Handout/Getty Images
Tehnologiile noi de la Cupa Mondială nu spală încălcările drepturilor omului din Qatar41 min read
Tehnologiile noi propuse de cel mai atipic Campionat Mondial de Fotbal din istorie sunt umbrite de faptul că acesta este organizat de un stat autoritar
Spre deosebire de alte ediții ale Campionatului Mondial de Fotbal, cea din 2022 pare ciudată. Nu doar pentru că turneul nu mai are loc vara, ci iarna, urmând să se încheie aproape de Crăciun. Ci mai degrabă pentru că, pe lângă eternele discuții despre favoriți sau despre cine va mai fi în viață atunci când va mai ajunge România la un astfel de turneu, atenția mediatică e îndreptată spre aspecte care n-au legătură cu sportul. Unele atât de grave încât sunt mai importante decât competiția în sine.
Qatarul nu avea cum să nu fie o gazdă controversată: bogăția imensă a regatului și lipsa sa de tradiție fotbalistică sunt o rețetă perfectă pentru acuzații de sportswashing, faptul „Why Qatar is a controversial host for the World Cup”, npr.org legile islamice care se bat cap în cap cu valorile pe care le promovează FIFA, precum și abuzurile la care au fost supuși lucrătorii migranți pe spatele cărora a fost construită infrastructura pentru CM 2022 au dus la nenumărate cereri de boicotare a evenimentului.
CITEȘTE ȘI: Sportswashing. CIO, FIFA și propaganda: o poveste de amor
Pe de altă parte, investițiile de amploare ale statului arab în organizarea turneului aduc și o parte destul de semnificativă de inovație, care ar putea influența modul în care evenimentele sportive mari sunt organizate pe viitor.
Cele două aspecte nu pot fi separate, așa că le abordăm pe ambele, contextualizând astfel discuțiile majore apărute despre Cupa Mondială din această toamnă/iarnă.
Detectarea semi-automată a offside-ului va face viața arbitrilor mai ușoară
Cupa Mondială din 2022 va fi a doua ediție a competiției care va folosi arbitrajul video. Ediția aceasta, apar îmbunătățiri într-un aspect care a rămas (dacă nu chiar a devenit și mai) controversat, în ciuda tehnologiei: golurile marcate din poziție de offside. Arbitrii din camera VAR vor avea la dispoziție „Semi-automated offside technology to be used at FIFA World Cup 2022”, fifa.com similară cu cea folosită în acest sezon în Liga Campionilor.
Sistemul folosește o combinație de douăsprezece camere montate sub acoperișul stadioanelor, care acoperă majoritatea terenului, precum și un senzor de măsurare a inerției care va fi introdus în mingea oficială, Al Rihla, pentru a detecta automat posibilele infracțiuni de offside.
Camerele urmăresc, pentru fiecare jucător în parte, 29 de puncte de pe membre și alte porțiuni ale corpului care pot intra în poziție de offside, calculându-le poziția exactă de 50 de ori pe secundă. Senzorul din minge poate capta schimbările de inerție a balonului de 500 de ori pe secundă, oferind o metodă de detecție precisă a momentului în care mingea pleacă din piciorul unui jucător.
Pe baza acestor date, sistemul avertizează arbitrii VAR despre posibilele offside-uri și creează și o animație 3D a poziției jucătorilor din faza suspectă. Offside-ul detectat astfel trebuie, însă, validat de arbitrii video, pentru a verifica dacă sistemul a ales, de exemplul, momentul corect în care mingea pleacă din piciorul unui jucător spre coechipierul din faza suspectă. Dacă aceștia constată că a fost offside, sunt anunțați arbitrii centrali, iar animația exactă va fi transmisă atât la televizor, cât și pe ecranele stadioanelor qatareze.
Este o metodă mult mai clară și mai simplă de înțeles decât cele de până acum, care presupun ca arbitrii video să traseze manual liniile care delimitează offside-ul pe cadre captate în viața reală,. Ea ar trebui să reducă semnificativul timpul pierdut cu judecarea fazelor de offside, precum și controversele despre corectitudinea liniilor trasate de arbitri video. În Liga Campionilor, a funcționat deocamdată fără mari probleme, ba chiar într-un mod absurd puțin „prea bine”, prinzând offside-uri de milimetri, ceea ce a creat dezbateri acerbe despre sensul original al regulii – „Is This A Great Call Or A Terrible Call? Both Answers Are Correct”. the18.com
Stadioane cu răcire, pentru orice eventualitate
Clima aridă și temperaturile ridicate au creat cele mai mari probleme logistice pentru organizarea unei Cupe Mondial în Peninsula Arabă. Tocmai din această cauză turneul se desfășoară iarna, dar chiar și așa temperaturile din Qatar pot depăși în continuare 30°C, „Annual weather averages in Doha”, timeanddate.com
Qatarul s-a asigurat că vremea nu va influența prea mult performanța jucătorilor, nici măcar în cazul unui val neașteptat de căldură, printr-o idee care sună destul de SF, în ciuda unui concept simplu: „World Cup 22: Cool way to make desert stadium cool”, bbc.com
Sistemele de aclimatizare de pe stadioanele qatareze funcționează pe baza unei combinații dintre izolarea termică a stadioanelor și o tehnică numită de răcire „spot cooling”, prin care aerul condiționat dintr-o incintă mare este direcționat specific către locurile în care acesta va avea cel mai mult impact. În acest caz, aerul răcit va fi pompat în tribune prin grilaje amplasate sub scaunele spectatorilor, în timp ce terenul de joc va fi răcit prin mai multe duze aflate la marginea acestuia. Iar aerul este recirculat, răcit și filtrat constant, creând practic o bulă de temperaturi mai scăzute în interiorul stadioanelor.
Metoda a fost dezvoltată sub conducerea unui profesor de inginerie la Universitatea din Qatar, „Dr. Cool: The mastermind behind Qatar 2022’s air-cooled stadiums”, fifa.com care a încercat să adapteze conceptele pe baza căreia funcționează sistemele de aer condiționat din mașini la stadioane. Însă, pentru că stadioanele au forme și dimensiuni diferite, a fost necesară testarea unor modele 3D ale acestora în tuneluri de vânt, pentru a modela circulația aerului în fiecare dintre acestea. Ghani susține și că sistemul este suficient de versatil pentru a permite, de exemplu, răcirea la temperaturi egale a tribunelor sau terenului de joc chiar și atunci când acestea sunt umbrite doar parțial.
Sistemul de răcire va fi implementat pe șapte din cele opt stadioane, excepția fiind Stadionul 974, care este amplasat lângă mare – având astfel posibilități mai ridicate de răcire naturală – și care este în sine o noutate tehnologică: este primul stadion temporar, care poate fi dezasamblat, construit pentru o Cupă Mondială.
Stadionul 974 din Doha. David Ramos/Getty Images
Un stadion modular din containere ar putea fi folosit și la ediții viitoare
O problemă tot mai constantă cu toate evenimentele sportive majore sunt facilitățile construite de gazde care rămân fără vreun scop după terminarea competiției. După Cupă Mondială din Brazilia, din 2014, arene cu zeci de mii de locuri, construite în zone care aveau doar echipe de ligi inferioare, au rămas în paragină sau folosesc doar 10% din capacitate la meciuri. Nici cele din orașe mai importante nu sunt folosite de cluburile de tradiție, „From the beautiful game to birthday parties: the brutal reality of what happened to Brazil’s World Cup stadiums”, thesefootballtimes.co
Ar putea fi și cazul arenelor din Qatar, o țară cu suprafață cât două județe și fără tradiție în fotbal. Însă cel puțin Stadionul 974 nu va rămâne nefolosit. Acesta este „Qatar’s sustainable stadium is 100% dismountable and made of shipping containers”, interestingengineering.com construit pe un promontoriu artificial. Ele este format fin exact 974 de containere care sunt montate pe un cadru din elemente de oțel asamblabile. Stadionul va fi dezasamblat după terminarea competiției. Există chiar un acord pentru a-l transporta și monta în Uruguay, unul dintre statele care candidează pentru organizarea Cupei Mondiale din 2030.
O experiență digitală pentru persoanele cu deficiențe de vedere
Concomitent cu pregătirile pentru Campionatul Mondial, guvernul qatarez a pornit și un concurs pentru startup-uri și proiecte de inovație, numit Challenge 22. Unul dintre proiectele care va fi disponibil vizitatorilor este Detalii pe bonocle.co un dispozitiv handheld portabil care folosește feedback-ul haptic pentru a traduce o gamă largă de conținut digital în braille.
Cel puțin pentru moment, device-ul poate traduce doar o librărie proprie de aplicații, care include aplicații educative, de productivitate sau jocuri. Este neclar cum va putea fi folosit dispozitivul în contextul Cupei Mondiale, însă fondatorii acestuia susțin că va îmbunătăți abilitatea persoanelor nevăzătoare de „a circula prin Doha cu cât mai puține restricții, și cu o libertate mai mare de navigare și interacțiune”.
Stadionul din Lusail, un oraș construit de la zero în ultimele două decenii, va găzdui finala Campionatului Mondial. DPA Picture Alliance/Getty Images
A primit Qatarul Cupa Mondială pe merit?
Problema este că pentru fiecare idee interesantă pe care o aduce Cupa Mondială din Qatar, apar mult mai multe controverse care aduc o imagine negativă atât asupra statului arab, cât și a competiției.
Semne de întrebare planează chiar și asupra felului în care Qatarul a obținut dreptul de a organiza competiția, într-o reuniune deja infamă a comitetului executiv al FIFA, din decembrie 2010, aceeași în care Rusia a primit ediția din 2018.
Atunci, Qatarul a concurat cu Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud și Australia. Era de departe cea mai problematică alegere. Nu doar că are cea mai slabă tradiție fotbalistică, nici că e țara cu cea mai mică suprafață care a primit vreodată organizarea campionatului mondial, dar nu găzduise vreodată o competiție sportivă de amploare. Condițiile climatice, care îtr-un final au forțat desfășurarea evenimentului iarna, dând peste cap calendarul competițiilor de club, erau și ele un dezavantaj pentru Qatar. Și era de departe cea mai proastă destinație pentru experiența fanilor, din cauza legilor islamice stricte care interzic consumul de băuturi alcoolice și au pedepse dure pentru minoritățile sexuale sau pentru consumul de droguri.
Practic, în afară de asigurarea unui buget masiv pentru desfășurarea competiției, nimic nu recomanda Qatarul ca gazdă pentru o competiție de asemenea amploare.
Și totuși, la ședința FIFA din decembrie 2010, statul arab a câștigat, impunându-se în ultima rundă de vot cu 14-8 în fața Statelor Unite. Acuzațiile de corupție în procesul de acordare au curs în șir de atunci, însă până în momentul de față, „Football corruption and the remarkable road to Qatar’s World Cup”, theguardian.com Cu mențiunea că investigații ale autorităților din Franța și Elveția pe seama procesului de acrodare se află în derulare.
Însă spectrul corupției tot planează larg asupra evenimentului. De la momentul desemnării gazdelor pentru 2018 și 2022, FIFA a fost zguduită de scandaluri în lanț la cel mai înalt nivel. Dintre cei 22 de membri ai Comitetului Executiv care au votat în ședința din 2010, nu mai puțin de „Blatter to Beckham: who was in the room when Qatar got the World Cup”, theguardian.com câteva dintre ele legate direct de finanțări sau alte conflicte de interese legate de Qatar. Mohammed bin Hammam, președintele qatarez de la acea vreme al forului continental de fotbal asiatic AFC, a primit după doi ani o suspendare pe viață din orice activități legate de fotbal pentru „conflicte de interese” nedetaliate.
Printre oficialii care au votat atunci se numără și fostul șef al UEFA, Michel Platini, care și-a schimbat opțiunea de vot pentru Qatar în noiembrie 2010, ca urmare a unei întâlniri cu fostul președinte francez Nicolas Sarkozy și prim-ministrul țării arabe de la acea vreme. De atunci, Platini a fost audiat în mai multe rânduri de autoritățile franceze, iar „France to Investigate How Qatar Got the World Cup”, nytimes.com
Câți migranți au murit în Qatar, de fapt?
Dar aspectul poate cel mai controversat al procesului de organizarea fost legată de tratamentul muncitorilor aduși în Qatar în ultimii 12 ani, fără de care țara arabă nu ar fi putut construi infrastructura necesară turneului.
Qatarul are o demografie atipică: se estimează că „World Cup 2022: Qatar population increased 13.2 percent in year leading up to tournament”, middleeasteye.net majoritatea provenind din state din Asia centrală sau de sud-est. În ciuda faptului că statul arab nu oferă statistici oficiale despre împărțirea exactă a naționalităților, estimările sugerează ca aproximativ 2,5 milioane din populația de aproape trei milioane de oameni a Qatarului este formată din imigranți.
Încă din primii ani după acordarea dreptului de gazdă, ONG-uri care monitorizează drepturile omului și ale muncitorilor, precum Amnesty International sau Confederația Internațională a Sindicatelor (ITUC), au semnalat probleme cu tratamentul muncitorilor migranți.
La momentul începerii construcției, statul qatarez aplica aproape complet așa-numitul sistem Kafala, folosit în mare parte din Orientul Mijlociu. Conform acestuia, fiecare muncitor străin trebuie să aibă un sponsor în interiorul țării, (de obicei angajatorul inițial), care este responsabil pentru statutul său legal și de documentele de muncă. Angajatul are nevoie de acordul sponsorului în multe aspecte pe parcursul contractului, de la schimbarea locului de muncă, la părăsirea țării sau obținerea unui permis de conducere.
Sistemul a fost criticat deseori ca o formă de „sclavie legală”. „The case against Qatar”, ituc-csi.org (PDF) precum reținerea documentelor de călătorie sau plata unor salarii mai mici decât cele stabilite la angajare.
În reforme din 2016 și 2020, autoritățile de la Doha au mai „îmblânzit” o parte din legile de muncă, abolind de exemplu necesitatea ca angajatorul să-și dea acordul pentru părăsirea țării și instituind un salariu minim și tribunale speciale pentru a judeca cazurile de abuz. Într-un comunicat de luna trecută, Amnesty International „Qatar: Labour reform unfinished and compensation still owed as World Cup looms”, amnesty.org care permit abuzuri ale angajatorilor, precum posibilitatea de a anula unilateral vizele muncitorilor.
În acest context, au apărut mai multe statistici despre decesele muncitorilor migranți din Qatar, care au fost însă din păcate înțelese și propagate greșit. Cel mai des s-au auzit de numărul de 6.500 de morți, provenit dintr-un articol publicat în februarie 2021 în The Guardian cu un titlu destul de vag: Titlul a fost modificat ulterior în „6.500 de muncitori imigranți au murit în Qatar de la primirea dreptului de a organiza Cupa Mondială”, theguardian.com Asta a făcut să se propage, eronat, ideea că 6.500 de migranți ar fi murit doar în cadrul proiectelor de construcție pentru CM 2022.
În articol, este de fapt vorba de o estimare a numărului total al muncitorilor imigranți care au murit în Qatar de la începutul construirii proiectelor pentru Cupa Mondială, din orice cauză. Numărul a fost alcătuit pe baza datelor despre emigrație ale autorităților din India, Bangladesh, Nepal, Sri Lanka și Pakistan, statele cu cele mai ridicate cote de muncitori imigranți în Qatar.
Qatar: “In the prime of their lives”: Qatar’s failure to investigate, remedy and prevent migrant workers’ deaths”, amnesty.org vorbește despre 15.021 de imigranți morți, iar în acest caz figura este luată din statisticile oficiale publicate de autoritățile de la Doha, dar se referă la numărul total al străinilor care au murit în Qatar între 2011 și 2019.
Oficialii din Qatar nu au negat aceste valori, însă au insistat pe faptul că acestea arată niște rate de mortalitate normale, având în vedere numărul de total de imigranți. Discuția e puțin mai complicată, „Fact check: How many people died for the Qatar World Cup?”, dw.com
De exemplu, atunci când vine vorba despre decesele din rândul muncitorilor care au lucrat doar la proiecte pentru Campionatul Mondial, Qatarul spune că au fost doar trei decese provocate de accidente de muncă și 37 din alte cauze. Dar autoritățile se referă strict la construirea stadioanelor, domeniu în care au fost angrenați doar 2% din muncitorii angajați în sectorul de construcții din Qatar.
Muncitori migranți din sud-estul Asiei împărțind camere comune la un sit de construcții a infrastructurii pentru Campionatul Mondial, în 2011. Sam Tarling/Corbis via Getty Images
Există însă un număr mult mai mare de proiecte de infrastructură legate direct de Campionatul Mondial, în valoare de peste 220 de miliarde de dolari: de la terminale noi de aeroport, autostrăzi și sisteme de metrou până la Lusail, un oraș construit de la zero care va găzdui finala competiției și a fost proiectat pentru a susține până la 450.000 de locuitori.
Statisticile complete pot fi consultate pe psa.gov.qa mai oferă câteva cifre îngrijorătoare: între 2011 și 2020, aproximativ jumătate dintre decesele din rândul migranților au apărut la persoane cu vârsta între 20 și 50 de ani, ceea ce reprezeintă o pondere mult mai mare decât cea a deceselor etnicilor qatarezi de vârste similare. De exemplu, în 2020, un sfert dintre decesele înregistrate la migranți au survenit la categoria de vârstă de 20-40 ani, față de doar 10% în rândul populației qatareze. Iar situația era mult mai gravă în 2012, atunci când aceeași categorie de vârstă contabiliza 40% din totalul deceselor de imigranți.
Rata de decese bate și mai mult la ochi atunci când se ia în calcul faptul că muncitorii care se angajează în Qatar sunt trecuți printr-un proces de screening medical, menit să detecteze potențiale probleme medicale. Așadar, ei ar trebui să reprezinte un segment de populație cu risc mult mai scăzut de deces prematur din cauze cardiovasculare.
Cauzele acestei rate ridicate a mortalității în rândul imigranților tineri nu sunt clare, din cauza modului în care Qatarul raportează datele de mortalitate. „World Cup 2022: The difficulty with estimating the number of deaths on Qatar construction sites”, lemonde.fr însă asta grupează toate categoriile de decese provocate de stopuri cardio-respiratorii. Și mai important este faptul că, în astfel de cazuri, nu se fac autopsii. Așa că decesele din cauza condițiilor improprii de muncă sunt imposibil de separat de alte decese, care survin independent.
Drepturile comunității LGBTQ și consumul de băuturi alcoolice, restrânse
Un alt punct care stârnește îngrijorări, de data aceasta pentru fanii care se vor deplasa în Qatar este legat de strictețea cu care statul arab va alege să asigure respectarea propriilor cutume islamice.
Ca aproape toate statele din zonă, Qatarul criminalizează relațiile între persoane de același sex, cu pedepse cuprinse între un an de închisoare și chiar moartea, pentru musulmani – cu mențiunea că „LGBT rights in Qatar”, wikpedia.org
În mod oficial, statul arab „At Qatar’s World Cup, LGBTQ fans are supposedly ‘welcome’ but still afraid”, yahoo.com și că nu vor fi persecutați. Ba chiar, după o controversă publică legată de subiect, autoritățile din Qatar au anunțat și faptul că afișarea steagului comunității va fi permis, atât pe stadioane cât și pe stradă.
Este, însă, neclar cum va arăta această toleranță în practică. Mesajele dinspre organizatori sunt mixte. Unul dintre ambasadorii competiției, fostul fotbalist qatarez Khalid Salman, „Qatar World Cup ambassador criticised for ‘harmful’ homosexuality comments. theguardian.coms că „homosexualitatea este echivalentă unei boli mentale”.
Unde mai pui și că mai multe agenții naționale de securitate cibernetică sau protecție a datelor din Europa au avertizat recent că aplicațiile oficiale dedicate fanilor care se deplasează în Qatar colectează mult mai multe date personale decât declară în notificările de confidențialitate. Agențiile din Norvegia și Franța au sugerat, chiar, că există posibilitatea ca statul qatarez „Don’t download Qatar World Cup apps, EU data authorities warn”, politico.eu
În același timp, turneul nici n-a început și au fost înregistrate deja abuzuri împotriva străinilor. O echipă de la televiziunea daneză TV2 a fost amenințată cu spargerea camerei de filmat de către o patrulă de securitate „Qatari security threaten to break Danish TV crew’s camera during live pre-World Cup broadcast”, sky.com
Un alt jurnalist, „USMNT World Cup Daily, Day 2”, substack.com a fost somat să șteargă de pe telefon o poză banală a unui slogan al Cupei Mondiale situat pe un perete. Oficial, nu există o politică împotriva fotojurnalismului. Totuși, fotografierea clădirilor oficiale e interzisă, iar organizatorii le-au cerut fanilor să respecte „bunele maniere” când vine vorba de fotografierea sau filmarea altor persoane.
Cele două incidente în care au fost implicați jurnaliști arată că organele de securitate qatareze își vor rezerva dreptul de a aplica legea discreționar. Există antecedente în acest sens: în 2016, o echipă de jurnaliști BBC care a fost invitată chiar de guvernul de la Doha ca să „documenteze” situația muncitorilor migranți a fost reținută pentru mai multe zile pentru că a încercat să filmeze „BBC reporters arrested in Qatar while investigating migrant worker abuses”, middleeasteye.net
În ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice, Qatar nu are probleme în a forța mâna forului fotbalistic internațional. Inițial, statul arab anunțase că va permite comercializarea de bere și pe stadioane, nu doar în fan zone-uri. Însă, chiar pe ultima sută de metri, autoritățile qatareze au revenit asupra deciziei și au interzis vânzarea de băuturi alcoolice în incinta stadioanelor, „Qatar Bans Beer Sales at World Cup Stadiums”, nytimes.com
Mișcarea ar putea da dureri de cap imense celor de la FIFA, care sunt sponsorizați de compania americană Budweiser. Contractul oferă acestei firme exclusivitatea de a vinde bere pe stadioanele unei Cupe Mondiale. În 2014, forul fotbalistic a obligat, practic, Brazilia să renunțe la interdicția împotriva vânzării și „Beer ‘must be sold’ at Brazil World Cup, says Fifa” – bbc.com
Indiferent dacă FIFA va ieși din această ediție de CM cu procese pentru încălcarea contractelor de sponsorizare, pare aproape imposibil ca reputația organizației – și a Cupei Mondiale, în general – să nu iasă șifonată după episodul Qatar 2022. Totul depinde de capacitatea autorităților qatareze de a face compromisuri și de a tolera valori pe care ei le consideră inacceptabile.
