Getty Images

Cum se termină pandemiile?20 min read

De Andrada Fiscutean 10.11.2020

Vaccinul, izolarea sau norocul ne-ar putea ajuta, cel puțin parțial, să ieșim din pandemie.

La sfârșitul anului 2019, în Wuhan, primii oameni se îmbolnăveau de COVID-19, o boală misterioasă, atât respiratorie, cât și vasculară, care avea să dea peste cap activitatea întregii lumi. Un an mai târziu, nu e deloc clar cât va mai trece până când vom putea reveni la viețile noastre de dinainte de pandemie.

Virusul SARS-CoV-2, spun epidemiologii, e ciudat în multe feluri. Se transmite mai ușor decât gripa și e imprevizibil: cei care se infectează pot să nu aibă deloc simptome sau pot să ajungă la terapie intensivă. Pentru că nu e întotdeauna evident dacă o persoană e bolnavă sau nu, izolarea tuturor cazurilor e destul de dificilă, de unde și măsurile mai stricte luate în unele țări.

Totuși, deși statul în casă e neplăcut și apăsător, nu e prima dată în istoria omenirii când se ia o astfel de decizie. Și în trecut au fost pandemii, iar felul în care s-au încheiat ele ne poate ajuta să înțelegem ce ar putea să se întâmple acum.

Gripa spaniolă

Pandemia noastră a fost de multe ori comparată cu cea de gripă spaniolă din 1918. Și atunci, izolarea și carantinarea au încetinit transmiterea virusului de la o persoană la altele. Chiar și așa, însă, gripa spaniolă (H1N1) a infectat 500 de milioane de oameni din întreaga lume, adică o treime din populația de atunci a globului. Între 50 și 100 de milioane de persoane au murit.„The Geography and Mortality of the 1918 Influenza Pandemic”, jstor.org

Pandemia de gripă spaniolă a avut două valuri, unul în 1918, și un altul în 1920, suprapuse peste Primul Război Mondial. Printre factorii care au contribuit la încheierea pandemiei este și faptul că s-ar fi atins imunitate parțială de turmă.1918 Influenza: the Mother of All Pandemics, nih.gov Suficient de mulți oameni s-au îmbolnăvit și, după ce și-au revenit, au fost imuni. Datorită acestui fapt, virusul a găsit tot mai puține gazde noi pe care să le infecteze, iar acest lucru a contribuit parțial la stingerea pandemiei.

Totuși, imunitatea parțială de turmă nu a fost singurul factor care a contat. Și atunci, ca și acum, oamenilor li s-a recomandat distanțarea socială, li s-a spus să poarte mască și să se spele des pe mâini.

Coadă la o farmacie din Statele Unite în timpul gripei spaniole. Wikimedia Commons

În timp, virusul gripei spaniole a suferit mutații și a devenit mai blând. El a continuat să circule, însă, într-o variantă mai puțin agresivă, și în deceniile care au urmat. E posibil ca la fel să se întâmple și cu SARS-CoV-2. Deja, s-ar părea că virusul a suferit unele mutații care îl fac să dea simptome mai ușoare decât varianta care circula la începutul anului, potrivit unui studiu publicat în The LancetEffects of a major deletion in the SARS-CoV-2 genome on the severity of infection and the inflammatory response: an observational cohort study, thelancet.com O strategie personală bună ar fi să încercăm să ne îmbolnăvim cât mai târziu.

Dar, să revenim la H1N1. Mai recent, omenirea s-a luptat cu încă un virus din acea categorie, cel al gripei porcine, parțial asemănător cu cel al gripei spaniole. Virusul gripal H1N1/09 a infectat peste 20% din populația globului în anul 2009 și a ucis, potrivit unor estimări,Key Facts about Human Infections with Variant Viruses, cdc.gov aproape 300.000 de persoane.

Concluziile gripei spaniole nu pot fi însă aplicate ad litteram în cazul noului coronavirus, iar unul dintre motive este că sunt încă multe întrebări fără răspuns legate de imunitatea pe care o dobândim după o infectare cu SARS-CoV-2.

StudiileSeroprevalence of anti‐SARS‐CoV‐2 antibodies in COVID‐19 patients and healthy volunteers up to six months post disease onset, wiley.com făcute până acum sunt destul de limitate, pentru că a trecut puțin timp de la primele cazuri de COVID-19. E posibil ca imunitatea dobândită în urma infectării să fie doar pentru o perioadă de câteva luni.

SARS și MERS

SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome; Sindrom Respirator Acut Sever) a fost prima epidemie cauzată de un coronavirus. 774 de persoane au murit în 2002 și 2003, spun datele Organizației Mondiale a Sănătății. În total au existat puțin peste 8.000 de cazuri de SARSSARS (10 Years After), cdc.gov la nivel global. Ultimul dintre ele a fost în 2004.

Și atunci, pentru ținerea sub control a epidemiei, s-au luat măsuri de izolare a bolnavilor, care au funcționat. Majoritatea cazurilor au fost în doar câteva zone, ca de exemplu Hong Kong și Toronto.

Izolarea bolnavilor a fost o idee câștigătoare pentru că nu existau pacienți asimptomatici. Aproape toți bolnavii aveau simptome vizibile și severe, ca de exemplu febră și dificultăți de respirație. Mai mult, ei transmiteau virusul după ce se simțeau rău, nu înainte, ca în cazul lui SARS-CoV-2. Cei mai mulți pacienți erau contagioși la o săptămână după apariția simptomelor.

La scurt timp după SARS, în iunie 2012, a apărut și MERS (Middle East Respiratory Syndrome; Sindrom Respirator Orientul Mijlociu), care încă face victime. În total s-au descoperit peste2.500 de pacienți MERS-CoV worldwide overview, ecdc.europa.eu, iar o treime dintre ei au murit. Virusul ar proveni de la cămile, de-asta recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății este să ne spălăm bine pe mâine dacă atingem dromaderi.

S-ar părea că MERS se transmite, totuși, destul de greu de la persoană la persoană, atât în spitale, cât și familie. Cel mai des el s-a transmis „prin contact apropiat cu persoane în stare gravă în spital sau acasă”, spune un raport al Organizației Mondiale a Sănătății.Rapid advice note on home care for patients with Middle East respiratory syndrome coronavirus (MERS-CoV) infection presenting with mild symptoms and management of contacts, who.int Nu există dovezi care să susțină transmiterea de la pacienții asimptomatici.

Variola

Există totuși și pandemii cu final fericit. Organizația Mondială a Sănătății a reușit să eradicheze variola în 1980.Smallpox, who.int De altfel, variola este prima boală infecțioasă pe care am reușit să o eradicăm.

Acesta este, de altfel, și cel mai mare succes înregistrat de vaccinare. În secolul XX, variola era una dintre cele mai urâte boli pe care le putea face cineva și se estimează că doar în secolul trecut ea ar fi ucis 300 de milioane de oameni.

Vaccinul împotriva variolei a fost creat de Edward Jenner în 1796, după ce acesta a observat că pacienții care se îmbolnaveau de variola taurinelor erau protejați împotriva variolei. Jenner a luat lichid dintr-o veziculă formată pe pielea unei femei bolnave de variola taurinelor și a zgâriat pielea unui băiat de 8 ani. Apoi, l-a infectat pe acesta cu variolă, arătând că nu se îmbolnăvește.The History of Vaccines, historyofvaccine.org În 1967, Organizația Mondială a Sănătății a intensificat eforturile sale de a eradica variola, printr-un program de imunizare global. Ultimul caz de variolă a fost văzut în 1977, în Somalia.

Eradicarea a fost posibilă și pentru că, spre deosebire de SARS-CoV-2, virusul variolei infectează în mod natural doar oamenii, nu și animalele (deși câteva au fost infectate în laborator, intenționat). Iar în momentul în care ultimul caz la om a fost vindecat, boala a dispărut pur și simplu.

În cazul SARS-CoV-2, însă, situația pare un pic mai complicată, pentru că acest virus se regăsește tot mai mult și la animale. Chiar dacă, să presupunem, el nu ar mai fi întâlnit în populația umană, teoretic ar putea din nou să sară de la un animal la om.

Elevi vaccinați împotriva variolei în New York. Bettman Archive/Getty Images

Sfârșit medical sau sfârșit social?

Cei care au studiat istoria medicinei spun că există de fapt două tipuri sfârșit al unei pandemii. Unul este din perspectivă medicală, atunci când numărul de cazuri noi scade foarte mult. Celălalt este un sfârșit social, în care populația nu se mai teme de boală și învață să trăiască cu ea.

„Când oamenii se întreabă: Când se va termina asta?, ei întreabă de fapt despre sfârșitul social”, a declarat Dr. Jeremy Greene, care studiază istoria medicinei la Johns Hopkins, în SUA, pentru  New York Times„How Pandemic Ends”, nytimes.com.

În cazul SARS-CoV-2, ca să dobândim imunitate de turmă, trebuie ca între 55% și 80% din populațieHerd immunity – estimating the level required to halt the COVID-19 epidemics in affected countries, pubmed.org să devină imună (variația ține, printre altele, de densitatea populației). Studiile făcute în Europa arată că, deocamdată, cam 3-4% din populație a fost infectată.

Cât despre vaccinare, din nou, problema e mai complexă. Presupunând că vom avea un astfel de produs, procesul de vaccinare la nivel planetar ar fi unul complicat, mai ales dacă ar fi necesare mai multe doze. În plus, încă nu e clar pe ce perioadă vom avea imunitatea. Unele vaccinuri, cum sunt cele împotriva pojarului sau a poliomielitei, oferă protecție timp de câteva decenii. În schimb, cele pentru gripă ne sunt utile pentru doar câțiva ani.

Cercetătorii încă nu știu cu certitudine cât timp durează imunitatea noastră împotriva SARS-CoV-2. Unele studii spun că anticorpii specifici scad mult după câteva săptămâni sau luni. În cazul primelor infecții SARS, de la începutul anilor 2000, anticorpii specifici au fost detectați în sânge la nivel ridicat timp de 5 luni de la îmbolnăvire;Duration of antibody responses after severe acute respiratory syndrome, nih.gov apoi, după 2 sau 3 ani, ei au început să scadă. Mai avem însă și alți soldați care luptă cu patogenii, celule B și T, dar încă nu este foarte clar ce rol joacă aceștia în prevenirea noilor infectări cu SARS-CoV-2.

Putem, totuși, să avem noroc, iar virusul să slăbească de la sine. SARS-CoV-2 are cam două mutații pe lună în genomul său. Ele nu afectează comportamentul virusului și nu influențează apariția unui vaccin. Totuși, pot aduce schimbări în severitatea simptomelor și în puterea cu care virusul se transmite.„The pandemic virus is slowly mutating. But is it getting more dangerous?”, sciencemag.org.

O teorie spune că, în timp, sunt favorizate mutațiile care fac virusurile mai performante. Asta înseamnă o răspândire mai ușoară în populație. De asemenea, virusurile nu vor să-și ucidă gazdele, pentru că asta duce și la moartea lor. Teoria spune, deci, că sunt șanse ca, în timp, SARS-CoV-2 să devină mai blând așa cum s-a întâmplat și cu gripa spaniolă.

Acesta ar putea fi sfârșitul medical al pandemiei. Istoricii spun că însă că sfârșitul social ar putea veni mai devreme. Deja, pentru mulți, restricțiile sunt tot mai greu de suportat psihic, iar economiile tuturor statelor se resimt. De la lună la lună, costurile pandemiei se tot adună, iar cel mai mult plătesc, atât social, cât și medical, categoriile vulnerabile.



Text de

Andrada Fiscutean

Jurnalist de știință și tehnologie. A publicat în Ars Technica, Nature, Wired, Motherboard și ZDNet. Colecționează calculatoare est-europene fabricate în anii ‘80 și ‘90.

CORONAVIRUS|SCIENCE REPORT

Coronavirus Science Report #49: Ce întrebări planează asupra vaccinului Astra Zeneca?

De Ionuț Preda 27/11/2020
Producătorii vaccinului de la Oxford susțin că acesta eficient, dar au avut o metodologie de testare confuză, pe care au și schimbat-o pe parcurs. Noi studii despre terapia cu plasmă arată că nu funcționează în cazurile grave.
CORONAVIRUS|Q&A

Pot anti-vacciniștii să amenințe imunitatea colectivă?

De Mihai Ghiduc 27/11/2020
Până la finalul anului, am putea avea trei vaccinuri. Ne vor ajuta ele să scăpăm de pandemie? Ovidiu Covaciu, fondatorul grupului „Vaccinuri și Vaccinare”, vorbește despre reacțiilor anti-vacciniștilor la ultimele evoluții în lupta împotriva COVID-19. 
CORONAVIRUS|SCIENCE REPORT

Coronavirus Science Report #47: Când am putea avea acces la vaccinul Pfizer?

De Ionuț Preda 14/11/2020
În cazul în care va fi aprobat, vaccinul BioNTech/Pfizer va fi distribuit echitabil pe teritoriul UE. Nu e de ajuns pentru Ungaria, care va testa pe cont propriu vaccinul propus de Rusia.
CORONAVIRUS|SCIENCE REPORT

Coronavirus Science Report #46: Virusul a sărit de la om la nurci. E o mutație periculoasă?

De Mihai Ghiduc 07/11/2020
Încă nu știm dacă noua variantă a coronavirusului provenită de la nurci este semnificativ diferită de cele anterioare, însă autoritățile daneze iau măsuri preventive pentru a opri răspândirea acesteia