Ce spune raportul OMS despre originea coronavirusului

Mult așteptatul raport al OMS asupra originii virusului SARS-CoV-2 aduce puține răspunsuri și multe întrebări, în timp ce jocul geopolitic complică suplimentar discuția

De unde a răsărit SARS-CoV-2 e una dintre marile necunoscute ale pandemiei de COVID-19. S-au propus diverse teorii mai mult sau mai puțin credibile, s-a dat vina pe lilieci, pe pangolini, pe laboratorul din Wuhan, pe Bill Gates, însă răspunsul întârzie să apară. O echipă de 17 cercetători, coordonată de Organizația Mondială a Sănătății, a mers în China între 14 ianuarie și 10 februarie, unde li s-au alăturat alți 17 cercetători chinezi, pentru a încerca să rezolve acest puzzle. 

Raportul de 120 de pagini al echipei,„WHO-convened Global Study of Origins of SARS-CoV-2: China Part”, who.int (PDF) publicat pe 30 martie, nu a venit cu un răspuns, dar reușește totuși să mai clarifice câteva lucruri. Puține. Între timp, teoria promovată de americani – că virusul provine dintr-un laborator – e amplificată de modul în care China a ales să trateze toată această investigație.

Cum s-a ajuns aici?

Povestea începutului pandemiei de COVID-19 în Wuhan, China, s-a tot scris. Am făcut și noi o recapitulare, la jumătate de an de la momentul în care lumea a fost avertizată de apariția unui virus nou. 

CITEȘTE ȘI: Șase luni de COVID-19: Zece momente cheie

Povestea originii virusului încă se scrie. După câteva săptămâni în care China a fost relativ deschisă și dispusă să comunice , la începutul pandemiei – dar și atunci cu probleme de comunicare și mușamalizări vizibile –, lucrurile s-au schimbat radical. Statul comunist a devenit opac în comunicare și extrem de preocupat de controlarea informațiilor despre coronavirus, până la nivelul la care a început să controleze chiar și informațiile științifice.„China clamping down on coronavirus research, deleted pages suggest”,  theguardian.com

Atitudinea chinezilor a fost amplificată de cea a fostului președinte american Trump, care a sesizat oportunitatea perfectă de a folosi această situație în războiul comercial cu statul chinez, dar și de a-și scuza felul haotic și relaxat cu care a tratat virusul la început. 

OMS făcea deja un balet destul de complicat cu China pentru a-și asigura accesul la informații despre boală și virus, iar acest lucru a fost folosit de Trump pentru a-i acuza de colaborare cu statul chinez în ascunderea „adevărului”. Retragerea SUA din organizație – chiar dacă într-un final nu s-a concretizat – i-a fragilizat și mai mult poziția. 

Prin urmare, o investigație care ar fi trebuit să înceapă imediat a trenat mai bine de un an.

Echipa de experți OMS vizitează o expoziție dedicată luptei împotriva coronavirusului în Wuhan, China. Foto: Getty Images

Șicane și lipsă de încredere

Cel mai probabil, chinezii ar fi tăiat sau limitat accesul la informații oricum, dar acum au putut să joace cartea „dacă vi le dăm, uite că le folosiți împotriva noastră”, mai ales după ce războiul declarațiilor a escaladat la nivelul „au produs chinezii virusul în laborator” (Trump) vs. „l-au adus americanii la jocurile militare din Wuhan” (chinezii). 

Discuțiile pentru accesul unei echipe OMS în Wuhan s-au întins pe tot parcursul anului trecut, iar un acord pentru o vizită a fost anunțat abia pe 5 noiembrie„WHO-convened Global Study of the Origins of SARS-CoV-2 (5 November)”, who.int – coincidență sau nu, la două zile după alegerile din SUA. În condițiile în care, la nivelul OMS, se stabilise trimiterea unei echipe încă din februarie, e clar că întârzierea a fost semnificativă. 

Mai mult, China și-a rezervat dreptul de a valida echipa de experți – formularea era că echipa „va fi agreată de OMS și China” –, iar acest lucru s-a văzut mai târziu, când în echipă au ajuns, în mod egal, experți internaționali și cercetători chinezi. 

Șicanele chinezilor nu s-au oprit aici. Pe 5 ianuarie, Tedros Adhanom, directorul general OMS,„WHO Director-General’s opening remarks at the media briefing on COVID-19 – 5 January 2021”,  who.int se plângea că, deși experții își făcuseră deja planurile de călătorie, China întârzia să le permită accesul. 

Apoi, pe 14 ianuarie, doi dintre membrii echipei internaționale au fost opriți să intre în China,„Two members of WHO team blocked from entering China over failed coronavirus antibody test”, cnn.com după ce au fost testați pozitiv, în Singapore, la prezența anticorpilor IgM. Ajunsă în Wuhan, restul echipei a intrat într-o carantină de două săptămâni, desfășurându-și întâlnirile online, ceea ce a făcut ca misiunea de o lună să se transforme, de facto, într-o misiune de două săptămâni.

În condițiile acestea, nu este de mirare că raportul OMS, care a venit la rândul său cu destul de mare întârziere, a fost primit cu neîncredere. 

Statele Unite au anunțat cu câteva zile înainte de publicarea raportului că „sunt îngrijorate”„White House cites ‘deep concerns’ about WHO COVID report, demands early data from China”, reuters.com de faptul că experții n-au avut acces la toate informațiile cerute (cum ar fi datele primare despre primele 137 de cazuri de COVID-19) și de implicarea Chinei în raport. 

Într-o declarație comună„Joint Statement on the WHO-Convened COVID-19 Origins Study”, state.gov publicată pe 30 aprilie, 14 state, printre care SUA, Marea Britanie, Australia și Japonia, spun că felul în care a fost făcut studiul e problematic și cer ca accesul OMS la informații să fie neîngrădit de state. 

Dincolo de limbajul diplomatic, mesajul e clar: credibilitatea OMS a fost știrbită anul trecut, iar China trebuie să renunțe la pretențiile de a controla informația. Ușor de zis, greu de făcut. Din păcate, problemele de credibilitate se răsfrâng și asupra raportului, care – așa incomplet, făcut în condițiile descrise și fără răspunsuri definitive cum e – vine cu câteva informații interesante.

Virusul a trecut printr-o gazdă intermediară

Prima concluzie a raportului este că încă nu se știe de unde a apărut virusul. Au fost luate în considerare patru ipoteze, pe care cercetătorii le-au clasificat în funcție de cât de probabile le consideră, aducând argumente pro și contra fiecăreia.

Transmiterea virusului de la animalul purtător la om printr-un animal intermediar e considerat cel mai probabil scenariu, urmat de transmiterea directă de la un animal la om, transmiterea prin intermediul produselor congelate sau introducerea virusului în comunitate printr-un accident de laborator, ceea din urmă ipoteză fiind considerată “extrem de puțin probabilă”. 

Pangolinul, care a fost multă vreme considerat vinovatul numărul 1, a fost absolvit temporar de vină. De fapt, momentan nu s-a descoperit care ar putea fi animalul în care virusul să se fi dezvoltat, nici potențiala gazdă intermediară, coronavirusurile descoperite în lilieci și pangolini fiind prea diferite de SARS-CoV-2. Cercetătorii spun că și alte animale, ca nurcile sau pisicile, ar fi putut reprezenta un rezervor.

În 2020, Wuhan-ul a fost închis complet pentru a stăpâni epidemia de COVID-19. Foto: Costfoto/Barcroft Media via Getty Images

Virusul a apărut prima dată în Wuhan

Interesant este că raportul vine cu argumente împotriva conspirațiilor răspândite de chinezi – că virusul ar proveni din afara țării –, care sunt, practic, contrazise. 

De exemplu, la Jocurile Militare care s-au desfășurat în octombrie, au fost doar cinci persoane bolnave și nu cu boli respiratorii (patru africani, de malarie, și un american, de gastroenterită). Personaje din China, dar și diverse site-uri conspiraționiste spuneau că poate au adus, cumva, sportivii militari americani virusul cu acea ocazie. Un alt eveniment, un campionat de bridge desfășurat în septembrie, a avut tot o singură problemă de sănătate, un italian cu gastroenterită.

Nici discuțiile despre apariția inițială a virusului în altă țară n-au fost luate prea în serios. Raportul menționează că au fost câteva studii internaționale care susțin ar fi găsit virusul chiar mai devreme decât în Wuhan. De exemplu, în Barcelona, urme de SARS-CoV-2 ar fi fost găsite în probe din canalizare din martie 2019 (dar nu mai devreme sau mai târziu), iar în Italia ar fi fost găsite persoane cu anticorpi împotriva virusului chiar și în octombrie 2019. 

Raportul spune însă că respectivele studii n-au fost confirmate, iar metodele de detecție nu au fost unele standardizate, ceea ce face foarte posibile rezultatele fals pozitive. 

Analiza epidemiologică nu aduce multe informații noi

Cercetătorii au analizat o serie de date epidemiologice foarte specifice care arată destul de clar când a început epidemia de COVID-19. 

De exemplu, din analiza a bolilor asemănătoare gripei și a infecțiilor respiratorii acute severe – două afecțiuni care sunt supravegheate constant pentru a depista eventuale epidemii – înregistrate înainte de ianuarie 2020, se observă o creștere abruptă a acestora în luna decembrie. 

Față de media celor trei ani anteriori, numărul bolilor asemănătoare gripei a început să crească vizibil din cea de-a 48-a săptămână a anului 2019. Însă cele mai multe cazuri au fost înregistrate în copii, iar testele făcute la aceea vreme au fost relativ puține și au confirmat prezența unor gripe.

E posibil ca noul virus să fi circulat în paralel cu sezonul de gripă, însă este evident că nicio deviere neobișnuită de la medie, care ar fi putut semnala existența unui focar anterior de SARS-CoV-2, nu s-a observat înainte de decembrie. 

În schimb, o analiză a mortalității în exces, tot prin comparație cu media a trei ani anteriori, aduce date mai clare. Astfel, se observă o creștere bruscă a deceselor începând cu a treia săptămână a lunii ianuarie 2020, în regiunea Hubei, din care face Wuhan-ul, în timp ce în restul Chinei (excluzând respectiva regiune), media rămâne în parametrii așteptați. 

Ceea ce înseamnă că, dacă se ține cont de perioada de circa 17 zile dintre instalarea bolii și decese, în Wuhan virusul circula în comunitate în prima săptămână a lunii ianuarie 2020. 

De altfel, o analiză retrospectivă a cazurilor de infecții respiratorii severe a identificat 174 de cazuri de COVID-19 apărute în decembrie 2019, dintre care 100 au fost confirmate prin analize de laborator. Conform acestei analize, primul caz confirmat de teste ar fi apărut pe 8 decembrie, iar primul diagnosticat clinic, pe 16 decembrie, cu o majoritate a cazurilor în zona centrală a orașului, cea care conține și piața de fructe de mare Huanan, considerată încă de la începutul pandemiei focarul inițial. 

Însă, chiar dacă multe cazuri au fost asociate direct cu piața respectivă, un număr similar au avut legătură cu alte piețe sau cu niciuna. Lipsa datelor despre răspândirea asimptomatică sau despre eventualele cazuri ușoare care ar fi putut apărea în acea perioadă lasă în coadă de pește o decizie despre rolul pe care piața Huanan l-a jucat în începerea pandemiei.

Analiza genetică ajută mai mult

Pandemia de COVID-19 este prima în care secvențierea genomului unui virus este atât de ușor de făcut, cu costuri relativ reduse și foarte rapid. Nu-i de mirare că există sute de mii de secvențieri în bazele de date internaționale. Echipa OMS s-a concentrat pe secvențierile făcute pe probele recoltate de la primii pacienți din China și a tras câteva concluzii interesante.

De exemplu, în probele recoltate din piața Huanan virusul e practic identic, observându-se o mutație sau cel mult două față de varianta de referință, care puteau să apară chiar și în pacient, între momentul infectării și cel al recoltării. Prin urmare, cei care s-au infectat în piață fac parte din același cluster. 

Însă analiza a relevat că în Wuhan au existat și variante ceva mai distante, ceea ce sugerează că virusul deja circula în comunitate. De fapt, pe baza ratei estimate a mutațiilor, o analiză inversă a plasat apariția primului caz cel mai devreme pe 13 noiembrie, cel mai probabil în jurul datei de 11 decembrie. 

Analiza genetică ar putea ajuta și la identificarea speciei de la care provine virusul. Dintre coronavirusurile animale ecvenționate până acum, similaritatea cea mai mare, de 96,2%, există între SARS-CoV-2 și RaTG13, un virus care fusese descoperit în 2013 în liliecii-potcoavă din regiunea chinezească Yunnan chiar de laboratorul institutului virologic din Wuhan. Însă similaritatea asta, deși pare mare, înseamnă câteva decenii de evoluție. 

Nu e singura asemănare. Mai există și alți viruși cu similaritate ridicată, majoritatea întâlniți la lilieci sau la pangolini. Cel mai apropiat virus care infectează omul este, desigur, cel care produce SARS – dar asemănarea genetică e de doar 79%.

Cercetătorii sugerează însă că accentul pus pe lilieci ar putea să distragă atenția de la alte animale, chiar unele cu care omul vine mai des în contact. Exemplele recente din fermele de nurci occidentale, unde aceste animale au luat SARS-CoV-2 de la oameni, arată că n-ar fi fost imposibil să se întâmple și transferul invers. 

S-a discutat și despre animalele de contrabandă, aduse din țări apropiate și vândute în piețele chinezești, mai ales că la pangolinul malaezian s-a depistat un coronavirus care are o proteină S asemănătoare SARS-CoV-2.

Cum a ajuns virusul în Piața Huanan rămâne un mister

O secțiune semnificativă a raportului tratează analiza pieței Huanan, unde a fost înregistrat primul cluster de COVID-19, și a lanțurilor comerciale folosite pentru a aduce produse acolo. O primă observație ar fi că toate produsele testate au avut rezultate negative. Nici analizele făcute la producătorii care alimentează piața n-au găsit nimic. Cercetătorii au mers mai departe și au testat inclusiv animale domestice și sălbatice din China, dat nu a fost identificat virusul SARS-CoV-2 în nicio probă.

Pe de altă parte, din aproape 1.000 de probe luate de pe suprafețe din piața Huanan, în ianuarie 2020, 73 au fost pozitive. Însă distribuția acestora în piață a fost aleatoare, ceea ce înseamnă că, cel mai probabil, virusul a fost răspândit de oameni care se mișcau printre standuri; nu s-a putut identifica un loc din piață de unde să fi pornit infecția. 

O ipoteză care a fost ridicată – mai ales după ce, pe parcursul anului 2020, au existat cel puțin trei cazuri în care persoane care au lucrat cu produse congelate s-au infectat cu SARS-CoV-2 – este că virusul ar fi putut ajunge în piață pe această cale (făcând puțin cu ochiul teoriei chinezilor că ar fi fost importat), însă nu există vreo probă pozitivă al unui produs congelat. Argumentele aduse contra teoriei par mai serioase, cel puțin în acest moment. 

Laboratorul din Wuhan a fost țința acuzaților că ar fi putut cauza pandemia printr-o scurgere accidentală. Foto: Feature China/Barcroft Media via Getty Images

Elefantul din cameră: laboratorul din Wuhan

Ipoteza că virusul ar fi apărut din cauza unei scăpări de securitate dintr-un laborator, în condițiile în care Institutul de Virologie din Wuhan găzduiește singurul laborator chinezesc cu nivel 4 de biosecuritate (BSL-4), pe lângă altele de nivel BSL-3, a fost intens discutată în ultimul an. 

Însă raportul OMS o expediază în puțin peste o pagină, la finalul materialului, concluzionând că este „extrem de improbabilă”. Ar fi de-a dreptul ciudat ca adepții acestei teorii să fie mulțumiți de un asemenea răspuns.

Pe 15 ianuarie, cu cinci zile înaintea inaugurării președintelui Biden, Departamentul de Stat american publica„Fact Sheet: Activity at the Wuhan Institute of Virology”, state.gov informații în susținerea acestei variante alternative. Documentul spunea că există dovezi că angajați ai institutului au fost bolnavi în toamna lui 2019, cu simptome ce pot fi atribuite gripei sau COVID-19, că cercetătorii de acolo au făcut experimente cu virusul RaTG13, că laboratorul are un istoric în crearea unor virusuri chimerice în cercetări de tip „gain of function”Adică selectarea unor mutații prin presiune evolutivă, cam la fel ca, de exemplu, la creșterea animalelor de rasă și că ar fi fost implicat în cercetări medicale secrete. 

Raportul OMS admite că scurgerile de laborator sunt posibile, mai ales că există o istorie a unor astfel de incidente, în întreaga lume, inclusiv în China. Posibilitatea ar fi putut exista deci și în Wuhan, unde s-a secvențiat fix virusul RaTG13, cel mai apropiat de SARS-CoV-2. 

Ca lucrurile să fie complicate suplimentar, un alt laborator, cel al Centrului pentru Controlul Bolilor din Wuhan, s-a mutat, pe 2 decembrie 2019, într-o locație nouă, în apropierea pieței Huanan, lucru menționat de raport.

Argumentul contra ipotezei scurgerii din laborator ar fi că distanța genetică dintre virusurile animale și cel uman e foarte mare și că proteina care se leagă la receptorul ACE2, despre care se spunea că ar fi putut fi adăugată artificial, a fost depistat și în alte virusuri de la animale. De asemenea, n-ar exista secvențe genetice anterioare ale unor virusuri mai apropiate de SARS-CoV-2 sau a unor bucăți de virus din care să poți „combina” coronavirusul. 

Într-un articol scris pentru The Conversation,„I was the Australian doctor on the WHO’s COVID-19 mission to China. Here’s what we found about the origins of the coronavirus”, theconversation.com Dominic Dwayer, expertul australian care a făcut parte din misiune, spune printre altele că, dincolo de analiza genetică a RaTG13, laboratorul nu a crescut acest virus în culturi.

Raportul contrazice direct afirmația Departamentului de Stat atunci când spune că niciun angajat al acelor laboratoare n-a fost bolnav și n-a prezentat simptomele unor afecțiuni respiratorii, în toamna lui 2019, și spune că laboratorul care s-a mutat n-a raportat probleme și, oricum, nu deținea sau lucra cu coronavirusuri provenite de la lilieci. 

Un răspuns care nu mulțumește pe nimeni

În esență, însă, pagina de text publicată de Departamentul de Stat este contracarată de o altă pagină de text, dovezile suplimentare lipsind din ambele documente. Evitând să adreseze problema serios, chinezii n-au făcut decât să o evidențieze, inclusiv directorul OMS spunând că misiuni ulterioare ar trebui să se aplece mai serios asupra problemei.

De fapt, din întreg raportul transpiră o destul de clară nemulțumire a experților internaționali asupra felului în care chinezii au analizat perioada de la începutul pandemiei. Lista de recomandări de la finalul fiecărui capitol este extensivă și implică o serie întreagă de investigații.

Se sugerează analiza băncilor de sânge pentru observa dacă virusul circula în acea perioadă sau cea a cumpărăturilor de medicamente antigripale din toamna anului 2019, cercetări care au fost făcute superficial. 

Urmărirea animalelor și fermierilor care alimentau piețele din Wuhan cu animale și produse animale este, probabil, cel mai important lucru care ar trebui făcut, spune atât raportul, cât și de destui dintre experții care l-au citit după publicare. Scopul nu e doar depistarea modului în care a ajuns virusul în piețe, ci și prevenirea unor posibile epidemii, prin identificarea altor patogeni periculoși. 

Va continua investigația OMS?

În mod normal, și fără să fie complicată de dansul politic, o investigație de acest tip poate dura ani. E nevoie de răbdare și de un pic de noroc pentru a găsi sursa coronavirusului, dacă va fi găsită vreodată.

Acum însă, China pare să se fi pus singură într-o poziție de inferioritate, supraestimându-și cărțile pe care le avea de jucat. Pe de altă parte, trebuie spus și că, dacă o pandemie similară ar fi pornit dintr-un stat occidental, probabil că accesul OMS nu ar fi fost mai permisiv, diferența fiind însă în nivelul de încredere în agențiile naționale care ar fi investigat epidemia.

Jocul politic continuă însă și ar putea să blocheze eventuale alte misiuni ale unor experți internaționali în Wuhan. După reacțiile occidentalilor, China a spus că poate ar trebui făcute investigații și în alte state,„China Says Covid-19 Origin Probe Should Shift Focus to Other Countries”, wsj.com pedalând în continuare pe ipoteze mai degrabă conspiraționiste. Nu e clar, în momentul de față, când sau dacă o nouă misiune va ajunge pe teren, deși OMS insistă că ar fi necesară.

Atâta vreme cât această investigație va fi politizată – și reacțiile la raport arată că acest lucru va continua o bună bucată de vreme –, poziția cercetătorilor va fi una complicată. Atunci când experții trebuie să se preocupe atât de diplomație, cât și de știință, e nevoie de mai mult de o vizită de două săptămâni pentru a afla de unde a răsărit virusul ăsta păcătos.