Mesut Ugurlu/Getty Images
Creative Commons vs NFT: o utopie impotentă lasă loc unei distopii neglijente38 min read
Grimes vede un viitor unde faci bani pe blockchain doar jucându-te pe telefon. Pe măsură ce se încearcă implementarea acestei viziuni, creatorii de artă generativă și grafică liberă își văd creațiile înțărcuite.
Pe 2 octombrie, după ce a anunțat că s-a despărțit de miliardarul Elon Musk, Grimes a fost pozată scoțând la plimbare un volum din Manifestul Partidului Comunist, întrupând parcă universul febril al memelor politice. După ce momentul s-a viralizat, artista a clarificat într-o postare pe „I was really stressed when paparazzi wouldn’t stop following me this wk but then I realized it was opportunity to troll”, instragram.com faptul, de altfel evident, că doar șicana paparazzi care o urmăreau. Ce e totuși remarcabil la toată întâmplarea e sistemul economic pe care îl anticipează în aceeași postare: „Sunt mai interesată de un UBI descentralizat radical care poate fi obținut prin cripto și jocuri video, dar n-am ciocănit destul la idee să o pot explica încă”.
La momentul respectiv, tot ce se putea spune despre afirmație era că, într-adevăr, pare a fi compusă din cuvinte. Dar, cum aveam să aflăm spre finalul lunii, Grimes trăia deja în viitor. Sau, mai exact, era mai bine ancorată în „Grimes sold $6 million worth of digital art as NFTs”, theverge.com și era la curent cu ultimele mutații suferite de acesta.
kenney.nl
Scurt moment de recapitulare
NFT-urile, așa cum sunt înțelese acum, au originile într-o serie de experimente întreprinse la mijlocul anilor 2010. Unul dintrele ele este prima piață de criptoartă, anume pentru RarePepe, cărți de joc digitale cu Broscoiul Pepe în diferite ipostaze. Chiar dacă nu se poate juca nimic cu aceste cartonașe, ele sunt colecționate ca și cum ar fi cărți de la Magic: The Gathering sau surprize de la gumele Turbo. Unii fac asta de amorul colecționării, alții din dorința de a specula valoarea jetoanelor. Acest proiect a inspirat o sumă de proiecte precum CryptoPunks, iar unele dintre acestea, precum CryptoKitties, chiar au încercat să construiască jocuri video în jurul acestor jetoane. Cam în aceeași perioadă subiectul era atacat nu din direcția jocurilor video și a culturii internautice, ci din perspectiva artei plastice, explorându-se diferite posibilități de a aduce arta digitală în „NFTs Weren’t Supposed to End Like This”, theatlantic.com
Ceea ce a adus NFT-urile în mainstream nu a fost criptoarta, care nu reușea să iasă din sfera entuziaștilor de criptomonede, ci arta digitală care căuta să obțină aceeași aură a unicității de care se bucura arta înaltă și, mai mult, posibilitatea de a vinde obiecte artistice pe bani grei. Astfel, la începutul lui 2021, NFT-urile erau prezentate ca un instrument prin care artiștii din medii digitale să poată avea acces la aceleași oportunități comerciale precum confrații lor din lumea artei plastice.
După o perioadă de entuziasm care a ținut câteva luni, a devenit clar că cei mai câștigați din tot fenomenul nu erau creatorii, cel puțin nu cei care nu au prins repede valul, precum Beeple și Grimes, nici chiar colecționarii de artă digitală, ci persoanele care au investit în blockchainul Ethereum și aplicații contruite pe acesta: la generarea – sau baterea – unui NFT se plătește o taxă în ETH pentru a încastra obiectul în blockchain, ceea ce crește valoarea Ethereum nu este singurul blockchain care facilitează crearea de NFT-uri, dar este de departe cel mai popular. Pentru a comercializa NFT-uri pe blockchainul Bitcoin este necesară o platformă suplimentară, cum ar fi Counterparty, iar alte blockchainuri, precum Solana sau Cardano, nu au încă rata de adopție a Ethereum.
CITEȘTE ȘI: NFT-urile și unicitatea obiectului artistic în era reproducerilor digitale
Mai mult, chiar dacă nu au adus prosperitate „Most artists are not making money off NFTs and here are some graphs to prove it”, medium.com NFT-urile au importat din lumea artei plastice fenomenul falsificării de artă. Fenomenul e atât de amplu încât DeviantArt, o platformă de socializare pentru artiști și fotografi unde aceștia își pot expune operele, a trebuit să dezvolte un instrument prin care să atenționeze utilizatorii dacă au fost generate NFT-uri după operele lor „UPDATE: DeviantArt Protect Now Detects Potential NFT Infringement”, deviantart.com Contul de twitter NFTtheft, twitter.com înființat în septembrie 2021, documentase până la momentul scrierii articolului aproape 750 de astfel de cazuri.
Planeta maimuțelor
Pe de altă parte, dacă este să fi auzit de NFT-uri în ultimele două-trei luni, e mult mai probabil să o fi făcut nu aflând de vreo operă de artă digitală vândută la un preț exorbitant, ci de CryptoPunks revitalizați, de „How Four NFT Novices Created a Billion-Dollar Ecosystem of Cartoon Apes”, rollingstone.com sau de vreunul dintre cei mulți epigoni ai acestuia din urmă. Iar dacă frecventezi Twitter, în mod cert ai văzut conturi care și-au schimbat poza de profil într-un punker pixelat sau în caricatura unui cimpanzeu pentru a semnaliza apartenenței la un grup relativ select.
Dacă în cazul primului val de entuziasm pentru NFT-uri era vorba de obiecte a căror unicitate derivă din gestul artistic și este atestată prin prezența pe blockchain, în acest al doilea val NFT-ul este folosit pentru a distinge cimpanzeul cu trabuc și pălărie de cowboy de ceilalți 9.999 cimpanzei aproape identici, generați algoritmic prin permutarea unor șabloane.
Inovația celor de la Yuga Labs, creatorii lui Bored Ape Yacht Club, a fost să îmbine capacitatea CryptoPunks de a funcționa drept „NFT = Identity 2.0”, twitter.com cu aspectul ușor gameficat al CryptoKitties. Cel puțin să promită că vor face asta, întrucât momentan clubul este pur și simplu un landing page cu o serie de obiective anunțate, cel mai ambițios fiind crearea unui joc care va permite colecționarilor să-și împerecheze și înmulțească primatele. Merită menționat că existau jocuri pe același sistem încă din 1999, precum „Neopets’ black market pet controversy, explained”, youtube.com fără a avea nevoie de tehnologia blockchain să funcționeze.
Avatarele s-au vândut fulgerător, așa că au apărut imediat și imitatori precum Solanapes, solanapes.com „Lazy Lions” lazylionsnft.com „Degenerate Ape Academy”, degenape.academy Pudgy Penguins, pudgypenguins.io sau Evolved Apes. Ce e interesant la acesta din urmă nu e doar că i-a dispărut fără urmă creatorul, după ce a dat un tun de „Investors Spent Millions on ‘Evolved Apes’ NFTs. Then They Got Scammed.”, vice.com de parcă ar fi fost o schemă piramidală din anii 1990, ci faptul că a reușit să strângă acești bani promițând că maimuțele sale vor putea fi folosite într-un viitor joc de lupte.
Cel puțin conceptual, valoare acestor NFT-uri nu derivă din calitatea lor artistică, nici nu este pur speculativă, ci vine din comunitatea la care oferă acces și la o anumită utilitate pe care colecționarii speră să o aibă în viitor.
Grimes la Met Gala 2021. Foto: Theo Wargo/Getty Images
Totuși, despre ce vorbea Grimes?
Există câteva sintagme uzuale despre monetizarea jocurilor video. Denumire care a luat naștere doar după apariția jocurilor free-to-play, care pot fi jucate gratisî în care jucătorul poate cumpăra cu bani adevărați obiecte virtuale, unele pur și simplu cosmetice, altele însă fiindu-i de ajutor. De aceea, multe dintre aceste jocuri tind să fie criticate de jucători că ar fi pay-to-win, pentru că jucătorii care cotizează au avantaje clare în fața celor care nu fac asta, după cum sugerează comic această „Disparities”, penny-arcade.com
Persoanele din ecosistemul cripto anunță apariția unui nou model, anume play-to-earn. Aplicațiile din acest ecosistem ar permite utilizatorilor să genereze NFT-uri în timpul petrecut folosindu-le, jetoane care ar putea fi apoi comercializate sau poate chiar folosite direct pe post de bani. În sfârșit, începe să aibă sens ce spunea Grimes!
Parafrazându-l pe William Gibson, viitorul prevăzut în acea postare de Instagram e deja aici, doar că nu a ajuns peste tot. Un loc unde poate fi văzut e în Filipine. Acolo, populația strâmtorată ca urmare a crizei COVID-19 a ajuns să câștige bani jucând „The jobless turn to crypto video game for financial relief”, fortune.com un soi de Pokemon unde monstruleții folosiți sunt NFT-uri pe blockchainul Ethereum. Jocul a fost lansat încă din martie 2018, dar săltarea valorii ETH, mulțumită în parte celor două valuri de entuziasm pentru artă digitală bătută ca NFT, a făcut ca unii jucători să se fi trezit cu o mică avere la mijlocul lui 2021, iar mulți alții să-și permită traiul în condițiile unei penurii de locuri de muncă. Cel puțin pentru o perioadă, întrucât veniturile marii majorități a jucătorilor par să fi căzut „Earnings for Axie Infinity players drop below Philippines minimum wage”, forkast.news Iar faptul că participarea în joc devine prohibitivă pentru noii jucători, cei vechi fiind încurajați să sponsorizeze noi veniți pentru a crește baza de jucători, începe să dea întregii afaceri o anumită configurație geometrică.
Acea situație nu a inspirat doar comentariul lui Grimes cu care am deschis „#gaming #vibe #🧚🏻♀️ #⚔️”, tiktok.com ci și o întreagă dezbatere care a dezvoltat viziunea criptică. Pe la finalul lunii octombrie, Bloomberg a publicat un articol unde s-a ciocănit mai bine la acel concept de „UBI descentralizat radical atins prin „Into the Metaverse: Where Crypto, Gaming and Capitalism Collide” ,bloomberg.com Articolul a stârnit oarece controverse, iscând o polemică atât în „It’s-A NFT, Mario: The Perverse, Pointless Push Of NFT Video Games”, forbes.com cât și în cea dedicată „Mario Kart NFT Idea Is The Worst Thing I Have Ever Read”, kotaku.com Una dintre cele mai bune intervenții în dezbatere este video-eseul lui Jimmy McGee, în special pentru că autorul a făcut efortul de a survola oferta de jocuri play-to-earn, găsind că lasă de dorit, cele mai multe astfel de jocuri fiind practic niște păcănele încropite pe repede înainte din pachete gratuite de asseturi pentru jocuri video.
Simt nevoia să reiterez că, de-a lungul timpului, au existat nenumărate jocuri video în care jucătorii puteau cumpăra cu bani adevărați obiecte asociate doar conturilor lor, precum și vinde pe bani adevărați obiecte câștigate în timpul jocului, prin mijloace de cele mai multe ori „The Life of the Chinese Gold Farmer”, nytimes.com dar uneori chiar și „Meet the gamers who earned big in the now-closed Diablo III real-money auction house”, venturebeat.com Toate acestea fără a se folosi de tehnologia blockchain și NFT-uri. Fără a nega posibile transformări calitative induse de această tehnologie, cei mai mulți dintre promotorii integrării NFT-urilor în jocuri video sau rețele de socializare lasă de înțeles că până acum toate aceste lucruri ar fi fost imposibile. Iar dacă oamenii încă nu-și câștigă banii comercializând artefacte găsite în jocuri video, asta ține mai puțin de vreun impediment tehnologic și mai mult de faptul că jocurile care ar putea genera astfel de situații devin brusc mult mai puțin distractive.
Tragedia Comunelor Creative
În acest moment de maxim entuziasm, baterea de NFT-uri se poate dovedi destul de profitabilă. Pe de altă parte, criptomonedele sunt foarte volatile, iar valoarea ETH poate scădea oricând. În același timp, producerea de grafică care să poată fi recombinată în mii și mii de permutări pentru a fi folosită fie în clone de CryptoPunks, fie în jocuri video chipurile play-to-earn este costisitoare și laborioasă.
Din fericire, internetul este plin de modele 3D, texturi, sprite-uri și tot felul de alte obiecte grafice pentru jocuri video lansate sub licențe permisive, cum ar fi cele Creative Commons. De obicei, autorii le publică astfel pentru a construi un soi bibliotecă publică la care să apeleze dezvoltatorii independenți, creatorii de materiale educaționale sau cercetătorii, coborând un pic plafonul altfel ridicat pentru realizarea de jocuri video. Dar, ca orice material existent pe internet, pot fi bătute și în NFT-uri.
Și au fost bătute, în unele cazuri încălcându-se termenii licenței care solicită atribuire sau ca opera derivată să fie distribuită cu aceeași licență, dar, în cele mai multe cazuri, perfect legal. De exemplu, un model realizat de tomanski a ajuns să fie baza celor 10.000 de lame leneșe din colecția „Don’t know who’s behind @LazyLlamasCNFT but if this is accurate and they really don’t admit to using stock art then this is not OK… :/”, twitter.com NFT-uri create pe baza previzualizării unor texturi de ambientCG și Poly Heaven s-au transformat în colecția „Someone has minted materials from ambientCG as NFTs. I was actually wondering how long it would take for this to happen. At least they made their own preview renders…”, twitter.com și sprite-uri de Elthen au ajuns în colecția „@MagicEden_NFT This page is using my work without my permission. It is clearly stated on my licence page that I don’t want my work to be used in any nft project”, twitter.com În cazul acestora, utilizarea obiectelor este relativ ușor de probat, comunitatea colecționarilor de NFT-uri pare să fie ceva mai puțin tolerantă cu astfel de utilizări, iar platformele mai iau măsuri. Lucrurile stau un pic altfel în cazul artei generative.
davidrevoy.com
David Revoy, un artist francez și autorul webcomicului „Pepper&Carrot”, peppercarrot.com s-a confruntat în repetate rânduri cu NFT-uri produse pe baza operelor sale, fără acordul său. În martie, a descoperit pe opensea.io un NFT bătut după o „NFT – I’m in total ideological conflict with the idea AND the technic.”, frampiaf.org În cazul acela, a reușit să-și dezlipească pictura și numele de pe NFT. Această situație contrazice și un mit fundațional al NFT-ului, folosit des de către cei care promovează utilizarea acestor jetoane electronice în jocurile video. Vitalik Buterin afirmă că a construit blockchainul cu posibilitatea generării de NFT-uri pentru că Blizzard a modificat parametrii vrăjii sale preferate din WoW. Dar NFT-urile doar indică către un obiect, sunt un link, iar resursa de la linkul respectiv poate fi modificată. Cu NFT sau fără, Blizzard ar fi putut oricum modifica acea Mai multe despre Vitalik Buterin și WoW în „NFT mastermind says he created Ethereum because Warcraft nerfed his character”, polygon.com
Dar apoi, în septembrie, tot pe opensea.io a descoperit un catalog cu peste 10.000 de NFT-uri produse folosind generatorul său de avataruri pisicești trecute prin algoritmul open-source „Dream Cats NFT: don’t buy them”, davidrevoy.com Această colecție a rămas neschimbată. Iar pe 24 noiembrie a descoperit încă o colecție produsă folosind alt generator de avataruri procedurale „New NFT things: @BabySongbirds”, twitter.com Opera sa este de o calitate rezonabilă și se potrivește ca o mănușă peste tendințele din ecosistemul NFT-urilor, picturi digitale alegorice în prima parte a anului, avataruri virtuale în a doua, încât apare ca o resursă naturală neexploatată. Și nu este singurul artist care a pățit asta.
Cripto-MMORPG-ul Zombits se folosește de Pixelduskmaker, itch.io pentru a produce avataruri „@ZombitsNFT used a free, open source generation tool. With a specific license not to create NFTs with it.”, twitter.com Proiectele Aeterna Civitas, magiceden.io și Geo Art, geo-nft.com folosesc biblioteca de Python prettymaps a lui Marcelo Prates, un cercetător doctoral în domeniul inteligenței artificiale. „The @GenerativeFish project is unauthorized plagiarism, and shameless financial exploitation of my artwork”, twitter.com folosește biblioteca de Javascript fishdraw lansată de Lingdong Huang sub licență MIT.
Producătorii acelor NFT-uri nu sunt persoane cu deosebit de multe scrupule, bătând jetoane din artă care nu le aparține sau clonând colecții întregi pe alte „Binance Cryptopunks”, binancecryptopunks.co Nici în cadrul artei generative lucrurile nu stau altfel. Kenney, autorul a nenumărate pachete de obiecte grafice dedicate jocurilor video, lansate cu una dintre cele mai permisive licențe, de obicei CC0, își finanțează activitatea prin donații și prin dezvoltarea unor instrumente plătite. Unul dintre acestea, KenShapes, a fost spart, iar hackerul a introdus în versiunea piratată funcționalitatea de a emite „Someone cloned KenShape, open sourced it and is now implementing NFT minting.”, twitter.com
Poate cu excepția a ce a pățit Kenney, legalitatea tuturor acestor acțiuni este în cel mai rău caz pe undeva în zona gri. De cele mai multe ori, este perfect legal și permis de licența folosită. Ceea ce nu șterge gustul amar lăsat creatorilor în urma acestor experiențe. Motivele variază de la caz la caz. Foarte multe dintre aceste proiecte deschise se bazează pe încrederea că vor fi folosite în Pentru a-ți face o idee pentru cât de diferit pot fi folosite aceleași obiecte recomand frunzărirea playlistului „Four Game Devs, One Art Kit, We Each Make a Game” de pe canalul Miziziziz, youtube.com nu comercializate ca atare. Unii dintre creatori au obiecții clare împotriva tehnologiei blockchain, fie din cauza consumului de energie „Ethereum Energy Consumption Index”, digicomonist.com fie din considerente politice. Alții nu se împotrivesc tehnologiei în sine, dar găsesc că în momentul de față este folosită mult prea mult pentru „How 5,000 baby apes were stolen from their parents.”, medium.com pentru a vrea să fie asociați cu așa ceva.
De aceea, creatorii acestor instrumente încep, încetul cu încetul, să limiteze drepturile sub care își lansează instrumentele și kiturile artistice. De exemplu, licența celui mai nou proiect al lui Kenney, Creature Mixer, interzice transformarea creațiilor în NFT-uri sau folosirea lor în proiecte pe bază de „This will have a stricter license than what you’ve come to expect from me but it’ll only affect scammers. (almost done)”, twitter.com Același lucru în cazul kitului „MiniAdventures is a two-bit dungeon-oriented 8x8px tileset, suitable for side-view and top-down level creation.”, itch.io Dar sunt puține lucruri care pot garanta respectarea acestei cerințe. Iar ecosistemul blockchainului permite practic un grad mare de anonimat, încât un oarecare artist, nici dacă ar vrea, nu prea ar putea să-l dea în judecată pe cryptoKonker420: ia-l de unde nu-i.
Așa că, pentru a nu sta încontinuu cu ochii pe opensea.io sau pe magiceden.io, ceea ce mai rămâne de făcut creatorilor este ori să accepte această nouă realitate a internetului, acest așa numit Web3, să producă doar instrumente și opere strict licențiate, pentru entități și platforme care sunt dispuse să lupte pentru apărarea drepturilor de proprietate, sau să ia aceeași decizie ca Marcelo Prates și să-și dea jos creațiile de pe „Note about crediting and NFTs”, github.com Este clar că din ce în ce mai puțini vor opta să îndure prima variantă, iar celelalte două vor sărăci internetul.
NFT CryptoPunk afișat pe un panou digital din Times Square, pe 12 mai 2021. Imaginea face parte din expoziția publică de artă „Pixelated”. Foto: Alexi Rosenfeld/Getty Images
Gata cu maimuțăreala
Este posibil ca această veritabilă îngrădire a resurselor libere de pe internet să aibă efecte pozitive pe termen mediu și lung, iar ca banditismul prezent să facă parte doar din durerile creșterii. Tehnologia și ecosistemul sunt încă tinere, așa că, deși acum eforturile dezvoltatorilor și ale investitorilor se concentrează pe colecții de avatare cu cimpanzei care se strâmbă, the next big thing ar putea fi un punct de cotitură spre un cu totul alt internet. Se poate ca infuzia de bani, impunerea de limite și dezvoltarea mecanismelor de a asigura dreptul la proprietate privată în mediul digital să disciplineze artiștii, dezvoltatorii și cercetătorii, să creeze produse, nu experimente, librării, nu biblioteci. Iar pe acest minunat nou internet să se poată câștiga bani jucând Mario Kart.
Până la urmă, magazinul virtual al engine-ului de jocuri video Unity este o resursă valoroasă pentru creatorii de „No Time, No Budget, No Problem: Finishing The First Tree”, youtube.com tocmai pentru că autorii instrumentelor și obiectelor grafice de acolo sunt încurajați financiar să vină cu produse de calitate, utile unei game largi de dezvoltatori și să le întrețină pentru a face față schimbărilor tehnologice. Între timp, Kenney este mai degrabă o excepție în lumea asseturilor libere, după cum arată răsfoirea catalogului opengameart.org.
Pe de altă parte, posibilitatea ca aceste lucruri să se întâmple nu ar trebuie să ne amorțească gândirea critică, lăsându-ne cuprinși de un entuziasm care ne face vulnerabili în fața profitorilor și escrocilor. Din contra, numai privind lucrurile cu scepticism putem identifica acele eforturi care inovează cu adevărat, care generează noi idei de afaceri, noi aplicări ale tehnologiei și nu replică pur și simplu succese anterioare în feluri din ce în ce mai parodice.
Operele de ficțiune care inspiră acest „UBI descentralizat radical care poate fi atins prin cripto și jocuri video”, cum ar fi „Why NFTs Are The Keys To Accessing The Metaverse”, binance.com tind să fie distopii. Poate doar din pesimismul și instinctele ludite ale autorilor, însă realitatea e deja destul de distopică încât nu știu dacă merită să fie călcată pedala de accelerație cu riscul de a distruge ce a mai rămas ciudățel, eclectic și chiar utopic din internet.
CITEȘTE ȘI: Metaversul între post-cyberpunk și post-pandemie
