Getty Images
Cât de riscantă este redeschiderea școlilor în pandemie?31 min read
Școlile ar putea deveni focare serioase de COVID-19, dar sunt exemple care arată că acest scenariu poate fi prevenit.
Pe 14 septembrie, școlile și liceele din România își vor primi înapoi elevii pentru prima dată după jumătate de an, după o perioadă plină de incertitudini și un experiment cvasi-eșuat cu școala online. Guvernul a făcut o listă întreagă de norme care va întinde la maximum capacitatea organizatorică a școlilor, răbdarea profesorilor și capacitatea de adaptare a elevilor. Dezbaterile care au început deja pe subiect vor deveni și mai încinse odată cu inevitabilele cazuri de îmbolnăviri, la fel cum se vor înmulți și reportajele despre organizarea laxă sau deficitară din afara școlilor de elită.
Dar care sunt, de fapt, riscurile ca decizia de a redeschide școlile să doboare șrecordurile de îmbolnăviri pe zi stabilite în ultimul timp? Subiectul transmiterii SARS-CoV-2 între și de către copii e destul de complicat, iar cercetări mai serioase au început să apară doar de curând. Le trecem în revistă pe cele mai relevante, dar și modul în care le interpretează alte state, pentru a vedea dacă și cât ar trebui să ne îngrijoreze lăsarea copiilor în grija sistemului educațional șubred românesc.
Copiii nu sunt deloc feriți de coronavirus
Ca să înțelegem riscul de transmitere al noului coronavirus în școli, trebuie să aruncăm mai întâi o privire asupra dinamicii infecției cu SARS-CoV-2 la copii. Subiectul nu a fost foarte larg abordat în primele luni de pandemie, marea majoritate a cercetărilor axându-se pe persoanele din categorii de risc ridicat sau adulții simptomatici. În ultimul timp, au început totuși să apară studii care descriu un tablou complicat în privința riscului ca minorii să devină un vector de transmitere comunitară a bolii.
Dacă ne uităm la bilanțurile oficiale, pe tot parcursul pandemiei copiii au fost mai puțin predispuși la infecția cu SARS-CoV-2. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) menționează că doar 1-3% din cazurile pe care le-a Conform Q&A-ului actualizat ultima dată în iulie de pe who.int au fost minori, deși această categorie de vârstă reprezintă 29% din populația globală. Este imposibil de estimat un procentaj real din cauza cazurilor asimptomatice, care oferă bătăi de cap experților și în cazul adulților. Însă un studiu publicat recent în jurnalul „Prevalence of SARS-CoV-2 Infection in Children Without Symptoms of Coronavirus Disease 2019”, jamanetwork.com a folosit peste 30.000 de teste de rutină efectuate pe minori în Statele Unite, în luna mai, și a descoperit că incidența cazurilor asimptomatice la aceștia era similară cu cea raportată în populația generală la acel moment.
În Thailanda, elevii de școală primară sunt protejați prin ecrane de plastic montate pe bănci. Getty Images
Însă, spre deosebire de adulți, copiii au șanse mult mai mici de a dezvolta forme grave ale bolii. Un „Clinical characteristics of children and young people admitted to hospital with covid-19 in United Kingdom: prospective multicentre observational cohort study”, bmj.com efectuat pe două treimi din cazurile spitalizate din Marea Britanie arată că doar 1% dintre acestea erau reprezentate de copii. Iar, dintre copii, mai puțin de 1% au murit – în total, șase cazuri, toate cu comorbidități severe. Au fost, totuși, „Doctors race to understand rare inflammatory condition associated with coronavirus in young people”, sciencemag.org în care copiii infectați cu SARS-CoV-2 au dezvoltat o condiție asemănătoare Un sindrom care inflamează temporar vasele de sânge, în mare parte identificat la copii cu vârste de sub cinci ani.
Riscul mai scăzut nu îi face pe copii mai puțin infecțioși. Unul dintre indicatorii corelați cu riscul de transmitere este încărcătura virală – cantitatea de material genetic SARS-CoV-2 care se află într-o persoană infectată. O cercetare publicată în „SARS-CoV-2 viral load in the upper respiratory tract of children and adults with early acute COVID-19”, oup.com a comparat încărcăturile virale de la copii și adulți simptomatici și nu a găsit diferențe semnificative între aceștia, indicând că minorii ar putea fi la fel de infecțioși.
Mai mult, un alt studiu efectuat de cercetători de la „Pediatric SARS-CoV-2: Clinical Presentation, Infectivity, and Immune Responses”, jpeds.com chiar susține că unii copiii simptomatici aveau în primele două zile de la debutul simptomelor încărcături virale semnificativ mai mari decât adulți spitalizați cu forme severe ale bolii. Pe de altă parte, nu știm foarte multe despre rata transmiterii asimptomatice, care e un subiect aproape la fel de incert ca în cazul adulților. Pentru o imagine mai clară, poate ar fi mai bine să ne uităm la cum au evoluat unele focare în instituții de învățământ sau grupuri de copii.
Vârsta contează, dar e greu de spus cum
Unul dintre cele mai bine-documentate astfel de cazuri a avut loc chiar pe la începuturile pandemiei în Europa, în localitatea franceză Crepy-en-Valois, din apropierea Parisului. În ianuarie și februarie, virusul s-a răspândit necontrolat în localitate, iar cel puțin doi profesori de la liceul local au fost identificați cu simptome respiratorii. Ulterior, au fost efectuate teste de anticorpi în comunitate, iar rezultatele au fost publicate de cercetători de la Institutul Pasteur.
Aceștia au găsit un „COVID-19 in primary schools: no significant transmission among children or from students to teachers”, pasteur.fr în șase școli primare, doar trei elevi au fost infectați, iar aceștia nu par să fi transmis mai departe virusul către alți studenți sau personalul didactic, ale căror proporții de infectare erau similare cu cele din localitate. În schimb, liceul local a fost un „Cluster of COVID-19 in northern France: A retrospective closed cohort study”, medrxiv.org 38% din elevi, 43% din profesori și 59% din restul personalului au fost infectați la un anumit punct.
Acest trend a fost observat și în alte incidente. Până în luna mai, Israelul era unul din statele date ca exemplu pentru modul în care a ținut răspândirea virusului sub control, așa că a decis redeschiderea școlilor (ce-i drept, împreună cu baruri, restaurante și multe alte activități). Unul din primele focare mari a fost „Israel’s hurried school reopenings serve as a cautionary tale”, pri.org o instituție cu clase de gimnaziu și liceu din Ierusalim, unde 153 de studenți și 25 de membri ai personalului didactic au fost infectați la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie. Din câte se pare, focarul ar fi pornit de la un profesor, și s-a răspândit pe seama confuziei și relaxării în aplicarea regulilor anti-COVID-19 – studenții nu erau obligați să respecte distanțarea socială sau să poarte constant măști, în ciuda reglementărilor impuse de guvern.
Getty Images
Totuși, pericolul unor focare există și la nivelul claselor mai mici. În localitatea canadiană Trois-Rivieres, „Almost an entire class of students caught coronavirus at a Trois-Rivières school”, healthing.com care se aflau în aceeași clasă de școală primară au fost infectați în luna iunie, deși reprezentanții instituției au susținut că au fost aplicate măsuri de distanțare socială. Focarul a fost limitat de faptul că autoritățile canadiene au redus numărul de copii care se pot afla într-o singură clasă în același timp.
Înghesuirea copiilor în spații închise fără distanțare este, în schimb, o rețetă aproape sigură pentru dezastru. În statul american Georgia, peste 600 de copii au stat în dormitoare comune într-o „SARS-CoV-2 Transmission and Infection Among Attendees of an Overnight Camp — Georgia, June 2020”, cdc.gov în care măsurile de protecție au fost aplicate doar pentru personal – dormitoarele nici măcar nu erau aerisite. Din 344 de participanți testați, 260 au avut rezultate pozitive, iar rata infecțiilor au fost apropiate între categoriile de vârstă, fiind ușor mai ridicată pentru cei mai mici.
Dar care este riscul transmiterii mai departe a virusului în comunitate și familii de către copii infectați? Un studiu care a analizat contact tracing-ul efectuat de autoritățile din Coreea de Sud susține că acesta nu este deloc scăzut, „Contact Tracing during Coronavirus Disease Outbreak, South Korea, 2020”, cdc.gov Cercetarea a monitorizat persoanele care au intrat în contact cu peste 5.700 de bolnavi de COVID-19 și a observat că cei care au intrat în contact cu copii infectați cu vârste între 10 și 19 ani în spații închise aveau șanse mai mari de a se îmbolnăvi decât cei care au intrat în contact cu orice altă categorie de vârstă. La polul opus, copiii cu vârste între 0-9 ani aveau cea mai mică rată de transmisie.
Totuși, aceste incidente au fost mai degrabă o excepție decât regula. Danemarca a fost primul stat european care a redeschis școlile, pe 15 aprilie, și nu a avut parte de vreun focar major în instituțiile de educație și nici de o creștere imediată a numărului de cazuri. Olanda, Finlanda, Belgia sau Austria au avut „School openings across globe suggest ways to keep coronavirus at bay, despite outbreaks”, sciencemag.com chiar înregistrând un declin al cazurilor în perioada imediat următoare revenirii la școală, înainte ca numerele să crească din nou pe parcursul verii.
Este la fel de adevărat că în toate aceste țări cursurile nu au durat prea mult până la vacanța de vară, iar cele câteva săptămâni de școală a existat o vigilență maximă pentru aderența elevilor și profesorilor la reguli. Atenția ar putea scădea treptat pe parcursul unui an școlar, la fel cum a scăzut entuziasmul public pentru măsurile anti-COVID.
Cât de adecvate sunt măsurile propuse în România?
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) rezumă aceste informații într-un „COVID-19 in children and the role of school settings in COVID-19 transmission”, europa.eu în felul următor:
➤ copiii reprezintă un procent mai mic al cazurilor detectate și au șanse mai mici să dezvolte forme grave ale bolii, dar în același timp formele ușoare sau asimptomatice sunt mai greu de detectat, iar cei simptomatici au încărcături virale și potențial de infectare similare cu ale adulților;
➤ deși au fost puține cazuri de focare semnificative în școli, ele pot apărea și pot fi mai greu de detectat în faza incipientă din cauza motivelor expuse anterior;
➤ în cele mai multe cazuri, transmiterea de la student la student nu a fost principalul mod de răspândire al virusului, în special în cazul învățământului preșcolar și primar;
➤ în cazul respectării măsurilor de igienă și distanțare socială, școlile probabil nu au un risc mai mare de a deveni focare decât alte medii profesionale cu o densitate similară de persoane, iar datele strânse până acum arată redeschiderea lor nu a fost asociată cu creșteri semnificative în transmiterea intracomunitară a virusului.
În acest context, cât de potrivite sunt măsurile luate de România pentru a minimiza riscul de focare noi în școli odată cu începutul anului școlar? Autoritățile au lansat în dezbatere publică pe 18 august „Normele Ministerului Sănătății pentru redeschiderea școlilor: Se introduce regula „1 clasă de elevi = 1 sală de clasă” / Responsabili Covid la nivel de unitate, distanță de 1 metru între persoane în cancelarie / Accesul parinților interzis”, edupedu.ro acoperind aspecte largi, de la organizarea sălilor de curs și a cancelariei la regulile de acces în unitate și conduita elevilor.
În momentul de față, sunt luate în calcul trei scenarii, în funcție de evoluția cazurilor de COVID-19 din țară. În primul scenariu, toți elevii revin din învățământul pre-universat revin în bănci. În al doilea, revin doar preșcolarii, elevii din învățămțântul primar și cei din clasele terminale de gimnaziu și liceu. În al treilea, toți elevii/preșcolarii vor reveni la lecțiile online. Deciziile privind scenariul aplicat vor fi luate la nivelul fiecărui județ, pe baza datelor comunicate de Direcțiile de Sănătate Publice.
Primul scenariu este cel mai discutat și este de departe cel preferat de autorități. Dar, înainte de a aborda recomandările practice pentru desfășurarea cursurilor, trebuie spus că până și la nivelul UE normele variază destul de mult de la stat la stat – e aproape imposibil să găsești două state care au avut exact aceleași idei despre cum ar trebui să funcționeze școlile în pandemie, ceea ce arată cât de dificilă este găsirea unor soluții pe baza datelor de până acum.
Guvernul român a decis să se bazeze în principal pe purtarea obligatorie a măștilor de către elevi și profesori, la toate nivelele de educație, pe tot parcursul orelor. De asemenea, sunt cerute distanțe de minimum un metru între elevi, în clasă, sau un „separator transparent”, în cazurile în care păstrarea distanței nu este posibilă. În afara sălilor de curs, vor trebui luate măsuri de a gestiona fluxul de elevi în pauză sau ale celor care se duc la toaletă, precum și asigurarea obligatorie a distanțării fizice la intrarea în unitate.
Personal didactic asigurând distanța minimă între bănci în Germania. Getty Images
Nu sunt prevăzute măsuri de limitare a numărului de elevi dintr-o clasă, ci se merge pe o soluție numită „1 clasă de elevi = 1 sală de clasă”. Elevii își vor ține toate cursurile și activitățile în aceeași sală și vor avea mereu același loc în bancă, iar clasele/grupele își vor păstra componența. Teoretic, ar trebui evitat contactul între elevi/preșcolari din clase/grupe diferite, dar nu e specificat exact cum se va aplica asta în pauze.
Normele sunt destul de cuprinzătoare, deși în unele părți cer mai degrabă soluții de la fiecare unitate de învățământ în parte decât să le ofere. O problemă pare să fie rigiditatea acestora și faptul că se bazează pe ideea că școlile pot „dirija” densități mari de elevi, în loc să limiteze fluxul simultan al acestora în școli.
De exemplu, numărul maxim de elevi într-o clasă „Modificări masive la legea educației, votate în Senat: Numărul elevilor într-o clasă, redus la 22 în învățământul primar, 26 în gimnaziu și liceu, 17 la grădiniţă. Legea merge la promulgare”, edupedu.ro chiar înainte de pandemie (17 la grădiniță, 22 la școala primară, 26 la gimnaziu și liceu) dar tot este destul de mare și poate insuficient în multe cazuri pentru a putea garanta distanțarea fizică. Franța, care „Across the Globe, Students Head Back to School”, nytimes.com oferă posibilitatea împărțirii claselor în grupe de 8-15 elevi, care să respecte un program școlar redus la jumătate, completat de învățământul de acasă.
Apoi, va fi greu să menții distanța socială între elevi, mai ales în pauze, motiv pentru care Spania a găsit soluția „bulelor”; elevii sunt împărțiți „Reopening schools: how different countries are tackling Covid dilemma”, theguardian.com în care nu sunt obligați să respecte distanțarea, dar aceasta va fi obligatorie față de cei din alte bule. Pe același principiu, în Norvegia sunt separate zonele de joacă/recreere pentru fiecare clasă.
Mai este și problema măștilor, care pare să producă „Back to school: how European classrooms are coping with COVID”, reuters.com în abordările diferitelor state. Franța le-a făcut acum obligatorii, după ce inițial erau necesare doar acolo unde nu se putea respecta distanțarea socială, cele mai multe state din Germania le impun peste tot în afara băncilor unice și distanțate, iar Olanda și Danemarca nu le-au impus deloc încă de la început.
România are problema unui număr destul de ridicat de ore pe tot parcursul ciclului școlar. Chiar dacă Ministerul Educației a început reducerea lor, aceasta va avea loc momentan doar pentru „Anisie: Numărul de ore se va reduce în acest an școlar doar la clasa pregătitoare. Pentru restul elevilor, abia în anii următori”, digi24.ro Asta ar putea amplifica problema purtării corespunzătoare a măștilo,r mai ales la copiii din clasele primare, de la care nu se poate aștepta auto-disciplina de a nu-și atinge fața/masca timp de cinci-șase ore, făcând demersul inutil din punct de vedere igienic.
Back to school
Rămâne de văzut cum se vor transpune aceste norme, concepute să funcționeze într-un scenariu ideal, în realitatea turbulentă a unor școli care probabil de-acum vor renunța la unele obiceiuri ridicole (intrările speciale pentru profesori sunt cel mai bun exemplu) și a unor elevi a căror ciclu școlar a fost deja bulversat. Mai ales că acum li se cere să-și schimbe radical modul de a interacționa în interiorul școlii și a cercurilor sociale. Deocamdată, observațiile științifice și experiența altor state ne arată că redeschiderea școlilor nu e neapărat o bombă cu ceas, dar și că se poate transforma foarte ușor în una acolo unde recomandările vor fi respectate, în stil clasic, doar la vreo inspecție.
