Pandemia a amplificat inegalitățile digitale din societate28 min read
Numai 20% dintre românii cu vârste cuprinse între 65-74 ani accesează internetul zilnic. Lipsa accesului la online și a competențelor digitale crește inechitatea socială în pandemie, reduce șansele la informație verificată și la sprijin social.
Diviziunea digitală este un fenomen care sporește inechitatea socială în perioada pandemică. Potrivit „Understanding the Digital Divide”, oecd-ilibrary.org diferențierea digitală se referă fie la decalajul dintre persoane, fie la cel dintre gospodării sau regiuni socio-economice vizavi de accesul la oportunități prin utilizarea internetului.
Decalajul digital este generat de anumite dezavantaje la nivelul resurselor financiare, educaționale sau culturale, cum ar fi lipsa unui dispozitiv cu o conexiune la internet, teama de a utiliza internetul din cauza fricii de tehnologie sau a dezinteresului față de aceasta, neștiința în utilizarea internetului ca urmare a unei educații precare sau a lipsei sprijinului necesar.
La nivel global, factorii care întrețin cel mai adesea diferențele în termeni de acces și utilizare a online-ului sunt Mai multe despre toate aceste statistici aici: „The Digital Divide: Current and Future Research Directions”, semanticscholar.org
Atunci când oamenii nu au acces la internet sau nu dețin abilitățile necesare de utilizare a acestuia sunt privați, totodată, și de accesul corespunzător la informație. Apar, astfel, consecințe negative la nivel de participare politică, sănătate, bunăstare sau incluziune socială.
În schimb, utilizarea internetului aduce o serie de avantaje ca accesul la resurse de dezvoltare, șanse de carieră, muncă, educație, statut social.
Educația și bunăstarea, strâns legate de folosirea internetului
Odată cu izbucnirea pandemiei, Citește despre felul în care pandemia a modelat comportamentele sociale aici: „COVID-19 Barometer: Consumer attitudes, media habits and expectations”, kantar.com astfel că dobândirea de competențe la scară largă pentru adaptarea la o lume mutată în online este cu atât mai necesară, cu cât disparitățile pot duce la inegalități sociale, așa cum tocmai am arătat.
Discuția nu se se referă doar la accesul la internet, ci mai ales la utilitatea acestuia, de la plata facturilor online și accesarea serviciilor de sănătate până la petrecerea timpului pe social media, pentru relaxare. Este vorba, așadar, de avantaje diferite, generate de competențe distincte.
Utilizarea internetului ca mediu de atingere a obiectivelor și îmbunătățire a statutului sunt cele care asigură bunăstarea și la care, de multe ori, cei din medii defavorizate sau persoanele în vârstă nu au acces.
În cadrul unui studiu despre „Characteristics of the Digital Divide in Romania and Differences in Internet Use in Comparison with Internet Use in Europe”, mrjournal.ro (PDF) în baza datelor Eurostat și ale Institutului Național de Statistică, am prezentat situația accesului la internet și a utilizării acestuia în ultimii zece ani de la momentul studiului, în funcție de diverși factori socio-demografici.
În 2020, peste trei sferturi din totalul gospodăriilor din România, respectiv 78,2%, aveau acces la reţeaua de internet de acasă, în creṣtere cu 13,2% față de anul 2016, însă sub procentul de 85% înregistrat în același an la nivelul Uniunii Europene.
În România, categoria de vârstă 65-74 ani este cea care accesează și utilizează internetul în cea mai mică măsură. Tot la nivelul anului 2020, 62% dintre români accesau internetul zilnic, comparativ cu 79% la nivelul UE. Dintre românii cu vârsta cuprinsă între 55-74 ani, 31% accesau internetul zilnic, iar 4% intrau online mai puțin de o dată pe săptămână.
Cât privește categoria 65-74 de ani, 16% se conectau la internet mai puțin de o dată pe săptămână și doar 20% zilnic.
Educația este unul dintre factorii importanți care influențează frecvența utilizării internetului. În 2020, românii cu studii superioare accesau zilnic internetul în proporție de 91%, cei cu studii medii în procent de 63%, iar cei cu nivel scăzut de educație în proporție de numai 41%.
Nicio surpriză în mediul rural, unde internetul era utilizat zilnic de 52% dintre oameni, comparativ cu cei din mediul urban – 73%.
În privința internetului mobil (telefon, tabletă, laptop), 32% dintre cetățenii români foloseau internetul în acest mod, comparativ cu 41% la nivelul Uniunii Europene.
Diferențele se adâncesc când se schimbă categoria de vârstă: doar 9% dintre cei între 65-74 ani accesau internetul mobil și, din totalul lor, doar 3% aveau studii scăzute.
Modul de utilizare a internetului variază și el: 56% folosesc apelurile telefonice sau video, 65% intră pe social media, 46% caută informații despre bunuri și servicii, 12% utilizează serviciile bancare (ceea ce plasează România pe ultimele locuri la nivel european), iar 28% caută informații medicale (spre deosebire de media europeană de 55% la nivelul anului 2020).
Aceste date arată încă o dată că utilizatorii avansați, cei din mediul urban, cu studii superioare și din categoria tânără și de vârstă medie a populației sunt cei care folosesc frecvent internetul, fac cumpărături online și beneficiază de o gamă variată de servicii digitale. Sunt cei care, de exemplu, în această perioadă marcată de pandemie, au reușit să se bucure în continuare de servicii din confortul propriei case. Cu alte cuvinte, de acces la educație, telemuncă, acces la informație verificată, dar și la posibilități de fact-checking pentru a nu cădea pradă dezinformării. Și, mai important, sunt cei care beneficiază de acces mai facil la vaccin prin intermediul platformei de vaccinare și la informații despre sănătate.
Diferențierea digitală în perioada pandemiei
În acest context marcat de lupta pentru diminuarea răspândirii virusului SARS-CoV-2, criza poate fi agravată de accesul redus la informație verificată, la măsuri de protecție, testare sau pur și simplu la sprijin social.
Persoanele în vârstă și cele cu educație scăzută întâmpină mai multe riscuri de îmbolnăvire, pentru că acestea sunt exact acele categorii care au folosit cel mai puțin internetul pentru a se informa sau pentru a avea acces la ajutor din partea societății civile.
În timpul pandemiei, „COVID-19 Barometer: Consumer attitudes, media habits and expectations” kantar.com a arătat că, pe măsură ce s-a instalat pandemia, utilizarea regulată a platformelor și rețelelor sociale a crescut cu 61%.
Însă o parte dintre persoanele cu mari carențe digitale sunt tocmai cele vulnerabile în fața coronavirusului, astfel încât diferențierea digitală devine o problemă cu atât mai presantă. Campania de vaccinare utilizează o platformă online cu scopul de a eficientiza a programările. Sigur că informația oficială este transmisă și prin media tradiționale, că există și o linie de sprijin TELVERDE sau informare la nivelul centrelor de testare ori a cabinetelor medicilor de familie, însă în lipsa deschiderii spre informație, a educării în acest sens, a resurselor materiale de bază sau a accesului la oricare dintre aceste forme de informare, zvonurile sau teoriile conspirative învăluite în mister și teamă pot fi adoptate mult mai ușor. În situații de criză, gândirea magică este lesne îmbrățișată, pentru liniștirea temerilor și umplerea golurilor de informație.
Așadar, diferențierea digitală înseamnă și decalaj în ceea ce privește accesul la informație utilă și la servicii de sănătate, esențiale mai ales în contextul pandemiei, când vaccinul poate constitui singura modalitate de revenire la normalitate și cea mai eficientă metodă de protejare în fața bolii.
Decalajul digital atinge și sistemul de învățământ
Lipsa accesului la internet la domiciliu a redus și posibilitatea ca elevii să se conecteze la școala online, iar inegalitatea socială nu a făcut decât să se adâncească încă o dată.
Pandemia a accentuat diferențele preexistente la nivelul educației prin reducerea oportunităților pentru categoriile vulnerabile, pentru elevii care trăiesc în zone sărace sau rurale. Au rezultat pierderi în procesul de învățare, iar asigurarea accesului la învățământ gratuit a dispărut.
UNESCO estimează că, la nivel mondial, 23,8 milioane de copii și tineri ar putea renunța sau ar putea să nu mai aibă acces la școală anul următor „What price will education pay for COVID-19?”, iiep.unesco.org în vreme ce abandonul școlar ar putea fi și mai ridicat.
Potrivit unui „Studiu privind opiniile partenerilor educaționali cu privire la condițiile de începere a anului școlar 2020-2021 în condițiile pandemiei COVID 19 în România”, salvaticopiii.ro (PDF) 28% dintre copii și 43% dintre cadrele didactice nu dețin deloc sau dețin parțial resursele materiale necesare învățământului online – pentru remedierea situației sunt necesare alocări bugetare.
În condițiile închiderii școlilor, platformele online au fost cel mai popular instrument utilizat în procesul de predare, însă accesul la educația online presupune și acces la tehnologie și internet. Atât elevii, cât și profesorii sau părinții s-au confruntat cu surse de stres privind desfășurarea învățământului online.
În cadrul studiului Poți cumpăra cartea de aici: tritonic.ro coordonat de profesorul Valeriu Frunzaru, am colaborat la realizarea unei cercetări calitative privind sursele de stres și problemele întâmpinate de cadrele didactice în perioada pandemiei.
Prevenirea abandonului, consolidarea comunicării cu familia, rezolvarea problemelor financiare care împiedică accesul la educație prin asigurarea dispozitivelor digitale, menținerea bunăstării emoționale, digitalizarea sistemului, toate sunt posibile căi de intervenție în soluționarea provocărilor actuale.
În cadrul cercetării, una dintre principalele surse de stres a fost legată de utilizarea platformelor online – la începutul pandemiei, mulți dintre profesori nu aveau experiență în utilizarea acestora sau nu dispuneau de dispozitive de pe care să realizeze predarea online.
În cadrul mai multor școli din mediul rural sau în unele unități de învățământ special, profesorii au declarat că s-au confruntat cu absenteismul elevilor privați de mijloacele digitale necesare pentru a participa la ore. Cum vârsta cadrelor didactice este destul de ridicată în învățământ, nu doar elevii s-au confruntat cu probleme în accesarea și utilizarea platformelor.
Pentru a cunoaște problemele de care s-au lovit cadrele didactice în noul an școlar, în perioada 28 septembrie – 8 octombrie 2020 am realizat o serie de 11 interviuri cu profesori din mediul urban și rural, din licee, școli generale și grădinițe, care desfășoară activități didactice în Mai multe despre aplicabilitatea lor aici: digi24.ro S-a evidențiat nevoia de cursuri de formare pentru toate categoriile de personal, dar și pentru elevi.
În plus, în vederea limitării întâlnirilor fizice și a deplasărilor, profesorii susțin digitalizarea aspectelor birocratice. Digitalizarea devine din ce în ce mai mult o nevoie pentru buna desfășurarea a tuturor proceselor birocratice, însă pentru a deveni cu adevărat viabilă, e nevoie ca personalul mai în vârstă să primească sprijin educațional.
Lupta împotriva infodemiei
La începutul pandemiei, mai ales din cauza temerilor cu privire la virusul necunoscut, nevoia de informare a fost ridicată. A fost un teren prolific pentru dezinformare pe toate canalele, inclusiv pe aplicațiile de mesagerie.
Din nou, categoriile mai puțin avansate în utilizarea dispozitivelor digitale au fost mai vulnerabile în fața informației înșelătoare, cât și mai predispuse să o răspândească, din intenția pozitivă de a-i avertiza și pe ceilalți sau a le da sfaturi așa-zis utile.
Atunci când abilitățile de căutare și verificare a informațiilor sunt reduse, crește și pericolul de a da crezare unor teorii ale conspirației. Adepții lor își reduc disponibilitatea de implicare, își pierd încrederea în autorități, iar în procesul de gestionare a unei crize, a împărtăși astfel de teorii sau chiar a adera la ele înseamnă o piedică pusă în calea revenirii la normalitate.
Din păcate, pandemia a venit la pachet și cu o infodemie, adică o răspândire rapidă, asemenea unui virus, a informațiilor de tot felul – atât false, cât și veridice.
CITEȘTE ȘI: Zvonuri și fake-news. Și dezinformarea e pandemică
Când zvonurile, informațiile trunchiate și temerile sunt amestecate cu date corecte, devine dificil de distins între informația esențială și validă și cea înșelătoare. Într-un sondaj de opinie cu eșantion reprezentativ la nivel național, realizat în 2018, am investigat raportarea la știrile false, dar mai ales implicarea în acțiuni de verificare a informației,în cadrul proiectului „Starea Națiunii. Construirea unui instrument inovator pentru fundamentarea politicilor publice”.
Rezultatele au indicat, într-adevăr, o disponibilitate redusă spre verificare activă în rândul vârstnicilor și a populației cu un nivel de educație redus. Majoritatea au declarat că se bazează pe propriul simț în a discerne dacă o informație este falsă sau nu, pe opinia celor apropiați sau a prietenilor și mai puțini pe credibilitatea sursei.
Recomandările Uniunii Europene „Vaccinurile: separarea realității de ficțiune”, ec.europa.eu merg în special spre consultarea site-urilor relevante ale organizațiilor internaționale precum Centrul European pentru Combaterea Bolilor (ECDC) sau Organizația Mondială a Sănătății (OMS), însă accesarea surselor oficiale necesită tehnologie și abilitatea de a căuta informație.
O altă recomandare este de a nu distribui conținut neverificat, însă datele din studiul Kantar citat mai sus arată că aplicațiile de mesagerie au fost mai utilizate în pandemie și au constituit un canal de răspândire a mesajelor înșelătoare, distribuite chiar și de cetățeni bine intenționați. Această tendință a fost cu atât mai periculoasă având în vedere încrederea pe care oamenii o au în conținutul generat de cei apropiați sau cunoscuți.
Demersul de vaccinare a populației a fost, de asemenea, însoțit de zvonuri și informații înșelătoare menite să stârnească panică în rândul populației sau să pună sub semnul întrebării Găsești informații sigure despre importanța vaccinării aici: „COVID-19 vaccines”, vaccination-info.eu ceea ce duce în continuare la îngreunarea eforturilor de a atinge o imunizare în masă.
Deși există sfaturi de protejare împotriva dezinformării pe diverse „Ce am putea face pentru a ne imuniza în fața bombardamentului pseudo-informațional?”, vaccinare-covid.gov.ro în lipsa accesului la internet, a abilităților de căutare a informației, diverse categorii defavorizate din punct de vedere tehnologic pot cădea pradă conținutului înșelător.
Accesul la internet trebuie să fie dublat de utilizarea corespunzătoare a tehnologiei
Soluția pe termen lung, atât pentru a reduce decalajul digital, cât și împotriva dezinformării, constă în programe de alfabetizare digitală, introduse încă din școală, dar și organizate de diverse asociații care pot concepe conținut special dedicat vârstnicilor.
Bibliotecile sau școlile care dețin spații de accesare a internetului pot contribui și ele cu ajutor tehnic, dar și cu resurse educaționale.
Nu în ultimul rând, aceste programe ar trebui să ajungă în grupurile și comunitățile defavorizate și concepute astfel încât să fie accesate și aprofundate cu ușurință.
Așa cum arată și Detalii aici: „Digital economy and society statistics – households and individuals”, ec.europa.eu problema accesului se diminuează tot mai mult, există o evoluție anuală în acest sens, însă doar accesul nu asigură și utilizarea corespunzătoare a tehnologiei.
O mare problemă la nivelul vârstnicilor este lipsa de încredere în internet. În acest caz, sunt necesare politici legislative și reglementări pentru platformele de internet, în așa fel încât acestea să reprezinte medii mai sigure.
Încrederea vine și odată cu expunerea la mediul digital și cu învățarea. Cel mai probabil, situația nou creată de pandemie va facilita digitalizarea la nivelul maselor și va aduce soluții și pentru diminuarea diferențierii digitale.
