Foto: skynesher/Getty Images

Valul de concedieri din industria IT: nu declin, ci transformare69 min read

De Alin Răuțoiu 13.02.2023

Știrile despre disponibilizările din sectorul IT se țin lanț de câteva luni. Dificultatea de a explica evenimentul lasă loc unor justificări grobiene și periculoase, dar nodul gordian poate fi tăiat printr-o schimbare de perspectivă asupra caracterului firmelor din sectorul tech.

În 2016, WIRED publica un articol„The Next Big Blue-Collar Job Is Coding”, wired.com în care declara programarea ca următoarea meserie blue collar, evocând momentul de glorie al prosperității postbelice în SUA. An„Is There A Developer Shortage? Yes, But The Problem Is More Complicated Than It Looks”, forbes.com de an„De ce avem deficit de programatori în România și care sunt soluțiile”, start-up.ro, atât pe piața internațională,„Is There a Shortage of Developers? Developer Shortage Statistics in 2022”, codesubmit.io  cât și cea românească,„Videoconferinţă Mediafax ”Dezvoltarea României”: Vom avea un deficit de 600 – 700 de mii de ingineri în 10 ani. România nu are destui profesori de informatică”, mediafax.ro se anunța deficit de forță de muncă în industria IT, deficit care se încerca acoperit prin tot felul de campanii din partea companiilor: atât prin recrutare, cât și prin reprofesionalizare. Această situație face ca valul de concedieri din industria IT&C să fie unul dintre cele mai surprinzătoare evenimente din ultima perioadă. 

Fără o explicație evidentă la îndemână, în condițiile în care industria rămâne una foarte profitabilă, anumite comunități au identificat sursa actualului ghinion în privilegiile cu care defilează angajații de la marile companii IT. Folosind videouri de pe TikTok în care angajați de la Google,„Another day in the life working at Google”, tiktok.com Microsoft„Does your team do hack weeks? 🙋‍♀️”, tiktok.com sau Discord„I guess this is my life now 🤷🏻‍♀️ ama about working at @Discord”, tiktok.com își prezintă o zi de muncă în care mai mult se bucură de variile beneficii puse la dispoziție de angajator, de la mâncare gratuită la săli de odihnă, utilizatori ai Reddit„Tech employees on TikTok. Laid off.”, reddit.com sau Twitter„Many major tech companies were running with a ton of ‘bloat’, employees being paid high salaries doing very little work, and the trend of ‘day in my life’ videos where lots of them showed this caused many to anticipate massive layoffs”, twitter.com concluzionează doar că managerilor le-a venit mintea la cap și au început să elimine din risipă.

Imaginile incluse au doar scop promoțional

Primul lucru pe care îl observi urmărind astfel de clipuri de la diferiții influenceri din zona TechTok e cât de mult seamănă între ele, mai ales dacă persoanele din fața camerei lucrează la aceeași firmă. Schema se relevă: o tânără convențional atractivă trece privitorul printr-un tur al campusului, ținând să scoată în evidență tot ce are acesta de oferit, de la loc de parcare, la mâncare sănătoasă gratuită, dulciuri, spații de relaxare și menționând că angajatul are suficient timp în cursul zilei să se bucure din plin de toate aceste facilități. Tonul este aproape promoțional, pentru că în unele cazuri chiar este vorba fie de un anunț mascat de recrutare, fie de o campanie prin care angajații sunt încurajați să se întoarcă fizic la locul de muncă.„Black girl working in tech – we are back in office y’all!! 💅🏾”, tiktok.com

Utilizatori ai Twitter afirmă că au propus astfel de clipuri.„I work in marketing, dummies. I’ve pitched these”, twitter.com Însă nu trebuie să te bazezi pe afirmații anecdotice, ci doar să aplici un pic de gândire critică în receptarea acelor clipuri. Formatul repetitiv merită din start să trezească suspiciuni. După care poți să te gândești la situație în sine. Care sunt șansele ca în ciuda protocoalelor de securitate și a acordurilor de confidențialitate semnate de angajați, marile companii de tech să-și lase lucrătorii să se filmeze la locul de muncă într-o asemenea manieră? Aș zice că destul de mici. Sunt toate aceste conturi realizate de departamentele de recrutări al angajatorilor în cauză? În mod cert nu,Comparând în secvență clipuri care chipurile consemnează o zi din viața unui angajat la o anumită companie poți vedea unele filmate relaxat, unde rafturile cu mâncare sunt mereu pline, totul este curat și campusul este aproape pustiu, iar altele unde secvențele par mult mai grăbite, subiectul cadrului apărând aproape ilicit în cadru, rafturile cu bunătăți deja golite, în jur o forfotă deranjantă și nu foarte primitoare. iar tocmai de aici apare ambiguitatea care face marketingul prin influenceri să aibă succes. 

Speculând legătura parasocială dintre creatorul de conținut și consumator, construind peste tipare de clipuri care au luat naștere organic în diferite ecosisteme, echipele însărcinate cu promovarea companiei într-o anumită lumină fac asta fără ca cei cărora li s-a servit reclama să-și dea măcar seama. După care, dacă un astfel de clip devine suficient de popular, tiparul respectiv ajunge parte din limbajul ecosistemului de creatori de conținut, aceștia reproducându-l organic fără nicio legătură cu firma, însă promovând în continuare imaginea pe care această dorește să o vadă proiectată.

Dacă firmele se folosesc de influenceri să vândă suplimente alimentare, articole vestimentare, căști wireless, să promoveze evenimente și chiar candidaturi politice, de ce nu ar folosi același mecanism și pentru recrutarea forței de muncă sau pentru inducerea unui anumit comportament printre lucrători? Cu atât mai mult cu cât campaniile clasice de recrutare își arată vârsta, platforme ca LinkedIn există mai mult ca sursă de umor pentru postări de pe celelalte rețele de socializare, iar beneficiile oferite la birou nu sunt de fapt chiar atât de râvnite de angajați.„What coders really want”, commitstrip.com 

Sloganul Slack, devenit ulterior un motto folosit în campanii de recrutare, era „muncește din greu și apoi du-te acasă”,„VIDEO: ‘Work hard and go home’ – Slack’s Ali Rayl at Dublin Tech Summit”, youtube.com birourile companiei neavând infamele mese de ping-pong, preferând să asigure echilibrul între muncă și viața personală prin respectarea programului de muncă și crearea unor condiții de lucru prin care cele opt ore din program să fie mai mult decât suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor.„Perks vs. productivity: what employee experience is and isn’t”, slack.com Dacă succesul companiei se datorează acestei abordări sau nu, e o întrebare de natură speculativă. Este, însă, cert că a răspuns unei realități resimțite de angajații companiilor din Silicon Valley, mai puțin cocoloșiți prin diferitele beneficii și mai mult sufocați de ele.

Ce s-a ales de #learntocode

Trecând prin clipurile de pe TikTok de sub un tag ca #devlife,„#devlife”, tiktok.com figurile creatorilor de conținut pot fi destul de surprinzătoare, întrucât nu oglindesc imaginea lucrătorului în sectorul tech așa cum s-a văzut ea multă vreme în media. Spre deosebire de tocilarii mototoli, brogrammerii sau inginerii plictisitori dintr-un serial ca Silicon Valley, toți într-o majoritate covârșitoare fiind bărbați albi, în astfel de clipuri apar mult mai multe femei.

În realitate feminizarea programării este mai mult o refeminizare„The Secret History of Women in Coding”, nytimes.com și e profund incompletă,„Women in Tech Statistics Uncovering Trends and Unseen Data by WomenTech Network”, explodingtopics.com dar e totuși vorba de o schimbare la față.

În 2019, după un val de concedieri de la publicațiile online, mulți dintre jurnaliștii care și-au pierdut locul de muncă s-au trezit îndemnați pe Twitter să învețe programare.“Learn to Code”: The Meme Attacking Media”, theringer.com Nu e o coincidență că cel mai puternic au fost loviți reporterii și redactorii de la BuzzFeed, un site cu reputație foarte proastă printre anumite comunități de pe Reddit și 4Chan, din cauza caracterului „woke” al materialelor sale. Beneficiile oferite de marile companii din tech nu erau mai puțin prezente la acea vreme. Însă acum doar trei-patru ani, să fii răsfățat de angajator pentru numai câteva ore de muncă pe ziDupă cum am specificat mai devreme, răsfățul este relativ și în general vine ca o compensație pentru numărul de ore suplimentare petrecute la birou, nu pentru lenevire. încă demonstra valoarea muncii depuse, era un mod de a-i atrage și păstra pe cei mai buni dintre cei mai buni. Dar lucrurile se schimbau.

Această diferență de raportare la condițiile de muncă îmi sugerează că în spatele obsesiei pentru beneficiile de la birourile marilor firme de IT nu se ascunde doar o simplă justificare rudimentară a fenomenului, ci e chiar parte dintr-un front al războaielor culturale care se duc în media și economia nord-americană, cu reverberații spre restul lumii. Ceea ce odată era o imagine aspirațională prezentată aproape în exclusivitate unor bărbați albi, acum apare populată de intruși.

Alegerile SUA din 2016 au aruncat marile firme din Silicon Valley în arena politicii. Facebook, Google, Twitter au încetat să mai fie „disruptors” care se ridică tehnocratic deasupra vieții civice, au devenit participanți activi la ea prin regulile de moderare și conținutul pe care îl promovează.

În ianuarie 2017, Donald Trump a luat una dintre primele sale decizii ca Președinte al SUA, interzicând intrarea în țară a călătorilor din anumite țări predominant musulame; ordinul executiv a fost contestat, au fost organizate proteste la care taximetriștii din New York s-au alăturat boicotând plecările de la aeroportul JFK. Uber a încercat să profite de moment, plafonând tariful curselor din acea zonă, la care Lyft a răspuns printr-un comunicat de presă ziua următoare.„Lyft and Uber’s Public-Relations Battle Over the Immigration Ban”, theatlantic.com În spatele acțiunilor celor două companii de ridesharing au stat mai degrabă calcule economice, dar este limpede că pariurile făcute s-au grefat  pe câte o tabără ideologică. Tot în 2017, James Damore, un inginer software de la Google, a publicat un manifest„Google Employee’s Anti-Diversity Manifesto Goes ‘Internally Viral’”, vice.com denunțând politicile inclusive din cadrul companiei. După ce a fost concediat, Damore a devenit pentru o perioadă o prezență constantă în media online conservatoare americană.

Astfel de incidente au ajuns să creeze impresia în cercurile conservatoare că Silicon Valley este un spațiu fundamental „woke”, care se coalizează cu politicienii, elitele și grupurile de interese pentru a acționa împotriva utilizatorilor. Această viziune față de companiile renumite din sectorul IT a fost folosită în promovarea proiectelor din așa-zisul web3, care promitea eliberarea de sub monopolul Facebook și Google, nefiind o coincidență că multe dintre acele proiecte au adoptat o estetică libertariană, edgy„Artist fires back at Bored Ape lawsuit with racism accusations”, reuters.com, provocatoare, de care industria în mare a încercat să scape.

CITEȘTE ȘI: Cum au scăpat rețelele sociale algoritmii pe scări și au divizat societatea

Probabil apogeul acestei politizări a sectorului tech a fost preluarea platformei Twitter de către Elon Musk, achiziție făcută sub pretextul apărării dreptului la liberă exprimare și identificată de jurnaliști conservatori„The Cathedral Turns Torquemada On Elon Musk”, theamericanconservative.com drept un război împotriva „catedralei”.Concept introdus de Curtis Yarvin pentru a descrie cu o aură sinistră și totalizatoare sistemul de instituții academice și jurnalistice care prescriu limitele acceptate ale discursului public.

De aceea, cred că reacțiile la disponibilizările din sector nu trebuie citite ca venind dintr-o interpretare grăbită a unor clipuri realizate de influenceri, ci ca parte din această polarizare a atitudinii față de industria IT. De altfel, astfel de clipuri nu prea ar ajunge la cineva neinteresat de domeniu, iar oricine cât de cât familiar cu el ar putea citi printre rânduri destul de ușor. Asta dacă ar avea voința să treacă peste propriile prejudecăți. Însă prezentarea lor în așa lumină încât concluziile să fie implicite poate fi teritoriu fertil pentru a întări tot felul de tendințe și atitudini, precum și pentru defularea unor frustrări legate de locul de muncă. 

Cauzele reale ale disponibilizărilor din sectorul IT

Probabil denotă naivitate din partea mea, dar cred că unul dintre cele mai bune moduri de a evada din războiul cultural este aplecarea asupra faptelor. Din nefericire, cauzele actualului val de concedieri sunt destul de complexe, fiind vorba de acumularea a numeroase situații, unele pregătite de multă vreme, altele surprize de ultim moment, unele cauze structurale, altele decizii neinspirate de management.

Entuziasmul pentru criptomonede, blockchain și web3 de până în prima jumătate a lui 2022, urmat de crahul de pe piața crypto a lovit foarte puternic sectorul fintech,„In Fintech, 2022 Is Becoming The Year Of Layoffs”, forbes.com precum și  Meta, marele pariu al lui Zuckerberg pentru a duce compania într-o nouă fază. Dar asta este doar o mică piesă dintr-un puzzle mult mai mare. Bitcoin a mai tot căzut, fără să stârnească astfel de efecte. Totuși în alte condiții macroeconomice.

Politicile fiscale ale SUA au fost un ajutor inestimabil pentru anumite părți din sectorul tech, însă, sub pretextul de a combate inflația, Sistemul Federal de Rezerve a tot crescut rata dobânzii, punând capăt epocii „banilor ieftini”.„‘We will see spectacular failures’: CEOs and investors on what the end of cheap money means for tech”, cnbc.com Împrumuturile cu dobânzi foarte mici au încurajat financializarea sectorului, investitorii căutând mai puțin firme care au o strategie clară de a atinge profitabilitatea, cât pe cele care au potențial de a crește puternic pe bursă. Din a doua jumătate a lui 2022, lucrurile s-au schimbat, iar „banii scumpi” au tăiat din apetitul investitorilor pentru pariuri riscante. 

Noua paradigmă nu lovește doar în start-up-uri, căci de cele mai multe ori ele sunt clienți ai marilor furnizori de servicii cloud, adică ai Amazon, Microsoft, Salesforce și Google. Pentru aceste companii, pandemia a fost mană cerească,„How Big Tech Won the Pandemic”, nytimes.com ceea ce le-a determinat să-și sporească numărul de angajați„Tech layoffs: The hefty price of overgrowing during the pandemic”, techwire.com într-o manieră care s-a dovedit a fi nesustenabilă.

Situația de la Twitter cred că merită menționată separat. Justificările lui Elon Musk pentru concedieri au de asemenea o rațiune contabilă, dar țin într-o mult mai mare măsură de stilul său de managementConform arstechnica.com a concediat disciplinar angajați pentru comportamentul lor online, iar conform nypost.com a dat un ultimatum prin care a cerut angajaților fie să accepte un ritm de muncă mult mai intens, fie să-și dea demisia. și de neprofitabilitatea istorică a platformei,„Is Twitter Profitable?”, fourweekmba.com decât de situația economiei sau a sectorului tech. În același timp, este și una dintre cele mai discutate astfel de mișcări, ale cărei consecințe sunt documentate aproape în fiecare zi chiar pe Twitter, dacă nu sunt ilustrate în însăși (dis)funcționalitatea rețelei de socializare. Spațiul ocupat în discursul public de disponibilizările de la Twitter este totuși o curiozitate, pentru că e vorba de o companie cu un număr mic de angajați: înainte să înceapă „curățenia” avea în jur de 7.500.„Elon Musk’s Twitter lays off employees across the company”, edition.cnn.com

Există riscul ca situația de la Twitter să fie tratată ca o sinecdocă pentru întregul sector IT, dar este deosebit de important să nu fie confundate premisele economice ale valului de concedieri cu cauzele lor profunde. În cazul niciunei mari companii nu este vorba despre o criză existențială care poate fi rezolvată doar prin eliminarea de personal, ci de dorința de a le restabili creșterea într-o economie care cam stă pe loc; mai ales în condițiile în care se raportează la creșterea fenomenală din perioada pandemiei. Chiar și în cazul lui Twitter rămâne de văzut dacă strategia grosieră a lui Musk de a tăia din costuri și a căuta venituri va da roade. Veniturile lui Apple au scăzut cu peste 5% de-a lungul lui 2022„Apple First Quarter 2023 Earnings: Misses Expectations”, finance.yahoo.com și încă nu au anunțat disponibilizări, iar nimeni nu îi cântă prohodul.

CITEȘTE ȘI: Concedieri, parodii, procese: Twitter cu Musk

În același timp, discuțiile despre concedieri, mai ales dacă au un subtext eroic prin salutarea mai mult sau mai puțin mascată a managerilor care iau deciziile dure și necesare, capătă un aspect de contagiune socială. În cazul unor companii, managerii poate chiar dezvoltă FOMO„Fear Of Missing Out” și concediază angajați pentru că aparent toată lumea face asta.„Why are there so many tech layoffs, and why should we be worried? Stanford scholar explains”, news.standford.edu Dar zic că ia aspectul contagiunii și nu că ar fi o formă de contagiune, pentru că nu este un fenomen natural, ci este o decizie luată conștient și rațional de decidenți din cadrul firmei. Mult mai probabil mi se pare ca o astfel de situație să dea unui manager pretextul perfect de a elimina din angajații de care crede că nu mai are nevoie, care nu performează în ritmul și la standardele sale. În noiembrie 2022, Andrei Caramitru, proaspăt patron de „fabrică de startup-uri”,„Noul business al lui Andrei Caramitru dupa iesirea din consultanta: ce isi propune cu “fabrica de startup-uri” pe care a creat-o in Olanda?”, wall-street.ro lăuda noile instrumente „no code” pe bază de machine learning prin care pot fi înlocuiți sute sau chiar mii de programatori mult prea scumpi.Una dintre postările sale, pe facebook.com În alte cazuri, contextul acționează ca un paravan pentru sistarea unor proiecte fără viitor,„Google’s Fuchsia and Area 120 see significant cuts in layoffs”, 9to5google.com dar care ar fi vulnerabilizat compania sau anumite figuri care le-au girat prin recunoașterea eșecului.Dacă prin concedierile în masă se și renunță de facto la anumite inițiative, sunt șansele mai mici să fie nevoie să-și asume cineva răspunderea pentru proasta gestiune a proiectului respectiv. Iar dacă bursa răsplătește companiile pentru temeritatea de a renunța la angajați,„Why Layoffs Can Actually Lift a Company’s Stock Price”, money.com ce anume le-ar descuraja să o facă?

Ce este o firmă din sectorul tech?

Nu sunt nici primul,„The Four Horsemen of the Tech Recession”, stratechery.com nici ultimul„Why the Layoffs”, youtube.com care explică valul de concedieri în linii asemănătoare. Dar discuția tinde să se oprească aici, când ar trebui de fapt să i se problematizeze unele dintre premise.

Imaginea convențională trezită de termenul tech, mai ales în presa anglofonă, nu doar că aduce la un loc o serie de companii cu profile, culturi interne și modele de afacere foarte diferite, pe care le aplatizează și omogenizează, dar și ignoră firme care după numărul de angajați și cifra de afaceri ar trebui să fie piloni ai industriei, precum IBM.

În ianuarie 2023, New York Times a publicat un editorial de Nadia Rawlinson„The Era of Happy Tech Workers Is Over”,  nytimes.com care este o versiune mai puțin vulgară a acelor comentatori bucurați de concedierea influencerilor de pe TikTok. Este, de asemenea, o bună sinteză a felului în care este înțeles și văzut domeniul în media și presă. În articol, Silicon Valley este sinonim cu întregul sector tech reprezentat de Twitter, Meta, Amazon, Alphabet și Microsoft. Aceste firme care se întreceau în a-și ține angajații cât mai fericiți prin tot felul de beneficii, iar acum trebuie să strângă cureaua.

La o scurtă inspecție, lista este stranie, iar companiile menționate au prea puține lucruri în comun. După cum am zis, în ciuda veniturilor și a amprentei pe care o lasă în spațiul public, Twitter are un număr relativ mic de angajați, este neprofitabilă, iar natura concedierilor este dată cel puțin parțial de caracterul noului CEO. Microsoft, deși are desigur campus în Silicon Valley, este celebru pentru sediul din Redmond, distincție care până de curând nu era doar geografică, ci indica mai ales diferența de misiune, cultură și practici de afacere dintre mastodonul înființat de Bill Gates și noul sector tech. Iar probabil cel mai ciudat nume menționat este al lui Amazon. Făcând abstracție de faptul că Amazon e un gigant care-i o categorie în sine și uitându-te numai la echipele tehnice, firma înființată de Jeff Bezos tot face în mod infam notă discordantă în ceea ce privește condițiile de lucru, încurajând practici manageriale prin care ziua de lucru a angajaților se tot întinde într-un fel care numai fericiți nu îi lasă. Nu le oferă nici măcar beneficiile de care orice alt corporatist se bucură, chiar și cei din afară sectorului IT.„Is Work-Life Balance the Reason Behind Amazon’s Turnover Rate?”, candor.co De asemenea, Amazon avea în 2022 în jur de 70.000 de angajați doar pe poziții tehnice,„Inside Amazon’s Engineering Culture”,  newsletter.pragmaticengineer.com deci aproape de 10 ori mai mult decât întreg personalul Twitter, fiind astfel mult mai reprezentativă pentru condițiile de muncă ale lucrătorului din tech.

În mod evident, parte din imaginea asta este creată prin autoreprezentare. Dacă un tur printr-un campus Google sau Apple are taguri ca „dayintech” sau „lifeintech”, acestea universalizează experiența, chiar dacă angajații de la IBM, HP, Salesforce, Oracle au locuri de muncă mult mai convențional corporatiste.

Mai mult, prin felul în care firmele se autoreprezintă, întregi secțiuni din sectorul tech sunt scoase în afara sa. Iar un număr însemnat din sectorul IT nu prea se reprezintă, fiindcă nu are de ce. Companii care asigură servicii de business-to-business altor companii sau sectorului public nu au motive să se promoveze în spațiul public sau în presa îndreptată către consumator. Acestea tind să fie companii vechi, cu mulți angajați față de care se raportează cam la fel cum se raportează orice multinațională la angajații săi, doar că imaginea asta nu transpare în cotidian. Au modele de afacere unde contează profitabilitatea, nu incită investitorii prin promisiunea răsturnării unei industrii existente ci prin progres tehnologic incremental, nu inovații spectaculoase. Asta le face să acționează după circuitul comercial, pendulând între perioade de creștere și declin, renunțând la forța de muncă în funcție de ele.

Studiourile de jocuri video sunt un important studiu de caz pentru felul în care imaginea sectorului tech este creată selectiv. Acestea sunt infame pentru regimul foarte intens în care angajații își efectuează activitatea,„Grueling, 100-hour work weeks and ‘crunch culture’ are pushing the video game industry to a breaking point. Here’s what’s going on.”, businessinsider.com precum și pentru precaritatea locului de muncă,„Video Game Layoffs Are So Common, This Person Built a Website to Track Them”, vice.com mereu amenințat dacă nu de ciclul economic al companiei, atunci de falimente sau fuziuni în urma cărora sute de poziții ajung redundante.

Industria jocurilor video nu este aproape niciodată prezentată în spațiul public ca fiind parte din tech. Evenimentele pe care le organizează, publicațiile cu care întreține relații, toate o fac să pară mai mult propriul sector bine definit care comunică cel mai mult cu industria de divertisment. Dar pelicula dintre studiourile de jocuri video și restul industriei IT este mult mai permeabilă. 

Unul dintre atuurile pe care le-a jucat Bioware în anii 1990 a fost angajarea programatorilor din mediul enterprise.„GDC Europe 2010: Baldur’s Gate: A 10 Year Retrospective”, youtube.com Aceștia au introdus practici și tehnologii mulțumită cărora compania a creat motoare grafice care stau la baza unora dintre cele mai celebre serii de jocuri video. De cele mai multe ori se întâmplă fenomenul invers: programatori care au intrat pe piața muncii într-un studio de jocuri video se mută la firme din mai largul domeniu tech pentru salarii mai mari și condiții de lucru mai bune. 

Uneori instrumente dezvoltate pentru un joc video devin propriile utilitare. În ceea ce privește produsele software cel mai celebru exemplu este cazul lui Slack, care a pornit ca sistemul de mesagerie din cadrul unui joc„Inside the video game roots of Slack, everyone’s favorite workplace messaging app”, businessinsider.com ce n-a mai fost să fie. John Carmack, unul dintre membrii fondatori ai studiul id Software, a prezentat în 2012 la E3Unul dintre cele mai mari evenimente dedicate jocurilor video. prototipul unui dispozitiv VR„John Carmack on Virtual Reality – Uncut”, eurogamer.net mai mult pentru a promova o nouă ediție a lui Doom 3, dar la scurt timp a părăsit compania pe care a înființat-o pentru a se alătura lui Oculus în calitate de CTO.„John Carmack Joins Oculus as CTO”, meta.com În 2010, Microsoft a lansat Kinect, un dispozitiv periferic pentru Xbox 360 care permite utilizatorilor să controleze aplicațiile și jocurile cu propriul corp; printre publicul pentru care a fost țintit nu a depășit stadiul de găselniță. În schimb e greu să intri într-o galerie de artă fără să dai peste o instalație interactivă realizată prin Kinect,Poți găsi sute de exemple pe behance.net iar tehnologia de la baza dispozitivului a ajuns, printre altele, în sistemul Face ID de la Apple și în ochelarii AR HoloLense de la Microsoft.„Ten years on, Kinect’s legacy goes beyond Xbox”, engadget.com Plăcile grafice de la Nvidia au fost integrale pentru creșterea tehnologiilor blockchain și sunt esențiale pentru machine learning. 

Acestea mi s-au părut niște exemple simpatice de încălzire, dar nu trebuie să insist prea mult pe astfel de legături subterane. Dispozitivele Xbox și PlayStation nu sunt doar niște apendice pentru Microsoft, respectiv Sony, ci unul dintre cele mai importante mijloace prin care firmele de IT atrag consumatorii în ecosistemul lor de produse și servicii. 

Dacă adoptarea formatului DVD s-a făcut în urma unor negocieri la nivel de industrie, Sony capitulând în fața rivalului Toshiba, când a venit timpul următorului salt în capacitatea de stocare nicio companie nu a dat înapoi, ajungându-se la un război al standardelor. „The History of Format Wars and How Sony Finally Won… For Now”, pastemagazine.com Pentru câțiva ani filmele în format HD au fost distribuite atât ca Blu-ray, standardul dezvoltat de Sony, cât și HD-DVD, standardul lui Toshiba. PlayStation 3, dotat cu un cititor de Blu-ray a fost instrumental pentru a asigura victoria lui Sony în această competiție.

X-ul din Xbox vine de la DirectX, inițial o suită de framework-uri care facilitează dezvoltarea de programe multimedia, la momentul de față sinonim mai mult doar cu unul dintre ele: Direct3D, o interfață între sistemul de operare Windows și plăcile grafice. Implementarea acestui framework a fost ceea ce a convins dezvoltatorii de jocuri video să nu mai creeze produse pentru MS-DOS,„How DirectX defined PC gaming… with help from a shotgun-toting Bill Gates”, pcgamer.com ci să facă saltul spre Windows, aducând cu ei nenumărați consumatori.Inițial inferior API-ului„Application programming interface”, e un termen folosit pentru a descrie tot felul de mecanisme care au în comun doar abstractizarea unui mecanism mai complex și specificarea unui protocol prin care programator poate interacționa cu acel mecanism. OpenGL, Microsoft a început să lucreze împreună cu Nvidia astfel încât prin noile versiuni de DirectX dezvoltatorii să poată folosi mereu toate inovațiile în materie hardware grafic.„OpenGL 3 & DirectX 11: The War Is Over”, tomshardware.com Această departajare nu a durat mult, mai puțin de un deceniu, dar a fost un interval suficient pentru a transforma Nvidia în principalul producător de GPU-uri și Windows, nu macOS sau Linux, în principalul sistem de operare pentru aplicații multimedia 3D, dintre care jocurile video sunt doar vârful de lance.

Posibilitatea divertismentului digital de a fi un capăt de pod spre consumatori și de a ajuta o platformă să se diferențieze de competitori nu scapă mai niciunei mari companii din tech orientată spre consumatorul casnic. Două dintre încercările lui Netflix de a-și ameliora situația țin de acest mediu (și nu e vorba de serialele The Witcher și Resident Evil). Observând probabil cât de mult din venitul obținut de Apple sau Google e datorat jocurilor,„62% of all App Store revenue is generated from game transactions”, gameindustry.biz compania de streaming speră că, oferind clienților acces la o colecție ludică în creștere„Netflix rolls out two more mobile games, will release a Vikings: Valhalla game next year”, techcrunch.com (unele titluri noi, după seriale Netflix, altele deja consacrate), aceștia nu-și vor anula abonamentele, chiar dacă au din ce în ce mai puține filme sau seriale de văzut. Cealaltă mișcare e transformarea spectatorilor în participanți, oferind astfel o experiență inedită. Cred că ții minte episodul Bandersnatch din Black Mirror,„Black Mirror: Bandersnatch is fun, but doesn’t quite work as a movie or a game”, polygon.com dar în catalogul lui Netlix mai sunt încă 20„Netflix’s interactive specials ranked by how much your choices matter”, polygon.com de astfel de producții. E discutabil dacă aceste inițiative vor salva compania, dar e grăitor că a apelat la ele.

Google a lansat în noiembrie 2019 Stadia, un serviciu de gaming cu procesare în cloud. Nu și-a găsit publicul, iar în ianuarie 2023 a fost închis.„A message about Stadia and our long term streaming strategy”, blog.google Asta nu pentru că ar fi o idee proastă, ci pentru că a fost prost gestionat într-o piață competitivă. Microsoft, Sony și mai nou Nintendo au propriile servicii de cloud gaming asociate propriilor console, Nvidia meșterește la GeForce Now de prin 2015, ajungând la un serviciu cu puține hibe,„Nvidia GeForce Now Review (2023 Update)”, ign.com iar în 2020 Amazon a lansat Luna, o replică mai bine gândită„Amazon Luna Review”, pcmag.com la Stadia.

Cu toate acestea, când Google a închis încă din 2021 studioul care ar fi trebuit să realizeze jocuri originale pentru Stadia, disponibilizând în proces în jur de 150 de angajați,„Report: Google told Stadia developers progress was great, began layoffs five days later”, pcgamer.com asta a fost văzută mai degrabă ca o confirmare a patologiilor industriei jocurilor video. Povestea nu e nouă. Până în 2007-2008, Microsoft a cultivat o relație în general fructoasă cu diferite studiouri. Până când prioritățile companiei din Redmond s-au schimbat ducând la închiderea a numeroase companii istorice ca FASA, cei din spatele seriei Mechwarrior,„FASA Studio Closes its doors”, neowin.net Ensemble, creatorii seriei Age of Empires,„DICE Summit: Bruce Shelley on why Ensemble Studios was shut after 20 million games sold”, venturebeat.com ACES Studio, oamenii din spatele seriei Microsoft Flight Sim,„Microsoft Makes Big Cuts At Flight Sim Studio”, gamedeveloper.com Lionhead,„Lionhead Studios shuts its doors today”, polygon.com și punând Obsidian„Layoffs Hit Obsidian”, gameinformer.com în dificultate. Nici studiourile asociate cu Sony„God of War developer Sony Santa Monica suffers layoffs”, eurogamer.net nu au scăpat de turbulențe în urma realinierii obiectivelor firmei-părinte.

Izolarea jocurilor video în propria industrie acționează ca un paratrăsnet care ferește restul sectorului de critici. Asta face ca alte eșecuri precum Zune„Microsoft’s Zune: $100 Million Sales Drop Plus Layoffs Equals Questions”, cbsnews.com sau Fire phone„Amazon lays off engineers and curbs hardware development after Fire phone flop: WSJ”, theverge.com să pară incidente izolate și să nu se înscrie într-un tipar de decizii iresponsabile atât pentru consumatori, dar mai ales pentru echipele care lucrează la astfel de proiecte. Dar nu protejează doar marile companii îndreptate spre consumatori, ci și mediul enterprise.

Se scrie foarte mult despre condițiile muncă din studiourile de jocuri video, despre orele suplimentare, salariile mai mici în comparație cu cele de pe poziții similare din alte sectoare și haosul restructurărilor dintre proiecte. În 2020 Jordan Mallory, un tehnician de sunet la numeroase podcast-uri, a transmis într-un tweet viral că vrea jocuri mai scurte, mai puțin arătoase, făcute de oameni plăți mai mult să muncească mai puțin.„i want shorter games with worse graphics made by people who are paid more to work less and i’m not kidding”, twitter.com Mesajul s-a viralizat, iar acum este adeseori transmis din gura unui Sonic foarte relaxat.

CITEȘTE ȘI: Crunch: Realitatea condițiilor de muncă din industria gamingului

Totuși, oricât de nobil ar fi sentimentul, efectul său principal este transformarea acestor subiecte într-un aspect al muncii în realizarea de jocuri video, de parcă în alte sectoare proiectele ar fi mereu bine gestionate, nu s-ar presta perioade întinse de ore suplimentare„Crunch culture can destroy development teams”, sdtimes.com și nu s-ar pierde cu regularitate de la zeci la mii de poziții în urma falimentelor, restructurărilor sau schimbărilor de prioritate a firmei. IBM,„IBM Layoffs 2019: Amid Job Cuts, Staffing Transparency Improves”, channele2e.com Cisco„Cisco Layoffs Fiscal 2017: 5,500 Staff Cuts Confirmed”, channele2e.com HP,„HP Inc. Layoffs: Up to 4,000 New Job Cuts”, channele2e.com Cognizant„Cognizant Layoffs 2017: 2,600 to 5,200 Job Cuts?”, channele2e.com și mulți alții concediază aproape anual mii de angajați. E lesne de înțeles de ce publicul larg nu militează pentru condiții mai bune pentru acești angajați: în primul rând că nu are același contact cu operele lor ca produs în sine, iar dacă s-ar raporta în aceeași manieră, ar fi foarte greu să ceară condiții mai bune de lucru la o aplicație bancară care pierde bani, unERP„Enterprise Resource Planning”, o soluție software prin care o întreprindere poate ține evidența resurselor de care dispune și a fluxurilor logistice în care acestea se așază pentru a putea planifica activitatea. care încurcă produsele în magazie sau un firmware pentru un router în care sunt lăsate vulnerabilități cunoscute. Dar nici nu se ajunge până la astfel de dilemele, pentru că nu așa este imaginată munca dezvoltatorilor acelor soluții, ci precum este ea prezentată în cele mai virale mesaje de recrutare.

FAANG și-a pierdut colții

Pe lângă autoreprezentarea companiilor, mai e un motiv pentru care imaginea sectorului tech arată ciudat. În 2013, Jim Cramer, gazda emisiunii Mad Money de la CNBC a grupat Facebook, Amazon, Netflix și Google în FANG, fiind patru companii tech care au avut o evoluție foarte bună pe bursă. Patru ani mai târziu li s-a adăugat și Apple. Această încadrare, care s-ar fi întâmplat și fără baterea acronimului, marchează noua identitate a industriei IT după criza financiară. În opoziție față de coloșii parcă adormiți, plictisitori, corporatiști, noua față a industriei tech este orientată către consumator, căruia îi oferă servicii eficiente care răstoarnă întregi sectoare prăfuite. În jurul acestui grup au tot orbitat companii concurente sau cu profile asemănătoare: alte rețele de socializare, alți disruptors.

Doar că s-a întâmplat ceva straniu. În ultimii cinci ani, topul celor mai performante firme la bursă include doar un FAANG,„What Were the 10 Best Stocks in the Last 5 Years?”, ai-cio.com anume Apple, tocmai cea mai veche companie din grup și cea inclusă ulterior. S-au ridicat în schimb Microsoft, Adobe și Nvidia. Și Tesla. Presa de afaceri și investiții încearcă să găsească un nou grup de companii tech care să înlocuiască FAANG, dar în mod cert Netflix a pierdut trenul, iar noul acronim va include M de la Microsoft, poate și N de la Nvidia, pentru că, indiferent de cine va câștiga cursa AI, antrenarea rețelelor neurale se va face pe hardware-ul lor.

Mai mult, transformarea lui Google în Alphabet și a lui Facebook în Meta nu e o simplă problemă de nomenclatură care încurcă la găsirea unui nume cu aceeași sonoritate incisivă, ci denotă o schimbare calitativă. Nu mai sunt aceleași companii, au atins un alt nivel de maturitate, au mult mai mulți angajați și sunt mult mai implicate atât în economia lumii, cât și în mersul politicii.

Noua politică fiscală a SUA a fost doar ultimul pai din cârca start-up-urilor mici, agile și răsturnătoare. Uber ridică semne de întrebare în ceea ce privește modelul companiilor care se concentrează pe creștere, nu pe profitabilitate.„Uber Technologies Has Strong Growth, but No Profits”, finance.yahoo.com Scandaluri puternic mediatizate cum ar fi cele de la WeWork„Why WeWork went wrong”, theguardian.com și Theranos„The rise and fall of Elizabeth Holmes, the former Theranos CEO found guilty of wire fraud and conspiracy who prosecutors say still shows ‘no remorse to her victims’”, businessinsider.com au stârnit scepticism față de companiile cu lideri mesianci care promit revoluții tehnologice atât de fantastice încât nu au cum să fie adevărate.

Între timp, inovațiile inginerești, precum și al modelului de afacere, prin care s-au lansat unele start-up-uri au ajuns difuzate în restul industriei. Asta explică unde s-a dus Netflix, care pare că nu mai are unde să inoveze pentru a rămâne concurențial față de titani ai divertismentului ca Warner Bros. Discovery sau Disney, cărora li s-a alăturat și gigantul tech Amazon,Întrecere din al cărei rezultat oricum Amazon câștigă, din moment ce toate serviciile Netflix sunt găzduite pe AWS, serviciul de cloud al Amazon. toți cu propriile soluții de streaming. Dar povestea se reproduce și în moduri mai subtile.

Deși Slack s-a răspândit, și încă se răspândește, foarte bine printre start-up-uri și anumite redacții,„The productivity pit: how Slack is ruining work”, vox.com a fost lăsat în urmă de Teams,„Microsoft Teams vs Slack: Which Collaboration App Is Better?”, kinsta.com răspunsul lui Microsoft pentru mesagerie la nivel de întreprindere. Pur și simplu suitele de produse Microsoft ca Office 365, Linq/Skype for Business sau Active Directory sunt deja prezente în nenumărate întreprinderi și instituții publice cărora le este mult mai la îndemână să adauge încă o aplicație deja integrată cu ecosistemul în care se scaldă, decât să facă saltul la ceva nou, care mai și costă.

Ca o paranteză, mi-e greu să cred că ceva asemănător nu se va întâmpla cu Tesla și că, odată ce va demonstra că autovehiculul electric personal este de viitor, nu va înfrunta concurență mult mai robustă din partea producătorilor istorici de autovehicule.

CITEȘTE ȘI: Mașini electrice. Planurile fiecărui producător auto major și strategiile celor din România

Dacă ții cont de acest deznodământ, valul de concedieri din IT nu mai pare neobișnuit. Nu este mai puțin dramatic, dar este o dramă perenă, prezentă mereu în industrie, până acum ignorată. Dacă afectează firme precum Alphabet sau Amazon în feluri cum nu a părut să o facă, asta e doar din cauză că nu mai au unde crește într-un an cât alte companii în zece. Nici nu va înceta, ci se va repeta periodic, mai mult sau mai puțin intens, ca în orice altă industrie.

Conștientizarea acestei stări a lucrurilor este ceva dulce-amărui. Pe de-o parte poți răsufla liniștit că nu incepe un moment apocaliptic. Pe de altă parte, felul în care sectorul tech a fost prezentat în ultimii 10-15 ani a promis noi feluri emancipatoare de a munci, de a consuma, de a crea, de a comunica, de a vedea și a fi văzuți. Iar aceste promisiuni mai mult au fost înșelate decât respectate. Sectorul tech nu se năruie, dar trebuie ca fațada sub care se ascunde să dispară.



Text de

Alin Răuțoiu

Utilizează ziua tehnologii .Net și-și zice programator, seara citește benzi desenate, teorie critică sau încearcă să învețe să facă jocuri video. În weekend își terorizează pisica cu aspiratorul.

TEHNOLOGIE|FYI

RoLlama: A fost lansat primul model de limbaj dedicat limbii române pentru AI-ul generativ

De
AI-ul generativ devine specializat pe limba română, în urma unui proiect derulat în comun de două universități mari din Capitală.
TEHNOLOGIE|FYI

Noutățile din GPT-4o: asistent virtual ca în Her, funcționalități noi fără abonament și răspunsuri mult mai rapide în română

De
Noua versiune a modelului OpenAI propune un asistent virtual văzut până acum doar în filmele SF, dar și multe funcționalități noi pentru utilizatorii fără abonament
TEHNOLOGIE|FYI

Apple intră în cursa AI cu noile tablete iPad Pro și iPad Air

De
Compania americană se laudă cu „cel mai subțire produs Apple făcut vreodată”, dar și cu o nouă generație de chipseturi.
TEHNOLOGIE|FYI

Un nou pas către calculatoare cuantice performante: s-a descoperit o tehnică de a crea siliciu ultrapur

De
Unul din materialele folosite des în electronicele convenționale ar putea fi cheia pentru calculatoarele cuantice de înaltă performanță.