Apele Atlanticului sunt pline de minunății, dar și de amenințări la adresa ecosistemelor16 min read

Oamenii de știință din numeroase țări își unesc forțele pentru a aborda riscurile la adresa vieții din al doilea cel mai mare ocean al lumii.

În 1997, cu ocazia primei sale expediții în apele de coastă din vestul insulelor scoțiene Shettland, Murray Roberts, expert în biologie marină, a fost șocat să vadă starea coralilor de adâncime.

În urmă cu un secol, naturaliștii epocii victoriene descriau formațiuni dese și pline de viață de corali pietroși care se întindeau pe mai mulți kilometri. Însă tot ceea a văzut Robert au fost rămășițe de corali lăsate în urmă de o formă de pescuit distructivă pentru mediu: traularea de fund, adică dragarea fundului mării cu plase îngreunate. 

Un moment revelator

„Am văzut cu ochii mei ce făcuseră traulerele de fund”, spune Roberts, profesor de biologie marină aplicată și ecologie la Universitatea din Edinburgh, în Scoția. 

Deși inițial a studiat biologie generală, Roberts a decis să se axeze pe biologia marină în 1992, după un stagiu de cercetare în partea egipteană a Mării Roșii, unde a examinat coralii și peștii tropicali.

În 2019, având câteva decenii de experiență în domeniu, Roberts a ajuns să conducă un proiect de cercetare finanțat de UE și menit să evalueze sănătatea ecosistemelor din Oceanul Atlantic. Atlanticul este al doilea cel mai mare ocean al lumii, cu o suprafață de peste 106 milioane km2.

Denumit iAtlantic,// „Integrated Assessment of Atlantic Marine Ecosystems in Space and Time”, cordis.europa.eu // proiectul ar urma să se încheie în martie 2024 și s-a concentrat pe ecosistemele de adâncime și din largul oceanului. 

Inițiativa reunește 44 de organizații din 16 țări mărginite de Oceanul Atlantic: de la Argentina și Franța până la Africa de Sud și SUA.

„Fără un ocean funcțional și sănătos, nu putem avea o planetă funcțională”, spune Roberts.

Trebuie oferită o șansă mărilor

Munca cercetătorilor din cadrul iAtlantic s-a axat pe 12 zone cu o însemnătate internațională pentru conservare și de interes economic.

Una dintre acestea este Marea Sargaselor, un sistem oceanic subtropical din estul Americii de Nord, mărginit de patru curenți oceanici. Denumirea sa provine de la algele brune Sargassum pe care le regăsim aici. Este o mare care adăpostește o mare biodiversitate și este singura din lume care nu este mărginită de uscat. 

O altă zonă este o regiune abisală profundă din Dorsala Atlantică. Denumită Groapa Romanche, aceasta este o fosă abisală care se întinde de la est la vest, are o adâncime de peste 7.000 metri și un impact semnificativ asupra circulației curenților oceanici de adâncime din Atlantic. 

O a treia zonă este un lanț muntos marin situat în largul coastelor Braziliei, care se întinde pe 1.200 de kilometri și adăpostește o varietate de ecosisteme de recife și comunități de pești. Echipa proiectului a efectuat prospectări geologice și biologice ale lanțurilor muntoase submarine. 

Cercetătorii au privit oceanul ca un sistem interconectat și au încercat să identifice punctele în care schimbările constante ale mediului determină unele schimbări majore ireversibile, așa-numitele puncte critice. 

Oceanul este un întreg vast, interconectat. Schimbările apărute într-un loc pot afecta alte părți ale acestuia, evidențiind nevoia unei cooperări internaționale strânse pentru a prevedea și preveni daunele majore.

Experimente edificatoare

În cadrul unui experiment, cercetătorii implicați în proiect au trimis un lander pe fundul Bazinului Capului Verde. Acolo, aceștia au izolat o secțiune a fundului mării, au injectat alge și au urmărit cum se mișcă algele prin toate lanțurile trofice.

Rezultatele experimentului sugerează că creșterea temperaturilor globale va duce la o diminuare a potențialului de stocare a carbonului pe fundul mării.

Proiectul a valorificat și cunoștințele locale și indigene. Un cercetător amator din Bermuda, de exemplu, a petrecut 15 ani culegând date despre balenele cu cocoașă, analizând formele unice ale cozilor lor. 

Cercetătorii din cadrul proiectului iAtlantic au preluat aceste date și le-au folosit pentru a analiza cum s-a refăcut populația de balene cu cocoașă după un moratoriu din 1986 asupra pescuitului comercial. 

Rezultatele au arătat că, până în 2012, numărul balenelor cu cocoașă a început să crească constant.

„Dacă le dăm speciilor și ecosistemelor din ocean o șansă, putem vedea o redresare fenomenală”, spune Roberts. „Trebuie însă să rămânem pe poziții”.

După experiența sa din urmă cu aproape 30 de ani din largul insulelor Shetland, în 2006, ONU a adoptat o rezoluție de interzicere a pescuitului cu traulere în ecosistemele vulnerabile, inclusiv cele de corali. 

Roberts a numit acesta un moment definitoriu, care a arătat că sunt posibile îmbunătățiri fundamentale ale mediului atunci când există voință politică la nivel mondial. 

Circulația curenților

Mizele sunt ridicate pe mai multe fronturi. 

De exemplu, Roberts spune că există un „consens relativ strâns” în comunitatea științifică că o componentă esențială a circulației oceanice este în declin. 

Cunoscută ca circulația meridională atlantică de inversare (AMOC), aceasta este ca o bandă transportoare care duce apă de la nord la sud și invers, iar în decursul acestui proces încălzește diferite părți ale planetei și face să circule nutrienți cruciali pentru viața oceanică. 

AMOC face locuibil nordul Europei, împiedicând vremea să devină aproape arctică aici, astfel că colapsul acestei componente a circulației oceanice ar fi un dezastru, spune Roberts.

iAtlantic și-a unit forțele cu un alt proiect finanțat de UE – TRIATLAS,// „Tropical and South Atlantic climate-based marine ecosystem predictions for sustainable management”, cordis.europa.eu // care s-a încheiat în noiembrie 2023 după mai bine de patru ani.

TRIATLAS și iAtlantic au ajutat la finanțarea instalării în Atlanticul de Sud a unor ancore științifice menite să măsoare variațiile AMOC. 

TRIATLAS s-a axat pe ecosistemele marine din sudul și din zona tropicală a Atlanticului, reușind să adune unele piese lipsă ale puzzle-ului care ține de înțelegerea curenților și a ecosistemelor. 

„Există mult mai puține date comparativ cu Atlanticul de Nord”, spune Noel Keenlyside, profesor de meteorologie tropicală la Universitatea din Bergen (Norvegia) și coordonator al proiectului TRIATLAS.

Totodată, ambele proiecte au instruit cercetători din Brazilia și Africa de Sud să folosească ancorele științifice, care constau într-un cablu lung cu o ancoră la un capăt, o baliză la celălalt și instrumente între ele. 

Ancorele permit o mai bună înțelegere a schimbărilor curenților – și oxigenului pe care îl aduc – și a efectelor în cascadă asupra ecosistemelor. 

Elementul economic

TRIATLAS a inclus 38 de organizații din 15 țări, din Angola și Brazilia până în Norvegia și Spania, făurind parteneriate cu națiuni și comunități pentru care Atlanticul are o importanță ecologică și economică. 

„Intenția noastră principală a fost să prevedem schimbările ecosistemelor marine și impacturile lor societale pe baza predicțiilor climatice”, spune Keenlyside, care s-a născut în Guyana, o țară din America de Sud mărginită de Atlanticul de Sud.

Acesta afirmă că, peste ocean, în țări precum Senegal și Maroc, stocurile de pești au scăzut cu 80% din cauza pescuitului excesiv și a schimbărilor climatice, afectând astfel capacitatea comunităților locale de a-și asigura hrana.

Și aici, TRIATLAS a recunoscut valoarea cunoștințelor locale și indigene. Dat fiind că monitorizarea pescuitului este costisitoare, proiectul a dezvoltat o aplicație// Diponibilă pe triatlas.shinyapps.io // necostisitoare și ușor de utilizat pentru ca pescarii să raporteze date.

Acest mecanism arată cum tehnologiile de bază și accesibile financiar pot ajuta la umplerea lacunelor de cunoștințe în legătură cu gestionarea pescuitului în cadrul națiunilor în curs de dezvoltare.

Colaborarea pe viitor

Dat fiind că volumul de date colectat de TRIATLAS și iAtlantic cu privire la largul oceanului a fost nemaipomenit, proiectele vor continua să alimenteze munca științifică în domeniu ani buni de acum înainte.

Ambele proiecte sunt parte a unei inițiative de îmbunătățire a cooperării internaționale, cunoscută ca  Alianța pentru cercetare și inovare oceanografică a Oceanului Atlantic.// Site oficial: allatlanticocean.org //

UE a făcut din protecția mediului marin o prioritate a politicii sale, angajându-se într-o misiune specială// „EU Mission: Restore our Ocean and Waters”, europa.eu // cu inițiative de cercetare să refacă starea oceanelor și mărilor până în 2030.

Acum că proiectul se apropie de sfârșit, iAtlantic va recomanda efectuarea mai multor evaluări ale impactului asupra mediului generat de operațiunile extractive la adâncime și valorificarea cunoștințelor locale și indigene în cercetarea aferentă.

Viitoarele priorități de cercetare includ monitorizarea ancorelor științifice instalate și utilizarea datelor furnizate de sateliți pentru dezvoltarea cunoștințelor în legătură cu Atlanticul.

Pe de altă parte, echipa TRIATLAS îndeamnă responsabilii cu elaborarea politicilor să urmărească crearea unei rețele științifice pentru Oceanul Atlantic la nivel național, regional și local.

Keenlyside subliniază că este urgent să se protejeze ecosistemele din oceane, abordând totodată principala amenințare pentru întreaga noastră planetă: încălzirea globală.

„Se vorbește mult despre urgența climatică, însă urgența ecosistemică este la fel de importantă”, spune acesta.

Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate de UE. Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene. Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.