9 vestigii descoperite pe fundul râurilor secate vara asta24 min read

O flotă de război din Al Doilea Război Mondial în Serbia și un sat roman în Spania sunt doar câteva dintre lucrurile scoase la suprafață de seceta cdin această vară. 

Vara aceasta, Europa s-a confruntat cu cea mai mare secetă din ultimii 500 de ani, iar lucrul ăsta, dincolo de disconfortul termic produs, a afectat, în principal, producția de energie electrică și recoltele. Un raport„Europe facing its worst drought in 500 years – study”, reuters.com din august al Observatorului European de Secetă (EDO), spunea că 47% din Europa se afla în condiții de avertizare, cu un deficit clar de umiditate a solului, iar 17% în stare de alertă, în care vegetația a fost afectată.

Seceta severă n-a fost întâlnită doar în Europa, ci și pe celelalte continente. Iar pe măsură ce seceta s-a accentuat, albiile râurilor s-au uscat și au expus tot felul de comori arheologice. 

Iată câteva dintre cele mai incredibile descoperiri de până acum.

Navele de război naziste la granița Serbiei cu România

Peste 20 de epave ale unor nave germane din al Doilea Război Mondial au ieșit la iveală lângă satul sârb Prahovo, la granița cu România, în aval de hidrocentrala Porțile de Fier II. Navele au devenit vizibile după ce Dunărea a ajuns la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimul secol, din cauza secetei fără precedent cu care s-a confruntat Europa vara asta. 

Multe dintre vapoare conțin încă tone de muniție și explozibili și reprezintă un pericol pentru transportul maritim, scrie Reuters.„Low water levels on Danube reveal sunken WW2 German warships”, reuters.com Pescarii sunt și ei expuși riscului, inclusiv românii de pe partea cealaltă a Dunării.

Cum a ajuns flota nazistă pe fundul Dunării? Aproape două sute de nave ale flotei germane au fost scufundate, în 1944, în mod deliberat, în timp ce naziștii se retrăgeau de pe frontul estic. Împrăștiate de-a lungul fundului Dunării, din unele din epave se văd turelele, puntea de comandă, catargele rupte și carenele răsucite, în timp ce altele zac îngropate parțial sub bancurile de nisip.

Pentru a menține un canal navigabil în Dunăre deschis traficului fluvial, autoritățile sârbe au început să folosească dragele (macarale plutitoare care pot adânci albia).„Serbs wade in shrinking Danube as dredgers work flat-out”, reuters.com Dar epavele au redus lățimea canalului de la Prahovo la doar 100 de metri, în loc de 180 de metri, cât avea de obicei. 

Autoritățile sârbe au anunțat că în luna octombrie vor începe ridicarea epavelor germane eşuate pe porţiunea sârbească a Dunării.

Stefano Montesi/Corbis via Getty Images

Digurile antice ale Podului lui Nero în Italia

Râul Tibru s-a micșorat rapid sub cea mai mare secetă pe care a traversat-o Italia în ultimii 70 de ani. Nivelurile scăzute ale apei au scos la iveală două dintre digurile antice ale podului lui Nero,  (Pons Neronianus), excentricul și mult hulitul împărat roman despre care se spune că ar fi dat foc Romei și și-ar fi abuzat propria mamă. Podul a fost construit în secolul I e.n., pentru ca Nero să ajungă la grădinile sale de pe dealul Janiculum, din vestul Romei, lângă ceea ce este acum Piața Sf. Petru. Digurile au căzut în paragină în secolul al treilea. De obicei, adică în condiții de climă normală, sunt scufundate sub apă. Totuși, în sezoanele cu secetă extremă, unul dintre diguri iese la iveală, dar al doilea se vede foarte rar. Însă pentru că nivelul apei râului au fost atât de scăzut acum, din cauza secetei larg răspândite în Italia, au putut fi observate porțiuni mult mai mari din digurile podului. 

Câțiva oameni de știință au spus pentru Live Science„Hidden ancient Roman ‘Bridge of Nero’ emerges from the Tiber during severe drought”, livescience.com că podul a fost din start construit pe un loc prost ales, într-o o curbă strânsă a râului și pe o câmpie inundabilă. Cercetările sugerează că podul a fost demontat, iar pilonii de piatră au fost reasamblați pentru a crea un nou pod, într-o zonă mai stabilă, în aval. Pons Neronianus lega Roma de o zonă mai puțin dezvoltată la acea vreme. 

Pe o parte a râului se afla în Campus Martius, o zonă umedă, drenată, pe care se construiseră clădiri publice, băi și temple și care era folosită pentru a organiza parade militare, iar podul ducea de acolo către zona în care se află acum Vaticanul, unde existau doar câteva vile mari. 

Dr. Bernd Gross/Wikimedia Commons

 „Pietrele Foamei” în albia fluviului Elba din Cehia

În apele fluviului Elba, situat în Cehia și Germania, există niște bolovani pe care sunt gravate avertismente străvechi şi ameninţătoare despre care locuitorii credeau că au puteri magice. Reapariţia lor,„Hidden ‘Hunger Stones’ Reveal Drought Warnings From The Past”, sciencealert.com în vara acestui an atât de secetos, nu a scos la iveală doar niște simple vestigii, ci a amintit de perioadelor dificile prin care au trecut locuitorii din acea zonă. 

Aceste marcaje hidrologice, supranumite „Pietrele Foamei”, pot fi văzute deasupra nivelului apei doar în timpul perioadelor de secetă severă, când nivelul apei de pe Elba scade sub 160 de centimetri. Vara asta, nivelul a fost atât de scăzut, încât a determinat oprirea navigaţiei comerciale şi a întrerupt circulaţia navelor cu pasageri. 

Pe bolovanii din Elba se gravau inscripţii care prevesteau recolte slabe, întreruperea navigaţiei fluviale şi anotimpuri marcate de foamete. În prezent, mesajele de pe aceste pietre au devenit vizibile la câteva săptămâni după previziunile meteorologice şi ale specialiştilor în agricultură legate de secetă.

În Decin, un oraş aflat la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri nord în raport cu Praga şi nu foarte departe de graniţa cu Germania, un bolovan care poartă pe el cel mai vechi marcaj hidrologic din Europa Centrală a fost complet vizibil în albia fluviului Elba, după ce nivelul apei a scăzut până la 115 centimetri. Piatra se află sub Podul Tyrs și a fost gravată cu mesaje scrise în cehă şi germană. Unul dintre ele, scris în 1904 de Franz Mayer, proprietarul unui bar, spunea: „Dacă mă vezi, să plângi!”. 

Mesajul din 1904 a primit un răspuns în versuri, în anii 1930, lăsat pe piatră de proprietarul unei fabrici locale care producea pompe: „Nu plânge, fetiţo, nu te frământa. Dacă e uscăciune, stropeşte pur şi simplu pământul cu apă”. Optimist și nerealist, în același timp. 

De-a lungul timpului, când seceta venea din nou, tot mai mulţi oameni lăsau astfel de mesaje. Practic, bolovanul este o istorie a perioadelor de secetă din regiune. Cel mai vechi text gravat pe piatră care este încă vizibil datează din 1616.

Jasper Juinen/Getty Images

Un „sat roman fantomă” în Spania

Un ciudat sat fantomă roman„Roman ‘ghost’ village rises from reservoir in drought-hit Spain 2000 years after vanishing”, escape.com.au a răsărit din adâncuri. Așezarea antică era scufundată sub un rezervor de pe râul Lima, în nord-vestul Spaniei. Rezervorul există din anii 1940 și este umplut de apele care provin, prin inundații controlate, de la un baraj hidroelectric construit în amonte.

Experții cred că în trecut a fost un lagăr militar roman numit Aquis Querquennis, construit în jurul anului 75 e.n. Ruinele dezvăluite acum de seceta record includ dovezi ale unui templu, băi termale, un spital și cazărmi ale armatei.

Micul oraș antic pierdut a fost identificat cu ajutorul unor imagini captate de o dronă la finalul lui august 2022, iar descoperirea e uimitoare, fiindcă vestigiile au rămas neatinse timp de secole.

Când armata romană era la apogeu, satul găzduia până la 600 de soldați, potrivit Atlas Obscura.„Aquis Querquennis”, atlasobscura.com Baza militară ar fi fost abandonată de armată la câteva decenii după ce a fost construită, înainte de a fi ulterior inundată de râu. 

Săpături arheologice în zonă au început în anii 1920, dar au fost oprite când a izbucnit războiul civil spaniol, pentru a continua din nou în anii 1970. 

Ciancaphoto Studio/Getty Images

O bombă din Al Doilea Război Mondial în Italia

Fluviul Pad izvorăște din Alpii Cotici, în apropiere de granița italo-franceză, și se varsă în Marea Adriatică, în apropiere de Veneția. Cu o lungime de 652 de kilometri, Pad este cel mai lung fluviu din Italia. Vara aceasta, când s-a micșorat pe fondul secetei devastatoare, Padul a scos la iveală o bombă neexplodată din Al Doilea Război Mondial.„Extreme drought: Dried-up Italian river reveals unexploded WWII bomb”, bbc.com Găsită de pescari pe malul fluviului, în apropierea satului Borgo Virgilio din Lombardia, bomba cântărea nu mai puțin de 450 de kilograme. 

Experții din armata italiană au detonat-o, însă, în siguranță, după ce aproximativ 3.000 de locuitori din apropiere au fost evacuați, iar spațiul aerian, precum și traficul fluvial au fost închise.

Oficialii italieni au declarat în luna august stare de urgență pentru zonele din jurul fluviului Pad, care iriga aproximativ o treime din suprafața agricolă a țării. Curentul său a devenit atât de slab din cauza căldurii și a lipsei precipitațiilor în lunile de vară, încât fermierii din Valea Pad spun că apa de mare sărată se infiltra în râu, distrugând recoltele.

Universities of Freiburg and Tübingen/KAO

Un oraș pierdut al Imperiului Mitanni în Irak

În lacul Barajului Mosul, situat pe râul Tigru, în regiunea Kurdistan din nordul Irakului, a fost descoperit un întreg oraș„A 3,400-year-old city in Iraq emerges from underwater after an extreme drought”, edition.cnn.com din epoca bronzului. Orașul Zakhiku este vechi de 3.400 de ani, undin epoca bronzului. și era un centru important al Imperiului Mittani, care a existat între anii 1550 și 1350 î.e.n. Teritoriul regatului s-ar fi întins de la Marea Mediterană până în nordul Irakului.

Descoperirea a avut loc ca urmare a drenării lacului de acumulare al barajului Mosul, într-un efort de a salva recoltele pe moarte. Irakul este una dintre cele mai vulnerabile țări din lume la efectele schimbărilor climatice.„Iraq’s perfect storm – a climate and environmental crisis amid the scars of war”, icrc.org 

Arheologii kurzi și germani au excavat situl arheologic Kemune în ianuarie și februarie. Proiectul s-a desfășurat în parteneriat cu Direcția de Antichități și Patrimoniu din Duhok, în încercarea de a păstra moștenirea culturală a zonei pentru generațiile viitoare.

Future Publishing via Getty Images

 O insulă descoperită în China

Pe măsură ce China s-a confruntat cu un val de căldură și secetă continuă care a durat, practic, toată vara, râurile secate au scos la iveală chiar și insule întregi. Pe fluviul Yangtze, de exemplu, apa a scăzut atât de mult încât a apărut o insulă, cu trei statui budiste antice,„Yangtze River waters reveal Buddhist statues”, edition.cnn.com care ar avea o vechime de 600 de ani. Insula scufundată se află în orașul Chongqing din sud-vestul Chinei. Cele trei statui au fost găsite în partea cea mai înaltă a recifului insulei Foyeliang. Una dintre statui înfățișează un călugăr așezat pe un piedestal de lotus.

Pablo Blazquez Dominguez/Getty Images

 Dolmenul Guadelperal în Spania

Supranumit Stonehenge-ul spaniol”,„’Spanish Stonehenge’ dating back to 5,000 BCE has emerged from a drought-hit dam”, euronews.com Dolmenul Guadelperal – un monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical – a fost expus din cauza retragerii apelor. Cercul de piatră, care datează din anul 5.000 î.Hr. și care a fost descoperit pentru prima dată de arheologul german Hugo Obermaier în 1926, a fost inundat în 1963, ca urmare a unui proiect de dezvoltare rurală ale generalului Franco. De atunci, a fost vizibil doar de patru ori. 

În prezent, monumentul se află complet expus într-un colț al lacului de acumulare Valdecanas, în provincia centrală Caceres, unde autoritățile spun că nivelul apei a scăzut la 28% din capacitate.

Greg Carley/Flickr

 Urme de dinozaur în SUA

Paleontologii au descoperit urme lăsate de dinozauri„Dinosaur tracks revealed in Texas as severe drought dries up river”, theguardian.com în urmă cu 113 milioane de ani, pe fundul unui râu secat din cauza căldurii extreme, în parcul Dinosaur Valley din Texas.

Cele mai multe dintre urmele descoperite recent în diferite părți ale râului din parc aparțin unui exemplar din specia Acrocanthosaurus, un dinozaur care atingea o înălțime de aproximativ 4,5 metri și o greutate de șapte tone. Cercetătorii au mai descoperit urme și în parcul din orașul Glen Rose, care aparțin unor exemplare din specia Sauroposeidon, care ar fi avut 13 metri înălțime și 44 de tone greutate.

Experții spun că, în condiții normale, urmele lăsate de dinozauri în albia râului ar fi fost acoperite de apă și de sedimente, ceea ce le-ar fi făcut aproape imposibil de observat. Seceta din Texas din această vară a făcut ca nivelul râurilor să scadă puternic – peste 60% din teritoriul statului Texas s-a confruntat la finalul lui august cu fenomene de secetă extremă – și a permis aceste descoperiri.