și școlile din comunitățile unde intervenim, precum și de alte unități școlare din medii vulnerabile din întreaga țară. 

Revenind la misiunea voastră din comunitățile vulnerabile, cum sunt primite inițiativele voastre?

Am construit o relație de încredere foarte puternică în comunitățile în care intervenim. Avem parteneri locali care își desfășoară activitățile în comunitățile respective de 10 sau chiar 25 de ani. Așadar, transferul de încredere este foarte rapid. Mergem și le explicăm cum funcționează aceste pachete integrate de sprijin, cu bursă, acces la activități educaționale, device-uri care sunt oferite familiilor pentru a fi utilizate în scop educațional. În ciuda acestei percepții, că părinții din zone vulnerabile nu vor să-și trimită copiii la școală, noi vedem foarte multă deschidere. 

Problema nu este că părinții sunt reticenți la educație și nu vor să-și dea copiii la școală. Dimpotrivă, ei își doresc pentru copiii lor să nu repete situațiile de vulnerabilitate și dificultățile cu care se confruntă ei. Îi încurajează să meargă la școală, însă adesea există foarte multe bariere privind nevoile de bază. Dacă locuiești într-un sat izolat din județul Vaslui sau Galați și n-ai cu ce să-ți încalți copilul să meargă la școală, asta devine o barieră în accesul la educație. 

Dacă trăiești în zona de tip ghetou din Ferentari și copilul tău este tratat cu multă violență verbală și uneori fizică de către unii profesorii din școală, atunci nu-și va mai dori să meargă la școală, pentru că este un mediu nesigur, asociat cu o experiență traumatică. Dar în aceste comunități vulnerabile există și foarte mulți dascăli care sunt acolo pentru motivele corecte. 

Revenind, suntem foarte norocoși să colaborăm cu directori de școală dornici să facă o schimbare în comunitate. Când vorbim de acces la educație, nu e suficient să ai un device, dacă nu ai și un sistem de management de content, prin care să te asiguri că elevul are acces la cea mai bună informație educațională. Nu e suficient să lucrezi doar cu copilul, trebuie să lucrezi și cu familia, și cu școala, să abordezi problema din toate unghiurile. 

În cadrul UiPath Foundation Kids Camp, septembrie 2019.

Puneți accent pe introducerea tehnologiei și a competențelor digitale în comunitățile defavorizate. Când sunt atâtea alte probleme de rezolvat în aceste zone, de ce este atât de important demersul vostru?

Transformarea și progresul tehnologic sunt foarte rapide la nivel global. Din păcate, există o deconectare profundă în termeni de acces la tehnologie în rândul comunităților vulnerabile. În România există comunități care nu au acces la electricitate, sau altele unde dacă vine o furtună și plouă puțin mai tare, semnalul la internet devine o reală provocare sau dispare cu totul. 

Această discrepanță între cele două lumi se amplifică pentru că în școlile din comunitățile vulnerabile astfel de oportunități ajung foarte rar. Ca să putem ajuta aceste comunități să aibă acces la tehnologie și să deprindă niște abilități prin care să poată gestiona toate aceste schimbări, e nevoie să construim un pod între cele două lumi, să fim atenți la cum se schimbă lumea din jurul nostru din punctul de vedere al tehnologiei, să ne uităm cu atenție la comunitățile sărace și să construim această punte, să nu lăsăm în urmă copiii din familiile vulnerabile și, mai mult decât atât, să ne uităm la ecosistemele din jurul lor și să amplificăm această transformare, să accelerăm transformarea digitală în astfel de zone. 

Cred că am ajuns în acel punct în care trebuie să aducem împreună aceste lumi și să vedem cum putem să mergem toți înainte, nu înapoi. 

Copiii învață incredibil de repede, sunt ca niște bureți, odată ce sunt expuși informațiilor, le asimilează rapid. Îmi aduc aminte de tabăra din 2019, când am adus de la UiPath Roboțelul Pepper, o umanoidă. Mi-o amintesc pe Elena, o puștoaică din Ferentari, care s-a dus la Pepper, i-a apăsat pe interfață, a stat de vorbă cu ea, i-a pus întrebări. După câteva minute a concluzionat: „Dar nu știe să facă atât de multe”. Copiii sunt foarte curioși și interesați să învețe, dar apoi tot ei constată limitele tehnologiei. 

Voluntarii din UiPath le-au explicat copiilor cum funcționează automatizarea și cum pot programa un robot virtual, iar cu ajutorul colegilor din companie, în vara aceasta începem câteva activități intensive de RPA (n. red.: Robotic Process Automation) for kids, pentru acei copii care sunt foarte interesați și pasionați de programare. O să vă ținem la curent cu ce roboți virtuali vor construi copiii din programele noastre. 

Deși fiecare copil are talentul său și încercăm să le identificăm pe fiecare în parte, cu toții vor avea nevoie de competențe digitale, ca să-și selecteze informația în online, să-și dezvolte un simț critic. 

Tot în această vară lucrăm cu cei de la Salvați Copiii la programul Ora de net,Informați detaliate aici: oradenet.ro despre cum îți protejezi identitatea în mediul online, cum selectezi informațiile care sunt relevante, de ce să nu publici detalii care te pot expune – e important să adăugăm și această componentă care face parte din procesul de alfabetizare digitală.

Ai vorbit despre transformare digitală, dincolo de educația digitală. Prin ce diferă cele două abordări?

Vorbim mult despre digitalizare, care ar însemna un transfer destul de simplu dinspre tot ce înveți la clasă, înspre online. Dar transformarea digitală presupune un proces pe termen mai lung, în care regândim paradigma. Acele metode și abordări din offline n-o să mai funcționeze în online – un mediu diferit, unde capacitatea de atenție este diferită, atât la adulți, cât și la copii. 

Principiile de învățare în online țin de modul în care selectăm conținutul, în online este vorba despre interactivitate, despre cum construim autonomia elevului. În transformarea digitală trebuie regândit modul în care ne raportăm la actul educațional la sfârșitul zilei, la acea tranziție care nu e foarte confortabilă nici pentru profesori (pentru că presupune o tranziție de la o persoană care transmite informații, la o persoană care facilitează accesul la informații), nici pentru elev. O să fie dureroasă această tranziție, însă e nevoie de ea, tehnologia face deja parte din viața fiecăruia, nu mai poate fi ignorată, nu mai putem trăi off-the-grid. În orice am face, trebuie să fim pregătiți să ne adaptăm permanent și să regândim toate procesele, în special în educație, în funcție de aceste realități.

Pe de altă parte, e firesc să existe reticență. În momentul în care, la început, nu se înțelege cum funcționează tot acest proces de transformare digitală și ce presupune pentru copii, e normal să se construiască un zid, iar tehnologia să nu fie considerată neapărat benefică. Ce trebuie să facem este să păstrăm o minte deschisă, să înțelegem că tehnologia este aici să servească nevoilor pe care le avem noi, ca membri ai societăților în care trăim, să ne ajute, să ne simplifice viața, nu să ne-o complice. Oricât de mult am rezista, n-o s-o putem opri, e deja parte integrantă din viețile noastre. Mai bine să ne adaptăm la ea, asta o să ne facă mai performanți, o să ne crească calitatea vieții din toate punctele de vedere. Tehnologia e aici să stea cu noi. Dacă ne opunem, vom ține în loc și în timp potențialul unor copii și, pe termen lung, potențialul nostru, ca societate.