Când viitorul copiilor e în joc, românii devin mai conștienți de schimbările climatice27 min read

Mădălina Vlăsceanu este profesor asistent de psihologie la Universitatea din New York și conduce Laboratorul de Cogniție Colectivă al instituției. Ea a coordonat recent un studiu internațional despre cum trebuie diseminate mesajele climatice pentru a fi percutante. Rezultatele au fost centralizate într-o aplicație web.

„Dacă trăiești în sudul României, în vreo 20 de ani accesul la apă și cultivarea hranei vor fi mai dificile, pentru că pământul se va deșertifica. Chiar dacă tu vei fi prea în vârstă să-ți mai pese, cei mai tineri ca tine, deci și persoane la care ții, vor avea de suferit.” 

Cam așa ar trebui să sune un mesaj în care discuți despre realitățile schimbărilor climatice, dacă vrei ca omul din fața ta nu doar să înțeleagă pericolul real, ci să-l și determini să facă ceva. 

Pentru a convinge pe cineva să acționeze în favoarea mediului este esențial să comunici consecințele încălzirii globale în termeni cât mai concreți și personalizați posibil. Totuși, nu există o abordare universală pentru a stimula acțiunile climatice. Ele variază în funcție de obiectivul specific vizat, fie că e vorba despre schimbarea convingerilor, comportamentelor sau sprijinul pentru anumite legi. 

Strategia optimă depinde atât de obiectivul dorit, cât și de caracteristicile publicului țintă. De exemplu, o intervenție care ar putea fi eficientă în România pentru a încuraja utilizarea panourilor fotovoltaice ar putea să nu aibă același succes în Statele Unite. 

Acestea sunt principalele rezultate ale unui studiu publicat la începutul lunii februarie 2024 în revista Science Advances,// „Addressing climate change with behavioral science: A global intervention tournament in 63 countries”, science.org // care a testat eficacitatea diferitelor mesaje legate de schimbările climatice, de la prezentarea consecințelor acestora într-un stil sumbru la exemplificarea acțiunilor climatice de succes din trecut și încurajarea participanților de a scrie scrisori către membri ai generațiilor viitoare. 

Coordonatoarea studiului amplu care a implicat aproape 250 de cercetători și peste 59.000 de participanți din 63 de țări, inclusiv România, este cercetătoarea Mădălina Vlăsceanu, profesor asistent de psihologie la Universitatea din New York și directoare a Laboratorului de Cogniție Colectivă.// Site oficial: mvlasceanu.com // 

Cercetătoarea Mădălina Vlăsceanu (centru, rochie albă), împreună cu echipa Laboratorului de Cogniție Colectivă. Foto: arhiva personală

Parcursul Mădălinei spre America a început destul de neașteptat. După liceul absolvit la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București, a decis să aplice la câteva universități din SUA, inspirată de un coleg de liceu care făcea același lucru. Nu avea un plan bine definit, însă a trimis aplicațiile, mai mult din curiozitate și pentru a explora noi oportunități. Surpriza a venit când a primit o bursă completă pentru a studia la o universitate din New York. „Oportunitatea de a studia în SUA, cu toate cheltuielile acoperite, mi s-a părut prea bună pentru a o refuza, așa că am acceptat oferta fără să ezit”, spune Mădălina. 

La 12 ani distanță, Mădălina deține un doctorat în psihologie și neuroștiințe la Universitatea Princeton, obținut în 2021, și o licență în psihologie și economie la Universitatea din Rochester, din 2016. Domeniul ei de cercetare se concentrează pe procesele cognitive și sociale care dau naștere unor fenomene emergente precum credințele, deciziile și acțiunile colective, cu aplicații directe pentru politică. 

Mesajele climatice trebuie legate de probleme concrete

Studiul publicat în Science Advances este una dintre lucrările la care a contribuit Mădălina Vlăsceanu, care poate duce la noi politici publice și abordări pentru problemele urgente din societate, precum criza climatică. 

Fiindcă a realizat că discuțiile despre încălzirea globală tind să fie adesea abstracte, să facă referire la evenimente îndepărtate în timp și spațiu, fără o conexiune directă sau tangibilă pentru majoritatea oamenilor, Mădălina și-a dorit să schimbe situația. 

„Ceea ce am descoperit prin studiul nostru este că, prin prezentarea consecințelor într-un mod concret și palpabil, oamenii devin mai receptivi și încep să înțeleagă seriozitatea situației”, spune cercetătoarea. „De exemplu, când oamenii realizează că s-ar putea confrunta cu lipsa apei în următorii 20 de ani, un scenariu deja real pentru locuitorii din anumite regiuni ale Spaniei, problema încălzirii globale devine imediat mai relevantă pentru ei.” 

Un astfel de mesaj îi convinge să recunoască importanța acțiunii climatice, chiar dacă nu se simt afectați direct. Vor înțelege inclusiv că impacturile indirecte, cum ar fi migrația climatică, îi vor afecta în cele din urmă.

Studiul condus de Mădălina mai arată că, deși reacțiile participanților au variat semnificativ în funcție de locația geografică și situația demografică, există un consens global când vine vorba de pericolele schimbărilor climatice și importanța acțiunilor de limitare la nivel sistemic. Totuși, au fost observate diferențe notabile între țări în ceea ce privește răspunsurile la aceleași mesaje sau intervenții. Așadar, e nevoie de abordări personalizate în funcție de publicul țintă.

Un alt rezultat-cheie al studiului este că, deși mesajele pesimiste, de tip „doom-and-gloom”, au încurajat oamenii să distribuie informații pe rețele sociale, acestea au redus interesul pentru plantarea de arbori și au diminuat sprijinul pentru măsuri de protecție a climei, mai ales printre cei care erau deja sceptici în privința schimbărilor climatice. Cu alte cuvinte, oamenilor li s-a părut atât de catastrofală situația, încât au considerat că nu mai merită efortul să se implice. Asta arată că reacția la mesajele despre climă variază în funcție de ce vrei să obții și de ce crede deja publicul.

Informațiile false se răspândesc mai ușor

Ideea studiului a apărut în mod natural, spune Mădălina. „Înainte de a începe cercetarea pe tema încălzirii globale, mi-am obținut doctoratul la Stanford, unde am studiat dezinformarea.”

Cercetătoarea a observat, cu această ocazie, că „informațiile care ating subiecte profund emoționale, cum ar fi cele legate de familie, au un impact puternic asupra noastră.  În tot parcursul doctoratului meu, mi-am concentrat eforturile să descopăr intervenții psihologice care să ne ajute să combatem răspândirea informațiilor false la nivel societal. Aceasta a fost esența cercetării mele de-a lungul celor cinci-șase ani în domeniu, perioadă în care am întâlnit numeroase informații false legate de încălzirea globală.” 

Dar de ce par oamenii să creadă mai ușor informațiile false decât dovezile științifice? „Unul dintre motive este că acceptarea informațiilor false este adesea mult mai confortabilă, mai ales pe termen scurt”, continuă Mădălina. „Negarea existenței încălzirii globale ne permite să evităm cheltuielile imediate și schimbările majore în comportament, permițându-ne să continuăm viețile ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat.”

Negarea crizei climatice pune emoțiile la adăpost

„Încălzirea globală ne sperie, deoarece pune în pericol existența civilizației noastre”, spune cercetătoarea. Astfel, dintr-o perspectivă emoțională și psihologică, devine mult mai simplu să susții că problema nu există. Aceste reacții sunt răspunsuri psihologice normale. 

„Psihologia umană nu a evoluat pentru a face față unei probleme de această magnitudine”, spune Mădălina Vlăsceanu. „Ne-am adaptat să abordăm provocări imediate și localizate. Însă, încălzirea globală este o problemă vastă care necesită coordonare internațională extensivă, ceea ce face dificilă convingerea că trebuie să acționăm. Din acest motiv, este mult mai ușor să acceptăm informațiile false, decât să recunoaștem realitatea și să ne angajăm în acțiuni concrete, care par mult mai dificile.”

Câte bordeie, atâtea „obiceie” legate de percepțiile climatice

Principala provocare în coordonarea studiului a fost tocmai amploarea sa. Mădălina Vlăsceanu spune că ar fi fost mult mai ușor să se limiteze la SUA, însă și-a dorit să ia pulsul percepțiilor vizavi de încălzirea globală în toată lumea, inclusiv în România. „Extinderea studiului la nivel internațional, în loc să-l limităm, cum se întâmplă adesea, doar la SUA, eventual Canada și unele părți ale Europei de Vest, a venit din recunoașterea nevoii unei coordonări globale în răspunsul la încălzirea globală”, explică ea. „Am înțeles că este crucial să includem o gamă cât mai largă și mai reprezentativă de voci din întreaga lume, nu doar perspectivele predominante din Occident.”

Având în vedere diversitatea lingvistică și accesul limitat la diverse populații, s-a decis realizarea studiului printr-o metodă colaborativă. Cercetători din întreaga lume au fost invitați să preia responsabilitatea de a traduce studiul și de a colecta date în țările lor de origine sau în locurile unde cunoșteau limba și populația locală. Cu toate acestea, colaborarea a fost foarte eficientă. „Ne-a luat doar trei ani de la începutul proiectului până la publicarea rezultatelor, ceea ce, în contextul cercetării științifice, este un termen relativ scurt.” 

Implicarea unui număr mare de studenți și asistenți a facilitat considerabil desfășurarea studiului. Fiecare dintre ei știa exact ce sarcini are de îndeplinit, iar asta a contribuit la eficientizarea întregului proces.

„În ceea ce privește rezultatele principale ale studiului, trebuie să subliniez că nu există o abordare universală pentru a stimula acțiunile climatice”, spune cercetătoarea. „Eficacitatea intervențiilor pe care le-am testat a variat semnificativ în funcție de obiectivul specific vizat, fie că era vorba despre schimbarea convingerilor, comportamentelor sau sprijinul pentru anumite legi.”

O altă descoperire crucială a studiului este nevoia de a personaliza mesajul despre consecințele încălzirii globale și de a sublinia impactul direct asupra copiilor sau a viitoarelor generații. „Este esențial ca fiecare persoană să ia în considerare cum vor fi afectați copiii pe care îi cunoaște, fie că sunt ai lor sau nu, în următorii 10-20 de ani”, spune Mădălina. „Acesta nu este doar un exercițiu de gândire la un viitor pe termen lung, ci la un orizont temporal în care acești copii vor deveni adulți și vor trăi consecințele acțiunilor noastre de astăzi.” 

Marșul Friday for Future, 2023. Foto: Mihai Ghiduc

Harta percepțiilor climatice. Familia pe primul loc

Pentru a facilita înțelegerea acestor concepte și pentru a oferi unelte practice de acțiune, Mădălina și echipa sa au dezvoltat o aplicație web accesibilă tuturor, prin care utilizatorii pot explora diferite scenarii și soluții laproblema încălzirii globale.  // Site oficial: climate-interventions.shinyapps.io // Instrumentul este conceput pentru a răspunde la întrebări specifice și pentru a încuraja o participare mai activă în lupta împotriva schimbărilor climatice. În același timp, oferă informații personalizate bazate pe caracteristicile demografice și culturale ale fiecărui utilizator.

„Nevoia de a dezvolta aplicația a venit din dorința de a face informațiile despre încălzirea globală și acțiunile climatice mai accesibile și personalizate pentru fiecare individ”, spune Mădălina. „Am înțeles că, pentru a angaja oamenii în mod eficient, trebuie să le oferim unelte care să le permită să exploreze consecințele schimbărilor climatice într-un mod concret și relevant pentru propriile vieți și comunități.” 

Aplicația permite utilizatorilor să navigheze prin diferite scenarii și să exploreze cum diferite acțiuni și politici climatice ar putea avea impact asupra lor personal sau asupra comunităților lor. De exemplu, dacă intri pe website-ul aplicației și accesezi secțiunea de explorare a datelor, poți alege să te concentrezi pe o anumită țară – să zicem, România. Acolo, aplicația îți oferă opțiunea de a vedea care sunt percepțiile generale legate de încălzirea globală, suportul pentru diferite politici climatice, sau modul în care oamenii sunt dispuși să contribuie la acțiuni precum partajarea informațiilor sau plantarea de copaci. 

Intervenția care a avut cel mai mare succes în România a fost cea care a subliniat consensul științific în ceea ce privește schimbările climatice, demonstrând că oamenii de știință sunt unanimi în recunoașterea realității și urgenței acestei probleme. Această abordare a crescut sprijinul pentru politicile climatice cu 8% față de grupul de control care nu a primit nicio intervenție, ceea ce indică o influență pozitivă semnificativă în România.   

Pe de altă parte, intervenția care a încurajat participanții să se gândească la generațiile viitoare, cerându-le să scrie o scrisoare către copiii lor despre acțiunile pe care le întreprind astăzi pentru a asigura sustenabilitatea planetei, a crescut intenția de a împărtăși informații despre schimbările climatice cu 700%. Este un rezultat care subliniază clar puterea unei abordări personale și emoționale în stimularea acțiunii climatice. 

În general, deși răspunsurile au variat semnificativ în funcție de locația geografică și convingerile participanților, 86% au recunoscut pericolele prezentate de schimbările climatice și mai mult de 70% au susținut acțiunile sistemice și colective de abordare a acestora.  

Copiii ar trebui să știe despre schimbările climatice

Când vine vorba despre vârsta la care copiii ar trebui să afle despre problema climatică, însă, nu mai apare un consens de opinii. „Abordarea conversațiilor despre schimbările climatice cu copiii trebuie făcută cu delicatețe, din cauza anxietății asociate acestora”, spune Mădălina Vlăsceanu. „Este important să fim deschiși și onești vizavi de realitățile schimbărilor climatice, chiar de la o vârstă fragedă, având în vedere că acești copii vor fi profund afectați în viitor. Totuși, este esențial să gestionăm modul în care prezentăm aceste informații, pentru a evita inducerea unui sentiment de disperare sau anxietate copleșitoare.”

În conversațiile cu copiii, precum și cu adulții, trebuie evitat, așadar, ca discuția să se încheie cu sentimentul că situația este dezastruoasă și că nu există speranță. „În schimb, conversația trebuie redirecționată către acțiuni concrete care pot fi întreprinse acum, mult mai accesibile decât eforturile pe care generațiile viitoare ar putea fi nevoite să le facă pentru a combate efectele și mai severe ale schimbărilor climatice”, explică cercetătoarea.

În ceea ce privește educația despre schimbările climatice în școli, situația variază semnificativ de la o țară la alta și chiar de la un stat la altul în cadrul aceleiași țări, cum este cazul SUA. În unele locuri, schimbările climatice și sustenabilitatea sunt parte integrantă a curriculumului școlar, în timp ce în alte regiuni aceste subiecte sunt abordate superficial sau chiar ignorate. 

În New York se fac eforturi concrete pentru a integra educația despre schimbările climatice în curriculumul școlar încă de la nivel primar. Asta implică dezvoltarea unui curs care abordează tema schimbărilor climatice din diverse perspective – geografie, fizică, științe sociale – pentru o înțelegere completă și multidisciplinară a problemei. „New Jersey, de exemplu, a adoptat recent o legislație care prevede introducerea obligatorie a educației despre schimbările climatice începând cu nivelul liceului”, spune Mădălina. 

În România, la fel ca în multe alte țări, implementarea unei astfel de schimbări la nivelul sistemului de educație ar putea depinde semnificativ de politicieni. Fără sprijin legislativ, crede Mădălina, este puțin probabil ca școlile sau universitățile să înceapă din proprie inițiativă să ofere educație specializată despre schimbările climatice.