Stejar (Quercus robur) de 400 de ani din satul Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir, județul Vaslui. Fotografie din cadrul expoziției „Arbori bătrâni. Să fie întuneric, da' să fie lumină!”, a artistului Florin Ghenade, deschisă de curând la Palatul Culturii, Muzeul de Artă, Iași. Expoziția este curatoriată de Galeria Posibilă. Foto: Florin Ghenade.

Arborii remarcabili ai României, mulți, dar neștiuți30 min read

De Adriana Moscu 10.06.2021

România are, cel mai probabil, sute de mii de arbori bătrâni. Inițiativa Arborii Remarcabili din România pornită de ecologul Tibor Hartel a identificat peste 5.000. Însă, în absența unei legi care să-i protejeze, foarte mulți se pierd.

Tibor Hartel este interesat de natură încă din copilărie. Borcanele de murături ale mamei erau pline cu insecte pe care le aducea acasă, iar mai târziu, după Revoluție, apartamentul în care locuia în Sighișoara, orașul natal, s-a umplut cu acvarii care adăposteau pești de toate culorile și mărimile. Pasiunea lui Hartel s-a transformat cu timpul în profesie. Acum, la 43 de ani, are o teză de doctorat în ecologia și conservarea amfibienilor din partea de sud a Transilvaniei și este conferențiar în cadrul Facultății de Biologie și Geologie a Universității Babeş-Bolyai din Cluj. 

După 15 ani de studiu orientat în mare parte pe ecologie, la un moment dat și-a dat seama că, într-o proporție mare, înțelegerea ecologiei amfibienilor și a altor organisme în peisajele culturale depinde foarte mult și de modul în care omul utilizează terenul. Ori modul de utilizare a terenului depinde de o serie de aspecte legate de mediu, sociale, culturale, instituționale și economice.

A început astfel să cerceteze dimensiunile sociale ale conservării naturii. „Incursiunea în dimensiunile sociale ale conservării biodiversității a avut două efecte asupra înțelegerii mele: primul se leagă de reconsiderarea importanței oamenilor pentru protejarea biodiversității. Al doilea este recunoașterea importanței acelor concepte care cuprind și oamenii și natura, împreună. Astfel am început să cercetez pășunile cu arbori bătrâni care sunt arene social-ecologice cu valori naturale, socio-culturale și economice extraordinar de ridicate”, spune Tibor Hartel.

Ecologul a observat, în scurt timp că, paradoxal, pășunile din zona de câmpie și de deal adăpostesc frecvent mai mulți arbori seculari decât pădurile. Mai mult, pășunile au comunități distincte de arbori comparativ cu pădurile. „Dacă diversitatea vegetației lemnoase este importantă (și ar trebui să fie), ar trebui ca pășunile cu arbori să fie recunoscute și susținute de lege”, spune profesorul.

Între 2012-2013 și-a aprofundat studiile în noul domeniu de interes – pășunile cu arbori – cu ajutorul unei burse postdoctorale de doi ani, acordată de Fundația Alexander von Humboldt, la Universitatea Leuphana din Lüneburg, Germania. Apoi, în 2015, a pus bazele unei platforme online dedicată arborilor bătrâni din România. Această bază de date a fost inspirată dintr-o inițiativă similară din Anglia, ajutorul venind, de asemenea, din această țară.

Mindcraftstories_ Stejar-Arbori batrani-Conservare-Ecosistem_04_Elis Serenity - fotodream.ro

Stejarul de aproape 900 de ani din satul Mercheașa, județul Brașov. În lipsa altor date oficiale, în prezent, este considerat de specialiști ca fiind cel mai bătrân stejar din România. Foto: Elis Serenity/fotodream.ro.

Cel mai bătrân stejar din România

Mercheașa este un sat în comuna Homorod din județul Brașov, la o distanță de 11 kilometri de Rupea. Pe teritoriul său se află cel mai bătrân stejar din România, care, potrivit specialiștilor, are o vechime de circa 900 de ani. În Cajvana se află un stejar de peste 800 de ani, arborele fiind datat de prof. Adrian Pătruț. Aceștia sunt doi dintre cei 5.324 de arbori bătrâni înregistrați pe platforma arboriremarcabili.ro, dedicată conservării și sustenabilității arborilor bătrâni din România și creată de profesorul Hartel, împreună cu Dr. Viorel Arghiuș de la Universitatea Babeș-Bolyai și Tamás Réka de la Asociația Agri-Cultura-Natura Transylvaniae. 

Site-ul conține o hartă a arborilor bătrâni din România – o bază de date online cu fotografii și descrieri pentru copacii inventariați de voluntari. Tibor Hartel spune că demersul vine pentru a se conștientiza importanța acestor arbori pentru biodiversitate și pentru a atrage atenția asupra faptului că ei nu sunt protejați prin legislația actuală. În „CAPITOLUL IV. Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural” al Ordonanței de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, scrie așa: Bunurile patrimoniului natural, respectiv peșteri, depozite fosilifere, formațiuni geologice, mineralogice, arbori seculari ori reprezentativi izolați și altele asemenea, vor fi protejate prin stabilirea unor zone de protecție corespunzătoare ca întindere scopului de conservare a bunurilor naturale, conform prevederilor art. 8., lege5.ro „În acest moment, valoarea de patrimoniu a arborilor bătrâni este recunoscută explicit doar în Legea ariilor protejate. Dar li se alocă un rând în toată legea. De asemenea, există firimituri de lege care prin bun simț și intenție s-ar putea folosi pentru a proteja arborii bătrâni, dar în acest moment comunitățile locale fac rar asta. Per total, numărul arborilor bătrâni tăiați este mai mare ca acela al arborilor bătrâni protejați”, spune Tibor Hartel.

Mindcraftstories_Frasinul din Fumureni-Arbori batrani-Conservare-Ecosistem_01_Florin Ghenade

Frasin (Frasinus excelsior) de aproximativ 400 de ani, din satul Fumureni, comuna Lungești, județul Vâlcea. Timp de șapte ani Florin Ghenade, alături de Cristian Stănoiu, Alexandros Raptis și alții, au fotografiat și înregistrat noaptea, pe plan-film, arbori remarcabili din România. Acest patrimoniu natural și cultural este curatoriat de Galeria Posibilă și expus, în prezent, la Iași, la Palatul Culturii, Muzeul de Artă. Expoziția prezintă o imagine complexă asupra arborilor bătrâni, incluzând atât fotografiile lui Florin Ghenade, cât și video-urile lui Cristian Stănoiu, sunetele lui Alexandros Raptis, albumul care cuprinde toți arborii fotografiați, o serie de texte și conferințe din perspectiva biologiei, antropologiei și a literaturii. Foto: Florin Ghenade

O lege șchioapă pentru arborii bătrâni de pe pajiști

Un exemplu elocvent de „scurtcircuit” în legislație este reprezentat de pășunile cu arbori. Fermierii care accesează plăți pentru întreținerea pajiștilor (folosite mai ales ca pășuni, dar și fânețe) sunt obligați să curețe tufărișul de pe suprafețele utilizate. Există norme de ecocondiționalitate care trebuie să fie respectate de toți cei care accesează aceste plăți prin Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene. În aceste norme sunt specificate câteva puncte legate de contextul eecologic și natural al peisajului agrar, de care fermierul trebuie să țină cont. Unul dintre ele se referă la arborii presărați pe pășuni, recunoscuți ca fiind elemente caracteristice pentru peisajele agrare și cu valoare pentru biodiversitate (mai ales pentru păsările protejate). „Însă, în cazul în care arborii sunt deteriorați de fulger sau se usucă, norma de ecocondiționalitate care protejează acești arbori permite înlăturarea lor prin acordul ocolului silvic local. Simțiți caracterul de scurtcircuit logic în acest cadru legislativ? Protejăm arborii pentru că au valori naturale înalte, dar permitem și tăierea lor cu acordul ocolului silvic când se usucă sau când îi percepem bolnavi. Ei, bine, majoritatea arborilor bătrâni de pe pășuni au elemente uscate care îi fac vulnerabili. Arborii bătrâni sunt elemente emblematice ale pășunilor, sunt structuri-cheie în ecosistemele agrare, au rol de identitate socială și ecologică. Dar sunt tăiați când, de fapt, ar putea fi protejați”, explică biologul. 

Ocolurile silvice, de regulă, dau ușor aviz pentru tăiere, pentru că arborii bătrâni cu elemente uscate, cu coronamentul redus sunt considerați inestetici, puțin valoroși economic sau chiar focare de infecție. „Nu se specifică în nicio lege, cel puțin pe baza cunoștințelor mele, că arborii bătrâni trebuie musai tăiați. Așadar, păstrarea lor nu este activitate ilegală. Adevărat, nu există nici lege care ar proteja explicit arborii bătrâni. Dar asta nu înseamnă că în lipsa legii trebuie să îi îndepărtăm.”

Mindcraftstories_Pasunea stejari seculari Rupea-Arbori batrani-Conservare-Ecosistem_05_Tibor Hartel arhiva personala

Pășunea cu stejari seculari de la Rupea, județul Brașov. Foto: Tibor Hartel.

Arborii bătrâni, hotspot-uri de biodiverstate

„Prin grosimea lor, acești arbori sunt remarcabili, diferă vizibil de ceilalți. Uneori, arborii bătrâni sunt și înalți, dar în proiectul nostru nu am pus accent pe înălțime, pentru că la unele specii coroana este ruptă în timp ce arborele este încă viguros”, spune Hartel. 

Arborii bătrâni sunt instrumente pentru protejarea biodiversității prin elementele lor uscate, au scoarța îmbătrânită, pe alocuri desprinsă, au cavități – în toate acestea se pot stabili multe alte specii de viețuitoare. „Un stejar vechi de peste 400 de ani poate găzdui aproximativ 2.000 de alte specii de plante, ciuperci și animale. Valoarea unui arbore bătrân, tăiat, nu poate fi înlocuită nici de 20.000 de arbori tineri. E un mesaj pentru acei oameni care cred doar în cantități, nu și în calități”, spune Hartel.

Tot el adaugă: „Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze”. 

De altfel, spune Hartel, „valorizarea exclusiv instrumentală, prin utilitate directă materială, ne va sărăci pe termen mediu și lung. Așa cum ne-a făcut mai săraci în ultimele decade. Valorizarea instrumentală are la bază logica «am foloase directe de pe urma ta, deci ai dreptul să exiști». Un arbore bătrân poate să existe și fără să fie util în mod direct omului. Are acest drept la existență”.

Mindcraftstories_Pasunea stejari seculari Rupea-Arbori batrani-Conservare-Ecosistem_03_Tibor Hartel arhiva personala

Un voluntar măsoară trunchiul unui arbore bătrân aflat pe pășunea cu stejari seculari le la Rupea, județul Brașov. Foto: Tibor Hartel.

Arborii remarcabili, mult mai mulți decât cei identificați

Copacii de pe platforma creată de Tibor Hartel și echipa sa sunt cartografiați printr-o hartă satelitară online. Printr-un singur click, poți verifica locul unde se află arborele, aspectul și circumferința trunchiului. Platforma nu este încă îmbunătățită, spune biologul, pentru că se susține prin câțiva voluntari, însă, în curând, va fi preluată de Universitatea Babeș-Bolyai și va fi făcută mai „user friendly”.

Tibor Hartel spune că cei puțin peste 5.000 de arbori din baza de date a platformei nu reprezintă nici pe departe multitudinea de arbori bătrâni ai României. În realitate, pot fi sute de mii, așa cum s-au identificat în Marea Britanie, bunăoară, unde zeci de mii de voluntari „vânează” arborii bătrâni. „La noi, sunt vreo 200 de voluntari cu totul, dintre care activi sunt circa 30.” 

Dar unde pot fi găsiți astfel de arbori? Peste tot, de la orașe la pășuni, în parcuri, în curțile bisericilor și clădirilor vechi, în cimitire vechi, în zonele mai inaccesibile ale pădurilor. 

Voluntarii care înregistrează arborii pe platforma online măsoară grosimea trunchiului pentru aproximarea vârstei. Însă Tibor Hartel spune că vârsta unui arbore bătrân se poate estima cu ajutorul unor tehnologii dezvoltate pentru acest scop. „Laboratorul de Biometrie Forestieră al Universității Ștefan cel Mare din Suceava a început deja să dateze științific arborii bătrâni din România”, mai spune profesorul. 

Tot el subliniază că există o vârstă biologică a arborilor – un stejar poate ajunge până la 1.200-1.300 ani, ceea ce îl face să fie încă tânăr la 400 de ani. În schimb, un mesteacăn trăiește mult mai puțin, între 120-150 de ani. Mesteacănul de 80 de ani este, deci, „bătrân”. 

Mindcraftstories_Stejarul lui Ivancenco-Letea-Arbori batrani-Conservare-Ecosistem_02_Florin Ghenade

Stejar secular din satul Grindul Letea, județul Teleorman (detaliu). Are circa 400 de ani și circumferința trunchiului de 510 cm. Fotografia face parte din expoziția Arbori Bătrâni. Să fie întuneric, da’ să fie lumină!, semnată de artistul Florin Ghenade, și poate fi vizitată în perioada 14 mai – 18 iulie la Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”, Iași. Foto: Florin Ghenade

Dezinteresul pentru natură – o problemă de natură politică

Tibor Hartel crede că protejarea naturii și, implicit, a arborilor bătrâni ar trebui să fie asigurată, în primul rând, de comunitățile locale din motive etice, morale, dincolo de ce spune (sau nu spune) legea. De unde însă acest dezinteres, sau chiar dispreț, pe alocuri, față de natură? „Eu cred că este rezultatul unei dinamici comuniste și postcomuniste, în egală măsură”, spune profesorul. „Comunismul a fost extraordinar de priceput în a întoarce omul împotriva celuilalt om, dar și împotriva propriei proprietăți și, în cele din urmă, a naturii. Mai mult, comunismul a mișcat mase de oameni de colo-colo, până când legăturile de identitate cu locul au dispărut. Oamenii se simt dezrădăcinați și perioada postcomunistă nu a făcut mai nimic pentru ca locul să intre în sistemul identitar al oamenilor.” 

Tot el a observat, pe vremea când era profesor în Sighișoara, cum în perioada postdecembristă, copiii lăsați în grija bunicilor de părinții plecați la lucru, în afara țării, se adunau în găști, deveneau agresivi. „Chiar dacă astăzi generațiile sunt oarecum mai stabile economic și copiii care cresc acum au, totuși, un sistem de valori mai stabil, acea generație care a crescut fără părinți nu știu dacă se mai poate schimba”, spune ecologul. „Văd oameni în toată firea care cred că sunt total îndreptățiți să intre cu mașinile în mijlocul pădurii, să facă foc acolo și să-și mănânce mititeii, cu o muzică extem de gălăgioasă de care răsună toată pădurea. Acești oameni cred că un astfel de comportament este normal, și copiii din jurul lor cresc în această cultură. Din interacțiunile personale cu ei știu că, în esență, sunt oameni buni, dar au o raportare greșită față de natură. Modul ăsta de utilizare a naturii nu este sustenabil nici din punct de vedere natural și nici social. Este, deci, important ca autoritățile locale să intervină prin informare și ghidare, pentru a explica turiștilor importanța păstrării liniștii în natură.”

Împădurirea este bună doar dacă e făcută cu cap

„Prețul pe care o societate urbană înstrăinată de natură îl va plăti în viitor va fi mare. Omenirea depinde de natură în nenumărate feluri și ar trebui să se reconecteze cu ea”, avertizează profesorul. 

Însă nu oricum și cu orice preț. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), anunțat recent de autorități,Găsești aici documentul integral: gov.ro de exemplu, care include și reîmpădurirea României și pentru care sunt prevăzute fonduri de aproximativ 1,5 miliarde de euro, ar trebui să reunească expertize multiple. „Expertiza inginerilor silvici ar trebui dublată de cea a inginerilor agronomi, dar și a specialiștilor în antropologie, ecologie și istorie”, e de părere Tibor Hartel. „Problemele de mediu ale României ar trebui contextualizate, nu putem aplica soluții care sunt dezvoltate în mod exclusiv de către o singură expertiză, altfel, irosim banii oferiți de Uniunea Europeană.”

Este nevoie de o gândire outside the box. În mod paradoxal, pădurea poate fi dușmanul arborelui. Mulți peri pădureți, cireși sau stejari bătrâni sunt omorâți când pădurea se extinde peste ei. Mai mult, unele activități de plantare trebuie regândite urgent. „Salcâmul utilizat în foarte multe locuri pentru plantare schimbă proprietățile solului, formează așa-numite deșerturi subterane, elimină speciile native și invită la înmulțire speciile exotice. Salcâmul este plantat pentru a opri desecarea solului dar, potrivit noilor cercetări, el o accelerează. Scenariile bioclimatice arată că Ungaria și România vor fi neospitaliere salcâmului până în 2050.„Invasive black locust tree can have sustainable future despite biodiversity impacts”, europa.eu Dacă vom continua să plantăm salcâmi pentru reîmpădurire, pentru a preveni deșertificarea, în mod paradoxal avem șanse bune să o accelerăm și nu vom face decât să folosim banii din strategia de reziliență pentru a planta accidentul de mâine”, spune ecologul. 

Însă tot de la oameni poate să vină salvarea mediului și, implicit, a arborilor bătrâni. Pentru asta, aleșii trebuie să înțeleagă importanța pe care brandul unui arbore remarcabil, de exemplu, o poate avea în dezvoltarea locală. „Dacă un primar vrea să fie popular, oriunde în România, ar trebui să promită că va avea grijă de natură”, crede Tibor Hartel. „Cea mai mare barieră în protejarea naturii nu e tehnologia, ci politicul. Dacă politicienii vor, atunci putem traversa cu bine schimbările climatice. Și putem salva și arborii bătrâni.”



Text de:

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

MEDIU|OVERVIEW

Vulcanii care pot destabiliza Europa

De
Cei mai periculoși vulcani de pe continent sunt bine documentați, dar acționează imprevizibil.
MEDIU|MY ANTIPA

Cicadele, cântăreții neobosiți ai naturii

De
Cicadele sunt insecte controversate, îndrăgite și detestate, deopotrivă, pentru cântecul lor prelungit și foarte puternic. 
MEDIU|Q&A

România Sălbatică. 100 de ore de film pentru un minut în care privești râsul în ochi

De
Un fotograf și un cameraman au străbătut țara de la un capăt la altul, timp de peste zece ani, pentru a surprinde peisaje spectaculoase și animalele care le populează. 
MEDIU|OVERVIEW

Afganistanul, metalele rare și viitorul verde

De
Afganistanul stă pe o colecție impresionantă de resurse necesare tehnologiilor verzi, însă exploatarea lor este foarte complicată.