Artyom Geodakyan/TASS via Guliver/Getty Images
Blowing in the wind. Suflantele de frunze poluează planeta și urechile
În loc de liniște și aer curat, parcurile și străzile lăturalnice din București pot oferi ocazional noxe și zgomot asurzitor.
Să presupunem că, după ce bormașina din vecini ți-a făcut creierii și planurile praf, ai trecut ziua de lucru (sau de odihnă) la capitolul daune totale și ai decis să ieși la o plimbare prin parc, pentru a te remonta psihic. Surpriză, însă. S-ar putea să descoperi că zgomotul se prelungește mult dincolo de pereții casei. Aici intră în acțiune verișoara de încredere a bormașinei, suflanta de frunze.
Un dans toxic
Ca să-ți fie mai ușor, imaginează-ți particulele în mișcare formate din noxe plutind prin aer și executând un dans al morții invizibil. Pentru a nu fi letale, particulele în suspensie și compușii volatili din atmosferă nu trebuie să depășească valorile PM 10, respectiv PM 2,5. Însă rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului a raportat, de exemplu, „Air pollution: Our health still insufficiently protected”, eca.europa.eu (PDF) de 84 de ori pentru PM 10 în 2016 și de 450 de ori în 2017.
Și chiar dacă România a fost condamnată în primăvară de Curtea de Justiție Europeană „România, condamnată de CJUE pentru aerul toxic din București. Promisiuni neonorate”, romania.europalibera.org autoritățile au băgat capul între umeri, iar situația s-a agravat în loc să se amelioreze. Pe 24 octombrie, luna aceasta, măsurătorile făcute prin intermediul plaformei aerlive.ro au observat că indicele de calitate a aerului (ICA) a sărit la 100 în zece zone din București – un record. Unul negativ, firește.
CITEȘTE ȘI: Puterea senzorului de aer
În acest context, motorul pe benzină cu ardere internă al suflantelor, care emană fum și gaze în urma combustiei, este tot ce mai lipsește din peisaj. „Too Loud! For Too Long!”, cdc.gov (PDF) a comparat o suflantă cu motor în doi timpi cu o camionetă: 30 de minute de utilizare a unei suflante produce aceleași emisii ca 6.255 de kilometri conduși la volanul camionetei.
Mai mult, suflarea și direcționarea frunzelor către punctele de colectare, pentru a fi adunate în grămezi, fac să se disperseze în aer un mix de praf, spori, mucegai, pesticide, fertilizanți, materii fecale (și cine știe ce altceva, că doar ne aflăm în plină pandemie). Toți acești compuși pot deveni factori alergici pentru cei cu predispoziții care se află în parc – fie că vorbim de vizitatori sau de personalul care manevrează aceste aparate.
În fine, pentru că suflantele pot ajunge adesea și în zona verde de sub coroana arborilor, poate să apară fenomenul de deșertificare ecologică a solului. Prin acțiuni repetate, biodiversitatea terenului astfel curățat este afectată.
Mult zgomot pentru nimic
O suflantă pentru îndepărtarea frunzelor face gălăgie mai ceva ca festivalurile de muzică electro. Zgomotul atins de suflantele cu motor pe bază de ardere internă depășește Nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A (AeqT), măsurat la exteriorul locuinţei conform standardului SR ISO 1996/2-08, la 1,5 m înălţime faţă de sol indicat prin ordinul Ministerului Sănătății nr 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață, insp.gov.ro (PDF) Ce se întâmplă la o expunere repetată la poluarea acustică, nu e flatant pentru auz. În sensul cel mai propriu.
„Pe măsură ce poluarea fonică crește în intensitate și frecvență, apar dezechilibre la nivelul nervului auditiv și, încetul cu încetul, al întregului corp”, spune Ana Apostol este autoarea blogului alertaorl.ro medic primar ORL la MedLife. „Primele simptome generale care apar sunt spasmele stomacale, tresărirea, reținerea respirației, creșterea pulsului și a tensiunii arteriale. Acestea sunt urmate de neatenție, iritabiliate, durere de cap. Când zgomotul ajunge la 80 dB apare leziunea nervului auditiv, de multe ori, ireversibilă. Această leziune se va manifesta printr-o scădere bruscă a auzului, apariția unui țiuit în ureche, uneori chiar și amețeală. Senzațiile acestea vor dispărea numai dacă te vei îndepărta din calea zgomotului sau dacă vei urma imediat un tratament recomandat de medicul specialist ORL”, Tot ea atrage atenția că vulnerabili sunt mai ales copiii și persoanele în vârstă, adică exact acele categorii care frecventează cel mai des parcurile.
Războiul cu autoritățile. Un studiu de caz
Deși o decizie a Companiei Municipale Parcuri și Grădini din București le-a interzis încă din 2018, suflantele de frunze poluează și se plimbă nestingherite pe străzi și prin parcuri, stingherind, în schimb, pe toată lumea. Au fost văzute, exact precum piticul călător fotografiat în cele mai nepotrivite locuri din lume din filmul Amélie, în zone verzi din Herăstrău, I.O.R., pe străduțele din sectorul 3 și, în mod ironic, chiar în Cișmigiu, locul de unde a pornit interdicția de a fi folosite. „Au mai făcut o tentativă cu suflanta săptămâna trecută, dar au renunțat, acum curăță parcul cu mătura și grebla”, mi-a spus Anamaria Pravicencu, specialist în calitatea mediului sonor în cadrul proiectului Un proiect de ecologie urbană desfășurat în parcul Cișmigiu, gradinacuoameni.ro și organizator al Un eveniment artistic anual dedicat sunetului, saptamanasunetului.ro
Dar cum a început totul? În toamna lui 2018, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu a trimis o sesizare către Site oficial: alpa.ro Site oficial: cmpgb.ro și Site oficial: pmb.ro cu titlul „Vă rugăm să stopați folosirea suflantelor în Grădina Cișmigiu”. Se solicita oprirea de urgență a folosirii suflantelor pentru îndepărtarea frunzelor din Grădina Cișmigiu și înlocuirea acestui mijloc cu o soluție care să nu producă zgomot peste limitele acceptate de lege și să nu dăuneze și mai mult calității aerului. Suflantele folosite în parc poluau aerul, iar nivelul presiunii sunetului emis de acestea era de 75 dB (A), superior limitelor acceptate pentru spațiile din parcuri sau pentru zonele rezidențiale alăturate (60 dB (A). Suflantele puteau fi auzite până la 250 m depărtare, continua motivarea.
Victorie! După o scurtă corespondență între grupul civic și autorități, în data de 17 decembrie 2018, CMPGB s-a angajat să nu mai folosească suflantele din gestiune în spațiile verzi din administrația lor. Perioada de liniște, deși apreciată de către membrii grupului de ințiativă si de vecinii lor, a fost de scurtă durată, întrucât în ianuarie 2019 suflantele au reapărut cu forțe proaspete, ca de început de an. Grupul s-a autosesizat și războiul pare să fi încetat de-atunci (cu mici excepții, ușor de trecut cu vederea și descurajate rapid).
White noise
În România, în fiecare an, poluarea – fonică sau cea cu noxe – este responsabilă pentru Conform datelor de pe 2celsius.org și pentru o serie de boli pe care nimeni nu s-ar bucura să le aibă în portofoliu: astm, afecțiuni cardiovasculare, tulburări ale sistemului nervos, boli cronice pulmonare, pierderea auzului, hipertensiune datorată zgomotului, cancer la plămâni și boli respiratorii. Gândește-te la lista de mai sus când vei vedea toamna asta o suflantă prin oraș și, în loc să te iei cu mâinile de cap, formulează o sesizare către Primărie, ALPAB, CMPGB sau Garda de Mediu. Sau către toate la un loc.
