Western, acțiune și satiră politică într-o nouă și reușită adaptare a unui joc video, Fallout are mai multe lucruri de zis decât pare la prima vedere.
Una dintre excentricitățile genului SF, mizanscena suprarealistă regizată de Michel Gondry e foarte importantă și astăzi: de când n-ai mai făcut un gest împotriva rutinei?
Pe cât de aglomerat e cu pumni, mușcături și clădiri spulberate, pe atât de repede se lasă praful peste acest, sper din toată inima, ultim film din franciza MonsterVerse.
La aniversarea a 25 de ani de la lansarea The Matrix, iată o listă cu alte cinci filme despre inteligența artificială nu la fel de populare, dar suficient de interesante.
La o privire mai atentă, după atâta vreme, pare tot mai evident că The Matrix și-a ratat propria miză, aceea de a fi o critică a societății capitaliste.
Deși are o distribuție spectaculoasă și o premisă ofertantă, Netflix a reușit, pentru a câta oară?, să mai rateze un film.
Un roman cu interpretări politice contradictorii, scris de un republican homofob. Complicată ecranizare, mai ales pentru un regizor ermetic și conformist.
Apple propune un SF preocupat de fizică cuantică, cu mult substrat melodramatic existențialist, dar care pare că se transformă în ceva mai mult de atât.
„I'll be back” e una dintre replicile iconice al cinemaului, dar, astăzi, e și o metaforă pentru reîntoarcerea temei principale: cât de periculoasă e, de fapt, inteligența artificială?
Unul dintre regizorii însemnați și inconfortabili ai ultimelor decade încearcă să fie mai abordabil, într-o satiră pastelată despre Dumnezeu, autonomie corporală, misoginism și câte și mai câte.
Rockerul subacvativ s-a întors pentru al doilea film. Sute de milioane investite, zeci de milioane de spectatori și tone de popcorn consumate. Pentru nimic.
Cu încasări dezastruoase și cu un scor de neprezentare la critica jurnalistică, The Marvels are niște atuuri care pot trece neobservate la prima vedere.
Deși premiza e una ofertantă – un supererou surd, cu origini nativ americane –, noul serial din MCU e fără personalitate și o nouă tortură de urmărit.
Peste doar câțiva ani, se vor împlini 40 de ani de la RoboCop, polițistul „parte om, parte mașină”, care a marcat copilăria milenialilor și a satirizat politica americană a anilor ’80. Să fie fel de relevant și astăzi?
