Căldură mare, recoltă cel puțin decentă de filme SF. Iată câteva recomandări trecute cu vederea.
Cărămizi extraterestre, semizei, oameni care se transformă în animale, inteligență artificială fascistă și roboți umanoizi. Producția de SF-uri alternative, unele dintre ele low-budget, și mai puțin titrate, încă nu dezamăgește, după un început de an în care am fost bombardați cu tot felul de blockbustere, în general, modeste, de la Furiosa: A Mad Max Saga la Kingdom of the Planet of the Apes sau Godzilla x Kong. Așadar, ai ce să vezi: un thriller cu nuanțe paranormale, o animație neo-noir, un horror arthouse, o dramă alegorică sau o comedie camp.
Foto: Well Go USA
Monolith
Debutul în regie al regizorului australian Matt Vesely e un micro-SF cu buget mic, care n-are încotro decât să compenseze prin intrigă: o jurnalistă care a făcut niscaiva boacăne în carieră încearcă să-și spele numele printr-un podcast dedicat fenomenelor supranaturale. De altfel, Lily Sullivan e singura actriță care apare în film, pentru că restul personajelor sunt doar voci din interviurile pe care aceasta le derulează, în rezolvarea misterului din jurul unor cărămizi-monolit de origine extraterestră, care, aparent, le provoacă posesorilor tot felul de viziuni paranormale. Ce-i drept, nu sună tocmai a ceva nemaiauzit, ba chiar vei găsi suficiente motive să te duci cu gândul la 2001: A Space Odyssey sau Arrival, al lui Denis Villeneuve. În același timp, însă, Monolith îți provoacă curiozitatea și te va ține până la final, ca un soi de docudrama la miez de noapte pe Discovery Science.
Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 5/10
Foto: mk2 Films
Mars Express
Jérémie Périn a studiat animația la renumita școală Gobelins, pe care a absolvit-o în 2000, apoi a lucrat pentru diverse studiouri de animație, dobândind o experiență solidă în storyboarding, layout, compoziție și design. A trecut la regie în 2004 și are în portofoliu câteva seriale, scurtmetraje sau videoclipuri muzicale, iar Mars Express, aș zice, e realizarea lui de top, un neo-noir într-un viitor în care călătoriile între Pământ și coloniile de pe Marte sunt deja o comoditate, iar roboții umanoizi „trăiesc” bine-mersi printre noi. Mă rog, aproape bine-mersi, pentru că detectiva Aline Ruby (Morla Gorrondona) investighează o dispariție misterioasă, dar și o crimă legată de un comportament neobișnuit al unui astfel de robot. Undeva între Blade Runner și Ghost In the Shell și cu o estetică care îți va aminti, probabil, de superbul Scavengers Reign, filmul lui Périn e o descoperire neașteptat de solidă.
Detalii pe iMDB | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Foto: Carole Bethuel
The Beast
Cel mai bun film regizat de Bertrand Bonello (vezi Nocturama sau House of Tolerance) își imaginează că, în doar 20 de ani, inteligența artificială va controla toate aspectele vieții noastre, iar emoțiile vor fi considerate o slăbiciune, chiar o amenințare, deci oamenii își „șterg”, în mod constant, sentimentele sau amintirile (salut, Equilibrium, salut, Eternal Sunshine of the Spotless Mind). Gabrielle (Léa Seydoux), însă, se îndrăgostește de diferite încarnări ale lui Louis (George MacKay, din 1917), fie în Parisul din epoca Belle Époque sau din 2044, fie în Los Angeles-ul secolului 21. Ce îți propune Bonello e atât un film poetic, cât și un horror viguros, totul pe un fundal SF la limita alienării. Mai multe nu zic, va fi o aventură care te va emoționa și clătina, în același timp.
Detalii pe iMDB | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 6/10
Foto: Magnet Releasing
The Animal Kingdom
Poftim, intrigă: într-o realitate alternativă, în urma unei mutații bizare, oamenii se transformă în animale de diferite specii, de la șerpi și șopârle la morse sau păsări. Romain Duris îl interpretează pe François, pe care îl întâlnim blocat în trafic împreună cu fiul său de 16 ani, Émile (Paul Kircher), și câinele familiei. Dintr-o ambulanță, „evadează” violent un om-creatură cu semnalmentele unei șopârle și întâlnește un vultur în devenire. Cei doi se sperie, pentru un moment, dar respectivul o ia la fugă. Previzibil, poate, soția lui François trece prin aceeași tranziție, însă e ținută sub observație, într-un spital. E vorba, așadar, și despre o dramă personală, nu despre vreun soi de context post-apocaliptic invadat de arătări ciudate, pentru că filmul regizat de Thomas Cailley e o alegorie a diferențelor fizice dintre oameni și a toleranței, tratată cu sensibilitate.
Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 6/10
Foto: Level 33 Entertainment
Molli and Max in the Future
După ani de zile sufocați de tot felul de francize SF bombastice, e o reală plăcere când nimeresc câte o abordare alternativă (sau, mai exact, left field) a genului – alte exemple notabile au mai fost Jules, Linoleum, The Artifice Girl sau If You Were the Last, pe care ți le-am recomandat la vremea lor. Molli and Max in the Future e un omagiu adus lui When Harry Met Sally, doar că în spațiul cosmic, cândva peste un miliard de ani în viitor (sarcasm, evident), când magia sau semizeii sunt aspecte comune în viețile noastre (alt sarcasm, firește), a cărui poveste se învârte în jurul mai multor întâlniri, în decursul a mai multor ani, dintre Molli (Zosia Mamet, din Madame Web) și, ai ghicit, Max (Aristotle Athari). Primul sarcasm, însă, e tocmai afișul filmului, o reinterpretare camp a celor din franciza Star Wars. Distractiv, inteligent și subtil. Și „prăjeală”, bineînțeles.
Detalii pe iMDB | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10
