Foto: Steve Tanner

„Avem o planetă, nu cinci. Trebuie să ne gândim la asta.” Interviu cu ecologul Chris Hines31 min read

De Adriana Moscu 22.09.2022

Chris Hines va ajunge la începutul lui octombrie în București, unde va vorbi, în cadrul Climate Change Summit, despre principalele provocări legate de mediu și soluțiile care se întrevăd.

Chris Hines este o autoritate în probleme legate de mediu și sustenabilitate și este, în prezent, președintele A Grain Of Sand,Site: agos.com rganizație dedicată găsirii unor soluții la cele mai presante provocări de mediu din lume. Chris va fi unul dintre invitații primei ediții Climate Change Summit,Site: climatechange-summit.org care va avea loc la București, pe 4 și 5 octombrie, un eveniment dedicat discuțiilor despre și soluțiilor pentru schimbările climatice. 

Chris Hines este pasionat de surf și de natură. A fost membru fondator al Surfers Against Sewage, o organizație pentru conservarea vieții marine. A fost și consilier special al Secretarului de Stat pentru Mediu din Marea Britanie. Este și singurul surfer care a primit o distincție de onoare (MBE – Ordinul Imperiului Britanic) din partea reginei Elisabeta a II-a. Am vorbit cu el despre tranziția către o economie verde, finanțările și investițiile sustenabile, soluții sustenabile în energie, agricultură și în industria alimentară sau modul în care noile tehnologii pot deveni instrumente de combatere a efectelor schimbărilor climatice peste tot în lume. 

Mindcraft Stories: Chris, ce te motivează? Cum ai pornit în această călătorie, legată de mediu și sustenabilitate?

Chris Hines: Pur și simplu am o afinitate pentru natură. Am avut norocul că părinții mei să mi-o insufle de copil. Am petrecut mult timp plimbându-mă, dar și mergând la plajă și făcând surfing. Și dacă iubești ceva, atunci vei încerca să-l protejezi, să te asiguri că este sănătos și nu abuzat. 

Pentru mine e și un soi de târg: voi mânca bine în seara asta. Voi avea un acoperiș deasupra capului și voi fi în siguranță. Milioane de oameni nu au asta. Prin urmare, îmi revine sarcina de a da ceva înapoi. Pot să locuiesc aici, pe această planetă uimitoare. Pot să fac surfing, să mănânc și să mă plimb cu barca. 

Făcând activism și găsind soluții încerc să dau ceva înapoi. Doar protestul nu cred că este suficient. Trebuie să găsești soluții, să creezi mediul pentru schimbare. 

M.S.: Spune-ne mai multe despre inițiativa A Grain of Sand și despre modul în care aceasta ajută la generarea unei schimbări pozitive.

C.H.: Un grăunte de nisip este mic, dar poate fi iritant. Asta încerc să fac eu cu organizațiile. Încerc să implic oamenii, să pun întrebări provocatoare, să-i conving să meargă mai departe, să pună cu adevărat piciorul în prag și să găsească soluții, să se adreseze și să se conecteze cu alte organizații, la care nici nu s-ar fi gândit până atunci. 

Suntem cu toții mici granule de nisip și dacă fiecare își face partea sa, s-ar putea să conteze. Suntem șapte miliarde pe planetă. E suficient ca fiecare, în parte, să-și reducă măcar cu puțin amprenta de carbon și deja ar fi o schimbare foarte mare. 

Apoi, dacă noi, ca indivizi, începem să acționăm, asta ne dă și puterea de a trage la răspundere marile companii, guvernele, să-și facă și ele treaba lor. 

M.S.: Omenirea se confruntă cu provocări mari – schimbările climatice, creșterea populației, inegalitatea tot mai mare, schimbările geopolitice și multe altele. Care este rolul industriei financiare în abordarea acestor probleme?

C.H.: Sectorul financiar este cel care poate să accelereze cu adevărat schimbarea și la nivel de mediu, și cred că începe să o facă, pentru că nu mai poate ignora problema. La nivel global, multe companii sunt deținute de fonduri de pensii. Noi suntem oamenii care plătesc acele fonduri de pensii. Așa că trebuie să înțelegem că și aceștia sunt banii noștri.

Cu ceva timp înainte de pandemia de COVID-19, am participat la un summit al tinerilor la ONU, în Geneva. Și le-am spus studenților să se gândească ce fac universitățile cu taxele de școlarizare pe care ei le plătesc. Studenții ar trebui să ceară universităților, de exemplu, să furnizeze energie din surse regenerabile. 

Banii care pun lumea în mișcare sunt ai noștri și putem alege să-i cheltuim într-un mod corect sau greșit.

În cartea sa Value(s). Building a Better World for All,O poți cumpăra de aici: elefant.ro fostul guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney, vorbește despre construirea unei lumi mai bune pentru toți. Și există acolo un citat al economistului John Kay, care spunea cam așa: „Profitul nu mai este suficient. Poți câștiga toți banii din lume, și tot să te simți mizerabil. Trebuie să te bucuri de viață, să clădești o societate înfloritoare și mediul care să susțină o viață de calitate. Dacă nu ai astea, atunci banii sunt degeaba”. Cred că instituțiile financiare sunt mult mai conștiente de asta acum. Lumea se schimbă și instituțiile își dau seama de asta. 

M.S.: Pot accelera investițiile sustenabile tranziția către o planetă sustenabilă?

C.H.: Da, aceste investiții sunt o parte-cheie a soluției. Problema e că noile tehnologii nu sunt implementate într-un proces accelerat. Aici trebuie lucrat, aceste instrumente trebuie folosite mai eficient ca în prezent. Trebuie să realizăm că aceasta este lumea noastră, că avem la fel de mult drept ca oricine altcineva ca vocile noastre să fie auzite. Instituții precum Parlamentul sunt ale noastre. Avem dreptul absolut de a merge în Parlament, de a ne face ascultați, de a alege oamenii care ne reprezintă. Tot ce fac acești oameni trebuie să ne intereseze într-o foarte mare măsură. Trebuie să ne întindem la maximum fiecare tendon din corp, să ne punem la treabă fiecare neuron pentru a ne asigura că vom crea lumea în care vrem să trăim.

M.S.: Și trebuie să o creăm acum, mâine s-ar putea să fie prea târziu…

C.H.: Absolut, suntem contracronometru. 

Nu mai avem zece ani pentru a face această schimbare, pentru că într-un an există și weekend-uri, și sărbători legale, rămâi cu aproximativ 260 de zile pe an în care să faci ceva activ pentru planetă. 

Am văzut cu toții temperaturile din Europa anul acesta. Aici, în Marea Britanie, oamenii credeau că o duc destul de bine, vedeau California arzând, vedeau Australia arzând, dar erau locuri îndepărtate. Vara asta, marginea de est a Londrei a luat foc. Clima se schimbă pretutindeni, nu mai există nicio îndoială. 

Cred că oamenii încep să realizeze că nu au făcut suficient. În Anglia, noul nostru guvern nu este cel mai priceput pe probleme de mediu. Avem un nou secretar de afaceri care spune că va extrage fiecare centimetru de gaz din Marea Nordului. Ei, bine, ar trebui să pună aceiași bani și aceeași investiție, aceeași pasiune în creșterea energiilor regenerabile. 

M.S.: S-a ajuns la un punct de cotitură în care nu mai este acceptabil profitul fără a lua în considerare impactul asupra planetei și a oamenilor care trăiesc pe ea?

C.H.: Da, absolut. Companiile care urmăresc doar să facă profit mai ai doar câțiva ani la dispoziție. 

Pentru că, în curând, majoritatea va trebui să-și gândească afacerea în mod sustenabil, iar cumpărătorii vor ține cont de asta. Nu vor cumpăra serviciile sau produsele companiilor care caută doar să se îmbogățească.  

M.S.: Dacă tot suntem aici, să vorbim despre greenwashing, acea strategie de comunicare și marketing adoptată de companii sau alte organizații, prin care își construiesc o imagine responsabilă ecologic, dar care nu fac nimic concret pentru a-și susține argumentația. Este posibilă eradicarea unor astfel de tactici?

C.H.: Greenwashingul poate fi prevenit dacă tot mai mulți oameni vor fi mai atenți la politicile și activitățile companiilor. E nevoie de sisteme care să permită acest tip de verificare. Eu, de exemplu, sunt abonat la o revistă genială, numită Ethical Consumer,Site: ethicalconsumer.org care monitorizează diferite companii și sectoare economice. De aici pot afla informații despre banca unde îmi pun banii, până la mașina de spălat pe care o cumpăr, la cafeaua pe care o beau, pot să verific toate aceste lucruri, tot ce consum, fie că este un serviciu sau un produs. 

Cred că vom deveni, cu timpul, tot mai pricepuți la asta și vom ajunge să știm cum să ducem o viață cât mai sustenabilă. Putem crea aplicații care să caute pentru noi veridicitatea unui lucru, cât de verde este sau nu. 

Cred că traversăm o perioadă în care companiile încep să înțeleagă că au făcut ceva despre care au considerat că este lucrul corect și apoi au aflat că este greșit. Trebuie să lăsăm companiile să ridice mâna și să spună că au greșit. Cred că oamenii trebuie să fie deschiși și sinceri, dialogul și transparența sunt extrem de importante pentru a merge mai departe și a salva planeta. 

Foto: arhiva personală

M.S.: Costul ridicat este cel mai mare obstacol în calea adoptării unor strategii mai durabile, spun companiile. Cum s-ar putea depăși această barieră?

C.H.: Încercând să privească în perspectivă, să renunțe să mențină profiturile ridicate pe termen scurt. Creditorii trebuie să înțeleagă și ei asta, că e nevoie de timp pentru a introduce produse și servicii noi și că pot fi ceva mai scumpe la început. Este vorba și despre calitate. 

Dacă lucrurile sunt calitative, durabile, asta va permite ca acel cost să fie amortizat pe o perioadă mai lungă de timp. Producătorii, companiile, consumatorii, cu toții trebuie să-și schimbe modul de gândire. 

Nu vreau să am un televizor, vreau să văd programe pe un aparat. Când eram copil, nimeni nu deținea televizoare, toate erau închiriate. Este un mod sustenabil de a avea acces la un produs sau un serviciu. Nu vreau să am un frigider. Îmi vreau mâncarea rece. Costurile se pot împărți. Există o mulțime de exemple care arată că lucrurile bune nu costă neapărat mai mult. Poate mai putin.

M.S.: În timp ce responsabilitatea e a tuturor, cine ar trebui să facă mai mult pentru a crea un ecosistem de servicii mai durabil? Organizațiile înseși, factorii de decizie, guvernele?

C.H.: Toată lumea trebuie să fie implicată. Guvernele au rolul lor, consumatorii au rolul lor. E de reținut, însă, că nu putem avea totul. Cred că suntem la sfârșitul acelui timp. Nu mai este un mod de viață sustenabil. 

Dacă toți cei șapte miliarde dintre noi am vrea să trăim pe aceeași planetă și să consumăm în modul în care consumă americanul obișnuit, ne-ar trebui cinci planete. Avem una. 

Trebuie să găsim o altă cale. Să luăm, de exemplu, cantitatea de carne pe care o consumăm. Nu putem avea carne roșie la micul dejun, prânz și cină. E nevoie de șapte ani pentru a crește o vită, corpul tău n-ar trebui să aibă nevoie de ea în fiecare zi. Trebuie să fim dispuși să respectăm, să economisim și să plătim un preț bun pentru acea bucată de carne. 

Făceam asta în trecut, în etape anterioare ale dezvoltării noastre ca specie. Nu alergam și ucideam un animal în fiecare zi. Când reușeam să vânăm unul, era sărbătoare. În restul zilelor, făceam foamea. 

M.S.: Care este rolul individului în promovarea dezvoltării durabile și cum poate un singur om să facă diferența?

C.H.: Prin a nu fi risipitori, prin a comunica unii cu alții, prin a fi solidari, prin a respecta știința și experții. 

Îmi fac griji cu privire la răspândirea dezinformării, la subminarea oamenilor care sunt experți în domeniul lor. Este important să respectăm știința și să înțelegem procesul gândirii critice, în care analizăm și punem întrebări adecvate. 

Acum, asta presupune și ca oamenii de știință să devină tot mai buni în comunicare și în explicarea lucrurilor pe care le fac. Priviți mereu în jur, încercați să aflați cine sunt influencerii din social media, ce calificări au. A studiat vreunul dintre ei cu adevărat lucrurile despre care vorbește? Unii dintre ei nu au cunoștințe solide și expertiză în spate. 

M.S.: Din păcate, de multe ori nu avem atât de mult timp să diseminăm toate aceste informații care ne copleșesc.

C.H.: Așa e, de-asta trebuie să ne obișnuim să gândim analitic, critic, pe de o parte, și să comunicăm mai bine despre domeniul în care suntem experți. Să ne gândim mereu: cum putem explica mai bine industria petrolului, agricultura de masă, amprenta sa de carbon, celor care nu obișnuiesc să se gândească la astfel de probleme? Apoi, oamenii se gândesc: e prea mult de făcut, prea multă bătaie de cap.

Nu trebuie doar să-i speriem pe oameni, trebuie să le arătăm și care sunt soluțiile pentru a crea această lume pozitivă în care vom trăi. 

Ca indivizi, trebuie să ne susținem unii pe alții, nu doar să arătăm cu degetul unul spre altul.

M.S.: Cum pot fi constrânse companiile și guvernele să continue pe drumul sustenabilității?

C.H.: Presându-i în mod constant, scriindu-le și, cu siguranță, votând. Unii spun: eu nu votez, nu are rost. A nu vota înseamnă tot a vota. Dacă nu ați votat, ați votat pentru opoziție. Este un mod pasiv de a vota. Este important să critici răul, dar este și mai important să sprijini binele.

M.S.: La un moment dat, ai fost consilier guvernamental pe probleme de mediu. Care au fost îndatoririle și responsabilitățile tale în acea perioadă?

C.H.: A fost o perioadă foarte scurtă și s-a întâmplat acum 20 de ani. L-am sfătuit pe secretarul de stat pentru mediu între 1997-1999, pe problema contaminării și epurării apelor uzate, cum ar fi canalizarea în Marea Britanie, infrastructura noastră de canalizare, cum am putea oferi beneficiile potrivite pentru mediu. Atunci am condus o organizație, Surfers Against Sewage, și am militat pentru mări curate în jurul apelor de coastă din Marea Britanie.

M.S.: Deci ai fost mai aproape de politicieni decât noi. Putem avea încredere în ei?

C.H.: Politicienii trebuie să înțeleagă că dacă ne încalcă încrederea, încalcă însăși relația lor cu noi. În Marea Britanie am văzut recent o eroziune a încrederii în politicienii noștri.

În ultimii ani, am văzut politicieni capabili să spună lucruri complet neadevărate, care creează o situație periculoasă. Este periculos pentru planetă, dar și pentru societățile noastre, pentru că dacă nu putem avea încredere în politicienii noștri, atunci drumul spre care ne îndreptăm va fi cu adevărat dificil. 

Cetățenii ar trebui să ceară și să urmărească în mod constant adevărul și integritatea celor care lucrează în serviciul public, calități foarte discutabile în momentul de față.

M.S.: Poate fi războiul din estul Europei o amenințare pentru agenda de mediu? Unii activiști și experți de mediu sunt îngrijorați de asta, pe când alții văd anumite oportunități. Tu cum vezi lucrurile?

C.H.: În primul rând, este șocant că s-a ajuns aici. Mai mult, cred că nu am făcut suficient pentru a preveni acest război, pentru a construi o comunitate globală, în care să lucrăm unii cu alții și să înțelegem că avem mai multe în comun decât lucruri care ne despart. Poate că este o altă lecție pe care trebuia să o învățăm pentru a ne trezi, pentru a crea lumea de care avem nevoie. 

În ceea ce privește criza climatică actuală, războiul din Ucraina ne determină să devenim independenți față de combustibilii fosili. Acesta este marele avantaj, dacă putem să-i spunem așa. Pentru că în momentul de față, jumătate din Europa este dependentă literalmente de barilul de petrol sau țeava de gaz a rușilor. 

Criza climatică nu se va opri și vor fi tot mai multe conflicte. Sunt studii care au concluzionat că războiul din Siria a fost declanșat parțial de schimbările climatice.How climate change paved the way to war in Syria”, dw.com Vom vedea mai multe conflicte venind și trebuie să ne pregătim pentru următorul. Dar trebuie și să descoperim cum vom ajuta la rezolvarea lui. 

Este absolut greșit să mergem pe calea naționalismului. Trebuie să ne deschidem granițele, să ne ajutăm. De ce ar vrea cineva din (pe vremuri) frumoasa țară Siria să vină să trăiască în frigul și umezeala din Marea Britanie, dacă nu ar fi forțat de împrejurări? 

Nu lasă nimeni totul în urmă, familia, bunurile, pământul, casa, de bunăvoie. Asta se întâmplă din cauza conflictului și a inegalității. 

Trebuie să înțelegem că legătura noastră unii cu alții este mai importantă decât orice altceva. Și cred că trebuie să existe o schimbare între cei care au și cei care nu au. Câțiva oameni vor să devină ultrabogați. Unde vor merge? Vor locui pe insulele lor mici? 

Ei, bine, poate asta vor, să le oferim câteva insule mici unde pot să meargă și să fie triști. 



Text de:

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

MEDIU|STUDIU

Studiu: chimicale dispersate la altitudini înalte ar putea încetini topirea calotelor glaciare

De
Un plan teoretic de rerăcire a zonelor polare susține că dispersarea dioxidului de sulf în stratosferă, prin intermediul unei flote de avioane masive, ar putea încetini sau chiar opri topirea calotelor glaciare
TEHNOLOGIE|Q&A

„Omenirea are nevoie de o memorie colectivă”. Interviu cu Jerry Michalski

De
Pe vremea când internetul nu exista, Jerry Michalski scria deja despre tehnologie. De peste două decenii, „creierul” său e disponibil online. Iar la finalul lunii septembrie vine la București.
MEDIU|SCI-FACTS

9 vestigii descoperite pe fundul râurilor secate vara asta

De
O flotă de război din Al Doilea Război Mondial în Serbia și un sat roman în Spania sunt doar câteva dintre lucrurile scoase la suprafață de seceta cdin această vară. 
MEDIU|CLIMATE 101

Cum s-a schimbat clima planetei în timp geologic – și de ce de data asta e altfel?

De
Istoria geologică a planetei e plină de schimbări climatice, iar Pământul a trecut gradual, de mai multe ori, de la îngheț la caniculă. Dar de data asta, schimbarea climatică nu e naturală.