„Vine vara, bine-mi pare/ O să mă prăjesc la soare!” Bronz vs sănătate61 min read

Monica Georgescu | 21.06.2019

Cei mai mulți dintre noi ne petrecem mai mult de jumătate din an visând la venirea verii, la mare, la plajă, nisip fierbinte și concedii exotice. Abia așteptăm să „lucrăm” din greu la bronzul ăla frumos, care ne face să părem mai sănătoși, mai tonifiați, mai sexy.

Dar, cum tot ce ne face plăcere este fie nociv, fie imoral, sau îngrașă, vin să vă spun că bronzul nu este nimic altceva decât o agresiune a pielii, o leziune extinsă pe care, cultural, o considerăm dezirabilă.

Bronzul este răspunsul pielii la agresiunea razelor ultraviolete. Pielea încearcă să se apere de radiații producând melanină în exces. Și, mai mult decât atât, bronzul de azi poate fi arsura solară de mâine și leziunea malignă de peste 20 de ani.

Nici „soarele” nu mai e ce-a fost…

În ultimii 15-20 de ani, raportul nostru cu soarele s-a schimbat drastic. Pe de o parte, trăim într-o cultură care valorizează pielea arămie, bronzată, drept simbol și etalon al frumuseții, chiar al sănătății. Și în limbajul nostru există sintagme precum „bronz sănătos” (sau „healthy glow” – la prietenii anglofoni).

Pe de altă parte, rezultatele studiilor medicale au arătat că expunerea la radiațiile solare este un factor de risc semnificativ pentru apariția anumitor cancere de piele. Expunerea prelungită și neprotejată la soare nu ne este în niciun caz benefică, așa cum se credea până nu demult. Mai multe lucruri s-au schimbat pentru ca oamenii de știință să tragă această concluzie.

În primul rând, acum știm mai mult! De exemplu, acum știm cu certitudine că expunerea la radiațiile ultraviolete este un important factor de risc modificabil pentru apariția unor cancere de piele. Cele trei tipuri de cancer de piele asociate cu expunerea la soare sunt carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular și melanomul. Dintre acestea, melanomul este cel mai periculos, asociindu-se cu un risc crescut de mortalitate.

În al doilea rând, în ultimele decenii, noi, oamenii, am reușit să afectăm planeta într-un mod drastic. Una din consecințele acțiunilor noastre este distrugerea graduală a stratului de ozon, cu implicații severe pentru mediu și sănătatea umană.

Stratul de ozon stătea între noi și mare parte din radiațiile nocive pe care mingea de foc pe care o numim soare le trimite cu generozitate către noi. Da, ne-am făcut-o cu mâna noastră! Deci argumentul bunicii cu „pe vremea mea stăteam toată ziua la gârlă, nu ne dădeam cu nici un sepefe și nu muream” este… probabil adevărat. Dar bunica trebuie să înțeleagă că multe s-au schimbat de atunci. Avem mașini de spălat, nu mai spălăm rufe la gârlă, deci nu e nevoie să stăm în soare. În plus, lumea ca atare (inclusiv mediul înconjurător și stratul de ozon) s-a schimbat dramatic și nu mai este azi cum era odată.

Cancerul de piele, între statistici și realitate

Cancerul de piele este în prezent cel mai diagnosticat tip de cancer la nivel global, atrage atenția Organizația Mondială a Sănătății. Incidența cancerelor de piele a crescut dramatic în ultimii ani, la fel și mortalitatea cauzată în special de melanom – cel mai agresiv tip de cancer de piele.

Între două și trei milioane de cazuri noi de cancer de piele non-melanom sunt diagnosticate în fiecare an la nivel global. La acestea se adaugă peste 130.000 de cazuri de melanom – cancerul de piele cu cel mai mare risc de mortalitate. Așa se ajunge ca unul din fiecare trei cancere diagnosticate în lume în prezent să fie un cancer de piele.

Trebuie să știm însă că riscul de a face un cancer de piele în timpul vieții nu este egal pentru toată lumea. El depinde de mai multe variabile, de la culoarea pielii (persoanele cu pielea deschisă la culoare au un risc crescut de cancer de piele), la istoricul familial (genetica).

Cea mai nouă ediție a Indexului cancerului de piele – publicat o dată la doi ani de platforma medicală germană derma.plus – clasează România pe poziția 37 (din 62 de țări incluse în statistică) în ceea ce privește riscul de contractare a cancerelor de piele. Acest risc este calculat în funcție de indicele mediu UV, culoarea pielii locuitorilor și incidența medie a cancerelor de piele comparativ cu alte țări.

Deși ne aflăm dincolo de jumătatea clasamentului calculat în funcție de factorii de risc, algoritmul estimează peste 1.100 de cazuri noi de melanom diagnosticate anual în țara noastră.

În realitate însă, nimeni nu știe cu exactitate numărul de cazuri de melanom din România. Asta deoarece nu există un registru național al pacienților cu melanom. Incidența cancerului de piele în țara noastră este doar o estimare, o cifră obținută din date obținute local, extrapolate la nivel național.

Prof. dr. Olga Simionescu, șefa Clinicii Dermatologie 1 a spitalului Colentina din București, a explicat, pentru Mindcraft Stories, relația dintre expunerea la soare, tipul de piele și riscul de cancer.

Așa am aflat că expunerea cronică, cumulativă, se asociază cu carcinomul spinocelular (este tipul de cancer de piele frecvent diagnosticat la persoanele care lucrează în aer liber și petrec o mare parte din zi afară), în timp ce expunerea intermitentă se asociază mai frecvent cu carcinomul bazocelular. Pe de altă parte, persoanele care petrec mare parte a timpului în spații închise (care lucrează în birouri), dar care se expun intermitent la soare, în special vara, au un risc crescut de melanom.

„Acum câțiva ani, se credea despre carcinom că apare mai frecvent la persoanele în vârstă. Acum se știe că acest tip de cancer de piele poate apărea la orice vârstă. Și melanomul poate apărea la orice vârstă”, explică dr. Olga Simionescu.

Medicul vorbește despre „rolul de semnal al pielii” – anumite persoane au risc mai mare de cancer de piele. Este vorba despre persoanele cu pielea și părul deschise la culoare și ochi verzi sau albaștri. De asemenea, persoanele care au un număr mare de alunițe pe piele sau care au alunițe cu forme sau dimensiuni atipice au un risc crescut de melanom. Aceste persoane ar trebui să limiteze, pe cât posibil, expunerea la radiații UV și să folosească zilnic un produs cu factor de protecție solară.

O altă categorie care trebuie protejată de expunerea la soare sunt copiii. Copiii au pielea mai subțire, mai sensibilă și o pigmentare incompletă a pielii – nivelul de melanină din piele crește progresiv până spre vârsta de 14 ani (melanina din piele protejează natural pielea de razele UV). Prin urmare, copiii nu ar trebui să stea la soare la orele amiezii, când nivelul radiației solare este maxim. De asemenea, pielea lor sensibilă poate fi protejată atât fizic (haine cu mâneca lungă, pălăriuțe, ochelari de soare), cât și cu anumite produse cu rol de filtru solar.

Cât privește incidența cancerelor de piele în România, dr. Olga Simionescu notează o creștere a numărului pacienților care ajung în cabinetul său cu un diagnostic de cancer de piele. Vestea bună, însă, spune medicul, este că populația este mai informată, se prezintă mai devreme la medic, ceea ce face ca tot mai multe cancere de piele, chiar si din categoria melanoamelor, să fie curabile.

Radiația solară

Aproape 90% din cazurile de cancer de piele (melanom și non-melanom) sunt asociate cu expunerea la radiațiile solare, atrage atenția Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Un scurt rezumat al acestui paragraf ar putea fi „de ce soarele nu ne mângâie, ci mai degrabă ne pleznește”. Dar o să ziceți că sunt prea dramatică.

Soarele eliberează în atmosferă radiații infraroșii (IR) și radiații ultraviolete (UVR). Cele din urmă, deși sunt sub spectrul vizibil de lumină, reprezintă un real pericol pentru piele, ochi și pentru sănătate în general. Expunerea la radiații ultraviolete crește riscul de apariție a tuturor cancerelor de piele – iar riscul este unul real, nu ipotetic!

Și nu este vorba doar despre cancer: foarte putini dintre noi știm că, la capătul bronzului perfect stau ridurile, petele solare, alunițele și procesul de fotoîmbătrânire în general. Agresiunea radiațiilor ultraviolete cauzează arsuri, uscăciune, sensibilitate, îngroșarea sau subțierea pielii (schimbarea texturii acesteia), schimbarea aspectului pielii (ridarea pielii – fotoîmbătrânire), apariția pistruilor, alunițelor, petelor pigmentare, nevilor pigmentari, rozaceei. Nu, razele soarelui nu ne fac nicio favoare din punct de vedere estetic, ba din contră!

Concluzia este una simplă: protecția solară este esențială în prevenirea cancerului de piele, dar și a celorlalte probleme asociate cu acțiunea nocivă a radiațiilor solare din spectrul ultraviolet.

Dar…de ce ne ferim mai exact?

Tipuri de radiații ultraviolete

Radiațiile ultraviolete sunt de trei tipuri, în funcție de lungimea de undă: UVA, UVB și UVC.

Radiațiile UVC au o lungime de undă foarte scurtă, sunt filtrate aproape complet de atmosferă și nu ajung la sol, deci nu cauzează probleme. La sol ajung radiațiile de tip UVB (de undă mai scurtă) și UVA (de undă lungă).

Radiațiile UVB au o lungime de undă între 290 și 320 nm și afectează stratul exterior al pielii (epiderma). Radiațiile UVB sunt responsabile pentru colorarea pielii – bronzul, înroșirea pielii și arsurile solare. Radiațiile UVB nu trec prin sticlă, de aceea nu ne bronzăm când stăm in mașină sau în fața unui geam.

Radiațiile UVA au o lungime de undă mai lungă, cuprinsă între 320 și 400 nm (UVA 1 au lungime de undă 340-400 nm, iar UVA 2 au lungime de undă 320-340 nm). Radiațiile UVA pătrund mai adânc în straturile pielii și, deși efectul lor nu este imediat vizibil, ele sunt cele mai periculoase pe termen lung pentru sănătatea pielii. Radiațiile UVA cauzează fotoîmbătrânirea pielii și cresc riscul de cancer. Mai trebuie spus că radiațiile UVA nu sunt filtrate de sticlă sau de plafonul de nori și că, spre deosebire de radiațiile UVB, care sunt mai puternice în lunile de vară, radiațiile UVA ne „bombardează” constant tot timpul anului, efectul lor fiind cumulativ. Nu, nu ne bronzăm sau ne ardem neapărat, dar efectele radiațiilor din spectrul UVA se văd în timp.

Printre vorbitorii de limbă engleză circulă un sistem mnemotehnic amuzant pentru a reține mai ușor diferența dintre radiațiile UVB și UVA: „B is for burning, A is for aging”. Tradus: „UVB te arde, UVA te îmbătrânește”. Ce motivație mai bună să te protejezi de amândouă?

Ce este factorul de protecție solară – SPF?

Factorul de protecție solară (FPS sau SPF, în engleză) este indicele care măsoară nivelul de protecție în timp pe care un produs cu filtre solare îl oferă raportat la radiațiile UVB (foarte important: doar UVB!).

În funcție de fototipul pielii tale (cât de deschisă sau închisă la culoare este pielea ta), un produs cu SPF te va proteja de razele ultraviolete din spectrul UVB (cele care înroșesc și ard pielea) un anumit număr de minute.

Pentru o persoană cu fototip mediu (piele de culoare medie, nici foarte albă nici foarte închisă), fiecare punct din gradația SPF oferă – teoretic – 15 minute în plus de protecție la expunerea radiației UVB. De exemplu, un produs cu SPF 15 (aplicat în cantitatea recomandată!) oferă 15 x 15 minute = 3 ore și 45 de minute de protecție față de radiația UVB.

Spun „teoretic” pentru că nivelul radiației la care suntem expuși poate să fluctueze dramatic de la o zi la alta și chiar de la un moment la altul al zilei. Prin urmare, dacă, de exemplu, la ora 7 dimineața pielea ta are o toleranță de 15 minute până se înroșește, la ora prânzului, un produs cu SPF 15 nu te va proteja aproape patru ore, pentru că te expui la un nivel al radiațiilor mult mai mare. E important să știi asta!

De asemenea, mai trebuie adăugat că indicele SPF nu spune nimic despre protecția oferită de un produs împotriva radiațiilor din spectrul UVA! Asta pentru că protecția împotriva UVB care dă numărul din indicele SPF poate fi oferită folosind diferite filtre solare. Iar din multitudinea de filtre solare existente pe piață, unele oferă protecție și împotriva radiațiilor UVA (acestea se numesc filtre cu spectru larg), iar altele nu.

Tipuri de filtre solare

În funcție de mecanismul de acțiune, filtrele care asigură protecția solară dintr-un produs pot fi de două tipuri: minerale (fizice sau anorganice) și chimice (organice).

Filtrele minerale stau la suprafața pielii și protejează respingând sau reflectând radiația solară. Există două filtre minerale: dioxidul de titan (titanium dioxide) și oxidul de zinc (zinc oxide). Aceste filtre sunt considerate naturale și mai ușor de tolerat de piele, riscul de sensibilitate la oricare din aceste două ingrediente fiind minim. Ele sunt cel mai des încorporate în produsele care asigură protecția solară a copiilor.

Cu toate acestea, există un dezavantaj al filtrelor minerale: datorită modului lor de acțiune, filtrele minerale sunt opace, mai greu de întins pe piele și sunt responsabile pentru pelicula albă pe care unele produse care oferă protecție solară o lasă pe piele.

Filtrele chimice funcționează absorbind radiația solară. Aceste filtre au o textură mai elegantă, mai plăcută, dar și un potențial alergenic și iritant mai ridicat decât filtrele minerale. Categoria filtrelor solare chimice include un număr mai mare de substanțe. În Europa sunt aprobate 26 de substanțe din categoria filtrelor solare chimice.

Cum rămâne cu protecția împotriva radiațiilor UVA?

Din filtrele solare minerale și chimice, doar câteva protejează pielea și de radiațiile din spectrul UVA, iar unele oferă protecție UVA completă, altele doar parțial (protejează doar de una din lungimile de undă în care se împarte spectrul radiației UVA).

Din păcate, în acest moment nu există un sistem implementat la nivel global care să îți spună ce protecție UVA îți oferă un produs cu SPF.

În timp ce sistemul de măsurare SPF este implementat la nivel global, protecția UVA poate fi listată pe eticheta unui produs în mai multe moduri.

În Europa, dacă un produs oferă protecție UVA cel puțin la nivel de o treime din protecția SPF listată, va avea pe etichetă logo-ul „UVA” într-un cerc. Din păcate, sistemul nu este implementat unitar: există pe piață produse care oferă protecție UVA fără să aibă ștampila pe etichetă. Cel mai sigur este să verificați ingredientele în căutarea ingredientelor care oferă protecția UVA și UVB. Într-un produs care oferă protecție solară, aceste ingrediente vor fi listate fie ca „ingrediente active”, fie în prima parte a listei de ingrediente (care e ordonată în ordinea concentrației acestora, descrescător).

În Statele Unite, FDA a decis în 2012 că un producător poate să se laude ca produsul său oferă protecție solară „cu spectru larg” doar dacă protecția UVA oferită este cel puțin egală cu cea UVB.

De departe cei mai avansați la acest joc sunt însă japonezii și coreeni. Aflați in căutarea pielii albe perfecte – semn de „noblețe” – japonezii au inventat și patentat indicele PA, care măsoară protecția UVA oferită de un produs în funcție de cât de mult….nu te bronzezi cu el. Un produs cu PA+ are un factor de protecție împotriva radiației UVA între 2 și 4, iar factorul de protecție crește exponențial odată cu numărul de plusuri de pe etichetă. PA++++ este cea mai mare protecție UVA posibilă. Practic, soarele nu te mai „vede” deloc cu aceasta armură, iar acesta e scopul într-o industrie a frumuseții care pune mare preț pe pielea de porțelan.

Marea Britanie s-a inspirat de la japonezi și a implementat un sistem care informează publicul despre gradul de protecție UVA oferită de un produs folosind steluțe. O stea înseamnă protecție UVA minimă, iar cinci stele înseamnă – ați ghicit! – protecție de cinci stele.

Nu exagerăm oare?

Bine, bine, o să spuneți. Dar ce s-a întâmplat cu SPF 10? De ce tot mai mulți medici – dermatologi și nu numai – par să recomande acum tot mai frecvent produse cu factor de protecție foarte înalt?

Ei bine, răspunsul ține de noi și de obiceiurile noastre. Aproape nimeni nu aplică produsele cu SPF în cantitatea recomandată. Cele mai multe persoane aplică mult mai puțin produs decât ar trebui, iar asta înseamnă că nu primesc nivelul de protecție de pe etichetă, ci o fracțiune din acesta. De aceea au ajuns medicii să recomande folosirea unor produse cu factor de protecție mai înalt. În mare, au pariat pe inabilitatea ta de a respecta niște instrucțiuni simple.

Matematica e simplă: un produs cu SPF 15, la o utilizare tipică, ar putea să nu ofere nici o treime din protecția de pe etichetă. Deci, te-ai ars. La propriu. În schimb, dacă ți se recomandă un produs cu SPF 50, șansele să primești o protecție adecvată chiar și dacă te zgârcești la aplicare sunt mult mai mari.

Cât privește cantitatea recomandată, te-ar amuza să știi că, pentru a obține protecția de pe etichetă, ar trebui să folosești un tub de loțiune solară într-un weekend la mare. Tu singur, nu toată gașca!

Cantitatea recomandată este de 30 de ml la o aplicare pe tot corpul – cam cât un pahar de shot. Această cantitate ar trebui să fie reaplicată la fiecare două-trei ore dacă stai la plajă, pentru că dacă transpiri, te ștergi cu prosopul si faci baie în mare, loțiunea se șterge de pe piele. Pe ten ar trebui să aplici o cantitate de dimensiunea unei monede pentru a obține protecția recomandată (echivalentul a 1,25 ml de produs). Dacă ți se pare mult, nu ești singurul!

Contează și tipul de produs cu SPF pe care îl alegi!

Din încercarea de a face protecția solară mai „prietenoasă” și mai ușor de folosit zi de zi, companiile producătoare de cosmetice au încercat să încorporeze filtrele UV în diferite produse.

Așa au apărut, pe lângă loțiuni si creme: batoanele cu SPF, sprayurile aerosolizate, pudrele și produsele de machiaj cu SPF ridicat. Ce trebuie să știi este că unele din aceste produse nu te vor proteja corespunzător tocmai datorită metodei de aplicare.

Dacă cantitatea de loțiune solară recomandată pentru a-ți proteja pielea feței este de 1,25 ml, iar tu alegi să te protejezi folosind un fond de ten care „se laudă” cu SPF 20, trebuie să știi că nu vei obține niciodată o protecție adecvată – nimeni nu  poate să aplice atât de mult fond de ten la o singură utilizare! Aceeași problemă apare atunci când alegem pudre cu SPF, sau produse de tip BB Cream. Pur și simplu nu ai cum să obții protecția adecvată dacă te bazezi exclusiv pe machiajul cu SPF.

Același lucru este valabil și pentru sprayurile aerosolizate cu SPF. Sprayurile cu SPF au căpătat popularitate în ultimii ani pentru că promit o aplicare ușoară și un finiș uscat, mat. Aceste produse sunt preferate în special de bărbați, pentru că promit să te lipsească de senzația de a aplica un produs emolient pe piele (da, mulți bărbați nu suferă cremele, ce sa faci?!). Și atunci, doamna X, în încercarea de a-l face pe domnul X să se dea cu SPF în concediu la mare, să nu se ardă ca racul, va cumpăra un spray în locul unei loțiuni.

Sprayul cu SPF îți oferă în medie cam 100 de ml de produs (cel încercat de mine a avut 75 de ml). Asta înseamnă că ai suficient produs pentru două-trei aplicări „ca la carte”. Dar nici măcar pe asta nu te poți baza, pentru că dacă alegi să aplici un produs aerosolizat pe plajă, nu în camera de hotel, atunci vântul și briza mării o să-ți fure o parte din produs, iar pe piele va ajunge mult prea puțin.

Asta este, în mare, problema cu sprayurile și produsele de machiaj cu SPF: pur și simplu este imposibil să aplici cantitatea recomandată pentru a obține gradul de protecție listat pe etichetă.

Aceste produse creează consumatorului un sentiment fals de siguranță – te lasă să crezi că te protejează și că asta ar trebui să fie suficient. De fapt, nu este, iar sentimentul de falsă securitate te împiedică să iei măsuri suplimentare pentru a fi cu adevărat protejat.

Dacă vrei să vezi cu ochii tăi diferența în ceea ce privește protecția solară reală oferită de diferite produse cu SPF, te invit să urmărești acest filmuleț făcut de cei de la Gizmodo, în care cineva aplică diferite tipuri de produse cu SPF în fața unei camere UV. Nu e foarte științific, dar e interesant, pentru că îți arată o aplicare tipică, nu perfectă.

 

„Și până la urmă, eu ce aleg?”

Dr. Olga Simionescu spune că alegerea unui produs pentru protecția solară adecvat trebuie să fie personalizată. Nu există „cel mai bun, mai sigur și mai eficient produs pentru protecție solară”, trebuie să alegi în funcție de nevoile personale, de tipul de piele, de preferințe, de stilul de viață și de modul în care te expui la soare.

Scopul acestui articol este de a te informa, de a-ți oferi toate detaliile pentru ca la final să poți să faci o alegere informată.

Și, acestea fiind zise, trebuie să știi că, pentru toate categoriile de produse cu SPF, există controverse și zvonuri legate de potențialele lor efecte nocive asupra sănătății. O să încerc sa le adresez pe fiecare în parte mai jos.

Problema filtrelor minerale cu nanoparticule

Filtrele minerale (oxid de zinc și dioxid de titan) sunt considerate opțiunile cele mai naturale și mai ușor de tolerat de către piele. Ele au un profil de siguranță dovedit și oferă protecție UVA și UVB. Problema este că aceste molecule nu au, în mod tradițional, o textură foarte elegantă – ele stau la suprafața pielii și rămân vizibile, ca un filtru albicios. Desigur, acest aspect nu este unul dezirabil dacă vrei să încurajezi folosirea produselor cu filtre solare în fiecare zi.

În încercarea de a da o textură mai elegantă, mai plăcută produselor cu filtre minerale, cercetătorii au micronizat aceste molecule. Într-adevăr, folosirea unor molecule de dimensiuni micro sau chiar nano a oferit textură și aspect mai plăcute acestor produse – nanoparticulele sunt atât de mici, încât devin practic invizibile, transparente la aplicarea pe ten.

Însă această soluție a dat naștere unei probleme. Oamenii au început să se întrebe dacă nu cumva aceste molecule foarte-foarte mici ar putea să fie absorbite sistemic prin piele și chiar să treacă dincolo de membrana celulară. (V-am spus eu că dimensiunea contează!).

Trebuie să știi că, deși siguranța nanoparticulelor pentru sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător este în continuare o problemă intens dezbătută la nivel internațional, cremele si loțiunile cu nano-filtre sunt considerate în general sigure.

Majoritatea studiilor efectuate în ultimii ani au arătat că nanoparticulele din filtrele solare nu trec de stratul superior al pielii (stratum corneum, format din celule moarte) pentru a ajunge mai adânc, la nivelul celulelor vii din derm, unde ar putea cauza probleme.

Un argument în acest sens este chiar modul de acțiune al acestor filtre – ele creează un strat protector la suprafața pielii – deci, chiar la dimensiuni foarte-foarte mici, tendința naturală a acestor molecule este de a forma agregate (grupări de molecule legate una de alta). Caracteristicile acestor molecule și caracteristicile fizice ale pielii – care are o permeabilitate selectivă și o barieră naturală formată din celule moarte – împiedică în mare măsură absorbția sistemică a nanoparticulelor.

Chiar și în situația unei minime absorbții sistemice – demonstrată de rezultatele unor studii – valorile zincului descoperit în sânge după folosirea unor produse cu nano-ZnO au fost neglijabile și nu s-a demonstrat că acestea ar putea reprezenta o problemă pentru sănătate (zincul, de exemplu, este prezent natural în corpul uman).

Pe de altă parte, nanoparticulele (de orice tip) pot fi periculoase atunci când sunt inhalate. De aceea, în Europa, Comitetul Științific pentru Siguranța Consumatorului (SCCS) nu a aprobat folosirea filtrelor solare nanoparticulate în produse cu SPF aerosolizate sau sub formă de pudră.

În urma dovezilor oferite de studiile clinice, autoritățile din întreaga lume consideră că folosirea nano-filtrelor solare minerale este sigură pentru consumatori. Un argument puternic este faptul că riscul expunerii neprotejate la soare depășește cu mult orice risc ipotetic ce poate fi legat de folosirea acestor produse.

Problema stabilității filtrelor chimice

Anumite ingrediente care asigură protecție solară se pot degrada după ce absorb o anumită cantitate de radiații. Ele pot deveni instabile – își schimbă proprietățile și nu mai oferă o protecție eficientă.

Trebuie să știți ce filtre chimice pot deveni fotoinstabile și cum pot fi ele stabilizate, pentru a fi sigure de folosit în formulări cosmetice.

Filtrele minerale sunt fotostabile si nu se degradează dacă sunt expuse la lumină și radiații. Anumite filtre chimice pot deveni instabile atunci când sunt expuse la radiații. Avobenzona și octinoxatul sunt două filtre chimice recunoscute pentru faptul că pot deveni instabile. Dar trebuie să știți că aceste substanțe pot fi stabilizate cu ajutorul altor ingrediente din compoziția unui produs. Deci chiar dacă produsul cu SPF pe care l-ați ales conține avobenzonă sau octinoxat, asta nu înseamnă neapărat că el nu este sigur de folosit sau instabil.

Motivul pentru care producătorii de produse cosmetice folosesc și filtre considerate instabile este pentru că obiectivul final este de a „construi” o formulă care să fie, pe ansamblu, stabilă, să protejeze de întreg spectrul UVA și UVB și să aibă o textură plăcut de folosit.

Filtrele fotoinstabile au în general o textură foarte plăcută și nu lasă urme pe piele. De aceea producătorii le folosesc. Ele pot fi stabilizate cu ajutorul altor filtre sau cu ajutorul unor substanțe inactive (fillere) din produsele cosmetice. De exemplu, octocrilena, oxibenzona și sulisobenzona (Benzophenone-5) stabilizează avobenzona. Două sau mai multe filtre chimice sunt frecvent folosite împreună, rezultatul fiind o formulă fotostabilă și plăcută la aplicare.

Avobenzona și octinoxatul mai pot fi stabilizate și cu ingrediente inactive precum: ethylhexyl methoxycrylene sau polyester-8.

Prin urmare, chiar dacă un produs care oferă protecție solară conține filtre chimice considerate instabile, ele sunt de obicei sigure si stabile în acea formulă, fiind stabilizate de alte ingrediente.

Problema absorbției sistemice a compușilor din filtrele chimice

În urmă cu câteva săptămâni, un studiu publicat în Journal of the American Medical Association a făcut rapid înconjurul lumii, stârnind noi controverse și noi temeri în legătură cu siguranța produselor care asigură protecția solară.

Studiul, realizat de FDA (autoritatea americană care reglementează medicamentele, dispozitivele medicale, suplimentele și ingredientele active din produsele pentru uz cosmetic) a arătat că, la o folosire maximală (adică mai mult decât ar aplica o persoană în mod normal pentru a se proteja de soare) urme ale ingredientelor din filtrele solare chimice se absorb sistemic.

Mai pe înțelesul tuturor, în acest studiu, cercetătorii au găsit urme ale compușilor din filtrele chimice în sângele subiecților. Deși pare a fi un lucru foarte grav, nu este. Iar modul în care mass-media din întreaga lume a acoperit acest subiect, generând controverse și teamă în jurul unui subiect cu implicații serioase pentru sănătatea publică – fără să încerce să înțeleagă măcar despre ce a fost studiul și care sunt consecințele rezultatelor publicate înainte de a transmite mai departe un mesaj denaturat – pe mine, cel puțin, m-a dezamăgit. Pentru că protecția solară este importantă, iar rezultatele acestui studiu, deși au făcut înconjurul lumii, nu au fost înțelese corect.

De ce încerc să vă spun că absorbția sistemică a unor urme ale substanțelor aplicate pe piele nu este o problemă atât de mare cum pare a fi?

În primul rând, pentru că se știa de mult! Studiul realizat de FDA confirmă doar rezultatele altor studii realizate de-a lungul anilor, care au investigat această problemă. Faptul că ingredientele din filtrele solare chimice se absorb sistemic a fost demonstrat de diferite studii încă din 1997. Și, cu toate acestea, filtrele chimice au continuat să fie folosite în produsele care oferă protecție solară – pentru că au fost considerate sigure.

Asta ne aduce la punctul doi: Nu se știe ce efecte au aceste substanțe odată ce ajung în sânge, sau dacă au vreun efect, pentru că studiul FDA nu a urmărit acest lucru. Poate acesta este argumentul cel mai greu de „înghițit”, dar prezența unei substanțe în corp nu este asociată întotdeauna cu un risc pentru sănătate.

Dovada că există absorbție sistemică a acestor substanțe susține necesitatea efectuării unor studii viitoare, care să analizeze existența sau nu a unor efecte negative în cazul folosirii repetate. Până atunci, însă, tot ce știm este că ele pătrund în organism. Nu ar trebui să presupunem nimic mai mult de atât și nu ar trebui să uităm că, în fiecare zi, în organism ne pătrund – prin ingestie și inhalare – mai multe substanțe cu potențial toxic.

Până la acest moment, nu există studii care să demonstreze că utilizarea produselor pentru protecție solară are efecte negative asupra sănătății. În schimb, există o multitudine de studii care confirmă că folosirea produselor pentru protecție solară scade riscul de cancer de piele.

Chiar autorii studiului, în concluzia articolului publicat și în comunicatul de presa care a însoțit publicarea acestuia, îndeamnă populația să nu renunțe la protecția solară și să continue să folosească aceste produse. Faptul că există absorbție sistemică la un prag maximal de utilizare nu înseamnă că un produs este nesigur la o folosire uzuală.

Până când rezultatele unor studii viitoare vor lămuri aceste aspecte, publicul nu ar trebui sa renunțe la folosirea produselor pentru protecție solară, pentru că „ele reprezintă un element critic în strategia de prevenire a cancerelor de piele”, spune FDA într-un comunicat de presă dat publicității după apariția studiului.

Mitul carenței de vitamina D

De foarte mult timp se știe că soarele ne ajută să sintetizăm vitamina D în organism. De aceea, atunci când medicii au început să recomande folosirea produselor cu protecție solară în fiecare zi, au apărut mituri legate de faptul că produsele cu SPF au putea să ne împiedice să sintetizăm vitamina D atât de necesară organismului nostru, producând carențe.

În realitate, organismul nostru are nevoie de o minimă expunere la radiațiile solare de tip UVB pentru a sintetiza vitamina D. Sinteza vitaminei se poate face chiar și în situația – ideală – în care am aplica produse cu protecție solară în fiecare zi. Asta pentru că niciun produs care oferă protecție solară nu ne protejează total de radiații! 

SPF 15 – blochează 93% din radiațiile UVB

SPF 30 – blochează 97% din radiațiile UVB

SPF 50 – blochează 98% din radiațiile UVB.

Iar aceste cifre sunt o estimare în cazul unei aplicări perfecte! Dar am stabilit deja că cei mai mulți dintre utilizatori nu aplică cantitatea necesară pentru a obține protecția listată. Radiațiile UVB care ajung la suprafața pielii sunt suficiente pentru a sintetiza vitamina D. În plus, nu aplicăm protecție solară pe tot corpul. Anumite zone rămân expuse oricât am încerca: pielea scalpului și palmele sunt doar două exemple.

În concluzie, deficitul de vitamina D cauzat de folosirea produselor cu SPF este doar un mit! Produsele cu factor de protecție solară ne ajută să ne protejăm de o mare parte din radiațiile la care suntem supuși zilnic. Pentru că efectul radiațiilor este unul cumulativ, acest obicei ne poate ajuta să prevenim apariția cancerelor de piele. În schimb, radiațiile care ajung la nivelul pielii în fiecare zi, chiar dacă aplicăm un produs cu SPF, sunt mai mult decât suficiente pentru a ne ajuta să sintetizăm vitamina D.

Pe de altă parte, dacă o persoană suferă de o carență de vitamina D, medicii pot recomanda o dietă bogată în vitamina D sau un supliment alimentar cu vitamina D. În niciun caz un medic – de orice specialitate! – nu ar trebui să recomande expunerea prelungită sau neprotejată la soare!

În loc de concluzie:

În ultimii ani, incidența cancerelor de piele la nivel global a avut o evoluție dramatică. Unul din trei cancere diagnosticate la acest moment la nivel global este un cancer de piele, iar expunerea la radiațiile solare este principalul factor de risc modificabil. Asta înseamnă că noi, prin comportamentul nostru, putem crește sau scădea riscul apariției unor cancere de piele.

În strategia globală pentru prevenirea cancerelor de piele, un rol important îl au educarea publicului și încurajarea formării unor obiceiuri sănătoase. Ele includ expunerea moderată la soare, evitarea expunerii în timpul perioadelor în care intensitatea radiațiilor solare este maximă (la orele amiezii), folosirea hainelor și accesoriilor (ochelari de soare, pălării de soare), precum și folosirea unor produse care oferă protecție împotriva radiațiilor ultraviolete.

Protecția solară trebuie individualizată însă în funcție de mai mulți factori, de la tipul de piele la tipul de expunere. Anumite persoane au nevoie de protecție solară zilnică, având un tip de piele foarte sensibil la acțiunea radiațiilor UV, alții – doar atunci când petrec mai mult timp afară.

Foarte importantă este protejarea de soare a copiilor! Anumite studii au arătat că expunerea la o doză mare de radiații ultraviolete în perioada copilăriei este asociată cu creșterea riscului de a dezvolta cancer de piele în perioada adultă! Medicii recomandă ca cei mici sa fie protejați de soare atât fizic – hăinuțe cu mânecă lungă, pălăriuțe, umbrele de soare, evitarea expunerii la soare la orele la care radiațiile au un nivel maxim – cât și prin aplicarea unor produse cu filtre solare minerale. Acestea pot fi folosite în siguranță la copiii cu vârsta mai mare de șase luni.

Nu vă pot recomanda un produs ideal pentru protecție solară. Alegerea trebuie să fie a fiecăruia, în funcție de preferințele personale și de nevoile individuale. Nu există „cel mai bun” sau „cel mai sigur” produs pentru protecție solară. Cel mai bun produs este acela pe care l-ai ales în cunoștință de cauză, în funcție de nevoile tale, pe care îl aplici cu plăcere, pe care nu îl vezi ca pe un compromis. Și de la utilizarea căruia să nu încerci să te eschivezi.



Monica Georgescu

Jurnalist medical și de știință, cu un interes special pentru medicina bazată pe dovezi.