Unicul satelit al Pământului ar putea fi foarte similar acestuia în interior. Luna are un nucleu, dur alcătuit în mare din fier.
O echipă de astronomi de la universitățile Cote d’Azure și Sorbonne din Franța a găsit noi dovezi că Luna ar avea un nucleu interior dur similar Pământului. Ei au publicat descoperirile într-un studiu din jurnalul Nature.The lunar solid inner core and the mantle overturn”, nature.com
Cercetarea consolidează o teorie lansată inițial de cercetători NASA care, în 2011,„NASA Research Team Reveals Moon Has Earth-Like Core”, nasa.gov au sugerat că satelitul natural al Pământului ar putea avea un nucleu dur cu o rază de 240 de km, pe baza datelor seismice înregistrate de astronauți în timpul misiunilor Apollo.
Autorii studiului au creat modele statistice și simulări termodinamice, bazate pe datele din misiuni anterioare și pe experimente de măsurare a distanței dintre satelit și Pământ, pentru a obține un profil probabil al interiorului Lunii. Analiza a luat în considerare factori precum posibilele deformări provocate de acțiunea gravitațională a Pământului, distanța dintre cele două corpuri și densitatea satelitului.
Modelul obținut a sugerat existența, cu probabilitate ridicată, a unui efect în care materia mai densă de pe satelit este atrasă către centrul acestuia în timp, forțând materia mai ușoară către straturile de suprafață.
Astfel, conform simulărilor, nucleul intern al Lunii ar avea o rază de aproximativ 258 de km și o densitate de 7.822 kg/m3. Această măsură este foarte apropiată de densitatea fierului (7.800 kg/m3), ceea ce sugerează că nucleul ar fi compus în principal din acest element. Modelele au prezis și prezența unui nucleu exterior lichid în jurul celui interior, cu o rază de 362 de km.
Cea mai detaliată analiză a similarităților genetice dintre oameni și alte mamifere
Cercetători implicați în Proiectul Zoonomia,Detalii pe zoonomiaproject.org condus de institutul american Broad, proiect internațional l care își propune să determine similaritățile genetice ale speciilor de mamifere,Un institut de cercetare deținut în colaborare de MIT și Harvard au publicat recent nu mai puțin de 11 studii în Science, inclusiv comparații ale evoluției genomurilor la oameni și alte mamifere.
Proiectul a secvențiat genomuri de la 240 de specii de mamifere, iar una dintre principalele descoperiri a fost faptul că, în aproape toate speciile de mamifere, există secvențe genetice care au rămas neschimbate pe parcursul a milioane de ani de evoluție.
De exemplu, unul dintre studii„Mammalian evolution of human cis-regulatory elements and transcription factor binding sites”, science.org a observat că aproximativ 10% din genomul uman a rămas neschimbat după milioane de ani de evoluție, iar porțiunile în cauză sunt foarte similare la marea majoritate a speciilor de mamifere studiate. Cercetătorii au descoperit și 4552 de regiuni genetice, cu o lungime de cel puțin 20 de baze, care sunt identice în 98% din speciile studiate.
Cea mai mare parte a acestora se află în afara genelor care codează proteinele necesare pentru activitatea celulară, însă asta nu înseamnă că ele sunt inutile. Cercetătorii consorțiului speculează că regiunile rămase neschimbate ar putea fi „elemente regulatorii”, care controlează cât de multe proteine sunt produse și în ce zone sunt ele create. O parte dintre regiunile în cauză se află, de exemplu, în vecinătatea genelor care controlează direct dezvoltarea embrionilor – un proces care necesită o reglementare strictă pentru a asigura dezvoltarea unui animal sănătos.
Printre altele, cercetătorii au observat și că anumite specii de mamifere au suferit un număr mult mai ridicat de schimbări genetice decât altele pe parcursul unor perioade scurte, sugerând adaptabilitate ridicată.
De asemenea, într-un studiu care a comparat diferențele dintre genomul uman și cel al altor mamifere,„‘Deletions’ from the human genome may be what made us human”, yale.edu s-a observat că speciile de hominizi au pierdut brusc câteva regiuni genetice acum 6-7 milioane de ani, fapt ce ar fi modificat expresia genelor implicate în funcții cognitive și ale sistemului nervos. Aceste regiuni genetice, prezente în continuare în alte mamifere, lipsesc din toate populațiile umane, sugerând că absența lor ar putea fi importantă pentru evoluția umană – poate chiar unul din motivele care au stat în spatele dezvoltării pe termen lung a creierului uman.
Hubble spionează o galaxie cu nucleu galactic activ
NASA a publicat recent o imagine spectaculoasă obținută cu telescopul Hubble asupra galaxiei lenticulareGalaxiile lenticulare au un disc de dimensiuni mari, dar nu au „brațe” care se extind din acestea precum în galaxiile spiralate NGC-5283, aflată la 168 de milioane de ani-lumină distanță de Pământ, în constelația Centaurus.
NASA, ESA, A. Barth (University of California – Irvine), M. Revalski (STScI), Gladys Kober (NASA/Catholic University of America)
Galaxia are două elemente distincte. În primul rând, are un nucleu galactic activ, adică o gaură neagră supermasivă în mijlocul acesteia. Însă, dacă în majoritatea galaxiilor similare găurile negre emit atât de multe radiații încât ar fi imposibil să vezi structura lor, NGC-5238 este una dintre cele aproximativ 10% așa-numite galaxii Seyfert, care rămân vizibile în ciuda nucleului activ.
5 studii care ne-au atras atenția
Fotosinteza este similară cu stări exotice ale materiei
O echipă de cercetători de la Universitatea din Chicago„Exciton-Condensate-Like Amplification of Energy Transport in Light Harvesting”, aps.orgsusține că a observați similarități între fotosinteză și o stare exotică a materiei, numită condensarea excitonilor.Excitonii apar atunci când, sub acțiunea unei energii electrostatice, un electron devine atras de o poziție în care nu există un electron. În starea de condensare, mai mulți excitoni acționează la un loc într-un mod extrem de coordonat Mai specific, un mecanism similar acestei stări are loc pe parcursul procesului de fotosinteză, care duce la un transfer mult mai eficient al energiei în plante.
Stea care își consumă planeta, observată în premieră
Astronomii de la Observatorul Internațional Gemini au observat, pentru prima dată, dovezi directe ale unei stele muribunde care își „devorează” una dintre planete. Stelele muribunde încep să se extindă înainte de a deveni supernove, înghițind planetele apropiate într-un eveniment care pare similar unei erupții solare, dar are o durată mult mai mare. În acest caz, documentat într-un studiu publicat în Nature,„An infrared transient from a star engulfing a planet”, nature.com procesul a durat aproximativ 100 de zile.
Civilizațiile extraterestre ne-ar putea găsi datorită telecomunicațiilor
Un studiu publicat în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society„Simulation of the Earth’s radio-leakage from mobile towers as seen from selected nearby stellar systems”, oup.com susține că o potențială civilizație extraterestră cu tehnologie avansată ar putea detecta Pământul pe baza undelor radio care se scurg în spațiu din rețelele de comunicații de pe planetă, iar semnalele ar putea deveni tot mai ușor de descoperit odată cu creșterea în putere a tehnologiilor de tip broadband.
Cum s-au adaptat neuronii la locomoția complexă
O cercetare publicată în Journal of Neuroscience„Coordination of Locomotion by Serotonergic Neurons in the Predatory Gastropod Pleurobranchaea california”, jneuresci.org susține că circuitele neuronale implicate în deplasarea vertebratelor cu schelete complexe au fost dezvoltate cu mult înaintea apariției acestora, fiind folosite inițial pentru a ghida locomoția în creaturi nevertebrate mult mai simple.
Un AI care poate diagnostica o răceală doar pe baza vocii
O echipă de cercetători din India a dezvoltat un algoritm de recunoaștere vocală care poate detecta prezența unei răceli comune la un adult analizând doar vocea acestuia, cu o acuratețe de 70%. „Sinusoidal model-based diagnosis of the common cold from the speech signal”, sciencedirect.com
Recomandările Mindcraft Stories
NASA, ca întotdeauna, are ambiții mari, însă se lovește de problema bugetului: de exemplu, recent, administratorul agenției a recunoscut în fața Congresului SUA că misiunea care ar trebui să aducă înapoi mostrele de pe Marte adunate de Perseverance are nevoie urgentă de sute de milioane de dolari în finanțare adițională. Jurnalista Shannon Hall analizează pentru Scientific American„NASA’s Interplanetary Plans May Be Lurching toward Disaster”, scientificamerican.com problemele financiare ale programului de explorare planetară al agenției și riscul ca acesta să fie anulat.
Știai că science fiction-ul a apărut în literatură acum aproape 2000 de ani? În una dintre operele sale satirice, prozatorul greco-asirian Lucian din Samosata, care a trăit în secolul al II-lea, descrie cum a ajuns pe Lună și a fost prins într-un conflict interstelar dintre regele Lunii și regele Soarelui pentru colonizarea planetei Venus, incluzînd chiar și o descriere a vieții de pe Lună. Cineastul Austin McConnell explică istoria din spatele operei spațiale bizare într-un video pe contul său de YouTube:
Sunt multe discuții despre cum ar putea AI-ul să distrugă umanitatea, însă poate ar trebui să existe la fel de multe despre potențialul unor astfel de modele de a o salva de la un dezastru. De exemplu, Interesting Engineering„Revolutionizing tsunami predictions: How an engineer’s dose of AI could save lives”, interestingengineering.com a vorbit cu cercetătorul englez Usama Kadri despre proiectul acestuia de a face un sistem de avertizare al tsunamiurilor aproape instantaneu, folosind o combinație de AI și tehnologie acustică avansată.
Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.
Două forme de viață s-au unit pentru a forma un singur organism. Procesul, extrem de rar, se numește endosimbioză primară și a mai avut loc atunci când au apărut plantele.
Boston Dynamics, liderul mondial în dezvoltarea de roboți mobili, și-a luat la revedere de la unul dintre modelele principale, dar nu pentru mult timp.
