Foto: Getty Images
Accident de laborator? De ce se discută iar despre originea coronavirusului?29 min read
Un ordin recent al președintelui SUA pare a redeschide discuția despre un posibil accident de laborator în Wuhan, care ar fi pornit pandemia. În realitate, discuția n-a fost închisă vreodată.
Știrile legate de ordinul dat de președintele american Joe Biden au, în majoritate, titluri care vorbesc despre faprul că acesta a cerut să se investigheze dacă SARS-CoV-2 a fost scăpat dintr-un laborator – mai precis, laboratorul din Wuhan, locul în care a fost descoperit coronavirusul. Însă, la o citire mai atentă, se observă că Biden cere, mai degrabă, serviciilor americane de informații, să se pună de acord pentru o variantă sau alta.
Din declarația președintelui publicată pe site-ul „Statement by President Joe Biden on the Investigation into the Origins of COVID-19”, whitehouse.gov se înțelege destul de clar că, în rândul serviciilor de informații americane, există cel puțin două teorii concurente, însă ambele cu „nivel de încredere scăzut sau moderat”. Aparent, cea mai mare parte a comunității din zona informațiilor crede că „nu există suficiente informații pentru a spune că una dintre ipoteze e mai probabilă decât alta”. Președintele le-a dat 90 de zile pentru a veni cu un raport mai coerent.
Cum s-a ajuns aici?
Principalul motiv este faptul că, la mai bine de un an de la declanșarea pandemiei, nu se știe încă cum a apărut virusul. Iar acest lucru nu poate să fie aflat decât cu ajutorul Chinei, țara în care acesta a fost identificat pentru prima dată. Or, după o aparentă deschidere pentru o colaborare, măcar la nivel de oameni de știință, China a decis să se baricadeze și să blocheze multe dintre încercările de colaborare.
N-a ajutat nici fostul președinte american, Donald Trump, care a îmbrățișat aproape imediat acuzațiile venite dinspre zona dreptei conservatoare, care a sesizat că în Wuhan, orașul în care a început pandemia, e un laborator care studiază, printre altele, coronavirusuri, și a sărit imediat la concluzia că de acolo a plecat pandemia. China s-a arătat iritată de aceste acuzații. Că le-a folosit drept un pretext pentru a închide accesul cercetătorilor străini la informații sau că s-a simțit sincer jignită, e mai puțin important.
Cert este că a trecut un an până ca savanți din alte țări să aibă acces (limitat), prin intermediul Organizației Mondiale a Sănătății, la locurile din Wuhan în care a început pandemia și la informații ceva mai detaliate. Însă raportul OMS n-a venit cu nicio concluzie clară, iar criticile au început să curgă încă înainte de publicarea acestuia.
CITEȘTE ȘI: Ce spune raportul OMS despre originea coronavirusului
În esență, Biden recunoaște că informațiile publicate de „Fact Sheet: Activity at the Wuhan Institute of Virology – United States Department of State”, state.gov despre ce s-a întâmplat la laboratorul din Wuhan, cu doar câteva zile înainte ca el să preia puterea, n-au fost încă 100% confirmate de serviciile de informații americane. Mai degrabă, publicarea, făcută probabil cu acordul lui Trump și Pompeo, a fost o încercare – una reușită – de a băga această temă pe agenda noului președinte. Acum, Biden le cere serviciilor să închidă subiectul cu un răspuns definitiv, punând în același timp presiune pe chinezi să deschidă mai repede accesul la informații specialiștilor OMS.
O conspirație a tăcerii?
Între timp, presa conservatoare, ca să nu mai vorbesc de site-urile care poartă coif de staniol, pedalează pe ideea unei conspirații în care ar fi implicați, desigur, laolaltă, savanții din toată lumea (în special Fauci) și chinezii. Ca întotdeauna în cazul conspirațiilor, informații reale sunt amestecate cu speculații și dezinformări, pentru a se crea o poveste aparent coerentă, pe care ei și-o închipuie probabil la nivelul romanelor lui John le Carré, dar care, în realitate, e mai degrabă de cel al unui epigon al lui Dan Brown.
Conspirația e cel mai coerent articulată într-un articol scris de jurnalistul britanic Nicholas Wade pentru „The origin of COVID: Did people or nature open Pandora’s box at Wuhan?”, thebulletin.org (da, cel care ține celebrul „Doomsday Clock”, thebulletin.org care arată mereu ora 12 fără câteva minute), autor care vorbește de o „conspirație a tăcerii” în care sunt implicați savanții.
Wade, care a scris pentru Nature, Science și The New York Times, era un jurnalist respectat. Asta până a decis să publice, în 2014, cartea „A Troublesome Inheritance”, wikipedia.org în care susține că succesul economic și social ar fi determinat genetic, care i-a adus o serie întreagă de critici din rândul oamenilor de știință. Evident, autorul s-a apărat spunând că de vină pentru critici ar fi „corectitudinea politică” – și de aici știm cam în ce direcție se duc argumentele.
Articolul publicat acum se ocupă cu aruncarea de acuzații în stânga și-n dreapta, scoțând însă în evidență o serie de lucruri care ar putea pune semne de întrebare în legătură cu originea virusului, în special despre cercetările de tip gain of function efectuate în Wuhan și despre punctul de clivaj al proteinei S din SARS-CoV-2, care este encodată într-un mod surprinzător. Evident, presa și politicienii conservatori au îmbrățișat acuzațiile lui Wade – iar toată discuția s-a transformat într-o ciorbă politizată.
Cert este că, în condițiile în care chinezii n-au colaborat așa cum trebuie cu OMS, iar raportul făcut de organizația internațională tratează teoria accidentului de laborator într-o paranteză de doar o pagină, există o listă mai largă de oameni de știință care cred că nu s-a acordat un interes egal pentru cele două teorii concurente – de exemplu, cei 18 semnatari ai unei „Investigate the origins of COVID-19”, sciencemag.org
În aceste condiții, articolul lui Wade capătă și mai multă tracțiune, iar teoria sa devine un puternic instrument politic. Nu-i de mirare că republicanii, care nu sunt mari fani nici ai chinezilor, dar nici al cercetătorilor americani, au început imediat să-l folosească „Marshall Resolution Calling for Covid-19 Select Investigative Committee”, washingtonpost.com investigații politice.
Dar care sunt, totuși, principalele argumente ale adepților teoriei accidentului de laborator?
Finanțarea americană pentru Wuhan
O acuzație care este politizată foarte puternic este că laboratorul din Wuhan ar fi primit fonduri de la americani, prin intermediul Institutului Național al Sănătății (NIH), ceea ce l-ar face cumva pe Fauci responsabil de apariția virusului (acuzatorii presupun, direct, că doar varianta „laborator” e viabilă).
De ce ar finanța americanii un laborator chinez pentru cercetări despre coronavirusuri, totuși? Aici răspunsul este simplu. În condițiile în care, acum două decenii, epidemia de SARS a plecat din China și se știe deja că aceea a pornit de la un virus de la lilieci, părea o idee bună să se verifice dacă alte virusuri de acolo n-ar putea duce la o situație similară – a le găsi din timp ar putea opri alte eventuale epidemii.
Acuzatorii spun însă că fondurile ar fi fost folosite pentru cercetări de tip gain of function, o tehnică folosită în virusologie (și nu numai) prin care un patogen e modificat intenționat, pentru a vedea cum evoluează și dacă poate provoca epidemii. Cei de la NIH spun însă că „Statement on misinformation about NIH support of specific “gain-of-function” research”, nih.gov în timp ce alte voci, precum Richard Ebright, de la Universitatea Rutgers, spun că studiile făcute au fost, cu siguranță, „Fact-checking the Paul-Fauci flap over Wuhan lab funding”, washingtonpost.com
Interesant este că un moratoriu care interzice finanțarea cercetărilor de tip gain of function a fost introdus în 2014, chiar de NIH, „Ban on gain-of-function studies ends”, thelancet.com Argumentul celor care suțin teoria laboratorului este că nu se știe exact ce au făcut chinezii acolo și că ar exista posibilitatea să fi efectuat o serie de cercetări secrete, poate chiar pentru armata chineză.
Într-adevăr, începând cu 2014, dintr-un „Understanding the Risk of Bat Coronavirus Emergence”, reporter.nih.gov 600.000 de dolari au ajuns la Institutul de Virusologie din Wuhan, până în 2020, când Trump a oprit finanțarea. Iar banii au fost dați chiar pentru cercetări legate de coronavirus, însă în special pentru colectarea de probe, în căutarea unor noi coronavirusuri potențial periculoase.
Cercetările au dus chiar la publicarea unor articole despre noi coronavirusuri de tip SARS descoperite în peșterile din Yunnan, precum acesta, din „Discovery of a rich gene pool of bat SARS-related coronaviruses provides new insights into the origin of SARS coronavirus”, journals.plos.org În articol, cercetătorii chinezi vorbesc despre experimente în care au recombinat virusuri și au obținut virusuri chimerice, cu variante ale proteinei S capabile să infecteze celule umane, ceea ce ar putea fi categorisit drept un experiment de tip gain of function. Trebuie spus însă că niciunul dintre aceste virusuri chimerice nu e apropiat de SARS-CoV-2.
Totuși, printre noile coronavirusuri descoperite în peșteri se găsea și RaTG13, care are genomul cel mai apropiat (96%) de SARS-CoV-2. Informațiile despre similaritatea celor două coronavirusuri au fost publicate chiar de savanții de la Institutul de Virusologie din Wuhan, în „A pneumonia outbreak associated with a new coronavirus of probable bat origin”, nature.com
Există și o serie de „In 2018, Diplomats Warned of Risky Coronavirus Experiments in a Wuhan Lab. No One Listened.”, politico.com ale diplomaților americani din China, de la finalul lui 2017, în care aceștia avertizează că cercetările făcute în laboratorul din Wuhan ar putea deveni periculoase. Diplomații chiar au vizitat laboratorul și au stat de vorbă cu cercetătoarea Shi Zhengli, specialista în coronavirusuri poreclită „femeia liliac”, care s-a plâns că n-ar avea suficienți tehnicieni antrenați pentru a lucra în laboratoarele cu nivel de biosecuritate 4 (BSL-4, cel mai strict), cerându-le chiar ajutorul. Acesta a fost motivul trimiterii acelor telegrame, ignorate, însă, la nivelul Departamentului de Stat.
Într-un interviu dat în 2020 pentru „Reply to Science Magazine”, sciencemag.org (PDF) Shi Zhengli spune, printre altele, că n-au fost efectuate cercetări de tip gain of function, că n-au izolat virusul RaTG13, ci doar l-au secvențiat genetic, alături de alte virusuri, dar și că au realizat experimente pe zibete cu alte coronavirusuri recoltate de la lilieci. Însă ea spune și că acestea au fost efectuate la niveluri de securitate mai reduse (BSL-2 și BSL-3), iar unii specialiști cred că aceste cercetări n-ar fi trebuit efectuate sub nivelul BSL-3. Conform cercetătoarei chineze, niciunul dintre angajații institutului n-a fost testat pozitiv la SARS-CoV-2 sau la coronavirusul de la lilieci.
Angajați bolnavi?
Teoria accidentului e amplificată de un raport al serviciilor de informații americane, care spune că trei angajați ai Institutul de Virusologie din Wuhan ar fi avut, în noiembrie 2019, simptome asemănătoare COVID-19. Informația apăruse deja în declarația din ianuarie a Departamentului de Stat, însă „Intelligence on Sick Staff at Wuhan Lab Fuels Debate on Covid-19 Origin”, wsj.com la raportul integral, care vine cu detalii despre durata bolii și vizitele la spital. Chinezii au negat că acest lucru ar fi adevărat, prin purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe, „Wuhan lab staff sought hospital care before COVID-19 outbreak disclosed”, reuters.com
Prin urmare, spun susținătorii teoriei, ar exista sursa – un virus din laboratorul Institutul de Virusologie din Wuhan –, care probabil i-a infectat pe cei trei angajați, care au lucrat sau au luat contact cu el, din cauză că măsurile de securitate erau slabe, și care a scăpat astfel în lume și a provocat pandemia de COVID-19. Dovezile circumstanțiale par să se lege.
Totuși, destule voci din lumea științifică spun că nu ar exista dovezi în codul genetic al virusului că acesta ar proveni din laborator. Aici intră în scenă punctul de clivaj S1/S1 al proteinei S și o groază de termeni științifici.
E furina o altă dovadă?
Pentru a infecta o celulă, virusul SARS-CoV-2 folosește proteina S – motiv pentru care vaccinurile și tratamentele o țintesc. Însă, pentru a se putea replica, această proteină trebuie tăiată în interiorul celulei, în două locuri. Ca orice virus, codul genetic al acestuia este unul care profită la maximum de instrumentele pe care i le pune la dispoziție celula infectată. În acest scop, în punctul de clivaj din poziția S1/S1 a glicoproteinei S există o serie de aminoacizi care determină o enzimă numită furină să taie SARS-CoV-2 fix în acea poziție. „The furin cleavage site in the SARS-CoV-2 spike protein is required for transmission in ferrets”, nature.com arată că prezența acestei serii de aminoacizi este esențială în transmisie, dovada fiind faptul că nu prea apar mutații în această zonă. Un alt studiu, tot din „Loss of furin cleavage site attenuates SARS-CoV-2 pathogenesis”, nature.com arată că dispariția acestui punct de clivaj atenuează viteza de reproducere a virusului în tractul respirator.
Secvența de aminoacizi cu pricina este prolină-arginină-arginină-alanină (PRRA) și nu e întâlnită la alte coronavirusuri, ceea ce ar putea fi un argument că a apărut printr-un experiment de tip gain of function. Cine își mai amintește asta de la biologie, știe că ADN-ul și ARN-ul folosesc patru azotate (A – adenină, G – guamină, C – citozină și U – uracil, respectiv timină) pentru scrierea codului. Și atunci de ce vorbim de aminoacizi? Aceștia sunt encodați de trei baze azotate, grupate în ceea ce se numește codon.
În cazul acesta există șase tipuri de codoni (CGU, CGC, CGA, CGG, AGA și AGG) care determină apariția acestui aminoacid într-un anume loc al codului genetic. Cele două molecule de arginină sunt encodate de doi codoni CGG. Adepții teoriei laboratorului spun că e ciudat că e vorba fix de aceștia, pentru că apar cel mai rar în coronavirus, în schimb, sunt printre codonii care apar cel mai des în organismul uman. David Baltimore, un virusolog care a câștigat Premiul Nobel, spune că această succesiune de codoni e „o puternică provocare pentru teoria originii naturale a virusului”.
Afirmația lui Baltimore e contestată însă de alți experți, precum „Kristian G. Andersen on Twitter: “The SARS-CoV-2 furin cleavage site is yet again in the news – this time because of a quote by Nobel laureate David Baltimore. The site is not a “smoking gun”, nor does it “make a powerful challenge to the idea of a natural origin”. Quite the opposite, so a little science…”, twitter.com într-un thread care explică că prezența acestui punct de clivaj nu e atât de rară și că de fapt nu e nimic ciudat nici cu codonii CGG. Afirmația e confirmată de studii, „Furin cleavage sites naturally occur in coronaviruses”, sciencedirect.com care arată că punctul de clivaj poate apărea în mod natural în coronavirusuri.
Se știe ceva cu certitudine?
În esență, teoria accidentului de laborator ia avânt mai ales pentru că nu au apărut dovezi noi care s-o susțină pe cea a evoluției naturale a virusului. Citit cu atenție, studiul OMS e mai degrabă o lungă plângere a experților internaționali la adresa Chinei, care a pierdut un an din investigație. Citit malițios, s-ar putea spune că poate nici n-avea de ce să investigheze, pentru că știau că n-au ce să găsească.
Între timp, la a 74-a întâlnire a Adunării Mondiale a Sănătății – forul care guvernează OMS –, desfășurată între 24 mai și 1 iunie, se discută a doua fază a investigațiilor, însă se poate observa că influența Chinei în organizație rămâne puternică. Taiwanul a fost lăsat din nou „Taiwan blames China for latest WHO meeting snub”, aljazeera.com pentru că s-au opus chinezii (dar și Pakistanul).
E destul de probabil ca reacția lui Biden să fie și o formă a președintelui american de a pune presiune pe chinezi, pentru a deschide accesul la informații. Care, desigur, „Politicizing COVID-19 origin tracing hinders investigations: Chinese embassy in U.S.”, indiatimes.com și par a continua să încerce să controleze atent la ce informații au acces specialiștii OMS.
În aceste condiții, China își merită soarta. Într-o lume deschisă, misterele nasc conspirații, iar reticența chinezilor nu face decât să alimenteze aceste acuzații. Pe de altă parte, fără colaborarea lor, va fi foarte greu de stabilit cu precizie cum a apărut actuala pandemie. Momentan, cei care discută despre accidentul de laborator au reușit să readucă acuzația în prim plan și să-i dea greutate, chiar dacă ipoteza unei transmiteri zoonotice rămâne, în continuare, din punct de vedere științific, cea mai credibilă.
