Cum se vede România din noul Microsoft Flight Simulator36 min read

De Ionuț Preda 26.08.2020

Spune adio sesiunilor de „turism virtual” pe Google Earth și învață-te cu o manetă de zbor.

Sunt unele tehnologii care, atunci când sunt anunțate, îți provoacă instant o supradoză de scepticism. Mai ales în lumea jocurilor video. Google Stadia a anunțat că o să facă streaming-ul de jocuri abordabil pentru toată lumea, apoi te-a pus să plătești pentru jocuri pe care le aveai deja. Nvidia a promis că iluminarea tip ray-tracing e viitorul tehnologiei grafice. Le-a luat aproape doi ani să repare problemele tehnice pe care le-a provocat performanței jocurilor. Microsoft nu a promis în 2019 Soarele și Luna de pe cer, ci întreg Pământul.  Au spus că o să poți să-ți vezi casa din avion, că o să poți să alergi după uragane care au loc în viața reală și să vizitezi peisaje de oriunde de pe glob. Așa că nu era prea ușor să-i iei în serios, mai ales după ce în ultimii ani n-au fost în stare nici măcar să testeze ca lumea update-urile pentru Windows 10.

Dar a venit august 2020 și Microsoft Flight Simulator s-a lansat într-un context în care lumea zboară și călătorește mult mai puțin. Așa că am luat la elice și motor cu reacție prima reproducere 1:1 a României într-un joc video, pregătit să fiu dezămagit și plictisit de comune copy-paste, numai ca să ajung să stau cu orele navigând satele săsești după ochi și busolă.

Bucureștiul văzut noaptea în joc.

Primul zbor e mereu mai greu

Experiența de începător în Microsoft Flight Simulator nu e una ușoară. Tutorialul te învață cum să pilotezi un avion mai mic, dar omite aspecte destul de importante pentru ușurința experienței. De exemplu, nu îți spune că atunci când îți alegi punctele de plecare și destinație pentru zbor poți introduce în caseta de căutare coordonate GPS reale în sistem decimal,De exemplu, pentru București, 44.4325, 26.103889. Le poți obține pentru mai orice localitate/punct de interes când intri pe pagina respectivă de Wikipedia; acolo o să găsești coordonatele în stil grade/minute/secunde, iar dacă apeși pe ele te duce pe pagina relevantă de geohack.org, care le afișează și echivalentele decimale.  caz în care fie începi direct în zbor deasupra obiectivului (dacă l-ai ales ca punct de plecare), fie îți pune un indicator vizual spre direcția lui în zare (dacă e destinație).

Cu perspectiva oarecum intimidantă de a avea întreaga planetă la dispoziție, am optat pentru ce au făcut probabil cei mai mulți dintre jucătorii care n-au fost atrași neapărat de partea de simulare: să încerc să-mi identific casa din zbor. Un zoom în zona Bucureștiului pe globul 3D extrem de stilizat de pe care îți alegi ruta de zbor arătau clasicele opțiuni de a decola de pe Otopeni sau Băneasa, dar, suprinzător, și de pe Aerodromul Clinceni. Mai toate aerodromurile și aeroporturile din țară sunt prezente în joc, chiar dacă unele se rezumă la a fi petice lungi de iarbă puțin mai deschise la culoare decât cele din jur. Am ales Băneasa pentru a economisi timp și am pornit pe urmele lui Traian Vuia.

Prima decolare în Microsoft Flight Simulator e o experiență aparte. Tehnic, nu e chiar prima dacă ai făcut tutorialul, dar acolo ești plasat într-o zonă mai obscură din Arizona, așa că încă ești sub impresia faptului că e doar un alt joc video care vrea să pară fotogenic. Însă, după ce-ți stabilizezi cu greu mașinăria de zbor și râzi puțin la modul în care AI-ul text-to-speech Microsoft Azure – care imită comunicațiile cu controlorii de trafic aerian – pronunță Băneasa, te întâmpină un orizont al Bucureștiului care se întinde cât vezi cu ochii, întrerupt doar de șerpuirile Dâmboviței și zonele verzi care par mult mai întinse decât le simți la sol. E genul de moment în care devii puțin copleșit de grandoarea scenei care se desfășoară în fața ta și de cantitatea imensă de posibilități pe care o oferă, oarecum similar cu atunci când ai accesat pentru prima dată internetul de unul singur.

Și, în mod normal, vrei să vezi fiecare detaliu cât mai aproape – doar e prima dată când Bucureștiul e reprodus la scară 1:1 într-un joc video. Așa că te apropii de sol și limitele matrix-ului devin mai vizibile, după cum o arată zborul următor între Aviatorilor și Piața Victoriei:

Majoritatea clădirilor sunt unde trebuie să fie, dar precizia formelor variază, străzile au o rezoluție foarte mică, Statuia Aviatorilor e un doar o poză plată și de-abia vizibilă de pe șosea, Parcul Kiseleff pare mai degrabă o pădure și Palatul Victoriei n-are nici gard și arată ca un bloc cu o formă mai ciudată.

Contradicțiile se văd și mai bine pe Șoseaua Ștefan cel Mare, unde blocurile nu arată deloc rău, dar orice calitate a șoselei pare sacrificată pentru a menține un orizont de acoperișuri imens fără să-ți prăjească PC-ul după două minute. Așa că vine întrebarea: cum alege jocul ce și cum să-ți arate, și cum reușește să includă întreaga lume?

Pe scurt, pilonul principal e o colaborare între Microsoft și un start-up austriac specializat în soluții de inteligență artificială, Blackshark.ai.„Partnership Series: Blackshark.ai”, youtube.com Gigantul tech pune la dispoziție datele de satelit, supraveghere aeriană și street view pe care le are prin Bing Maps, iar Blackshark folosește soluții de AI și machine learning pentru a automatiza transformarea hărților 2D în orașe și forme de relief tridimensionale. Câteva sute de orașe și obiective, în mare parte din SUA, au date de fotogrammetrie„All 341 photorealistic cities in Microsoft Flight Simulator 2020”, rockpapershotgun.com care le permite să fie reconstruite cu acuratețe în spațiul virtual. Restul lumii depinde de cum decide inteligența artificială că ar arăta în realitate.

Chiar și așa, e vorba de o cantitate imensă de date geografice, cam doi petabytes,„Microsoft Flight Simulator pulls off an amazing trick, mostly”, polygon.com necesare pentru a reconstrui planeta la scară reală. Aici intervin serverele de cloud computing ale lui Microsoft, tot sub numele de Azure: întreaga reproducere virtuală a Pământului e stocată acolo, iar părți din aceasta sunt streamuite pentru fiecare utilizator, în funcție de zona în care zboară. Sigur, algoritmul funcționează și offline, dar fără acces la Bing Maps sau alte date despre fiecare zonă în parte va face reproduceri mult mai puțin fidele și mult mai repetitive, bazate pe o variantă mai puțin detaliată a hărților globale care este stocată în clientul jocului.

În toată România din joc, există o singură clădire creată manual, Palatul Parlamentului, iar asta se vede la cantitatea pe care o ocupă în manual cache – o opțiune prin care poți descărca în avans zone din joc la diverse calități ale graficii, ca să nu depinzi de serverele Microsoft sau de conexiuni problematice la internet. Dacă vrei să descarci New York-ul, reprodus integral cu fotogrammetrie, ți-ar ocupa cam 12 GB, în timp ce întreg Bucureștiul la calitate maximă are în jur de 1 MB, deoarece jocul îl construiește de la zero pe baza hărților. Iată cum se vede asta prin centrul orașului:

Diferența dintre Casa Poporului și clădirile generate automat sunt vizibile, dar algoritmii nu fac deloc o treabă rea: blocurile din Piața Constituției și de pe Bulevardul Unirii au înălțimi, forme și culori adecvate. Mergând spre Universitate, formele Intercontinentalului și ale Spitalului Colțea sunt destul de apropiate de realitate, Centrul Vechi poate fi distins prin acoperișuri, și până și Universitatea, clădire altfel destul de specifică și complexă, e aproximată decent. Dar, având în vedere amploarea simulării, e imposibil ca AI-ul să nu dea rateuri. În Piața Unirii, în locul fântânilor apar o serie de clădiri bizare, dintre care ai putea spune că cea din centru chiar seamănă cu defuncta Hala Unirii.

Proiectarea verticalității clădirilor, acolo unde există destule date, pare să fie un punct forte al tehnologiei. Turnurile Asmita de lângă Parcul Văcărești sunt vizibile de la distanțe destul de mari, cu tot cu diferențele de înălțime dintre ele, și le mai lipsesc doar acoperișurile specifice ca să pară o reproducere fidelă. În sudul orașului, trecerea bruscă de la blocuri la case cu unu-două etaje vizibilă în zona Luica – o rămășiță a planificării urbane comuniste – e recreată destul de precis.

Dar destul despre București – e clar că postura de capitală și de cel mai important hub aerian îi garantează o atenție ceva mai mare în transpunerea pe hărțile virtuale, fie că vorbim de Google sau Bing Maps. Cum rămâne cu restul țării?

„Provincia” nu-i de lepădat

Poate fiindcă Bing Maps nu e un nume care să-mi dea încredere, mă așteptam ca, odată setate coordonatele de zbor spre celelalte mari orașe să existe o scădere semnificativă a fidelității simulării. Iar jocul a continuat să mă surprindă.

Mai întâi, o oprire pe la munte, prin Brașov. Bucureștiul e un oraș situat în mare pe plat și teoretic ar putea să existe ceva probleme cu orașele care au diferențe de altitudine între zone. Dar motorul grafic creat de producătorii Asobo Studio se ocupă cu brio de asta –  clipping-ulBug grafic în care două modele se întrepătrund deși nu ar trebui, în unele jocuri prezent pe hărți cu diferențe de verticalitate/altitudine.  e aproape inexistent, străzile și casele se îmbină lin chiar și în pantă, iar asta dă ocazia unor panorame superbe, mai ales noaptea – ce amintesc oarecum de vechile imagini virale în care orașul de sub Tâmpa era comparat cu Mordor.

Mergând mai spre centrul țării și alegând un exemplu și mai specific, centrul Sighișoarei cu ale lui clădiri lipite în pantă e refăcut admirabil pentru un efort care foarte probabil nu a avut parte de input uman. Cu o mare excepție: AI-ul fie nu a găsit, fie nu a reușit să echivaleze Turnul cu Ceaș cu texturi specifice unei clădiri vechi și înalte, și a recurs la probabilitatea cea mai apropiată, aceea că ar fi un turn mai modern.

Zidurile cetății Alba Carolina nu sunt nici ele modelate 3D, dar în acest caz au o rezoluție destul de bună pentru a crea impresia, în tandem cu clădirile chiar simulate din interior, că zbori peste Alba Iulia recreată în totalitate.

Cel mai mare merit al tehnologiei e modul în care reușește să transpună o parte din stilurile arhitecturale ale fiecărui oraș. De exemplu, ar fi fost foarte ușor și poate de așteptat ca Timișoara și Clujul să aibă măcar o parte dintre clădiri identice. Dar câte un zbor peste centrul ambelor orașe arată că, deși au multe texturi în comun, modul în care sunt reconstruite clădirile, particularitățile lor – de la culori la geamuri specifice – și, în special, forma acoperișurilor le oferă un aer distinct.

 

De altfel, acoperișurile sunt o parte cheie a întregului proces de simulare.„Meet the startup that helped Microsoft build the world of Flight Simulator”, techcrunch.com AI-ul Blackshark nu randează direct clădiri întregi, ci le montează, încercând să potrivească elemente de modele 3D cu aspectele care sunt vizibile din hărțile 2D. Cea mai mare parte a acestora din urmă sunt evident acoperișurile, dar în funcție de unghiul imaginilor pot fi reconstruite și culorile pereților exteriori, intrările în fiecare clădire, dispunerea geamurilor etc. Motiv pentru care start-up-ul se mândrește chiar și cu doi doctoranzi în reconstrucția acoperișurilor, care învață AI-ul să prezică forma unei clădiri în funcție de acoperământul ei.

Acolo unde hărțile nu sunt destul de clare și informațiile sunt incomplete, intervine partea de machine learning. O clădire ar putea fi ofuscată parțial de un copac sau de umbra acestuia pe Bing Maps, iar în acest caz algoritmul estimează forma acelor bucăți lipsă pe baza clădirilor similare din aceeași zonă. Tot umbrele pot juca un rol și în calcularea verticalității: acolo unde nu există date Bing Maps sau Open Street Maps despre înălțime sau numărul de etaje, umbra aruncată de clădire poate fi folosită pentru a-i estima înălțimea, dacă poate fi corelată cu date precum timpul zilei și perioada în care a fost captată imaginea. Chiar și atunci când există date, ele sunt susceptibile greșelilor umane. De exemplu, un turn-gigant cu 212 etaje apare în joc în Melbourne după ce un student a introdus greșit niște parametri„A typo created a 212-story monolith in ‘Microsoft Flight Simulator’”, engadget.com în cadrul unui proiect pe Open Street Maps.

Cele mai mari probleme sunt atunci când vine vorba de recrearea unor obiective foarte specifice din punct de vedere arhitectural fără ajutorul fotogrammetriei. De exemplu, Palatul Culturii din Iași e simulat ca o hală, probabil pentru că nu i-a fost identificat stilul neo-gotic sau pentru că pur și simplu nu există modele pentru acesta. În același timp, clădirea e mult mai înaltă decât celelalte din jur – dar, văzută de sus, simularea încearcă să păstreze forma de pe hartă.

Palatul Culturii din Iași reprodus greșit 3D

Algoritmul a încercat să mențină forma clădirii, dar nu a găsit un model apropiat

Alte probleme mai apar și când hărțile Bing sunt învechite sau România se mișcă mult prea greu la capitolul infrastructură. Porțiunea de autostradă dintre Sibiu și Sebeș e terminată și utilizabilă de câțiva ani, dar cea mai mare parte a ei din joc apare ca un șantier. Totuși, drumul este marcat, iar mașinile virtuale circulă fără probleme, mai ales că dintr-un motiv sau altul viaductele sunt simulate cum trebuie. Asta duce la bug-uri bizare în care mașinile trec prin case care au fost expropriate cu destul timp în urmă pentru a face loc autostrăzii.

FS 2020 la munte și la mare

Am tot vorbit despre orașe, dar se cuvine să menționăm și câteva aspecte despre formele de relief, chiar și doar pentru că oferă cele mai spectaculoase peisaje din joc. Munții (cel puțin Carpații) sunt realizați extrem de bine ca scară și verticalitate, după cum se vede în captura asta de ecran cu Munții Făgăraș pe fundal:

Zăpada nu indică faptul că Asobo a decis să treacă Carpații în categoria munților în care e veșnic iarnă, ci e doar o parte a sistemului extrem de complex de simulare meteo a jocului, care ajută la mult la oferirea senzației de dinamism și a unei lumi vii. Microsoft Flight Simulator poate transpune în joc condițiile meteorologice din lumea reală; deja există mulți jucători care s-au dus în „urmărirea” uraganului Laura, Un utilizator a urcat mai multe poze pe imgur.com în care arată cum e reprodusă furtuna în joc care ar trebui să lovească Statele Unite în zilele următoare.

Dar e la latitudinea jucătorului dacă vrea să-l folosească, pentru că există o opțiune de a modifica condițiile meteo în timpul zborului, dar și alte aspecte precum data calendaristică – în funcție de care se schimbă realist iluminarea și ciclul zi-noapte – și cantitățile de precipitații de la sol. L-am folosit pentru a simula o trecere peste Vârful Moldoveanu în ziua de Crăciun și cu un strat de zăpadă de 40 de centimetri, cu rezultate plăcute ochiului:

Trecând spre zone mai calde, Delta Dunării ofera unele dintre cele mai spectaculoase imagini de la înălțime. Problema e că la sol încă nu e simulată cum trebuie, în locul stufărișului existând mai degrabi copaci și tufișuri destul de copy-paste, iar unele corpuri de apă sau zone mlăștinoase rămân „pictate” 2D.

De altfel, jocul pare să aibă o problemă cu simularea corpurilor de apă non-naturale, majoritatea piscinelor sau băilor de la hotelurile din Mamaia fiind simulate doar 2D. Asta nu înseamnă că un zbor deasupra stațiunii și o tentativă de amerizare seara, în apropierea Constanței, nu arată spectaculos – mai ales că n-ai de-a face cu un litoral plin ochi.

 

Aș zice că jocul are un potențial imens pentru turism, atunci când acesta își va reveni la normal. Nu de alta, dar poți să pleci în căutarea unor locuri de o frumusețe rară care poate nu sunt promovate. Îți poți face o imagine destul de bună despre împrejurimi și ce te așteaptă la nivel de peisaj, sărind peste pozele mereu-idilice pe care ți le sugerează agențiile de turism. La asta contribuie și faptul că trebuie să fii atent la împrejurimi pentru a naviga în Microsoft Flight Simulator; nu ai vreo hartă specifică care să te ghideze, ci doar unelte de navigație care îți arată aspecte precum cele mai apropiate aeroporturi sau turnuri de control. Așa că trebuie s-o iei drum cu drum, râu cu râu și sat cu sat în timp ce ai Google Maps deschis pe un alt dispozitiv dacă vrei să ajungi prin zbor în majoritatea zonelor.

Și așa, urmărind râul Bistrița ca să ajung dinspre Ceahlău spre Vatra Dornei, am găsit cabana asta stingheră într-o priveliște care îți taie răsuflarea chiar și virtual, identificată după câteva căutări pe Google ca fiind Cabana Zugreni. Nu știu dacă e un spațiu de cazare deja popular pentru amatorii de drumeții, dar cert e că pentru cineva care nu prea are răbdare să se uite prin oferte de turism și bloguri de călătorii pentru a găsi „hidden gems”, reprezentarea asta din joc a trezit mai mult interes decât ar fi făcut-o orice altceva.

Dar chiar putem merge oriunde?

E drept, până acum am vorbit de locurile foarte interesante de văzut din România. Dar sunt și zonele ceva mai banale la fel de bine simulate? Pentru că sudul țării n-a fost reprezentat până acum, am zis să iau metoda punctului aleatoriu pe hartă cu ochii închiși. Și totuși, am dat peste Segarcea, o localitate oarecum cunoscută pentru podgorii și glume proaste pe social media. Arată cam așa:

N-am fost vreodată prin Segarcea, dar pare să fie în ton cu modul în care îmi sugerează Google Earth că ar trebui să arate. Mult mai puțină lume probabil că știe de comuna învecinată Cerăt, care chiar are o bucată de infrastructură în formă de stea.

Și aici, am crezut că am prins în sfârșit Bing Maps-ul în offside, pentru că Google indica un sat numit Malaica în apropiere, iar în joc nu exista absolut nimic acolo. Cu ocazia asta am aflat că satul respectiv a fost de fapt abandonat în 1990, după ce a fost inundat de un râu adiacent, și că localnicii s-au mutat în Cerăt. Nu știu dacă mă vă ajuta vreodată informația asta, dar a fost un carusel de răsturnări de situație la care probabil că n-aș fi ajuns altfel.

Viitorul e aici

Nici măcar n-am trecut prin alte aspecte ale simulatorului, cum ar fi faptului că poți vedea și zbura cu alți jucători în joc, că ai parte de trafic aerian în timp real, că poți lua timona unei curse care are loc în timp real în momentul ăsta sau că deja există tutoriale despre cum să imporți modele 3D din Google Earth pentru a rezolva problemele algoritmului. Microsoft Flight Simulator funcționează pur și simplu mult mai bine decât i-ar da tehnologiile actuale de AI și generare procedurală vreun drept s-o facă; e una din primele dăți când un joc sau, mergând mai departe, chiar un program software disponibil publicului larg pare că e adus de undeva din viitor. Și asta în condițiile în care de-abia s-a lansat, iar tehnologia poate doar să fie îmbunătățită de acum încolo. Microsoft are un adevărat giuvaer pe mâini. Va fi interesant de văzut cum va alege să-l folosească pe viitor.



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

TEHNOLOGIE|GADGETS

Gadgeturile care ne-au crescut

De Radu Călin Crahmaliuc 17/09/2020
O incursiune în lumea gadgeturilor care au marcat perioada anilor '90.
TEHNOLOGIE|FILM&TV

The Social Dilemma evită să pună punctul pe i

De Mihai Ghiduc 16/09/2020
Documentarul de pe Netflix spune multe lucruri pe care le știm, apoi scapă hățurile într-o vagă direcție conspiraționistă
TEHNOLOGIE|GAMING SPOTLIGHT

Cât de performante sunt noile plăci video NVIDIA RTX 3000?

De Ionuț Preda 09/09/2020
Noua generație de plăci video propusă de Nvidia încearcă să ducă la capăt promisiunile seriei precedente la o putere semnificativ mai mare.
TEHNOLOGIE|GADGETS

Full frame e noul standard pentru camerele hibrid

De Mihai Ghiduc 02/09/2020
Pentru mult vreme, una dintre cele mai bune camere mirrorless orientată spre video a fost Panasonic Lumix GH5. Producătorul japonez vrea să o înlocuiască acum cu Lumix S5.