Andriy Onufriyenko/Getty Images
NFT-urile și unicitatea obiectului artistic în era reproducerilor digitale
NFT-urile au fost gândite ca un mijloc prin care artiștii digitali ar putea să capete control asupra creațiilor lor. Au ajuns doar să reproducă dinamicile din piața de artă tradițională.
Internetul a făcut ca mulți dintre autori să piardă controlul asupra operelor lor, iar unul dintre cele mai vizibile cazuri este cel al lui Matt Furie, creatorul broscoiului Pepe, personaj care a devenit un simbol al extremiștilor alt-right, în ciuda opoziției autorului. Ce se întâmplă cu benzile desenate de pe internet arată că relația obișnuită dintre autor și consumator este bulversată.
CITEȘTE MAI ÎNTÂI: Povestea tragică a Broscoiului Pepe, tras la xerox de alt-right
Fenomenul nu este întocmai nou, încă din 1936 Walter Benjamin observa în Opera de artă în epoca reproducerii ei mecanizate că „distincția dintre autor și public tinde să-și piardă caracterul fundamental, […] devine doar o distincție funcțională, [iar] cititorul este mereu pregătit să devină scriitor.” Însă, prin capacitatea de difuzare și alterare a mediului digital, această bulversare este mult intensificată, autorul putând să piardă complet controlul asupra operei sale. Mai mult, orice imagine sau postare poate ajunge ea însăși o memă, reprodusă, alterată subtil și redifuzată.
Acestei metamorfoze a relației autor-consumator de media i se caută soluții tehnologice. De-a lungul timpului au fost încercate tot felul de sisteme de gestionare a drepturilor digitale, de punere a operelor sau articolelor sub paywall sau soluții legislative precum infama Mai multe detalii aici: apti.ro fără ca ceva anume să fie adoptat ca o soluție universală. Toate aceste mijloace tind să necesite o autoritate centrală care să valideze autenticitatea bunului digital. În schimb, noua tehnică inovează folosind tehnologia descentralizată blockchain.
Printr-un NFT (Non Fungible Token), un fișier digital poate fi tranzacționat de-a lungul unui blockchain folosind o cryptomonedă, asigurându-se unicitatea acelui fișier digital în rețeaua respectivă. Tehnic vorbind, Rare Pepe Wallet folosește NFT-uri, anume tokenii XCP emiși de Counterparty peste Bitcoin. Totuși, în limbajul comun, NFT-urile înseamnă standardul Descris aici: erc721.org folosit de blockchainul Ethereum. Exemple de platforme pentru cryptoartă care folosesc acest standard ar fi Disponibilă aici: cryptokitties.co sau Disponibilă aici: larvalabs.com ambele lansate în 2017. Platforma OpenSea, care permite transformarea oricărui fișier digital în cryptoartă, a fost lansată în 2018.
Așadar cryptoarta și NFT-urile există de ceva vreme. Cum se explică creșterea vertigionoasă a interesului pentru NFT, care a transformat protocolul în ceva atât de ubicuu încât inclusiv „Dan Diaconescu revine cu propria criptomonedă și platformă de streaming”, wall-street.ro
Pandemia de COVID-19, o oportunitate
Artiști de toate felurile depind de prezența lor într-un spațiu public pentru a-și câștiga existența. Fie că vorbim de interpreți, actori sau artiști plastici, cu toții au nevoie ca publicul să se îngrămădească în săli de concert, teatre sau galerii de artă. Ceea ce pandemia de COVID-19 a făcut imposibil.
Acest lucru a fost valabil chiar și pentru artiștii comerciali ale căror industrii nu au luat o pauză în timpul pandemiei. De exemplu, mulți dintre creatorii de bandă desenată care lucrează pentru industria americană își completează veniturile participând la Pe baza datelor pe care am reușit să le strâng, cam jumătate dintre artiști lucrează din afara Statelor Unite ale Americii, map.theinvaded.eu. Ceea ce înseamnă că odată cu pandemia au suferit din cauza diferitelor interdicții de circulație și de pe urma anulării târgurilor. unde semnează autografe și vând schițe fanilor. E lesne de înțeles că acum multe dintre aceste târguri, mai ales cele mai mari și mai productive, nu s-au ținut. Acest climat s-a dovedit potrivit pentru o propulsare în atenția publicului a NFT-urilor ca mijloace de comercializare a artei digitale.
Astfel, în decembrie 2020 traderul și investitorul în crypto Metakovan achiziționează un set de 20 de ilustrații 3D ale lui Mike Winkelmann, sau Beeple, „The Beeple Collection: It Was Us”, metapurser.substack.com plătind echivalentul a 2,2 milioane de dolari în ETH. Beeple a fost ales pentru „filosofia sa de a crea de amorul artei”, ceea ce probabil se referă la stilul foarte memelord al operelor sale, care constau din caricaturi grotești ale unor personaje îndrăgite din cultura populară și portrete ironic-eroice ale lui Elon Musk.
Creșterea ecosistemul NFT chiar a fost accelerată. La finalul lui februarie 2021, un gif remasterizat cu Nyan Cat „Would you pay US$590,000 for a meme? Nyan Cat just sold for six figures worth of cryptocurrency, opening the door to even more expensive online NFT art sales”, scmp.com În aceeași perioadă, Grimes a vândut zece opere de artă (nu toate unicat) sub formă de NFT, însumând „Grimes sold $6 million worth of digital art as NFTs”, theverge.com cea mai bine cotată lucrare fiind vândută cu aproape 389 de mii de dolari.
Dar ultimul avânt dat mecanismului a venit tot din partea lui Metakovan care a cumpărat iarăși de la Beeple un NFT după colajul Everydays pentru echivalentul a 69 de milioane de dolari în ETH. Pentru a contextualiza importanța acestor tranzacții pentru piața de cryptoartă, în mai bine de jumătate de an de la lansare, suma totală a tranzacțiilor pe „Cryptokitties Are Still a Thing. Here’s Why”, investopedia.com
CITEȘTE ȘI: Povestea omului care a vândut un JPEG cu 69,3 milioane de dolari
Poate blockchainul să țină arta în lanț?
Matt Bors a emis și el un NFT pe 26 februarie, fix înainte să înceapă goana după aur. Ce-l interesa mai mult decât să dea un tun, era promisiunea controlului asupra propriilor lucrări. Chiar dacă, desigur, era curios și să vadă dacă ar putea să primească un soi de răscumpărare monetară din partea libertarienilor obsedați de meme, după ce creațiile sale au ajuns să tapeteze internetul. S-a lămurit repede că platformele care vând cryptoartă nu încearcă să verifice dacă emitentul NFTului deține într-adevăr „One of the (many) problems with NFT art seems to be total lack of any verification that you hold the copyright or are who you say you are for sales that are sometimes very significant. I wasn’t asked when signing up to one platform”, scria el pe twitter.com și până la urmă nici nu a mai scos tokenul la licitație, fiind aspru criticat de unii dintre colegii de breaslă.
Nu a fost singurul căruia noul sistem nu i-a mirosit bine. Deși entuziasmată de posibilitățile deschise de NFT-uri, artista Jen Bartel a anunțat în aprilie că nu va emite vreunul până când această practică nu Conform unei declarații de pe twitter.com. Într-un alt tweet, artista trage la răspundere una dintre casele de licitație care au permis utilizatorilor să emită NFTs după opere pe care nu le dețin: twitter.com
Alți autori de bandă desenată, neavând vreo miză în controlul asupra operei, pentru că lucrau ca angajați ai proprietăților Marvel și DC Comics, au fost mai atrași de noua piață de artă. Adică cei care, în continuare, desenează pe planșe, în creion și cerneală, paginile de bandă desenată, care apoi sunt scanate și prelucrat digital. au ajuns la concluzia că prin emiterea de NFT-uri își pot suplini venitul atins de pandemie, iar cei care preferă media digitală, că pot intra pe o piață de artă care le era închisă până acum.
Agenția Sequential Essential, care reprezintă pe unii dintre cei mai populari artiști de la Marvel și DC Comics, a semnat un contract încă din 16 februarie „Marvel Artists Add 25 NFTs to Portion.io Platform Fueling Mainstream NFT Adoption”, medium.com Brazilianul Mike Deodato, după ce a renunțat în 2019 la aproape două decenii neîntrerupte de colaborare cu Marvel, a început pe la jumătatea lui martie să emită, pe Rarible, NFT-uri cu ilustrațiile sale după personajele deținute de acele companii. La scurt timp, Marvel a început să transmită înștiințări bazate pe Digital Millennium Copyright Act, legea SUA care implementează tratatele Organizație Mondiale a Proprietății Intelectuale despre natura proprietății intelectuale asupra bunurilor digitale. platformei Rarible. În unele cazuri, platforma a tăiat accesul la opera de artă celui care a cumpărat-o.
Cel mai surprinzător caz a fost cel al lui „Who can sell a Wonder Woman NFT? The guy who drew her or DC Comics?”, latimes.com un artist care a emigrat la 16 ani din Argentina în SUA, bucurându-se de o carieră prolifică ca desenator la Marvel și DC în anii 1970. Ca mulți artiști de bandă desenată americană, Delbo continuă să lucreze Americani sau nu. Sandu Florea, un arhitect român care s-a reprofilat ca inker de benzi desenate după ce emigrat în SUA. imediat după 1989, lucrează în continuare, chiar dacă a ieșit la pensie în 2012. deoarece industria nu asigură nici pensie, nici redevențe pentru personajele create de-a lungul timpului, cel puțin în cazul autorilor care au activat înainte de anii 1990.
Nepotul său, Nick Frontera, un entuziast al tehnologiei blockchain l-a pus în contact cu startup-uri care se ocupă de cryptoartă încă din iunie 2020, unde s-a bucurat de „History Of Death Death . . . No Escape”, delbocomics.com Când piața s-a încălzit, Delbo a fost pe poziții. Colaborând cu duo-ul italian de crytoartiști Hackatao, a vândut un set de ilustrații pentru echivalentul a două milioane de dolari în ETH, multe dintre ele cu supereroinele de la DC Comics pe care le-a desenat la apogeul carierei.
Poate că este o coincidență, dar, la scurt timp, editura de benzi desenate a anunțat public artiștii cu care colaborează că nu au voie să vândă NFT-uri cu artă care conțin personajele editurii, ceea ce a pus pauză tranzacțiilor de acest tip. Probabil că nu am văzut ultimele NFT-uri emise după opere de artă cu personajele celor două companii, dar în mod sigur, pe viitor, editurile vor avea un cuvânt de spus și, mai important, vor beneficia de pe urma lor mai mult decât ilustratorii.
Desigur, artiștii aceștia pot emite NFT-uri și după creații proprii. Pentru Delbo a urmat, imediat, o colaborare cu investitorul și antreprenorul Luis Buenaventura pentru a crea supereroul Evident o referință la autorul articolului care a dus la crearea Bitcoin, Satoshi Nakamoto, lucru ironic, ținând cont că platforma Nifty operează pe blockchainul concurent, Ethereum. emis ca un NFT pe platforma „Satoshi The Creator – Genesis”, niftygateway.com în 222 de copii, licitația pentru fiecare pornind de la 1.999 de dolari. Foarte puțini din cei care au achiziționat o copie par să-și poată valorifica investiția.
Autori renumiți ca „Longtime Marvel and DC Comics Artist Alex Ross Launching Superhero Painting Series as NFT”, variety.com și „Frank Miller taps Concept Art House and Gala Games for 30th anniversary Sin City NFT collectibles”, venturebeat.com au anunțat, de asemenea, că urmează să colaboreze cu companii implicate în ecosistemul crypto. Rămâne de văzut dacă creatorii care nu-s monștri sacri sau nu au fost deja implicați în tranzacții foarte valoroase vor avea aceleași oportunități.
În afara câtorva artiști digitali care au atras atenția investitorilor în crypto artă, și aceștia producând opere inspirate de cultura populară sau fiind ei înșiși De exemplu pe lângă Grimes și Beeple mai regăsim pe artistul australian BossLogic, care se remarcă prin fanart foarte elaborat cu supereroi, niftygateway.com, și pe Justin Roiland, co-creatorul serialului mult memat Rick and Morty, niftygateway.com cele mai valoroase NFT-uri constau de fapt din câteva momente-cheie din istoria internetului.
Primul tweet al fondatorului Twitter s-a vândut cu Detalii aici: v.cent.co Se vând și foarte multe meme. Am menționat deja Nyan Cat, dar nu-i nici pe departe singura. Steve Ibsen a „vândut” clipul original cu „The Kitty Cat Dance”, foundation.app Zoë Roth, cunoscută ca Disaster Girl, a scos la licitație un NFT cu poza care a devenit memă, vânzând-o pentru „Woman in Disaster Girl meme sells original photo as NFT for $500,000”, theguardian.com Kyle Craven și Ian Davies au vândut imaginea care avea să devină „Bad Luck Brian”. foundation.app Și, desigur, Matt Furie, creatorul lui Pepe, a pus pe platforma Chain/Saw o serie de NFT-uri, majoritatea după picturi, însă cel mai bine s-a vândut pagina din Boys Club cu replica „Fells good man”, 420 e un număr asociat cu marijuana. „Pepe the Frog NFT Genesis”, chainsaw.fun
Până la urmă, cine deține ce?
Dacă, ceva mai sus, am văzut că inițial nu a fost dezbătută problema drepturilor de autor, ci doar au pus presiune cei doi giganți media (Disney și WB, până la urmă) pe artiști și platformele unde au ales să opereze, ea a fost tranșată cât de cât la finalul lunii aprilie.
Pe 26 aprilie utilizatorul DaystormNFT a încercat să scoată la licitație un NFT după o operă de artă a lui Jean-Michel Basquiat, insistând că deținătorul token-ului va primi și toate drepturile asupra operei, inclusiv să o distrugă. Imediat, cei care gestionează patrimoniul artistului decedat au infirmat că așa ceva ar fi posibil întrucât „Basquiat NFT withdrawn from auction after artist’s estate intervenes”, theartnewspaper.com DaystormNFT a retras de la licitație obiectul. Evident, legile privind proprietatea intelectuală se vor putea modifica pe viitor pentru a lua în considerare și mecanismul pus la dispoziție de emiterea de NFT-uri, dar în momentul de față, de bine sau de rău, se pare că tokenii nu sunt nimic mai mult decât niște instrumente financiare.
Dacă ne gândim la ele astfel, lucrurile devin și mai ciudate. Întorcându-ne la Metakovan și Beeple, observăm că cel puțin unii dintre investitorii pe piața de crypto chiar așa le văd. Metakovan a strâns la un loc cele 20 de opere ale lui Beeple, pe care Aici: b20.metapurse.fund care poate fi vândut și cumpărat ca un soi de acțiune în colecția de artă digitală. Pentru a promova tokenul, antreprenorii au creat trei expoziții virtuale care pot fi vizitate de oricine. Mișcarea e cel puțin stranie fiindcă investițiile în artă sunt o clasă aparte de investiții, într-o bună măsură și pentru că proprietatea asupra unei picturi nu poate fi fracționată.
Apoi, se pune problema a ce este ținut până la urmă în acel token. Legitimitatea transferului de drepturi prin tranzacțiile cu NFT-uri vine din presupunerea că ar conține o versiune criptată a fișierului digital. Dar, așa cum au descoperit diferiți ingineri curioși, și cum anunță și Anil Dash, unul dintre pionierii conceptului de NFT, multe dintre platformele care tranzacționează aceste bunuri digitale „NFTs Weren’t Supposed to End Like This”, theatlantic.com Mai mult, fișierul este ținut pe serverele platformelor, iar până și cei mai optimiști promotori ai tehnologiei sunt de acord că „Anil Dash Claims Invention of NFTs”, thenifty.com
Și totuși artiștii…
„Q&A: Artist Beeple on selling NFT collage for a record $70M”, apnews.com Beeple admite că încă deține copyrightul asupra operei Everydays, iar ceea ce a achiționat Metakovan până la urmă este „o relație” cu artistul, prin care acesta „să-i promoveze achiziția”. Așadar, cine este destul de puternic să-și apere operele de apropriere o va face și în continuare. Pentru restul, pare că doar a apărut o nouă vulnerabilitate. De asemenea, artistul recunoaște că piața NFT-urilor este o piață foarte volatilă, iar foarte mulți oameni plătesc pentru lucruri care nu vor valora nimic.
Principalul beneficiu asigurat artiștilor de către platformele care tranzacționează NFT-uri este că au deschis o nouă piață atunci când aveau nevoie de așa ceva. Într-adevăr, unele dintre platformele acestea mai au o trăsătură ademenitoare: artiștii primesc o cotă parte din fiecare tranzacție, nu doar ce le revine după vânzarea inițială. Nu trebuie să fii artist să înțelegi de ce este atrăgător. Orice persoană care s-a trezit cu o postare virală trebuie să se fi gândit cum i s-ar fi schimbat viața dacă fiecare share ar fi venit la pachet cu un euro în bancă.
Pentru creatori, chiar dacă blockchainul poate ușura procedura (accelerând tranzacțiile și eliminând necesitatea unor echipe de avocați și notari), o asemenea soluție nu a stat niciodată în tehnologie, ci în legislație, convenție și puterea de negociere a artiștilor de a schimba aceste lucrurile. De exemplu, în legislația franceză există încă din 1920 așa numitul „drept la suită”.
Dar pentru situația de față, unde se amestecă tehnologia și cultura populară, mi se pare grăitor și exemplul industriei americane de benzi desenate. Aceasta, pentru a opri exodul creatorilor spre edituri independente, a început să includă de la finalul anilor 1980 clauze în contractele pe drepturi de autor care asigură redevențe în funcție de vânzări și de utilizarea în afara benzilor desenate a personajelor create pentru acestea. Astfel, Jim Starlin a primit mai mulți bani de pe urma unui personaj care a apărut doar câteva minute în Batman vs Superman și pe care putea foarte bine să-l cheme Rusoski Generviski, nu Anatoli Knyazev, decât pentru Thanos, Drax the Destroyer și Gamora, personaje proeminente în filmele Avengers și Guardians of the Galaxy. Dar primul a fost creat pentru DC Comics în 1988, cei din urmă pentru Marvel Comics, la mijlocul anilor 1970.
În momentul de față, nimic nu indică faptul că, atunci când piața se va stabiliza, iar legislația va ajunge din urmă tehnologia, NFT-ul nu va fi doar un alt mijloc de pe urma căruia galeriile și marile companii media vor beneficia, în detrimentul autorilor și artiștilor.
Acum, cât timp piața este volatilă, NFT-ul pare un mijloc prin care persoanele a căror operă sau chiar imagine le-a fost înstrăinată de către internet să poată într-un fel cere recompensă pentru felul în care au îmbogățit vocabularul internautic. Întrebarea pe care mi-o pun este dacă financializarea limbajului comun al internetului este un preț care merită plătit.
