Șase luni de COVID-19: Zece momente cheie61 min read

O recapitulare a momentelor care au marcat pandemia de COVID-19, cea mai gravă criză medicală mondială din ultimul secol.

Acum jumătate de an, ideea că un virus ne va schimba total modul de viață și va arunca planeta într-o criză fără sfârșit clar ar fi fost de domeniul ficțiunii. Și totuși, ne-am trezit pe cap cu cel mai disruptiv eveniment global de la al Doilea Război Mondial încoace. Distanțarea socială a luat locul socializării, am devenit experți în medicină și epidemiologie și ne-am prins urechile într-un val de informații fără precedent. Astăzi, recapitulăm zece momente-cheie ale crizei provocate de COVID-19, care probabil vor fi abordate pe viitor în manualele de istorie.

1.  În timp ce lumea se pregătea pentru festivitățile de Anul Nou, China raportează primele cazuri de COVID-19 către OMS, considerată inițial o pneumonie severă.
2.  OMS-ul subestimează severitatea epidemiei și ia o serie de decizii greșite într-un moment critic, deși SARS-CoV-2 începea să se răspândească într-un ritm accelerat în China și Asia de Sud-Est.
3.  Primele cazuri de COVID-19 sunt depistate în Europa, care privește cu groază situația tot mai gravă din Italia. În scurt timp, răspândirea epidemică globală avea să devină o formalitate. 
4.  Declararea oficială a pandemiei a dat startul schimbării masive a modului de viață la nivel global, de la închiderea granițelor până la anularea oricăror evenimente cu public.
5.  România a intrat și ea în stare de urgență pentru două luni, și a reușit să „aplatizeze curba” îmbolnăvirilor aplicând măsuri drastice de reducere a mobilității populației.
6.  După Europa, virusul a început să se răspândească aproape nestingherit în Americi, în special în Statele Unite, lider detașat la numărul total de cazuri și de morți.
7.  Cu toatea acestea, multe state au luat măsuri de relaxare ale restricțiilor odată ce au remarcat tendințe de aplatizare sau scădere a numărului de îmbolnăviri noi.
8.  În tot acest timp, companiile farmaceutice au pus dezvoltarea unui vaccin ca prioritate maximă, sărind sau accelerând etape clasice din procesul de testare.
9.  Lipsa unui tratament a dus la mediatizarea potențialului unor substanțe precum hidroxiclorochina, ulterior dovedită a fi ineficientă. Mega-testele pornite cu zeci de mii de pacienți au început să dea unele rezultate, arătând efecte benefice ale remdesivirului și dexametazonei.
10.  Relaxarea restricțiilor a dus la creșteri ale numărului de cazuri în multe state, inclusiv România, iar teama unui al doilea val de îmbolnăviri (sau, după caz, al faptului că primul nu s-a sfârșit) crește pe zi ce trece. Numărul de cazuri noi la nivel global continuă să spargă record după record.

CITEȘTE ȘI: (Aproape) Totul despre coronavirus

Coronavirusul este depistat în China

Pe 31 decembrie 2019, China a raportat către Organizația Mondială a Sănătății primele cazuri de o pneumonie ciudată, care fuseseră depistate între jumătatea și finalul lunii, în Wuhan, un oraș de 11 milioane de locuitori. La acea dată, virusul era complet necunoscut. Câțiva dintre cei infectați lucrau la piața de animale exotice Huanan, așa că pe 1 ianuarie autoritățile chineze au închis piața, suspectând că virusul s-a transmis de la unul dintre animalele comercializate acolo. În timp ce oamenii de știință se străduiau să identifice virusul, acesta se răspândea cu rapiditate, depășind, la început de ianuarie, 40 de cazuri„Alarms raised in China as pneumonia outbreak infects dozens” aljazeera.com

Pe 5 ianuarie, oficialii chinezi anunță că acele cazuri de pneumonie identificate în Wuhan în luna precedentă nu au fost cauzate de virusul SARS – originar tot din China și responsabil de moartea a peste 770 de oameni în 2002-2003. După două zile, virusul este identificat – face parte din familia coronavirusurilor (cum este și SARS) – și este numit de OMS, provizoriu, 2019-nCoV. Pe 11 ianuarie, municipalitatea Wuhan anunță prima moarte cauzată de noul coronavirus: un bărbat de 61 de ani care își făcuse cumpărăturile în piața de animale.

În zilele următoare, numărul îmbolnăvirilor din China sare de 100, se înregistrează o a treia moarte, iar OMS confirmă, într-un prim raport de situație,„Novel Coronavirus (2019-nCoV) SITUATION REPORT – 1 21 JANUARY 2020” who.int extinderea virusului în Japonia, Coreea de Sud și Thailanda. Tot în aceeași perioadă apare primul caz în SUA – un bărbat care începuse să aibă simptome după o călătorie în Wuhan. Mai mult, un expert chinez declară la postul de televiziune național că virusul se transmite de la om la om„China confirms human-to-human transmission of coronavirus” guardian.com – lucru îngrijorător, având în vedere că pe 25 ianuarie chinezii urmau să sărbătorească Anul Nou, ocazie cu care foarte mulți ar fi călătorit în interiorul țării și în afara ei. N-au mai apucat, pentru că, pe 23 ianuarie, Biroul Cultural și de Turism din Beijing a anulat toate evenimentele majore de Revelion, într-o încercare de ținere sub control a răspândirii virusului. În aceeași zi, Wuhan și alte orașe din provincia Hubei au intrat în carantină, zborurile și călătoriile cu trenul și autobuzul fiind suspendate. Până la acea dată muriseră 17 persoane.

OMS ezită să recunoască urgența

Pe parcursul lunii ianuarie, OMS a ținut o serie de consultări cu experți din mai multe țări și, deși numărul infecțiilor creștea, organizația a ezitat să se pronunțe definitiv cu privire la transmiterea virusului de la om la om. Pe 14 ianuarie, OMS scria pe Twitter că autoritățile chineze nu au găsit nicio dovadă pentru transmiterea de la om la om,Declarația completă aici. twitter.com pentru ca cinci zile mai târziu să comunice, tot pe Twitter, că, de fapt, la o analiză mai atentă, s-au găsit dovezi limitate pentru acest tip de transmitere.„La fel ca în cazul altor epidemii cauzate de coronavirusuri, există dovezi limitate că nCOV se transmite de la om la om”, twitter.com

La acest ping-pong cu transmiterea se adaugă și problema Taiwan-ului. Mai exact, Taiwan – care nu face parte din OMS, pentru că China pretinde că această țară insulară face parte din teritoriul ei și nu-i recunoaște independența – a acuzat OMS că a ignorat avertismentul lor timpuriu legat de răspândirea virusului, incetinind, astfel, mitigarea pandemiei.„Taiwan says WHO failed to act on coronavirus transmission warning”, ft.com Ce-i drept, din mail-ul făcut public de ministrul sănătății din Taiwan nu e prea clar că e vorba de un avertisment, dar OMS a ieșit șifonată și din această discuție.

În ciuda evoluției agravante a situației și a avertismentelor, comitetului de urgență al OMS, întrunit pe 23 ianuarie, nu a putut să se pună de acord să declare situația urgență de sănătate publică la nivel internațional. Membrii comitetului și-au motivat (in)decizia prin lipsa de dovezi ale transmiterii de la om la om în afara teritoriului Chinei.„International Health Regulations Emergency Committee on novel coronavirus in China”, who.int  În zilele următoare, se înregistrează primele cazuri de coronavirus în Europa – Franța, Germania, Marea Britanie și Italia fiind țările cu primii infectați. Directorul general al OMS se întâlnește cu președintele chinez și stabiles ca organizația să trimită o echipă formată din experți internaționali în China pentru a investiga evoluția epidemiei.

Fix la o săptămână de la întrunirea comitetului de urgență, când numărul morților din China ajunsese la 170, numărul infectaților la 7.711 și devenise evidentă răspândirea virusului și în alte țări, OMS se răzgândește și declară situația urgență internațională. Totodată, Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, își exprimă încrederea în abilitatea autorităților chineze de a stăpâni epidemia. Deși declararea stării de urgență internațională nu are puterea unei legi, ci e doar un îndemn spre un anumit tip de acțiune, pe care guvernele țărilor îl pot urma sau nu, au existat experți care au criticat OMS pentru întârzierea deciziei, de teama de a nu deranja prea tare economia. „W.H.O. Declares Global Emergency as Wuhan Coronavirus Spreads”, nytimes.com

Răspândirea virusului în Europa

Pe 11 februarie, OMS denumește noul virus SARS-CoV-2, iar boala cauzată de el, COVID-19. Patru zile mai târziu, un turist chinez din Franța devine prima persoană care moare de COVID-19 în Europa.„France Confirms First Death in Europe From Coronavirus”, nytimes.com

În a doua jumătate a lunii februarie, apare și prima epidemie majoră de pe continentul european. Virusul era deja prezent în 56 de țări și era responsabil de moartea a aproximativ 3.000 de persoane, provocând adevărate focare în Italia, Coreea de Sud și Iran. În Italia, lucrurile au evoluat extrem de repede, De la 16 cazuri confirmate pe 21 februarie în Lombardia, virusul s-a răspândit, până la începutul lui martie, în toate regiunile Italiei.„Coronavirus. Colpite tutte le regioni. La Protezione civile: ecco i numeri aggiornati”, avvenire.it pornind de la două focare, unul în regiunea Lombardia și altul în Veneto, de unde s-au răspândit apoi spre alte zone, inclusiv România, Ucraina, Irlanda, Luxemburg, Cehia etc. Focarul din Lombardia a pornit de la un bărbat de 38 de ani, care s-a dus la spital, având probleme de respirație. Cum nu l-a bănuit nimeni că ar putea fi infectat cu noul coronavirus, omul a dat virusul mai departe altor pacienți și personalului medical.„I Can’t Stop Thinking About Patient One” theatlantic.com

Italienii au devenit destul de repede copleșiți de numărul mare de cazuri, care a dus la supraaglomerarea spitalelor și a secțiilor de terapie intensivă. Medicii au fost puși în situația de a lua decizii de viață și de moarte din lipsă de resurse și de a tria pacienții în funcție de vârstă și prezența altor comorbidități.„The Extraordinary Decisions Facing Italian Doctors” theatlantic.com

Ca urmare a acestei evoluții, pe 9 martie, Italia intră în carantină totală,„Coronavirus: Italy extends emergency measures nationwide”, bbc.com magazinele și restaurantele sunt închise două zile mai târziu și toate zborurile sunt anulate.„The Airlines Halting Flights as Virus Outbreak Spreads”, bloomberg.com Până la jumătatea lunii, Italia devenise țara cu cel mai mare număr de morți de SARS-CoV-2, depășind China.

Un preot ține o slujbp pentru mai multe sicrie ale victimelor din Bergamo, unul din principalele focare de COVID-19 din Italia. Marco di Lauro/Getty Images

Declararea pandemiei a pus lumea pe hold

După o perioadă în care a fost criticată pentru modul în care a gestionat criza, OMS a declarat COVID-19 pandemie „Timeline of WHO’s response to COVID-19”, who.int pe 11 martie. Puțin surprinzător dacă ne-am fi luat după declarațiile președintelui Ghebreyesus,„The coronavirus outbreak sure looks like a pandemic, except to the World Health Organization”, latimes.com care susținea cu o săptămână mai devreme că nu este convins că răspândirea virusului este necontrolabilă. Însă virusul era deja prezent pe șase continente, trecuse de bariera de 100.000 de cazuri confirmate și era scăpat de sub control în vestul și centrul Europei, unde Franța, Italia, Spania și Germania înregistrau mii de cazuri noi în fiecare zi.

Este momentul din care ritmul vieții la nivel global a deraiat complet. Mai întâi au venit restricțiile de deplasare. O listă aproape completă găsești pe wikipedia.org Pe 13 martie, SUA a interzis accesul celor care vin sau au tranzitat spațiul Schengen sau Regatul Unit. Câteva zile mai târziu, pe 17 martie, UE a interzis accesul non-cetățenilor din afara blocului comunitar, a Zonei Economice Europene, Elveției și Marii Britanii. Asta nu înseamnă că blocul a acționat unitar: fiecare stat și-a impus propriile restricții, în mare parte din cazuri interzicând toate zborurile în afara celor comerciale sau umanitare. Odată ce pandemia s-a intensificat în restul lumii, tot mai multe țări au început să introducă restricții la traversarea frontierelor de către străini.

O serie întreagă de alegeri sau procese electorale au fost amânate: alegerile primare din Statele Unite, referendumul constituțional din Rusia, un al doilea tur al alegerilor din Franța, dar și alegerile locale de la noi, care ar fi trebuit să aibă loc în iunie. Convenții, concerte, festivaluri de amploare (Cannes, Glastonbury, Salonul Auto de la Geneva), parade militare – toate au fost puse pe hold cât timp carantina a fost instituită în mari porțiuni ale lumii.

În aceeași zi în care a fost declarată pandemia,  NBA-ulLiga de Baschet Nord-Americană și-a suspendat sezonul după ce doi jucători au fost diagnosticați cu coronavirus„NBA suspends season until further notice after player tests positive for the coronavirus”, espn.com imediat după un meci disputat cu tribunele pline. În perioada următoare, toate marile competiții sportive din lume și-au anulat sau amânat evenimentele, multe dintre ele pentru prima dată după al doilea război mondial. Avem și (cel puțin) un exemplu legat de ce s-ar fi întâmplat dacă întrecerile ar fi continuat: în februarie, un meci de Liga Campionilor între Atalanta Bergamo și Valencia, disputat la Milano, e văzut ca fiind unul dintre punctele care a dus la răspândirea necontrolată„ The Soccer Match that Kicked Off Italy’s Coronavirus Disaster”, wsj.com a virusului în ambele țări.

Un caz special a fost cel al Jocurilor Olimpice, care trebuiau să aibă loc în a doua jumătate a verii la Tokyo. Nu numai că nu au fost amânate imediat, dar guvernul japonez insista că evenimentul trebuia organizat (mai degrabă ca urmare a unei dispute tacite asupra costurilor).„Tokyo 2020 team forces IOC to delete claim that Abe agreed to bear extra costs”, theguardian.com Până la urmă, inevitabilul s-a produs și cel mai mare eveniment sportiv al lumii a fost amânat pe 2021, atunci când va urma să se dispute și Euro 2020 (sub același nume), la care România ar trebui să găzduiască patru meciuri.

Două luni de stare de urgență

Odată cu venirea virusului în Europa, România s-a trezit în mijlocul evenimentelor – nu pentru că am fi avut multe cazuri, ci pentru că cele mai afectate țări europene erau și țări cu comunități imense de români. La nici o zi după anunțul despre epidemia din regiunile nordice italiene, pe 23 februarie, autoritățile române au anunțat„Măsuri suplimentare pentru limitarea și prevenirea posibilelor îmbolnăviri cu Coronavirus”, ms.ro că aceia care se întorceau din respectivele regiuni vor intra în carantină timp de 14 zile. Trei zile mai târziu, avem și primul caz local, un cetățean dintr-o localitate din Oltenia care lucra la barul unui italian.„Primul caz de coronavirus în România”, digi24.ro

Severitatea măsurilor crește treptat, dar rapid. În 8 martie sunt interzise evenimentele cu mai mult de 1.000 de persoane, două zile mai târziu se opresc zborurile spre Italia și se închid școlile, iar pe 16 martie, la cinci zile după declararea pandemiei de COVID-19, e instituită starea de urgență, pentru  30 de zile.„DECRET nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României”, legislatie.just.ro 

La acea dată, în România se înregistrau 168 de cazuri de COVID-19 și niciun deces.

Timp de două luni – starea de urgență este prelungită în aprilie, pentru a evita o creștere a numărului de cazuri din cauza Paștelui – lumea stă mai mult în casă și o serie întreagă de activități sunt suspendate. Evenimentele sunt anulate, mall-urile și magazinele nealimentare sunt închise. Se iese din casă doar cu declarație pe proprie răspundere și se dau amenzi imense pentru încălcarea restricțiilor. Persoanele care vin din străinătate intră automat în carantină sau izolare, în funcție de țara din care vin și, oricum, nu prea vine nimeni, pentru că sunt anulate zboruri și închise granițe.

Cei care au putut au trecut la un nou regim de muncă, de la distanță – am relansat Mindcraft Stories pe 25 martie, în plină stare de urgență, fără să ne întâlnim, cu un dosar despre coronavirus.

Nu doar noi am învățat să folosim Zoom și alte aplicații de conferință, ci și profesorii, care au trebuit să se alfabetizeze digital pe repede înainte pentru a continua să predea. Pentru cei mai puțin norocoși, care aveau joburi la care trebuiau să fie prezenți fizic, guvernul a pregătit un pachet de măsuri care includea  plata șomajului tehnic,„Întrebări frecvente referitoare la șomajul tehnic…”, mmuncii.ro însă destulă lume s-a trezit fără o sursă stabilă de venit. Consecințele economice ale stării de urgență încă nu sunt pe deplin stabilite, dar cu siguranță avem o scădere economică. Oarecum surprinzător, mai mică „România ar urma să aibă o cădere de 6% în 2020, mai mică decât a Germaniei (-6,5%), Franţei (-8,2%) sau Ungariei (-7%)”, spune Ziarul Financiar.„România este printre ţările cel mai puţin afectate de criza economică”, zf.ro decât a altor state europene.

Cât despre cele de sănătate, e destul de clar că s-a reușit „aplatizarea curbei”. Încheiam totuși starea de urgență – transformată în stare de alertă – cu aproape 6.000 de cazuri active și 1.070 de decese, dar cu o tendință descrescătoare. Care a durat, din păcate, mai puțin de o lună.

CITEȘTE ȘI: Evoluția COVID-19 în România

Coronavirusul migrează spre America

Ceea ce părea o problemă a chinezilor în ianuarie, a europenilor (și iranienilor) în februarie, se transformă rapid într-o problemă globală. În martie, încep să fie afectate statele din cele două Americi, pentru ca apoi să se extindă și în alte state ințial neafectate, precum India, țările africane sau cele arabe.

Poți urmări felul în care s-a schimbat clasamentul primelor 20 de țări afectate de COVID-19 în timp, în infograficul de mai jos. 19 dintre cele 20 de state aflate în fruntea topului la finalul lui iunie au înregistrat peste 100.000 de cazuri.

O parte dintre aceste creșteri pot fi explicate prin mărimea respectivelor țări: populație mare, cazuri multe. Însă apar și discrepanțe – China, cea mai populată țară din lume, n-a mai crescut prea mult din ianuarie, Indonezia (locul 4) abia are 50.000 de cazuri, iar Nigeria (locul 7) are mai puține cazuri decât România. Se pare că sunt avantajate țările izolate, fie geografic – Noua Zeelandă a raportat chiar dispariția virusului –, fie cele aflate în afara rutelor majore de călătorie, cum sunt țările africane, dar trebuie ținut cont că, la șase luni, încă suntem la începutul pandemiei.

Nici atitudinea autorităților n-a ajutat. Țările care au tratat coronavirusul, măcar într-o primă fază, ca o problemă rezolvabilă fără măsuri de carantină, au fost mai afectate. Mai discutate au fost cazurile Marii Britanii, a cărei atitudine s-a schimbat radical după ce premierul Boris Johnson„Premierul britanic Boris Johnson are coronavirus”, digi24.ro și prințul Charles s-au îmbolnăvit, al Suediei, care e în momentul de față în topul ratei fatalității cazurilor„Sweden, Under Fire For Coronavirus Strategy, Pushes Back On WHO Criticism”, forbes.com de COVID-19 din Europa, după ce a refuzat să apeleze la carantină, dar mai ales al Statelor unite ale Americii și al Braziliei, din cauza atitudinii aproape anti-știință a președinților Trump și Bolsonaro.

În SUA, care a depășit 100.000 de victime ale pandemiei, Trump a minimizat efectele virusului până ca acesta să ia avânt în țară, la mijlocul lui martie. Ulterior, după ce guvernatorii multor state au luat măsuri de carantină, președintele american a făcut tot felul de gafe, promovând medicamente sau soluții dubioase, intervenind peste experți și, în general, încercând să se distanțeze de orice legătură cu dezastrul de sănătate din țară.„A detailed timeline of all the ways Trump failed to respond to the coronavirus”, vox.com Oprirea finanțării Organizației Mondiale a Sănătății, în plină pandemie, a fost o consecință a acestei căutări a unor vinovați din afară.

În Brazilia, lucrurile au fost chiar mai grave, în ciuda faptului că membri ai staff-ului președintelui au avut boala, și poate chiar și președintele.„Bolsonaro spune că e posibil să fi avut COVID-19, în ciuda testelor negative”,  digi24.ro Acesta a încercat să blocheze activ măsurile de distanțare socială și chiar a blocat publicarea datelor despre COVID-19, pentru  „Judge a ascunde gravitatea problemelor.orders Bolsonaro to resume publishing Brazil Covid-19 data”,  theguardian.com

Fanii acestora au dus lucrurile chiar mai departe și au transformat purtarea măștilor și alte măsuri de distanțare socială în probleme politice. Cumva, mai toți conspiraționiștii anti-mască au reușit să se adune în spatele unor asemenea  personaje populiste.„’As An American, That’s My Right’: Few Trump Supporters In Tulsa Wearing Face Masks”, forbes.com

Scad cazurile, dispar restricțiile

Lunile de restricții n-au fost neapărat plăcute pentru nimeni, așa că imediat ce curba a luat-o în jos, s-au făcut presiuni pentru ridicarea parțială sau totală a restricțiilor. De fapt, presiunile au început odată cu restricțiile, fie din motive economice – din partea celor care aveau afaceri afectate –, fie ideologice sau religioase – închiderea bisericilor n-a fost primită bine de credincioși. În România, în mod special, perioada Paștelui a fost destul de tensionată. Guvernul a încercat să atenueze presiunea, dând liber unor manifestări religioase, după  negocieri destul de încurcate cu Patriarhia,„Marcel Vela a anunțat cum vor primi românii lumina în noaptea Învierii”, digi24.ro însă slujbele cu public n-au fost permise. Chiar și așa, au existat victime de seamă chiar în rândul fețelor bisericești, precum mitropolitul Bucovinei, Pimen.„ÎPS Pimen a oficiat slujba de Înviere lângă preoți fără mască și fără măsuri de distanțare”, dw.com

Restricțiile au fost ridicate însă abia după o lună, când numărul de cazuri noi începuse să aibă un trend descendent. Și restul țărilor europene au început să ridice restricțiile, pe măsură ce scădea numărul de cazuri și se apropiau lunile calde, când se presupune că infecțiozitatea coronavirusului e mai scăzută, din cauza razelor ultraviolete. Faptul că vine perioada turistică, importantă pentru numeroase țări europene, precum Grecia,„Greece reopens to tourists, with coronavirus tests on arrival”,  euronews.com a contribuit suplimentar la ridicarea restricțiilor. Au fost păstrate însă măsurile de distanțare socială, obligativitatea purtării măștii în spații închise și diverse forme de testare, după caz.

Restricțiile n-au fost ridicate unitar, iar numeroase țări au folosit un sistem de codificare pe culori, care le spunea celor sosiți dintr-o anumită zonă dacă intră în izolare sau nu. România acceptă, în acest moment, persoane venite din 22 de țări europene, inclusiv unele care erau în fruntea topurile acum nici două luni, ca Italia și Franța.

CITEȘTE ȘI: Când și cum se aplică carantina și izolarea

Într-un final, țările europene par să se fi pus de acord să accepte recomandările Comisiei Europene în ceea ce privește ridicarea restricțiilor. România a decis să nu-și mai actualizeze lista publicată pe 22 martie „până la stabilirea unui criteriu unitar la nivelul Uniunii Europene”.

Pe 30 iunie, Comisia a propus ridicarea restricțiilor pentru cetățenii din 15 state din afara UE,„Council agrees to start lifting travel restrictions for residents of some third countries”,  consilium.europa.eu care includ Canada, Japonia, Australia, Thailanda și chiar China (bazat pe reciprocitate), dar nu și SUA. La fel ca și în cazul granițelor interne, propunerile sunt la nivel de recomandare.Re-open EU Site oficial: reopen.europa.eu este un proiect al Uniunii care încearcă să urmărească starea acestor restricții și care îți spune dacă poți sau nu vizita o anumită țară.

Vaccinurile au ars etape

În continuare, în lipsa unui tratament eficient și în condițiile în care nu s-a reușit izolarea virusului, apariția unui vaccin care să imunizeze o mare parte a populației e cea mai bună soluție de a închide actuala criză de sănătate publică.

Problema este că un vaccin se produce în ani, nu în luni. Iar omenirea a avut la dispoziție două decenii pentru găsirea unui împotriva SARS, primul coronavirus care ne-a creat probleme majore, și n-a fost în stare să-l găsească. Virusul dispăruse, deci la ce bun? Probabil că existența unei platforme pentru SARS ar fi grăbit procesul și pentru SARS-CoV-2, însă iată că, în ciuda acelor ani pierduți de dezvoltare, la șase luni de la descoperirea virusului putem raporta peste zece candidați aflați în faza testelor pe oameni.

Așa ceva nu s-a mai întâmplat vreodată. Există aproape 150 de candidați, dezvoltați de companii din toată lumea, iar 17 au ajuns în faza testelor pe oameni.

CITEȘTE ȘI: Cine va câștiga cursa pentru vaccinul COVID-19?

Mai important, există vaccinuri care au început sau se pregătesc să înceapă a treia faza, cea a testelor în condiții reale, lucru care se întâmpla de obicei după patru-cinci ani, nu după doar jumătate de an. Pe scurt, vaccinul de la Oxford, realizat în colaborare cu Astra Zenecca, e testat în Brazilia și Africa de Sud,„Oxford Covid-19 vaccine trials start in South Africa and Brazil clinicaltrialsarena.com” cel al chinezilor de la Sinopharm în Emiratele Arabe Unite,„UAE and China launch Phase 3 clinical trial in humans for Covid-19 vaccine”. cnn.com un alt vaccin chinezesc, de la Cansino, va fi folosit de armată,China’s military approves coronavirus vaccine for its own use”, fortune.com iar americanii de la Moderna încep și ei  faza a treia în iulie.„Moderna finalizes design of phase 3 COVID-19 vaccine trial ahead of July start”, fiercebiotech.com

Desigur, încă nu avem informațiile care să ne spună că vreunul dintre aceste vaccinuri are nivelul de siguranță și eficiență necesar pentru oprirea pandemiei, dar se pare că avem de unde alege și, cel mai probabil, candidatul cel mai bun va ieși în față, pe măsură ce mai multe date vor fi făcute publice. Problema se mută acum la nivelul producției, pentru că nu trebuie să uităm că sunt aproape 8 miliarde de oameni pe planetă și va trebui să imunizăm destui până să fim siguri că SARS-CoV-2 nu mai e un pericol.

Și acest lucru poate fi grăbit prin inițiative precum cea a lui Bill Gates, care a decis să investească în avans în fabrici pentru cele mai promițătoare vaccinuri„Bill Gates is spending billions on factories for potential COVID-19 vaccines”,  weforum.org sau Astra Zeneca, care deja produce vaccinul testat de cei de la Oxford. Cel mai probabil nu vom ajunge la situații precum cele din Contagion, unde se organizau loterii.

Atunci când va fi disponibil, cel mai probabil vaccinul va fi primit în primul rând de persoanele care au roluri esențiale – cei din spitale, dar și cei care livrează mărfuri, de exemplu –, de cei din categoriile de vârstă vulnerabile și va ajunge în țările sau regiunile cele mai afectate. Este destul de probabil să avem chiar mai multe vaccinuri, și fiecare țară să apeleze la un alt producător, după afinități, buget sau rapiditatea distribuției.

Un bărbat din New York în timpul carantinei. Orașul american a fost cel mai grav focar inițial din Statele Unite. Corbis via Getty Images

Mega-studiile avansează către găsirea unui tratament

Una din marile probleme care au venit la pachet cu pandemia a fost lipsa unui tratament. Pacienții inițiali au fost tratați pe bază de simptome, fiind nevoiți să aștepte ca virusul să fie eradicat de sistemul imunitar. Ceea ce a fost problematic, atât deoarece SARS-CoV-2 poate provoca hiperreacții fatale„A race to determine what drives COVID-19 severity”, nature.com ale acestuia, dar și pentru că poate dura și destul de mult, ceea ce duce la supraaglomerarea spitalelor cu cazuri serioase.

CITEȘTE ȘI: Hidroxiclorochina, soluția simplă, ieftină și mult prea minunată la COVID-19

La început au fost încercate medicamente antivirale pentru HIV precum lopinavir-ritonavir, câteodată în combinație cu interferon beta-1A, sau medicamente imunosupresive precum tocilizumabul. Apoi, în urma unor studii preliminare încurajatoare, dar problematice,„Chloroquine and hydroxychloroquine: Current evidence for their effectiveness in treating COVID-19”, cebm.net și cu lobby intens de la nivelul președintelui Statelor Unite,„Donald Trump is taking hydroxychloroquine to ward off COVID-19. Is that wise?”, theconversation.com speranțele s-au mutat pe clorochină și hidroxiclorochină, medicamente folosite pentru tratarea malariei.

CITEȘTE ȘI:  De ce a retras The Lancet un studiu despre hidroxiclorochină?

Ulterior, au început să apară tot mai multe dubii în privința eficienței celor două substanțe, dar a existat o resurgență de imagine atunci când un jurnal medical prestigios a fost nevoit să retragă un studiu care le atribuia efective negative asupra pacienților. În schimb, remdesivirul, un medicament experimental considerat prea puțin eficient pentru Ebola, a fost primul care a înregistrat  rezultate observabile în studii clinice,„Federal Scientists Finally Publish Remdesivir Data”, nytimes.com cel puțin în privința reducerii perioadei de spitalizare la pacienți.

Testele clinice de amploare au adus ceva mai multă claritate asupra subiectului. OMS a pornit către sfârșitul lui martie Solidarity,„“Solidarity” clinical trial for COVID-19 treatments”, who.int un program masiv de testare și studiere a posibilelor tratamente anti-COVID-19, la care participă peste 100 de țări.  În colaborare cu Solidarity, un program similar numit Discovery este coordonat de Franța pentru state europene.

Cele mai importante rezultate de până au fost au fost obținute de un alt mega-trial, Recovery, coordonat de Regatul Unit. Acesta a arătat că hidroxiclorochina nu are efecte benefice notabile pentru pacienți, iar substanța a fost retrasă din programele OMS„Hydroxychloroquine Halted in WHO-Sponsored Covid-19 Trials”, bloomberg.com pe 17 iunie, ceea ce a închis practic discuția despre folosirea ei sau a clorochinei pe pacienți.

Dar, și mai important, coordonatorii testului au anunțat pe 16 iunie că dexametazona„Coronavirus breakthrough: dexamethasone is first drug shown to save lives”, nature.com – un steroid anti-inflamator destul de banal – are rezultate semnificative în reducerea mortalității la cazurile grave, care necesită ventilație mecanică sau oxigen suplimentar. Sunt doar rezultate preliminare, dar dacă vor fi confirmate, probabil va urma același traseu cu remdesivirul, care a primit aprobare de urgență pentru utilizarea în Statele Unite și e pe cale să primească o derogare similară în spațiul european.

CITEȘTE ȘI:  Coronavirus Science Report #26: eficiența dexametazonei

Unde suntem acum și ce urmează?

Chiar dacă în Europa există o percepție diferită față de lunile martie sau aprilie, dată de faptul că răspândirea virusului a fost încetinită semnificativ în statele cele mai afectate și s-au luat măsuri de relaxare mai peste tot, virusul continuă să se răspândească într-un ritm ridicat la nivel global. Datele privind au fost preluate din trackerul menținut de Universitatea Johns Hopkins, jhu.edu Un nou vârf a fost atins pe 26 iunie, cu peste 190.000 de cazuri confirmate într-o zi; la scurt timp după, a fost depășită și bariera de zece milioane de cazuri. E drept, asta se datorează și numărului tot mai mare de teste. Rata deceselor globale zilnice provocate de coronavirus a scăzut față de maximele înregistrate în aprilie, dar poate fi o statistică înșelătoare, deoarece unele dintre statele cu cele mai multe cazuri nu includ în numărători decesele provocate de comorbidități,„ Russia defends its ‘exceptionally precise’ Covid-19 death data”, theguardian.com sau nu testează persoanele deja decedate.„Do not test dead people for coronavirus: Delhi govt to hospitals”, thehindu.com

Mai îngrijorător e faptul că numărul cazurilor a crescut la loc în unele state care au adoptat măsuri de relaxare. Cel mai elocvent exemplu este cel al Statelor Unite, acolo unde toate statele adoptaseră măsuri de relaxare către sfârșitul lui mai,„Coronavirus: All 50 US states move toward reopening”, bbc.com pentru ca patru săptămâni mai târziu unele din ele să înregistreze un număr mai mare de cazuri zilnice„As New Coronavirus Cases Hit Another Record in the U.S., Some States Delay Reopenings”, nytimes.com decât în perioada care a dus la carantina inițială. În același trend se înscrie, din păcate, și România: după diversele pachete de măsuri de relaxare, am avut în săptămâna 22-28 iunie un număr de cazuri noi similar cu cele înregistrate în săptămânile din aprilie.

Mai jos, urmărim evoluția cazurilor de COVID-19, a deceselor cauzate de această boală, a vindecărilor și a numărului de teste pentru SARS-Cov-2 efectuate, pe săptămâni. Am ales aceaată unitate de măsură pentru a elimina eventualele diferențe de raportare din anumite zile. Ține cont că în săptămâna curentă numărul se va modifica zi de zi, până duminică.

MAI MULTE INFOGRAFICE AICI:  INFOGRAFIC | Evoluția COVID-19 în România

De altfel, chiar și în statele care nu au revenit la cifrele din martie-aprilie, se observă același trend de creștere în urma relaxării. Din cele mai afectate 45 de state, 21 au luat măsuri de relaxare economică și socială, iar 10 din acestea au înregistrat creșteri ale numărului de cazuri„Revealed: data shows 10 countries risking coronavirus second wave as lockdown relaxed”, theguardian.com în perioada următoare. Noi focare au apărut în Franța,„France reports more than 1,500 new coronavirus cases, a first since end-May”, reuters.com  Germania„Coronavirus: German outbreak sparks fresh local lockdowns”, bbc.com și Cehia,„Czech Republic reports highest daily increase in COVID-19 cases in over two months”, euronews.com țări care altfel reușiseră să aducă epidemia sub relativ control. Spania și Italia au înregistrat creșteri ușoare către sfârșitul lui iunie, stârnind temeri de un nou val dezastruos. Chiar și China încă are probleme cu virusul, fiind nevoită să reintroducă măsuri restrictive în Beijing,„China’s capital reimposes travel curbs to stop new coronavirus infections”, reuters.com acolo unde un focar a apărut din nou într-o piață.

Există și exemple pozitive, precum Noua Zeelandă, dar sunt puține și destul de izolate. Taiwan și Islanda mai înregistrează cazuri zilnice sporadic și care se pot număra pe degetele de la o mână. Din rândul statelor cu o populație mai mare, Vietnamul (96 de milioane de locuitori) continuă să se mândrească cu zero morți și doar puțin peste 350 de cazuri.

Dar aceste exemple demonstrează că, pentru a ține pandemia sub control, e necesar să aduci numărul de cazuri noi până aproape de 0 – adică să elimini transmiterea comunitară a virusului. Ceea ce este realizabil dacă nu ai permis o răspândire inițială de largă amploare a virusului, precum Vietnam sau Taiwan, sau dacă ai reacționat prompt cu măsuri de carantină atunci când aceasta avut loc, ca Islanda sau Noua Zeelandă. Majoritatea celorlalte state, mai ales în Europa, nu îndeplinesc aceste condiții, și probabil că vor rămâne cu frica unui al doilea val în timp ce jonglează cu diverse măsuri de relaxare ca să mai ofere o gură de aer economiilor. Cel puțin până la omologarea și distribuirea unui vaccin.