Baykar/Handout/Anadolu Agency via Getty Images
Armele care marchează războiul din Ucraina35 min read
Ucraina acuză Rusia că atacă civili, iar folosirea unor arme fără ghidaj a fost deja documentată de cei care urmăresc războiul. Între timp, răspunde invadatorilor cu drone turcești și lansatoare portabile de ultimă generație
E destul de evident că planurile inițiale ale Rusiei, o intrare a armatei în zona cu o consistentă minoritate rusă fără prea multe probleme – cam ca în Crimea în 2014 –, au fost greșite. Ucraina n-a fost învinsă în primele zile, a trecut o săptămână și abia au fost ocupate, cu greu, niște orașe. Rusia a trecut la bombardamente în zone locuite de civili și a lovit deja blocuri, spitale, clădiri administrative, grădinițe sau școli. Încă nu e clar dacă voit sau din cauză că folosesc arme cu precizie limitată.
La fel cum au procedat în Cecenia sau Siria, rușii devin din ce în ce mai violenți pe măsură ce războiul nu merge așa cum își propun. Așa că riscul de a apela tot mai des la aceste arme extrem de distructive este unul crescut. Numărul victimelor nevinovate nu poate decât să crească atunci când armele folosite sunt lipsite de precizie sau cei care le folosesc își aleg voit ținte civile.
În același timp, rezistența dură a ucrainenilor în fața unei armate invadatoare cu tehnică superioară a creat simboluri inedite în interiorul țării, dar și pe internetul occidental. Clipuri în care armata ucraineană atacă convoaie rusești cu un sistem de drone achiziționat din Turcia devin virale în fiecare zi, iar sistemul în cauză este probabil prima dronă militară căreia i s-a compus o melodie. Totodată, lansatoarele de rachete anti-tanc portabile au ajuns la statut de icoane, odată cu valul de imagini care arată sute de blindate ruse pe care le-au transformat în fier vechi.
Când războiul țintește civilii: bombe cu dispersie și arme termobarice
Lansatoare BM-27 Uragan în exercițiile militare efectuate de Rusia și Belarus la granița cu Ucraina în februarie 2022. TASS via Getty Images
Katiușa a dat startul
Numele cântecului patriotic sovietic a devenit sinonim cu lansatoarele multiple de rachete din cel de-al Doilea Război Mondial. Au fost primele astfel de arme folosite de Armata Roșie, iar majoritatea celor de care se tem astăzi ucrainenii sunt urmașe ale acestora. E chiar în denumire. Katiușele din război erau denumirea populară pentru „Katyusha rocket launcher”, wikipedia.org iar lansatoarele actuale păstrează indicativul BM, precum și, adesea, chiar și porecla. BM vinde de la „боевая машина”, care înseamnă „mașină de luptă”.
În principiu, e vorba de lansatoare de rachete, cu mai multe tuburi, montate pe camioane sau pe o bază de tanc. Sunt mobile și pot trage mai multe salve în același timp. Rachetele pe care le pot lansa sunt de mai multe tipuri, însă cele mai multe sunt neghidate, iar printre cele mai periculoase „Cluster Munitions”, hrw.org
Și Rusia, și Ucraina au acces la asemenea lansatoare, precum și la rachete cu dispersie. Ce sunt acestea din urmă? Sunt rachete (sau bombe) care au în compoziție o serie de bombe mai mici. La impact, acestea sunt răspândite în jur, creând astfel o serie de explozii pe o suprafață mult mai mare, peste dimensiunile unui teren de fotbal. Multe rămân neexplodate (se estimează că 40%) și sunt un pericol pentru cei care ajung prin zonă, chiar și la perioade mari de timp după atac. De asemenea, genul acesta de arme sunt extrem de periculoase când lovesc un spațiu închis, pentru că exploziile succesive fac aproape imposibilă supraviețuirea celor de acolo.
Este destul de clar de ce genul acesta de arme sunt extrem de distructive și periculoase pentru civili. Chiar și atunci când este atacat un obiectiv militar, riscul victimelor colaterale e mare, mai ales dacă obiectivul e într-o zonă locuită. Este motivul pentru care, în 2008, la Oslo, numeroase state au semnat „Convention on Cluster Munitions”, un.org care interzice producerea și folosirea acestora. De pe lista statelor semnatare lipsesc însă Rusia și Ucraina, dar și Statele Unite, China, India sau (surpriză) România.
Harta țărilor care au ratificat (mov) sau semnat (albastru) până acum convenția care interzicea folosirea armelor cu dispersie. Wikimedia Commons
Printre lansatoarele folosite de Rusia în acest război sunt și unele destul de vechi. E vorba de BM-21 Grad, un model dezvoltat în anii 1960, care are numeroase variante și este deținut și de alte state, inclusiv Ucraina. Chiar și România are unele derivate, numite APR (aruncător de rachete reactive) – APR-21 și APR-40 – sau LAROM. Un sistem dezvoltat în colaborare cu Israelul. Nu toate folosesc însă rachete cu dispersie.
Rusia a dezvoltat însă și lansatoare ceva mai moderne: BM-27 Uragan (de 220 mm, în 1975) și, mai ales, BM-30 Smerch (de 300 mm, 1989). Ca și în cazul primelor, fiind arme sovietice, ambele armate, și cea rusă și cea ucraineană le folosesc.
Există deja dovezi serioase că un BM-27 Uragan „Ukraine: Cluster munitions kill child and two other civilians taking shelter at a preschool”, amnesty.org încă din a doua zi a invaziei, atunci când se pare că un proiectil care a lovit o grădiniță din localitatea Ohtîrka, din regiunea nord-estică Sumî, a provenit de la un astfel de lansator. În urma exploziei au murit cel puțin trei persoane care se adăposteau în instituție, inclusiv un copil. Filmările arată multiple proiectile de tipul celor care sunt dispersate de rachetele lansate dintr-un astfel de vehicul care au căzut peste și în împrejurimile clădirii.
Și filmări făcute în Harkiv și Bucha, la nord de Kiev, au arătat alte rămășițe ale munițiilor cu dispersie „Researchers gather evidence of possible Russian war crimes in Ukraine”, theguardian.com dar nu se știe cu ce au fost lansate aceste rachete asupra obiectivelor din oraș.
Sistem TOS-1 cu rachete termobarice care trage la o demonstrație militară în 2015. Donat Sorotkin/Tass via Getty Images
Armele termobarice, o și mai mare oroare
Una dintre cele mai temute arme de care dispune armata rusă sunt vehiculele specializate în lansarea arme termobarice, sau „bombe cu vid”, așa cum mai sunt ele denumite.
Spre deosebire de proiectile convenționale, care folosesc mixturi de carburant și agenți de oxidare pentru a provoca o explozie, bombele termobarice au două stagii de aprindere și sunt formate integral „Thermobaric and enhanced blast explosives (TBX and EBX)”, sciencedirect.com Într-o primă fază a exploziei este dispersat gazul în atmosferă, iar în al doilea stagiu se aprinde carburantul care, folosind oxigenul din aerul înconjurător, creează o explozie mai mare și produce o undă de șoc mult mai largă decât bombele tradiționale.
Modul în care funcționează fac armele termobarice utile doar pentru ținte la sol, în special buncăre sau a alte fortificații defensive, împotriva cărora au o letalitate foarte ridicată. Denumirea de „bombe cu vid” vine de la faptul că aprinderea în masă oxigenului creează un efect parțial de vid la locul exploziei.
Ele sunt considerate printre cele mai devastatoare arme non-nucleare, iar efectele asupra victimelor au fost documentate după utilizarea unor astfel de arme „Chechnya Conflict: Use of Vacuum Bombs by Russian Forces”, hrw.org Cei prinși în structurile vizate de o astfel de explozie în spații închise sunt obliterați aproape imediat, și chiar și persoanele aflate la marginea razei de explozie pot suferi răni foarte serioase la nivelul ochilor, urechilor sau a organelor interne.
În contextul conflictului ucrainean, cele mai multe controverse sunt create de observarea în mai multe convoaie ruse a sistemului mobil „‘It Is Horrendous’: Russia Prepares Vacuum Bombs to Blitz Ukraine”, foreinpolicy.com un lansator de rachete multiple specializat în arme cu încărcătură termobarică. Este, practic, un șasiu modificat al tancului T-72A, care în locul turelei are un sistem de lansare rotativ cu spațiu pentru 24 de rachete. Ele pot fi lansate într-un interval de 6 până la 12 secunde pe ținte aflate la maximum 10 kilometri depărtare.
Pe lângă faptul că au încărcătură termobarică, principala critică adusă sistemului este că folosește rachete neghidate, care pot provoca pagube civile majore în cazurile în care ratează ținta, în special în conflictele urbane.
Trebuie menționat, însă, că proiectilele termobarice pot fi folosite într-o gamă largă de arme și sisteme ofensive, inclusiv „TBG-7V”, roe.ru Încărcăturile lansate de avioanele de vânătoare sau dronele rusești pot consta și ele din rachete termobarice.
În ciuda faptului că exploziile provocate de bombele termobarice nu pot fi controlate, și că acestea au un potențial ridicat de a crea victime civile colaterale, ele nu sunt interzise în mod explicit de convențiile internaționale. S-ar putea argumenta totuși că utilizarea lor împotriva civililor este interzisă prin „1980 Convention on Certain Conventional Weapons”, icrc.org de la Geneva, din 1980, care interzice folosirea armelor incendiare, inclusiv în cazuri în care acestea sunt lansate pe calea aerului țintind obiective militare aflate în zone cu concentrație civilă.
Având în vedere faptul că multiple sisteme TOS-1 au fost filmate pe teritoriul Ucrainei în ultimele zile, există șanse ridicate ca acestea să fi fost și folosite, dar momentan nu este o concluzie certă. Autoritățile ucrainene au acuzat folosirea proiectilelor termobarice în bombardarea orașului Ohtîrka, iar mai multe clipuri care arată explozii de amploare în diverse atacuri din Ucraina au creat speculații că ele ar fi fost provocate de astfel de arme , însă acuzațiile „Is Russia using vacuum bombs in Ukraine?”, dw.com
Ucraina contraatacă cu drone turcești și lansatoare care topesc blindatele Rusiei
Dronă Bayraktar TB21 la o bază militară ucraineană. Mikola Lararenko/Handout/Anadolu Agency/Getty Images
Dronele turcești, coșmarul convoaielor ruse
Poate arma care a crescut cel mai mult în notorietate de la începutul războiului este sistemul de drone Bayraktar TB2, produs de compania turcă Baykar Defense. E adevărat, nu doar în contexte adevărate – o filmare care a apărut în presa internațională și de la noi în chiar prima zi a invaziei, care sugera că arată o astfel de dronă lovind mai multe tancuri rusești, era falsă și arăta, de fapt, un atac cu dronă al forțelor guvernamentale siriene „Ukraine conflict: Further false images shared online”, bbc.com
CITEȘTE ȘI: Războiul în timp real: cum schimbă informațiile open-source monitorizarea conflictului din Ucraina
De atunci, însă, vehiculul fără pilot și-a demonstrat utilitatea în numeroase atacuri confirmate împotriva convoaielor de vehicule ruse, în clipuri publicate sau confirmate ulterior de guvernul ucrainean. Atacurile cu Bayraktar au distrus cel puțin 30 de vehicule ruse, și asta doar din imaginile care au ajuns pe rețelele sociale și au fost verificate de „Defending Ukraine – Listing Russian Army Equipment Destroyed By Bayraktar TB2s”, oryxspioenkop.com
Printre victimele dronei în prima săptămâna de conflict s-au număr cinci sisteme de rachete antiaeriene (SAM), patru sisteme de artilerie tractată tip howitzer și două trenuri care transportau combustibil pentru vehiculele ruse, foarte importante în contextul în care batalioanele trimise de Moscova „‘The Convoy Is Stalled’: Logistics Failures Slow Russian Advance, Pentagon Says”, defenseone.com
Bayraktar TB2 face parte din categoria dronelor altitudine medie și durată lungă (MALE), care zboară între altitudini de 3.000 și 9.000 de metri pentru perioade extinse, Mai multe detalii pe baykartech.com Un sistem TB2 este alcătuit din șase drone, două stații de control la sol, alte trei stații mobile care transmit informații dronei de la sol și două sisteme care pot transmite feed-ul video al dronei în afara stațiilor de control.
Dronele dintr-un sistem TB2 pot funcționa complet autonom, incluzând decolarea și aterizarea (poate fi efectua chiar și aterizări de urgență), dar pot fi controlate și manual de operatori de la distanță. Fiecare dronă poate fi echipată cu patru rachete ghidate prin sistem laser, incluzând focoase termobarice.
Un bonus al sistemul este faptul că acesta este relativ ieftin. Un purtător de cuvânt al forțelor aeriene ucrainene a declarat, în ianuarie, că primul sistem cu șase drone TB2 achiziționat de Ucraina în 2018 a costat „Turkish firm to sell drones to Ukraine in $69 million deal”, defensenews.com față de cele aproximativ 220 de milioane de dolari la care pot ajunge „The Drone Iran Shot Down Was a $220M Surveillance Monster”, wired.com A fost primul vehicul aerian major achiziționat de guvernul de la Kiev din ultimele trei decenii, și se estimează că Ucraina operează, în acest moment, în jur de 20 de astfel de drone.
Dincolo de retorica oficială asociată invaziei ruse, aceste drone ar fi putut fi unul din factorii care au influențat decizia Kremlinului de a invada Ucraina cât mai curând. Asta pentru că, în 2021, guvernele Turciei și Ucrainei au ajuns la un acord pentru producerea la comun a 48 de drone TB2 pe teritoriul ucrainean, incluzând un centru de antrenament pentru operatori ucraineni, care ar fi trebuit ratificat de „Turkey and Ukraine to coproduce TB2 drones”, defensenews.com Având în vedere faptul că dronele au fost folosite cu succes în multiple cazuri împotriva echipamentelor anti-aeriene rusești în conflictele din „Russia explains mass destruction of Pantsir air defense systems by Turkish drones in Syria and Libya”, uawire.org creșterea flotei ucrainene de TB2-uri ar fi putut periclita și mai mult posibilele acțiuni militare împotriva Kievului în anii următori.
Și, după cum s-a văzut în prima săptămână a războiului, această evaluare nu ar fi departe de adevăr; nu numai că Rusia nu a reușit încă să stabilească supremația aeriană asupra Ucrainei, dar deocamdată nu au apărut informații despre pierderea vreunei drone de către armata ucraineană.
Instructor din armata ucraineană cu o armă anti-tanc MBT-LAW în ianuarie 2022. Gaelle Girbes/Getty Images
„Sfântul” Javelin și NLAW-ul pun infanteria pe picior egal cu tancurile
Un capitol la care Ucraina pornea conflictul cu un dezavantaj major pe hârtie este cel al vehiculelor militare, și „Does Russia or Ukraine have better tanks?”, army-technology.com Ambele armate se bazează aproape exclusiv pe variante modificate ale tancurilor sovietice, în mare variații ale modelelor T-64, T-72 și T-80. Avantajul numeric este însă clar de partea Moscovei, care avea în 2021 de peste patru ori mai multe tancuri decât armata ucraineană.
În practică, însă, tancurile nu mai au însă chiar superioritatea zdrobitoare în fața infanteriei pe care o aveau în trecut, în mare pentru că lansatoarele portabile de rachete anti-tanc s-au îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii. Sisteme care ghidează muniția prin laser sau trimit proiectilele automat la țintă le permit trupelor de infanterie să atace convoaie de vehicule blindate chiar și din locuri ferite. Astfel, în coordonare cu atacuri de artilerie sau pe porțiuni de drumuri înguste, armata ucraineană poate executa ambuscade devastatoare, tactică de care „Russian Convoy “Bogged Down,” Hit With Ukrainian Ambushes, Fuel & Food Shortages, Morale Problems”, warriormaven.com
Armele anti-tanc par să fi fost atât de utile defensive ucrainene încât au atins deja un statut de simbol al rezistenței și au fost transformate în meme pe social media. De exemplu, „Saint Javelin”, o imagine în stil de icoană ortodoxă a Mariei Magdalena ținând în mâini un lansator american FGM-148 Javelin, pe un fundal cu steagul Ucrainei. Au apărut chiar și o inițiativă caritabilă care vinde îmbrăcăminte și stickere cu astfel de imagini, care Mai multe detalii pe saintjavelinofficial.com
Today was reportedly a very productive day for the Ukrainian military’s latest patron saint, St. Javelin pic.twitter.com/dcEeiZvf2l
— Business Ukraine mag (@Biz_Ukraine_Mag) February 25, 2022
Pe lângă popularizarea de pe rețele sociale, însă, cu „Javelin Portable Anti-Tank Missile”, army-technology.com nu este de loc de glumă. Produs de companiile americane Raytheon și Lockheed Martin, acesta are o lungime de 1,2 metri și o greutate de 15,9 kg, putând fi transportat și utilizat de către un singur soldat. Lansatorul dispune de un sistem automat de ghidaj prin senzori infraroșii care identifică tancul inamic și calculează o traiectorie atipică rachetei după lansare; aceasta urcă vertical până la o altitudine de 150 de metri și apoi coboară brusc, lovind de desupra turela vehiculului – unul din punctele vulnerabile ale vehiculelor blindate.
Sistemul de ghidaj, coroborat cu faptul că poate fi folosit pe ținte aflate chiar și la 2,5 kilometri depărtare, face Javelinul extrem de util în ambuscade și tactici de gherilă, permițând soldatului care îl manevrează să se adăpostească imediat după lansarea proiectilului.
Un alt lansator folosit cu mult succes de armata ucraineană în aceste zile este Main Battle Tank and Light Anti-tank Weapon cunoscut și sub numele de Next generation Light Anti-tank Weapon produsă în colaborare de Marea Britanie și Suedia la fabrici ale companiei Saab. Este un lansator de unică folosință, dar cu un sistem de ghidaj foarte eficient și versatil în luptele de apropiere, putând fi folosit și pe ținte aflate la doar 20 de metri depărtare.
Proiectilele trase dintr-un „5 facts about Saab’s NLAW anti-tank system”, saab.com pot lovi direct și vehiculele aflate în mișcare, calculând o traiectorie optimă după doar maxim cinci secunde de calibrare a țintei, iar sistemul poate identifica și lovi chiar și vehicule care sunt parțial adăpostite. Lansatorul are și opțiunea de a fi tras instantaneu, fără a activa sistemul de ghidaj, ceea ce îl ajută în situații de luptă foarte fluide.
În plus, NLAW-ul are și un sistem de soft launch, în care proiectilul este lansat cu aprindere redusă pe primii câțiva metri; racheta principală se aprinde ulterior, conferindu-i viteza necesară pentru a penetra ținta. Această caracteristică îl face utilizabil din spații restrânse, precum clădiri sau trapele deschise ale vehiculelor blindate.
Rușii nu sunt feriți nici în spațiul aerian de soldați inamici cu lansatoare. Armata ucraineană este dotată cu lansatoare Stinger, o armă clasică sol-aer care are o istorie de a doborî elicoptere sovietice „A fighting war with the main enemy’: How the CIA helped land a mortal blow to the Soviets in Afghanistan 32 years ago”, bussinessinsider.com
Stinger-ul folosește un sistem infraroșu care recunoaște căldura emanată de motorul unei aeronave și ghidează proiectilul către acesta; este foarte eficient pe orice aeronavă care coaboară sub o altitudine de 3300 de metri și, la fel ca Javelin-ul și NLAW-ul, poate fi operat de un singur soldat.
Nu este de mirare, astfel, că printre ajutoarele militare trimise Ucrainei de state NATO sau UE se numără și zeci de mii de lansatoare sau proiectile pentru astfel de arme. De altfel, armele anti-tanc au alcătuit mare parte din primul calup de livrări de arme letale dinspre Germania, care și-a întors o politică veche de a nu trimite armament letal în zone de conflict „Germany to send Ukraine weapons in historic shift on military aid”, politico.eu
Devine din ce în ce mai clar că scenariul inițial dorit de Rusia pentru ocuparea Ucraina nu plănuia să popularizeze vreunul dintre aceste armamente; Kremlinul a mizat pe o prăbușire rapidă a armatei și structurilor ucrainene, înainte să fie să folosească tehnica militară care va produce crime de război, chiar și involuntar, și-i va atrage și mai multe critici și sancțiuni internaționale. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la Kiev sau din multe alte orașe ucrainene care au depus o rezistență feroce și, în funcție de modul în care se va termina conflictul, ar putea fi văzut drept un moment important în istoria tehnicii militare – cel în care dronele militare și lansatoarele portabile au reușit să distrugă cea mai mare parte din utilitatea coloanelor de blindate.
