Revoluția VR se amână. 5 întrebări despre impactul Apple Vision Pro

Mult așteptata cască de realitate mixtă de la Apple s-a lansat, dar va schimba ea cu adevărat acest domeniul AR/VR?

Luni, 5 iunie 2023. Tim Cook, CEO-ul Apple, a prezentat lumii casca de realitate mixtă Apple Vision ProDetalii pe apple.com și nimeni nu a fost surprins. De fapt, era așteptată de prin 2017.„Two years later, Apple’s AR/VR headset plans reportedly pushed back two years”, arstechnica.com Cu toate acestea, multă lume (și mai ales Cook) o vede drept revoluționară, drept dispozitivul care va schimba cu adevărat lumea realității mixte, virtuale și augmentate.

Este însă Vision Pro noul iPhone, iPod, iPad, AirPod sau macBook Air, ca să dau doar câteva exemple din trecutul companiei care chiar au produs revoluții tehnologice? Faptul că nu a venit ca o surpriză, că n-a fost scos relaxat din buzunar sau dintr-un plic ca iPhone-ul sau macBook-ul, ar putea sugera că nu. Alte lucruri însă, precum prezentarea sa drept un „computer spațial” și inovațiile pe care le aduce, ar putea indica în direcția opusă.

Indiferent însă de părere, revoluția VR se amână, măcar pentru că Apple Vision Pro va deveni disponibilă abia la începutul lui 2024. Amânarea ar putea fi însă mai lungă – asta dacă revoluția va veni vreodată.

Aprilie 2012, primul moment-cheie pentru VR și AR

S-ar putea argumenta că revoluția VR a început prin crowdfunding, în aprilie 2012. Atunci a fost anunțat Oculus Rift,„Oculus Rift: Step Into the Game”, kickstarter.com o cască virtuală care promitea gaming imersiv. Circa 9.500 de oameni au investit 2,5 milioane de dolari în proiect – unul dintre cele mai susținute proiecte din acel an de pe Kickstarter.„What a year Kickstarter had in 2012”, eurogamer.net 

11 ani mai târziu, Oculus este un produs Meta, care și-a propus să-l folosească pentru Metaversul în care a investit atât, iar vânzările, deși măsurate în milioane, nu sunt spectaculoase. Piața pare a avea o problemă să-i convingă pe cei care cumpără căștile să utilizeze produsele. Deși nu există cifre oficiale, se zvonește că„Leak reveals sales figures for Meta Quest devices”, mixed-news.com procentul utilizatorilor activi ar putea fi de doar 10%.  

CITEȘTE ȘI: Metaversul între post-cyberpunk și post-pandemie 

Realitatea augmentată (AR) e cealaltă formă revoluționară de afișare a informației. Dacă prima presupune imersarea într-o lume complet generată de computer, cea de-a doua promite să adauge informații peste lumea reală. Aici, AR-ul n-a fost introdus în lume de un start-up, ci de ditamai gigantul, dar – coincidență – s-a întâmplat tot în aprilie 2012.„Google unveils ‘Project Glass’ smart glasses”, money.cnn.com E drept, Google n-avea experiență în hardware, dar nu de asta au fost Google Glass un eșec.„Why Google Glass Broke”, nytimes.com Ochelarii cu realitate augmentată și-au găsit o nișă în industrie, dar n-au ajuns pe străzile orașelor.

În deceniul care a trecut, tot mai mulți jucători au intrat pe piața VR și AR, cu produse hardware sau software, Microsoft (cu Hololens), HTC, Samsung și Meta fiind cei mai cunoscuți, însă utilizările, atât pentru VR, cât și pentru AR sunt relativ limitate.

Revoluția era așteptată de la realitatea mixtă, care combină AR-ul cu VR-ul, iar Apple părea să fie jucătorul care o va realiza. Și iată că, în iunie 2023, casca XR de la Apple e aici. Dar e ea revoluționară?

Foto: Apple

Ce aduce cu adevărat nou Apple Vision Pro?

Poate primul lucru care trebuie spus e că Apple Vision Pro este, în continuare, o cască VR. Da, experiența este una XR, dar nu așa cum și-o închipuiau vizionarii. Odată pusă pe cap, utilizatorul interacționează cu două ecrane de înaltă rezoluție, iar experiența AR e realizată cu ajutorul camerelor. 

Cu alte cuvinte, poți vedea ce te înconjoară pentru că imaginea din exterior e recreată pe ecranele din dreptul ochilor. Similar, cei din jurul tău nu îți văd ochii printr-un ecran transparent, ci pe unul în care aceștia sunt recreați pe baza informațiilor primite de la camerele cu infraroșu din interiorul căștii. 

Același lucru se întâmplă și în spațiul virtual. Într-o conferință video, fața utilizatorului e recreată, fotorealist, pentru ca ceilalți participanți să aibă aceeași experiență ca într-un apel video de acum – Mark Zuckerberg ar putea primi un hint de aici. 

E drept, este o cască VR care arată cu adevărat bine. Un design retro-futurist care o poate pune pe lista produselor iconice, cum s-a întâmplat și cu alte produse Apple – deși nu toate au rezistat testului timpului.

Cu adevărat revoluționar este faptul că Apple Vision Pro este un computer, n-are nevoie de un alt device pentru a fi utilizat. Casca folosește atât un chipset M2, același pe care-l găsești în laptopuri, cât și unul nou creat, numit R1,„What is the Apple R1 processor? The new chip explained”, trustedreviews.com al cărui rol e să proceseze informația primită de la numeroșii senzori. Un sistem de operare dedicat, visionOSDetalii pe apple.com aduce aplicațiile folosite de macOS sau iOS în spațiul virtual. 

Întregul câmp vizual devine un spațiu în care pot fi afișate ferestrele programului, ceea ce oferă un soi de desktop virtual mult mai vast decât orice monitor. Navigarea se face cu ajutorul privirii și al gesturilor, care sunt captate de senzorii de pe cască. Pare a fi un avantaj și acesta, că nu va trebui să atingi butoane care plutesc în aer, acțiunile sunt mult mai discrete, ceea ce ar putea rezolva una dintre îngrijorările celor care visau asemenea sisteme de operare. Comenzile vocale vor fi și ele importante.

Apple mai spune că Vision Pro e prima cameră 3D care capturează imagini și fotografii spațiale, dar dincolo de explicația că acestea au „o adâncime incredibilă” și că panoramele se curbează în jurul tău, nu prea este clar ce înseamnă asta.

Sunt însă toate aceste promisiuni suficiente pentru a face lumea să dea 3.500 de dolari pe un computer pe care ți-l pui pe cap? Chiar și fanii învederați ai brandului spun că, mai degrabă, e un început, dar că prețul e prohibitiv și lucrurile vor lua avânt când piața va duce la ieftinirea produselor până la un preț mai accesibil. 

Foto: Apple

E suficient pentru a schimba lumea computerelor?

Lista inovațiilor e spectaculoasă, anumite probleme întâmpinate de alții (avatarurile virtuale de tip Second Life ale lui Zuckerberg) sau doar imaginate (datul cu mâinile prin aer după aplicații) au fost adresate, a dispărut nevoia unui joystick inconfortabil și a conectării cu computerul, dar este îndeajuns? Va fi acesta cu adevărat produsul care va face viitorul XR?

Chiar vrei ecrane pe ochi?

Prima problemă, și cea mai mare, aș spune, e că e vorba în continuare de o cască VR. Două monitoare de 23 de milioane de pixeli sunt puse la câțiva centimetri de ochi, într-o societate în care „nu sta prea aproape de televizor” rămâne o preconcepție.Deși sunt destul de multe informații că nu ar fi o problemă reală: scientificamerican.com Iar așteptările că se va profita de transparența OLED-ului pentru a interacționa cu lumea reală ca prin ochelari rămân SF – deși admit că problemele de luminozitate și contrast ar fi fost mult mai mari.

Foto: Apple

Experiența XR nu se obține prin faptul că vezi lumea reală, ci că aceasta este afișată pe ecran, ținând cont de poziția ta în acel moment. Aici se ridică din start problema eventualelor laguri, întârzieri în afișarea imaginii cauzate de încărcarea procesorului cu taskuri. Chiar și o diferență de câteva milisecunde poate fi esențială, creierul uman o va prinde și asta ar putea face utilizarea ciudată. 

Mai mult, ochiul uman are capacitatea de a-și schimba extrem de rapid punctul de focus. Întrebarea e: dacă te vei uita prin cască la încăperea în care ești, va reuși aceasta să redea cu viteza necesară aceste schimbări? De aceste răspunsuri depinde cât de mult este dispusă o persoană să rămână cu casca pe cap în timp ce face task-uri care n-au legătură cu computerul. Dacă întârzierile te fac să-ți scoți casca mult prea des, la un moment dat s-ar putea s-o uiți pe o masă și să te întorci la computerul clasic. 

Ce problemă rezolvă?

Asta e o întrebare de marketing, dar spre deosebire de iPhone-ul care era un iPod, telefon și browser de internet în același timp, sau de iPod-ul care-ți punea muzica în buzunar, Vision Pro pare a rezolva mai degrabă problemele entuziaștilor AR/VR decât o problemă concretă, ce poate fi rezumată într-o propoziție – sau cum se zice în marketing, într-un USP.„Unique selling proposition”, wikipedia.org 

Da, genul acesta de interacțiune cu informația digitală a fost prevăzut de nenumărate filme și seriale SF, dar acolo era un instrument pentru scenariști pentru a poziționa show-ul în viitor și pentru scenografi de a rezolva problemele lor specifice. Nu orice a imaginat SF-ul trebuie să se întâmple. La urma urmei, existau mașini-amfibie în primele filme cu James Bond, dar nimeni n-a insistat să găsească o piață pentru ele.

Foto: Apple

Cât de natural e avatarul?

Efectul de uncanny valleyDetalii pe britannica.com e o altă problemă. Acesta apare când un avatar sau personaj virtual seamănă extrem de mult cu un om, dar se simte o ușoară diferență, care-l face să pară mai nenatural decât un personaj caricatural. Roboții prea umanoizi sau Luke Skywalker întinerit din The Mandalorian sunt niște exemple bune. 

A reușit cu adevărat Apple să-l rezolve cu afișarea ochilor pe ecranul exterior și, mai ales, cu utilizarea unui avatar fotorealist pentru apelurile video? E o altă întrebare la care nu e clar răspunsul. Din nou, interacțiunile interumane se bazează destul de mult pe priviri și expresii faciale și, cu cât relațiile sunt mai intime, cu atât nuanțele sunt mai importante. Prin urmare, există riscul ca cei din jur, mai ales cei apropiați, să trăiască efectul de uncanny valley. Am experimentat reacția celor din jur la purtarea unor ochelari Google și mi-e clar că a fost unul dintre principalele motive ale eșecului.

Foto: Apple

Ce te faci cu bateria?

Două procesoare puternice au nevoie de alimentare, și nu poți să pui o baterie pe cap, atât pentru că vrei o cască cât mai ușoară, cât și pentru că bateriile au tendința să se încălzească. Asta înseamnă că Apple Vision Pro vine cu o baterie și un cablu pe care va trebui să le ai mereu conectate la cască. Durata: doar două ore. 

Cum prețul accesoriilor Apple e prohibitiv, e puțin probabil ca multă lume să aibă baterii de rezervă, dar chiar și cu ele, purtarea căștii ar putea fi mai incomodă decât te-ai așteptat. OK, nu la fel de incomodă ca la actualele dispozitive legate de un computer, dar există un motiv pentru care acestea n-au prins.

Bateria este și cea care împiedică apariția într-un viitor prea apropiat a unor produse mai ușoare și mai portabile, pentru că nu doar densitatea energetică o limitează, ci și problemele de răcire și riscurile asociate cu folosirea acestora.

N-o să fiu caraghios?

O întrebare mai degrabă estetică, dar care poate afecta un produs. La urma urmei, și Crocșii sunt comozi. O memă care circula după lansare punea lângă casca VR de 3.500 de dolari o țeavă de respirație pentru scafandri extrem de scumpă, ca accesoriu imaginar. Dincolo de trimiterea la costurile ascunse ale produselor Apple, vrei să porți o cască de scafandru pe cap?

Apple a mai trecut prin experiența asta cu căștile AirPods, care au fost ridiculizate la lansarea din 2016, pentru a deveni un status symbol în doar câțiva ani,„How did Apple’s AirPods go from mockery to millennial status symbol?”, theguardian.com deci poate că știu ce fac. Pe de altă parte, acela era un simbol de circa 150 de dolari – scump pentru niște căști, dar accesibil –, făcut cool de către tinerii care le purtau pe stradă și în cafenele de specialitate. Vision Pro e inaccesibil de scumpă, iar șefii de firme și fondatorii de start-up-uri nu-s chiar material de Vogue.

Răspunsurile nu vor veni anul acesta

Măcar pentru că va fi lansată în 2024, răspunsul la întrebarea cât de revoluționară e cu adevărat Apple Vision Pro va rămâne în stand-by până la primele review-uri in depth. Chiar și entuziaștii spun că e o primă iterație și că produsul va deveni mai bun la generațiile următoare – dar trebuie să existe o piață pentru a exista Vision Pro 2, 3 sau 4.

Contează și cât de dispuși vor fi developerii să investească în portarea aplicațiilor pe visionOS sau cât de mult se vor agita alte firme să copieze ideea. Vor continua noile aplicații să emuleze afișarea 2D sau vor profita de noul spațiu tridimensional? Va continua entertainmentul să funcționeze în formatul clasic (trecerea de la SD la 4K și de la pătrat la 16:9 sunt doar îmbunătățiri) sau va fi el produs diferit – și ce presupune asta pentru industria echipamentului de captare? 

Mai aproape în timp e întrebarea legată de concurență. Va apărea în anii următori o cască XR cu făcută de HTC sau Samsung? Vor investi Google sau Microsoft sau cine știe ce player nou într-un sistem de operare alternativ, open source, pentru a exista o piață de PC-uri generice pentru acest Macintosh spațial? Aș spune că ăsta e un răspuns care va veni spre 2025, dar de el depinde un viitor în care realitatea și virtualul se vor integra perfect.