Sadik Demiroz/Getty Images

Cum au scăpat rețelele sociale algoritmii pe scări și au divizat societatea

De Mihai Ghiduc 08.12.2020

De la Brexit la AUR, mesajele conspiraționiștilor de pretutindeni trec prin serverele din Silicon Valley.

Până la Brexit, rolul social media și al internetului, în general, în viața politică a fost văzut mai degrabă ca un fel de extensie a campaniilor clasice. De fapt, până bine după anul 2010, TV-ul era considerat mediul dominant de către politicieni și locul spre care-și canalizau atenția. Pe internet se mai scăpa eventual câte un dosărel pe un site obscur, ca să poată prezentatorii să spună, în mijlocul emisiunii, „Mi se spune în cască despre un breaking news…” Era metoda perfectă de negare plauzibilă pentru atacurile murdare.

Anul 2016 este cel care a schimbat totul. Parcă peste noapte, două dintre țările care păreau a avea cele mai consolidate democrații din lume s-au trezit cu niște lebede negre care le-au luat prin surprindere: succesul Brexit-ului și ascensiunea președintelui Trump. Internetul și social media au jucat un rol important în ce s-a întâmplat atunci. Scandalul Cambridge Analytica„Everything You Need to Know About Facebook and Cambridge Analytica”, wired.com a arătat cum cele două campanii și-au putut targeta publicul foarte precis și oarecum sub radar, iar dezvăluirile de pe Wikileaks,„2016 Democratic National Committee email leak”, en.wikipedia.org obținute cu sprijin rusesc,„Mueller report sheds new light on how the Russians hacked the DNC and the Clinton campaign”, techcrunch.com au fost decisive în campania americană din 2016. 

Ai fi zis că rețelele sociale și-au învățat lecția. Însă, multă vreme după 2016, în ciuda discuțiilor tot mai dese despre felul în care diverși actori de pe scena politică folosesc rețelele de social media pentru a influența opinia publică, în scopuri politice, reacția acestor rețele a fost mai degrabă de a elimina boții sau ceea ce numeau ei „comportament neautentic coordonat”,„Removing Coordinated Inauthentic Behavior”, fb.com o formă alambicată de a spune „conturi și pagini false care încearcă să promoveze un anumit subiect”. Cel mai adesea, în țările de limbă engleză.

E drept că apariția QAnon, cea mai recentă conspirație ieșită din subsolurile internetului, i-a mobilizat ceva mai tare. Facebook a anunțat la începutul lui octombrie că o blochează pe toate platformele sale,„Facebook to ban QAnon-themed groups, pages and accounts in crackdown”, theguardian.com asta după ce Twitter făcuse același lucru în iulie,„QAnon: Twitter bans accounts linked to conspiracy theor”, bbc.com cam în același timp cu TikTok.„QAnon: TikTok blocks QAnon conspiracy theory hashtags”, bbc.com Și YouTube a făcut același lucru.„YouTube announces plans to ban content related to QAnon”, theguardian.com 

CITEȘTE ȘI: O conspirație care să le cuprindă pe toate

Poate că aceste decizii au reușit, în SUA, nu și global,„In the United States QAnon is struggling. The conspiracy theory is thriving abroad”, washingtonpost.com să oprească cât de cât răspândirea conspirației, însă instrumentele pentru diseminarea extremismului au rămas în continuare acolo. Dovada: cele aproape 10% obținute de partidul extremist Alianța perntru Unirea Românilor (AUR) în România, pe un discurs care aduce cu cel al QAnon, combinat cu legionarism, ultranaționalism și suveranism de tip Salvini.

De ce e AUR precum QAnon?

Ce-i unește pe fanii QAnon și pe ultranaționaliștii români este admirația pentru Trump. Președintele american a alimentat speranțele naționaliștilor de pretutindeni că actualul sistem politic liberal care domină lumea occidentală, „globalist”, cum îl numesc ei, ar putea să fie înlocuit cu un sistem de țări monocolore din punct de vedere etnic și, eventual, religios care să se respecte dar să se și urască reciproc. De altfel, multe din mesajele QAnon au fost preluate și de o parte dintre simpatizanții AUR, fără a fi neapărat dominante.

Ce-i mai unește e internetul și rețelele sociale. Promisiunea originală a internetului, că oamenii cu interese oricât de obscure se vor putea întâlni virtual, s-a împlinit, deși aș putea paria că ideea era să se adune la un loc colecționarii de măciulii de chibrituri, nu cei care ar vrea să dea foc actualei structuri sociale globale. Rețelele sociale au fost catalizatorul acestor întâlniri și, iată, a adus extremiștii la aceeași masă – mai întâi virtuală, acum parlamentară.

Nu e așa mare mirare că rețelele sociale au devenit teren de luptă politică și de propagandă. La urma urmei, orice formă de transmitere a informației – vorbitul, scrisul, tiparul, ziarele, telefonul, telegraful, radioul, televiziunea etc. – a fost folosită și pentru a înșela, pentru a transmite neadevăruri, pentru a lansa zvonuri, pentru a orienta opinia publică spre o idee sau alta. Și nu e de mirare că se folosesc minciunile și propaganda. Într-un final, minciuna e un instrument inventat de evoluție – nici măcar unul specific umanDo Animals “Lie”? Yes, Even to Their Own Kind, Biologist Says”, rochester.edu –, care-i ajută pe cei slabi să supraviețuiască și pe cei puternici să-și exercite controlul, iar propaganda e doar rafinarea acesteia. 

Însă, dacă restul mediilor de informare au reușit să-și creeze, cât de cât, niște instrumente de a ține sub control propaganda, social media a răsărit dintr-un internet mai asemănător Vestului sălbatic, iar acest lucru n-a ajutat prea mult.

Nimeni nu prea știa ce face

O teorie populară este că algoritmii, precum cel al YouTube-lui, îndreaptă o parte din public spre extreme, în special spre extrema dreaptă. Podcastul Rabbit Hole,Creat de The New York Times, nytimes.com vorbește pe larg despre acest lucru, atât din perspectiva unui fost angajat al gigantului media, cât și din cea a unui puști care a început cu videouri despre psihologie și self help create de Stefan Molyneux și a ajuns într-un colț al rețelei în care viziona direct propagandă nazistă și rasistă. Ca printr-o gaură de iepure, căzând precum Alice într-o lume în care totul e schimbat și viziunea asupra lumii e alta.

Cu siguranță YouTube și-a gândit algoritmul pentru creșterea engagementului și a perioadei petrecute pe site, iar livrarea de video-uri din aceeași gamă tematică părea o cale cât se poate facilă de a face acest lucru. Algoritmul e neutru, iar faptul că video-urile devin din ce în ce mai extremiste îi este indiferent. O confirmă și un raport al guvernului neo-zeelandez, care spune că teroristul care a ucis 51 de musulmani în atacul de la Christchurch s-a radicalizat pe YouTube.„Christchurch shooter was radicalized on YouTube, New Zealand report says”, theverge.com 

Și dintr-o experiență personală cu Google, am observat cum algoritmul a ceea ce se numește acum Google Discover, acea fereastră cu știri care-ți apare atunci când dai swipe de la stânga de pe ecranul telefonului, insista să-mi livreze pagini dubioase de gen Zero Hedge sau Global Research prin 2017, la pachet cu siteuri serioase și fără prea multă discriminare. E drept că nu e YuoTube, dar arată că nu exista o optimizare anti fake news.

YouTube a replicat, în 2019, prin vocea lui Neal Mohan, chief product officer„YouTube’s Product Chief on Online Radicalization and Algorithmic Rabbit Holes”, nytimes.com că timpul petrecut pe site „e doar unul dintre semnalele folosite de algoritm”, că ar exista și alte metode prin care este calculată satisfacția unui utilizator, și că nici măcar nu e în interesul firmei să amplifice discursul extremist. Audierile din Congresul american de anul acesta„A historic antitrust hearing in Congress has put big tech on notice”, theguardian.com confirmă cel puțin a doua parte – nicio firmă nu vrea să intre pe mâna politicienilor.

Și persoane din mediul academic cred că lucrurile sunt mai complexe. Conform unei lucrări„A Supply and Demand Framework for YouTubePolitics”, osf.io publicate de Kevin Munger & Joseph Phillips, de la Penn State Political Science, în octombrie 2019, ar fi mai degrabă vorba despre vechea și testata cerere și ofertă. Există o cerere pentru conținut „alternativ”, costurile de intrare pe piață sunt minime și, odată creată o comunitate, potențialele beneficii sunt maxime. Și oricum, conform acelorași doi autori, acest gen de conținut a atins apogeul în a doua parte a anului 2017.

Facebook, rețeaua care contează la noi

Dacă YouTube e parțial responsabil de radicalizarea extremei dreapta din SUA, România e cu siguranță „sclava” Facebook-ului. Iar în cazul Facebook-lui, spre deosebire de YouTube, polarizarea creată de algoritmi nu e doar o impresie, e demonstrată.

O cercetare recentă publicată în MIS Quarterly„Understanding Echo Chambers and Filter Bubbles: The Impact of Social Media on Diversification and Partisan Shifts in News Consumption”, misq.org de trei profesori de la Universitatea Virginia și sumarizată de aceștia în The Washington Post„Facebook serves as an echo chamber, especially for conservatives. Blame its algorithm.”, washingtonpost.comThe Washington Post„Facebook serves as an echo chamber, especially for conservatives. Blame its algorithm.”, washingtonpost.com arată că utilizarea Facebook-ului are tendința de a polariza și că duce spre extreme opiniile politice. Analiza, întinsă pe o durată de patru ani, a studiat 200.000 de utilizatori de Facebook, Twitter și Reddit, iar concluzia e clară: cu cât o persoană cu vederi conservatoare petrece mai mult timp pe Facebook, cu atâta opiniile acesteia devin mai extreme. În schimb, pe Reddit, lucrurile s-ar întâmpla invers: persoana devine mai moderată. Cercetarea spune că utilizatorii sunt expuși, pe ambele site-uri, la surse foarte diverse – iar ăsta e un lucru bun –, însă diferă modul de prezentare. Dacă pe Reddit ai o listă pe care userii votează un articol, Facebook livrează utilizatorului conținut cu ajutorul algoritmului, iar acest algoritm alege conținut din ce în ce mai polarizant.

Asta poate avea consecințe tragice. În 2015, în Myanmar, populația musulmană rohingya a fost atacată violent de armată și de populația majoritară, ajungându-se la mii de crime și la alungarea a peste 700.000 de oameni peste graniță. Facebook, cu o comunitate de 16 milioane de useri în acea țară, a fost un instrument principal pentru răspândirea dezinformărilor și în inflamarea populației. Lucru demonstrat de un raport independent„Facebook admits it was used to ‘incite offline violence’ in Myanmar”, bbc.com comandat și asumat de compania americană.

Problema algoritmului a fost ridicată, în 2018, și de un studiu intern care venea chiar cu unele soluții. Însă, conform unui articol din The Wall Street Journal„Facebook Executives Shut Down Efforts to Make the Site Less Divisive”, wsj.com șefii Facebook au preferat să ignore propunerile.

În schimb, Facebook încearcă să contracareze „discursul diviziv” printr-o serie de reguli stufoase, care pot duce la ștergerea unor comentarii sau chiar conturi, însă cantitatea de informații postată zilnic e prea mare pentru moderatorii site-ului, care rezistă puțin în fața avalanșei de conținut extrem la care sunt expuși.„Bodies in seat”, theverge.com Încercarea de a folosi inteligența artificială e târzie, abia ce a fost introdusă.„Facebook is now using AI to sort content for quicker moderation”, theverge.com 

Mai mult, prin faptul că regulile site-ului sunt aplicate relativ arbitrar, compania e acuzată de a avea un bias anti-conservator, dintr-o parte a spectrului politic, și de a fi pro-conservatoare, de alții.„Facebook Is So ‘Biased Against Conservatives’ That Mark Zuckerberg Personally Agreed To Diminish The Reach Of ‘Left-Leaning’ Sites”, techdirt.com O parte dintre utilizatorii site-ului, în special conservatori, au decis să migreze spre Gab, Parler sau MeWe,„‘Follow Me on Parler’ Is New Mantra for Users Aggrieved by Facebook”, .bloomberg.com rețele sociale ce promit că nu le vor „cenzura” postările, doar pentru a se întoarce pe Facebook„Parler Users Are Gathering on Facebook to Complain About Parler”, onezero.medium.com pentru a-și recruta adepți sau a se plânge că „nu e interesant” pe acele rețele. Încă o dovadă că algoritmul amplifică niște pulsiuni omenești.

Schimbarea care a permis schimbarea

O decizie luată de Facebook în 2019 a complicat și mai mult situația. Pentru că atunci Mark Zuckerberg a anunțat un nou focus, pe grupuri,„Facebook Redesign Shifts Focus to Groups pcmag.com în locul paginilor. Oficial, schimbarea este pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor, pentru a-i ține mai aproape de prieteni, familii și interese, nu de paginile brandurilor care invadaseră deja rețeaua. Neoficial, abandonarea paginilor era și o invitație adresată companiilor de a cheltui bani pentru a ajunge chiar și la fanii care au dat like paginii. 

E posibil ca decizia să fie și o consecință a felului în care au folosit cei de la Cambridge Analytica paginile la care utilizatorii de Facebook au dat like pentru a targeta mai bune grupurile țintă. Acest lucru nu mai e posibil acum, fie datorită unor decizii interne, cum ar fi limitarea accesului aplicațiilor third-party „Facebook continues to limit access to user data for third-party apps”, engadget.com la informații despre utilizatori, fie – cel puțin în Europa – datorită Regulamentului General pentru Protecția Datelor (GDPR), care a făcut imposibile anumite tipuri de definiri a publicului țintă.„As GDPR turns two, what’s changed in the digital advertising world?”, thedrum.com 

Combinat cu faptul că Facebook obligă acum marcarea reclamelor„About Ads About Social Issues, Elections or Politics”, facebook.com pe teme politice sau sociale, precum și cele electorale, pentru a se știe cine le finanțează, lucrurile ar fi trebui să facă campaniile pe Facebook mai responsabile – sau măcar mai ușor de tras la răspundere. Ocazie cu care partidele chiar își pot deconta cheltuielile electorale, vizibile în Ad Library.„Facebook Ad Library Report”, facebook.com

Pe de altă parte, fix intrarea în prim plan a grupurilor, le-a făcut să devină destul de rapid un excelent instrument de propagandă.„Facebook is ripe for exploitation – again – in 2020”, theguardian.com Ba chiar unul mult mai greu de monitorizat, mai ales că unele grupuri pot fi secrete sau cu acces limitat. Nu e de mirare că QAnon sau suprematiștii albi„White Supremacist Groups Are Thriving on Facebook”, techtransparencyproject.org le-au folosit intens. Și chiar dacă Facebook încearcă să țină sub control discursul diviziv,„Our Latest Steps to Keep Facebook Groups Safe”, fb.com o face mai întâi în zona de limbă engleză. 

AUR a folosit grupurile de Facebook pentru a-și răspândi mesajul

Așa că nu e de mirare că propaganda AUR s-a răspândit fără mari probleme fix pe grupuri de Facebook ale românilor din țarăConform unui exemplu dat de Șerban Alexandrescu: facebook.com și din diaspora sau pe grupuri create special pentru susținerea propriilor candidați. 

Pentru că, deși au investit și ei în reclamă, nu au făcut-o la nivelul altor partide. Din martie 2019 și până în 5 decembrie, pagina Alianței pentru Unirea Românilor a investit 45.362 de lei în reclame pe Facebook,Conform acestui raport: facebook.com dintre care DGI Multimedia Design SRL – o firmă cu sediul în satul Orzeni, comuna Holboca, județul Iași – a plătit 27.050 de lei și George Simion 18.312 lei. Majoritatea acestor bani (toți de la DGI și 11.000 de la Simion) au fost cheltuiți în ultimele 90 de zile înaintea alegerilor. Ca o comparație, doar Alianța USR PLUS a investit 1.124.904 lei în campanii pe Facebook în aceeași perioadă.

AUR n-a crescut pe Facebook cu aceste investiții la vedere de nici 10.000 de euro în reclame, ci cu campania făcută pe grupuri. Doar cele dedicate partidului se apropie de sută, și dacă multe dintre ele sunt mici, cu cel mult câteva sute de membri, „Susținătorii lui George Simon” avea 104.000 membri, la o zi după alegeri, iar un alt grup al partidului, 52.000. Mai interesante sunt grupurile din diaspora, numeroase și ele, cu zeci de mii de membri: 21.000 pentru „Susținătorii lui George Simion din Hannover Niedersachsen/ Germania”, 30.700 pentru „Diaspora susține Avocat Diana Iovanovici Șoșoacă…” Șoșoacă este o vocală activistă anti-mască, anti-vaccin și avocata Arhiepiscopului Constanței, Teodosie Snagoveanu sau 16.000 pentru „Călin Georgescu, susținători Diaspora, UK.” Călin Georgescu este propunerea de premier a AUR.

Teleleu.eu, un proiect inițiat de jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, urmărește de câțiva ani îndeaproape diaspora română din Uniunea Europeană și a observat îndeaproape creșterea interesului pentru AUR.„De ce a votat diaspora cu AUR”, teleleu.eu

Radicalizarea românilor plecați peste graniță este consecința precariatului în care tăriesc acolo și a unui model economic tolerat și chiar încurajat de statul român, prin dezinteresul arătat pentru sate, scrie Elena Stancu. „Un membru al familiei lucrează trei sau zece luni pe an în străinătate, iar din banii aceștia trăiesc trei generații – bunicii, copiii și nepoții”, spune ea. Motiv pentru care nu doar în comunitățile plecate, ci și în localitățile din care au plecat acei români, AUR a fost pe primul loc în opțiunile de vot.

Dincolo de diaspora, în România, AUR a avut un sprijin puternic în județele din Moldova, probabil și datorită mesajului unionist, dar și a faptului că Șoșoacă este din Iași și, conform datelor despre cheltuielile efectuate pe Facebook, și-au coordonat activitatea de acolo. Cu un procent sub prag în București, cu o campanie under the radar pe grupurile de Facebook, nu e de mirare că media capitalo-centrică de la noi le-a ratat ascensiunea.

În concluzie, naționalismul, combinat cu participarea la protestele anti-mască și alte conspiraționisme de tip QAnon, plus un pic de ajutor de la propaganda rusă,„Cum a reușit AUR să obțină un scor atât de bun: despre proteste, Facebook și propaganda rusă”,  mediastandard.ro a prins la fix când a fost răspândit pe aceste niște canale atât de familiare ca social media, principalul mediu de comunicare al unui număr imens de români. La urma urmei, cum zicea chiar Mark, grupurile de Facebook sunt ca prietenii și familia. Cei în care ai încredere cel mai mult.


Urmărește Mindcraft Stories pe Facebook pentru a fi la curent cu cele mai noi studii, statistici, informații și analize privind criza noului coronavirus. Bonus: multe articole de calitate din zona științei și tehnologiei.



Text de

Mihai Ghiduc

Redactor-șef. A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward) până l-a prins din urmă revoluția tehnologică.

SOCIETATE|HOT TAKE

O analiză rapidă a platformei de vaccinare 

De Mihnea Dumitru 19/01/2021
O explicație simplă a ce înseamnă un site și cât de complicat este, de fapt, să previzionezi influxul de oameni pe un portal precum cel pentru vaccinarea românilor ne arată că STS-ul a făcut mult mai mult decât era așteptat. 
SOCIETATE|OVERVIEW

Ce sunt Parler, Gab sau MeWe, platformele spre care migrează conservatorii?

De Ionuț Preda 14/01/2021
Site-urile care se declară „alternative pentru free speech” au înregistrat recorduri de trafic după evenimentele recente din SUA.
SOCIETATE|HOT TAKE

Twitter vs. Trump. Momentul care a făcut rețelele sociale prea puternice.

De Iulian Comănescu 13/01/2021
Ce bine că Twitter l-a blocat pe Trump! Dar dacă ne făcea asta nouă, pe 10 august 2018?
SOCIETATE|2020

(Aproape) totul despre 2020

De Mindcraft Stories 16/12/2020
Poate că 2020 a fost anul pandemiei, dar lumea științei și a tehnologiei nu s-a rezumat doar la coronavirus.