Visual China Group/GettyImages
Cât adevăr e în afirmația „jocurile video dau dependență”?24 min read
În timp ce liderii politici și cercetătorii încearcă să înțeleagă cum să abordeze problema dependenței de jocuri video, o companie a dezvoltat unul pentru a trata ADHD.
Dacă te-ai jucat pe calculator în copilărie și ai avut părinții alături să te mustre de fiecare dată când vedeau că nu te miști de pe scaun, probabil îți amintești și despre cum ți se zicea că din cauza acestora o să-ți pierzi atenția, că nu te vei mai putea concentra. Părinții care nu înțelegeau jocurile video găseau un refugiu confortabil în a spune că acestea sunt dăunătoare, că provoacă dependență și că afectează copilul care, în loc să bată mingea afară, stă și bate în tastatură.
Acest discurs există în continuare, alimentat adesea și de-o frică a părinților de a avea un copil care nu se poate integra social. În schimb, pentru mulți tineri, internetul și jocurile video online reprezintă un spațiu unde se pot simți confortabil, pot arăta cine sunt cu adevărat și pot experimenta cu diverse personalități.
Foto: Chesnot/Getty Images
Dependență de Fortnite, eliberarea de dopamină
În urmă cu câteva săptămâni, doctorii din Spania clasificau dependența unui tânăr de „Spanish teenager’s Fortnite addiction was akin to taking heroin, study shows”, independent.co.uk ca fiind similară cu cea de heroină. Jucătorul neglija somnul, igiena personală, cât și relațiile cu cei din jur. „Can you really be addicted to video games?”, nytimes.com prezintă realitatea dezolantă a unei persoane care-și găsește refugiul în jocurile video, atunci când abilitățile acesteia de interacționare cu persoane în viața reală nu atinge standardele sociale.
În ambele cazuri, explicația e aceeași: dopamina care este eliberată în timp ce se joacă pe calculator îi împinge pe utilizatori să stea blocați în fața ecranului, iar cu fiecare reușită din lumea virtuală, aceștia doresc să obțină mai mult. Atunci când, în lumea reală, lucrurile nu merg atât de bine, ei se pot întoarce mereu la lumile virtuale, unde pot își pot croi viața după plac.
Gamingul are însă și consecințe pozitive, dar lucruri ca posibilitatea dezvoltării de relații online, de-a se descoperi pe sine înșiși și de a socializa sunt adesea ignorate de vocile care spun că jucatul excesiv contribuie, de fapt, la scăderea calității interacțiunilor sociale.
Totuși, un studiu din 2019 al „Study: Playing Video Games Generally Not Harmful to Boys’ Social Development”, srcd.org arată că jocurile video nu au această consecință. Lars Wichstrom, autorul studiului, a declarat pentru publicația „Video Games do not negatively impact social skills of young boys, study finds”, earth.com „S-ar putea ca slaba competență socială să conducă tendința tinerilor de a juca jocuri video pentru perioade extinse de timp… Adică, tinerii care au probleme de adaptare socială ar putea fi mai înclinați să joace jocuri pentru a-și îndeplini nevoia de apartenență, deoarece jocurile sunt ușor accesibile și pot fi mai puțin complicate pentru ei decât interacțiunile față în față”.
Nu există un consens referitor la dependența de jocuri video
În literatura de specialitate nu există un consens referitor la legătura dintre consumul de jocuri video și scăderea calității interacțiunilor sociale. „Comparing the social skills of students addicted to computer games with normal students”, ncbi.nlm.nih.gov arată că indivizii care sunt dependenți de consumul de jocuri video au un nivel mai mic al aptitudinilor sociale, față de cei care nu se joacă în mod excesiv. Același studiu indică faptul că nu jocurile în sine ar contribui la diminuarea aptitudinilor sociale, ci starea de singurătate și izolarea ar amplifica consumul acestora.
De asemenea, „Shyness and locus of control as predictors of internet addiction and internet use”, ncbi.nlm.nih.gov arată că un nivel mai mare de dependență de internet poate fi întâlnit la persoanele timide, care nu reușesc să se adapteze în diverse medii sociale. Același studiu indică că un număr mai mare de ore petrecute online de către aceste persoane reprezintă doar un mod diferit de a-și satisface nevoile sociale.
Discuția despre „Is ‘gaming disorder’ an illness? WHO says Yes, adding it to its list of diseases”, npr.org a revenit în 2018, când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a clasificat-o ca o tulburare veridică, nu doar o supoziție a unor părinți îngrijorați. Conform OMS, dependența de jocuri video este reală. Observarea tendinței cuiva de a juca prea multe jocuri ar trebui să fie un motiv de îngrijorare, iar problema ar trebui rezolvată de la rădăcină.
Chiar dacă dependența de jocuri video este reală, nu toți sunt de acord cu modul de a o identifica. Nu toți cercetătorii privesc jucatul excesiv pe calculator ca un viciu provenind de la caracteristicile adictive pe care lumile virtuale le implementează în design-ul acestora. Unii văd în consumul excesiv de jocuri video, în special online, un mod în care tinerii cu probleme de integrare își găsesc și își creează o lume a lor.
Pentru unele persoane, spun cercetătorii, consumul excesiv de jocuri video reprezintă doar un mecanism de a face față unor „A stress-coping model of problem online video games use”, ebscohost.com Alți cercetători acceptă că dependența de jocuri video este „Can you really be addicted to video games?”, nytimes.com dar o văd ca parte a unui întreg complex de anxietăți și emoții puternice care se răsfrânge asupra unui individ.
Foto: Visual China Group/Getty Images
China limitează accesul la jocurile video
Anul acesta, statul chinez a lansat un demers oficial pentru diminuarea dependenței de jocuri video. China a decis să reducă timpul de joacă al copiilor pe calculator la trei ore pe săptămână, doar în zilele fără școală. Raționamentul din spatele politicii statului chinez este că jocurile video duc la un comportament adictiv, compromițând astfel dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Liderii politici se declară preocupați de dezvoltarea morală a copiilor și consideră că dependența de jocuri video duce la un „China limits online videogames to three hours a week for young people”, wsj.com
O decizie similară fusese luată „A trove of imported console games vanish from Chinese online stores”, techcrunch.com când China a interzis importul de console de jocuri video, raționamentul fiind același ca acum: jocurile video provoacă dependență, care poate duce la un comportament antisocial. În ciuda măsurilor luate de autorități, tinerii chinezi au găsit căi de acces alternative pentru a se juca mai mult decât prevedea legea, cât și pentru a importa console din afară.
În ciuda măsurilor luate de statul chinez, eficacitatea acestor decizii trebuie discutată având în vedere literatura menționată anterior. În timp ce interzicerea jocurilor video poate reduce cantitativ timpul petrecut în fața calculatorului, nu înseamnă că o să ajute automat și tinerii care se confruntă cu probleme sociale, care își găseau refugiul în lumile virtuale.
Jocurile video pot îmbunătăți abilitățile cognitive
Problema dependenței este doar o parte a discuțiilor legate de impactul jocurilor video asupra individului. Poate că părinții tăi au avut dreptate când spuneau că jocurile video provoacă dependență, din moment ce OMS a fost de acord cu ei, dar când vine vorba de reducerea atenției, adevărul e altul.
De-a lungul anilor, numeroși cercetători și-au pus întrebarea dacă consumul de jocuri video nu contribuie cumva chiar la atenuarea deficitului de atenție, luând în considerare mediul dinamic și ultrarapid în care se întâmplă acțiunea în majoritatea jocurilor.
„A cross-sectional analysis of video games and attention deficit hyperactivity disorder symptoms in adolescents”, ncbi.nlm.nih.gov arată că persoanele care se joacă mai mult de o oră pe zi în mod regulat ar putea suferi de o formă de deficit de atenție, însă atestă că nu există o relație de cauzalitate: jocurile video nu cauzează ADHD.
Un alt „Pattern in video game use in children with attention-deficit-hyperactivity disorder and typical development”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov pe aproximativ 180 de copii suferind sau nu de ADHD, a arătat că, de fapt, consumul excesiv de jocuri video apare mai des în rândul celor care suferă de o formă de deficit de atenție. Acest studiu nu arată nici că jocurile video ar atenua deficitul de atenție, nici că ar provoca ADHD.
Pe de altă parte, un studiu efectuat în cadrul Universității din California din San Francisco arată că persoanele intervievate care s-au jucat doar 12 ore, distribuite pe parcursul unei luni calendaristice, au reușit să-și îmbunătățească abilitățile cognitive și să facă „Training the older brain in 3-D: Video Game enhances Cognitive Control”, ucsf.edu Asta sugerează că jocurile video ar putea fi benefice și ar putea contribui la creșterea nivelului de atenție pe care jucătorii îl exercită și în viața reală.
De fapt, s-a demonstrat deja că jocurile video contribuie la îmbunătățirea unor abilități cognitive. Daphne Bavelier și Shawn Green, autorii cărții „Brain Tune-Up from Action Video Game Play”, scientificamerican.com afirmă că „O gamă de abilități mentale pare să beneficieze de jocurile video, inclusiv atenția, procesarea mai rapidă a informațiilor, flexibilitatea schimbării de la o sarcină la alta și vizualizarea rotației unui obiect”.
De la începutul anilor 2000, diverse corpuri armate din Statele Unite au folosit jocurile video pentru a-și antrena soldații, chiar și atunci când aceștia erau în rezervă. În 2018, se vorbea de introducerea unor antrenamente bazate pe jocuri video pentru îmbunătățirea vigilenței în cadrul „Training for vigilance on the move: a video-game paradigm for sustained attention”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov Iar în 2020, armata americană arăta că, pentru a respecta regulile de distanțare socială, soldații se jucau diverse jocuri de acțiune pentru a-și menține un „Soldiers maintain readiness playing video games”, army.mil
Însă, dacă jocurile video pot contribui la dezvoltarea capacităților cognitive, asta nu înseamnă că 20 de ore de gaming pe zi vor avea același efect. De fapt, nu orice joc contribuie la dezvoltarea atenției, iar rezultate sunt individualizate, depinzând de nivelul de odihnă al fiecăruia dintre jucători, de gradul de concentrare asupra acțiunilor din lumea virtuală etc.
Un joc pentru tratarea ADHD
Studiile despre diminuarea deficitului de atenție produs de jocurile video au dus la întrebarea dacă acestea nu ar putea fi folosite pentru tratarea unor afecțiuni, precum ADHD-ul. Răspunsul pare unul pozitiv.
În 2020, Agenția Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a dat undă verde folosirii jocului Endeavor RX pentru tratarea ADHD-ului. Ian Bogost, directorul programului de studii media din cadrul Washington University, a spus pentru „A kid’s dream come true – video games as medicine!”, marketplace.org „Este o poveste perfectă. Pentru că lumea se va întreba: „«Există un joc care tratează ADHD? Credeam că jocurile video cauzează ADHD.»”.
Conform companiei care a dezvoltat Endeavor RX, 73% dintre copiii care au jucat jocul respectiv au raportat o îmbunătățire a atenției. Conform aceluiași studiu, 68% dintre părinții care și-au observat copiii jucându-se au observat o ameliorare a condițiilor induse de ADHD. Având în vedere noutatea produsului, cât și a cercetării, nu se poate confirma dacă doar jocurile făcute special pentru tratarea acestei afecțiuni sunt eficiente pe termen lung sau dacă oricare alt joc, dezvoltat în scop comercial, ar avea efecte similare.
La prima vedere, Endeavor RX nu pare diferit de un joc de aventură sau de un infinite scroller de tipul Subway Surfers sau Temple Run, în care trebuie să reușești să atingi un scor cât mai mare, în timp ce te ferești de obstacolele din cale. Dar, deși jocul se bazează pe mecanicile infinite ale scroller-urilor, acesta omite componenta competitivă, pentru a oferi pacientului mediul și timpul necesar pentru a-și rafina abilitățile cognitive. Jucătorul controlează un gândac, care trebuie să atingă un număr de ținte plasate în diverse puncte ale unui râu, în timp ce personajul se deplasează automat pe ecran.
Faptul că acum există un joc video care poate fi folosit în tratarea ADHD-ului este un pas important în integrarea metodelor alternative pentru rezolvarea unor probleme cognitive. Dacă ar fi să ne uităm la dependența de jocuri video ca la o problemă în sine și nu i-am înțelege rădăcinile, ar fi ca și cum ne-am uita la cantitatea de alcool consumată de anumite persoane, fără a înțelege mediul social din care acestea provin. Conform cercetărilor menționate anterior, jocurile în sine nu reprezintă o problemă, însă acest lucru nu înseamnă că, în anumite cazuri, anumite decizii de design nu pot fi puse sub semnul întrebării, în special în ceea ce privește componentele etice ale acestora.
Dependența intervine atunci când realitatea din jur nu satisface așteptările jucătorilor și atunci când presiunea socială este puternică. Așteptările sunt ca o persoană să aibă prieteni, să reușească să relaționeze cu cei din jur, să fie plăcută în cercuri sociale, doar că, atunci când aceasta are probleme de adaptare, tendința este de izolare și autoizolare. În aceste cazuri, jocurile video reprezintă un cocon în care individul se poate refugia, poate găsi validarea necesară, poate experimenta cu diverse personalități și poate da shutdown lumii din jur.
