Starliner, un backup necesar pentru transportul astronauților occidentali către Stația Spațială Internațională18 min read
În mai, capsula construită de Boeing a ajuns cu succes în orbita joasă a Pământului. Momentan fără personal, dar vestea e bună, mai ales în contextul rupturii dintre agențiile spațiale occidentale și cea rusă.
Pe 26 mai 2022, la 01.49, ora României, capsula spațială Detalii pe boeing.com ateriza la baza miitară White Sands, din statul american New Mexico. Starliner își încheia astfel misiunea test, fără oameni la bord.
Pe 20 mai 2022, lansată din Florida de o rachetă Detalii pe ulalaunch.com capsula a început misiunea denumită Detalii pe nasa.gov o repetare a lui OFT-1, încercat anul trecut fără succes. După ce a andocat automat la Stația Spațială Internațională, a petrecut acolo șase zile, apoi s-a desprins, reintrat în atmosferă și revenit cu bine pe Pământ.
Până la transportul regulat al astronauților spre și dinspre Stația Spațială Internațională, capsula mai are de trecut un nou test. De această dată, însă, va avea la bord doi astronauți.
Astfel, probabil undeva în toamnă – data exactă va fi anunțată la sfârșitul lui iulie sau începutul lui septembrie –, după ce NASA va termina de examinat toate datele culese în misiunea OFT-2, astronauții Barry Wilmore și Sunita Williams vor decola spre Stația Spațială Internațională la bordul capsulei Boeing în misiunea „Astronaut Assignments for Boeing Starliner Test Flight”, nasa.gov Vor petrece pe stație 14 zile, după care se vor întoarce pe Pământ în Starliner.
Starliner este o necesitate, mai ales în contextul actual
Pe 21 iulie 2011, naveta spațială „10 Years Ago: STS-135, the Space Shuttle’s Grand Finale”, nasa.gov ateriza la Kennedy Space Center în statul american Florida, după o misiune care durase douăsprezece zile. Odată cu încheierea acestei misiuni, se termina și era navetelor spațiale, cele trei astfel de vehicule orbitale rămase, din cele cinci construite inițial, fiind retrase de la zbor după această dată.
Din acel moment, rămânând fără un mijloc de a-și trimite astronauții în cosmos, NASA și agențiile spațiale partenere au apelat la agenția spațială rusă (ROSCOSMOS) pentru a-și transporta astronauții pe Stația Spațială Internațională la bordul capsulelor „ESA – The Russian Soyuz spacecraft”, esa.int
Abia nouă ani mai târziu, NASA putea, în sfârșit, să înceteze să mai fie dependentă total de ROSCOSMOS pentru că SpaceX reușea să încheie cu bine zborul orbital test Detalii pe nasa.gov în care capsula Detalii pe spacex.com îi dusese în siguranță pe astronauții Doug Hurley și Bob Behnken pe Stația Spațială Internațională. După ce au stat pe stație timp de 64 de zile, cei doi s-au întors cu bine pe Pământ, amerizând în largul coastelor Floridei, pe 2 august 2020. Astfel SpaceX primea aprobarea NASA pentru transportul regulat al astronauților la bordul capsulelor Crew Dragon. Iar acest lucru continuă și azi.
Dar, dacă NASA și SpaceX ar descoperi o anumită problemă legată de Crew Dragon sau de racheta Detalii pe spacex.com iar capsula nu ar mai primi aprobarea pentru zbor, explorarea spațială cu echipaj uman realizată de NASA și de agențiile spațiale partenere ar fi oprită, deoarece nu ar mai exista un alt vehicul care să poată prelua această sarcină.
CITEȘTE ȘI: 5 proiecte de turism spațial
Iar în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, țările care în trecut și-au transportat astronauții pe Stația Spațială la bordul capsulelor rusești Soyuz, nu mai doresc în acest moment să mai aibă nici un fel de contact cu partea rusă. Deci nu ar mai exista alternativă, iar astronauții ar rămâne la sol.
Odată cu introducerea curselor regulate realizate de capsula Starliner, alternativa ar exista. Iar nevoia unui backup este și unul dintre principalele motive pentru care NASA a decis să contracteze doi parteneri, nu unul singur.
Commercial Crew Program
În 2004, la cererea președintelui american George W. Bush, NASA punea bazele programului Constellation, al cărui prim scop era completarea construirii Stației Spațiale Internaționale. Odată cu retragerea din uz a navetelor spațiale, Detalii pe nasa.gov trebuia să preia sarcina de a transporta astronauții pe Stația Spațială internațională. În afară de asta, Constellation trebuia să asigure reîntoarcerea astronauților americani pe Lună, cel târziu în anul 2020, și ajungerea pe Marte cu echipaj uman, după 2030.
NASA a început să lucreze la construirea unei rachete capabile să trimită capsula spațială Orion (cea care urma să înlocuiască navetele spațiale) pe orbita joasă a Pământului. Această rachetă a fost numită Detalii pe wikipedia.org și era dezvoltată din cele două propulsoare cu combustibil solid ale sistemului navetei spațiale Detalii pe wikipedia.org
Șase ani, mai târziu, după ce estimările spuneau că programul va costa peste 150 de miliarde de dolari, președintele Obama a decis să anuleze programului Constellation, dar a cerut conducerii NASA să dezvolte o alternativă mult mai bine gândită.
Astfel, NASA s-a reorientat și a decis ca explorarea spațială pe orbita joasă a Pământului, acolo unde se află Stația Spațială Internațională, să se facă la bordul unor rachete și capsule construite de parteneri privați. NASA urma să plătească acestor companii costul transportului astronauților până la Stație și înapoi. Așa a început programul Commercial Crew Program. Capsula Orion urma să fie folosită în programul „What is Artemis?”, nasa.gov despre care voi scrie într-un articol viitor.
În anul 2014, Agenția Spațială Americană a semnat un parteneriat cu două companii private – Boeing și SpaceX. Cele două entități primeau astfel misiunea de a construi fiecare câte o capsulă capabilă să poarte în siguranță oameni către și dinspre Stația Spațială Internațională.
Un parcurs cu suișuri și coborâșuri
După opt ani de la semnarea parteneriatului, SpaceX era pregătită să-și lanseze capsula Crew Dragon într-un zbor test, fără astronauți, spre Stația Spațială. Aceasta era o etapă esențială, care urma să dovedească Agenției Spațiale Americane că vehiculul orbital poate îndeplini toate cerințele pe care inginerii NASA le prezentaseră celor de la SpaceX.
Așadar, pe data de 2 martie 2019, o rachetă Falcon 9 lansa capsula în misiunea numită Crew Dragon Demo-1. După un zbor fără probleme, ziua următoare, capsul andoca automat la stație, unde avea să rămână timp de patru zile. Pe 8 martie, Crew Dragon revenea cu bine pe Pământ, amerizând în Oceanul Atlantic, în largul coastelor Floridei.
Între timp, Boeing se pregătea la rândul său pentru misiunea orbitală test (Orbital Flight Test -1). Iar la sfârșitul aceluiași an, pe 20 decembrie, o rachetă Atlas V lansa capsula Starliner în zborul test, fără astronauți. Ca și în cazul capsulei Crew Dragon, Starliner trebuia să andocheze singură la Stația Spațială Internațională, să stea un timp acolo, iar apoi să aterizeze. Singura diferență notabilă între cele două capsule era că una (Crew Dragon) ameriza, iar Starliner ateriza pe uscat.
Din păcate, însă, zborul a decurs prost pentru Starliner. Dacă desprinderea de treapta a doua a rachetei Atlas V s-a realizat fără probleme, după acest moment, lucrurile au încetat să respecte planul. O problemă a ceasului intern al capsulei a făcut ca aceasta să-și pornească motoarele la momentul nepotrivit, consumând tot combustibilul, iar Starliner nu a mai putut atinge orbita Stației Spațiale Internaționale, Această defecțiune a făcut ca inginerii Boeing și NASA să decidă că nu mai puteau face nimic pentru a corecta situația. Capsula nu putea ajunge sub nicio formă la Stație. Așa că, misiunea, care în mod normal ar fi durat opt zile, a fost scurtată la doar două. Pe 22 decembrie, Starliner revenea cu bine la sol, la baza militară White Sands.
Dar nu doar Boeing a avut parte de probleme. În aprilie 2019, în timpul unui test la sol al capsulei Crew Dragon care tocmai realizase zborul test spre Stația Spațială, vehiculul orbital a explodat.
Astfel, și SpaceX, și Boeing au fost nevoite să declanșeze investigații pentru a găsi cauza/cauzele problemelor. Iar investigațiile necesită timp.
Totuși, un an mai târziu, SpaceX se pregătea să facă istorie, devenind prima companie privată care trimitea astronauți pe orbită. Astfel, pe 30 mai 2020, la 22.22, ora României, o rachetă Falcon 9 lansa o nouă capsulă Crew Dragon în zborul orbital cu oameni la bord. Ziua următoare, Doug Hurley și Bob Behnken ajungeau la bordul Stației Spațiale Internaționale. La sfârșitul unei expediții de 63 de zile, cei doi s-au întors cu bine pe Pământ, în capsula Crew Dragon, undeva în Golful Mexic, lângă Florida.
După ce fusese amânată de mai multe ori în 2021, părea că Starliner avea să fie, în sfârșit, lansată pe 30 iulie 2021, într-un nou zbor test fără echipaj spre Stația Spațială.Însă niște manevre necontrolate ale modul rusesc „The Nauka module mishap that sent ISS tumbling”, earthsky.org andocat recent, au schimbat orientarea Stației Spațiale, astfel că andocarea capsulei Starliner ar fi fost aproape imposibilă. Acest lucru a făcut ca lansarea Starliner să fie amânată pentru data de 3 august.
Dar nici aceasta nu avea să fie data lansării, deoarece inginerii Boeing au identificat probleme la niște valve ale sistemului de propulsie al capsulei. Aceștia au sperat să poată remedia problema rapid, dar aceasta s-a dovedit a fi mai serioasă decât s-a crezut, iar lansare a fost amânată din nou până luna mai 2022.
Lansată pe 20 mai, capsula Starliner, și-a îndeplinit obiectivele, nu fără unele probleme, andocând la Stația Spațială Internațională în ziua următoare. Pe 25 mai, Starliner își încheia misiunea, aterizând la baza militară White Sands din New Mexico.
Dacă totul decurge conform planului în misiunea Boeing Crewed Flight Test, undeva în anul 2023, Boeing va începe transportul regulat al astronauților pe orbita joasă a Pământului și înapoi, iar NASA va avea două metode independente de a-și trimite astronauții în spațiu, fără să mai apeleze la ruși.