„Cu cât ai mai multe surse de energie regenerabilă, cu atât devin mai ieftine.” Interviu cu Mark Campanale, expert în finanțe durabile23 min read

Companiile lumii trebuie să înțeleagă cât mai repede importanța tranziției la energiile regenerabile sau vor da faliment. Mark Campanale crede că toată lumea ar trebui să gândească precum Elon Musk.  

Mark Campanale are o expertiză de peste 20 de ani în finanțe durabile. Cu zece ani în urmă, a fondat Carbon Tracker Initiative,Site: carbontracker.org un think tank non-profit cu birouri în SUA și Marea Britanie, al cărui președinte executiv este în prezent. Carbon Tracker cercetează impactul schimbărilor climatice asupra piețelor financiare și analizează care sunt cele mai bune căi de tranziție către energie verde. 

Echipa sa de experți financiari, juridici și în energie aplică cele mai noi cercetări din domeniile respective, folosind baze de date de top din industrie, pentru a mapa atât riscurile, cât și oportunitățile pentru investitori și autorități în drumul lumii către un viitor cu emisii scăzute de carbon.

Mark Campanale este și lector al programului de sustenabilitate în domeniul financiar de la Universitatea Cambridge. El a fost unul dintre invitații primei ediții a Climate Change Summit,Detalii pe climatechange-summit.org un eveniment dedicat discuțiilor și soluțiilor cu privire la schimbările climatice, care a avut loc la București, pe 4 și 5 octombrie. 

Cu această ocazie, am vorbit cu el despre importanța gândirii pe termen lung atunci când vine vorba de nevoia decarbonizării planetei, despre cum se poate pune capăt volatilității prețurilor și cum poate fi gestionată corect actuala criză energetică. 

Mark Campanale/arhiva personală

Mindcraft Stories: Pare că v-ați înhămat, cu Carbon Tracker Initiative, la o treabă destul de complicată, aceea de a convinge jucătorii de pe piață că trecerea la energia verde este nu doar sănătoasă, ci și profitabilă.

Mark Campanale: Rolul nostru este de a ajuta piețele să înțeleagă și să cuantifice riscurile pe care le implică amânarea deciziei de a trece la energie verde. 

Emisiile de gaze cu efect de seră vor trebui să scadă drastic dacă dorim să evităm nivelurile catastrofale de încălzire. Astfel de constrângeri vor avea efecte profunde asupra ofertei și cererii de combustibili fosili – cea mai mare sursă umană de emisii cu efect de seră.

La Carbon Tracker analizăm diferite scenarii, care ne ajută să înțelegem modul în care potențialele schimbări ale ofertei și cererii vor avea un impact asupra viitorului companiilor și a proiectelor legate de combustibili fosili. Aceste tipuri de analize ajută comunitatea investitorilor să înțeleagă mai bine implicațiile financiare ale abordării schimbărilor climatice.

M.S.: Ce implică, mai exact, cercetarea voastră analitică?

M.C.: Identifică cele mai mari costuri, cele mai riscante investiții și permite analiștilor, investitorilor, factorilor de decizie, autorităților care se ocupă de reglementări financiare și, în general, celor care dețin active să știe unde să fie atenți, pentru a le ocoli. 

Practic, construim argumentele pentru reforma sistemului de reglementare financiară, pentru a îmbunătăți transparența riscurilor financiare legate de climă, și articulăm schimbările-cheie care trebuie făcute. Oferim informații de specialitate celor care dețin companii energetice în ceea ce privește strategia viitoare și cheltuielile de capital.

M.S.: De ce ar trebui să consulte cei interesați de tranziția la energie verde o organizație non-profit?

M.C.: Pentru că cercetarea non-profit, neafiliată, nu este constrânsă de tiparele impuse de un model comercial de cercetare financiară. Asta ne permite să contestăm abordările de afaceri pe care le considerăm nesustenabile în fața provocării fără precedent pe care o reprezintă schimbările climatice. Scopul nostru este să schimbăm modul în care instituțiile financiare investesc în energie, pentru a le îndepărta de combustibilii fosili și a le convinge să folosească sursele regenerabile.

M.S.: Dincolo de natura lor nepoluantă, ce alte beneficii aduc energiile regenerabile?

M.C.: Combustibilii fosili sunt finiți, pe când energia regenerabilă este infinită. 

Combustibilii fosili trebuie scoși din pământ, pentru a-i transporta apoi în locul unde trebuie folosiți, nu înainte de a fi procesați. Asta este incredibil de costisitor și necesită resurse și timp. 

Combustibilii fosili sunt în mod inerent inflaționiști. Cu cât lucrurile sunt mai ieftine, cu atât vor fi mai puțin disponibile și mai greu de obținut. Inevitabil, asta va duce la scumpirea lor. În timp ce sursele regenerabile sunt deflaționiste, cu cât construiești mai multe, cu atât devin mai ieftine.

 Și le poți construi lângă locul unde trebuie să le folosești, de exemplu, poți avea sisteme de baterii aproape de locul unde ai energia solară sau eoliană și să obții energia atunci când ai nevoie.

Mai mult, odată ce i-ai folosit, combustibilii fosili au dispărut pentru totdeauna, în timp ce, în cazul surselor regenerabile, combustibilii sunt soarele și vântul, sunt infiniți. Iar tehnologia care ar putea consta într-un sistem pe bază de metal, ca în cazul bateriei cu litiu, deci este și ea reciclabilă la infinit. 

M.S.: Care este cea mai scurtă cale pentru ca tranziția la economia verde să nu fie foarte incomodă pentru economie?

M.C.: Mesajul principal pe care îl comunic de câte ori am ocazia este că e nevoie de o tranziție bazată pe tehnologie. Observăm cu toții că tehnologiile tind să devină mai ieftine și mai fiabile, se îmbunătățesc constant. Pe de altă parte, vedem ce se întâmplă acum cu vechiul sistem energetic, care folosește motorul cu ardere internă, cu energia bazată pe gaze. Aceste sisteme devin învechite odată cu trecerea de la molecule la electroni. 

Prin urmare, succesul implementării acestei tranziții energetice depinde de cât de mult și de repede vor reuși oamenii să construiască aceste noi tehnologii. Cu cât vor construi mai mult, cu atât sursele de energie vor deveni mai ieftine și mai inovative. 

Cu cât tehnologia va fi mai sofisticată, cu atât ratele de adoptare a energiei alternative vor fi mai mari și astfel vor apărea noi moduri de gândire. 

M.S.: În ce fel va influența, mai exact, trecerea la energia regenerabilă  comportamentul uman?

M.C.: În ​​prezent, în momentul în care cineva cumpără o mașină, când vrea să faci plinul merge la o benzinărie. În viitor, compania ta de energie s-ar putea să dețină mașina și tu doar să cumperi servicii de transport. Nu trebuie să deții o mașină proprietate personală pentru a merge cu ea. 

Apoi, ar putea exista moduri complet noi de a gândi, ar putea exista mașini care să se conducă singure. Sau companii care oferă spre vânzare case cu energie pasivă, din surse alternative – solare sau eoliene – sau cu pompe de căldură sol-apă sau aer-apă.. Astfel, toată energia pe care o generează o casă este vândută în rețea sau folosită pentru alimentarea mașinii și, în loc să plătești pentru energie, faci bani producând-o.

Oamenii se vor înghesui să le cumpere, pentru că vor avea energie gratuită pe viață. 

Iar asta se întâmplă deja în unele țări, printre care și Anglia. Cred că aceasta este epoca în care trăim, una în care vedem oportunități extraordinare de afaceri și inovație.

M.S.: Dar câte companii înțeleg pe deplin această viziune în momentul de față?

M.C.: Vorbim, până la urmă, de aceeași piață care nu credea că o să apară cineva care va crea o companie de clasă mondială care să concureze cu Ford, Mercedes și Porsche. Și exact asta a făcut Elon Musk în mai puțin de un deceniu. Acum este multimiliardar și definește sectorul. 

Când a început să construiască vehicule electrice, Elon Musk nu s-a gândit că se va adresa la nesfârșit unei nișe, dimpotrivă. Acum, Elon Musk nu câștigă trei sau cinci procente din piață, ci o cotă de piață masivă, peste Volkswagen. Tesla valorează mai mult decât toate celelalte companii producătoare de mașini listate la un loc și asta face ca toată lumea să viseze că va fi următorul Elon Musk. Aceasta este natura piețelor.

M.S.: Totuși, bugetul alocat de guverne pentru inovații în energie regenerabilă și durabilă este limitat peste tot în lume.

M.C.: Există un „buget de carbon” global limitat al emisiilor cumulate, care trebuie respectat pentru a evita depășirea temperaturii cu 2˚C și destabilizarea climatului global. 

Părerea mea este însă că piețele nu reușesc să alinieze procesul de alocare a capitalului, expunând proprietarii companiilor de combustibili fosili și, implicit, acționarii acestora, la potențiale pierderi, așa cum s-a observat deja în sectoarele utilităților din Uniunea Europeană și cel al mineritului de cărbune din SUA. În plus, companiile nu au luat în considerare suficient posibilitatea ca cererea viitoare de energie să poată fi redusă semnificativ prin progresele tehnologice și schimbarea politicii de mediu. 

Guvernele ar trebui să folosească, înainte de toate, cea mai ieftină formă de energie, care este cea solară sau eoliană, și apoi să stimuleze acordurile de cumpărare a energiei pe termen lung, astfel încât oamenii care investesc în energie să nu se gândească la faptul că ar putea aștepta mulți ani pentru a-și recupera costurile, ci o vor face repede, deoarece guvernul a gestionat sistemul în mod corespunzător.

Nu în ultimul rând, guvernele ar trebui să se asigure că energia nu este exploatată și controlată de politicienii locali sau de birocrația locală și să se asigure că sistemul de planificare funcționează eficient pentru investitorii din sistemul energetic. 

Dacă există un acord de cumpărare a energiei negociat cu sprijinul guvernului, acesta ar trebui să rămână valabil indiferent de succesiunea la guvernare. 

M.S.: Cum pot fi rezolvate discrepanțele economice dintre țări, care s-ar putea adânci, în mod paradoxal, odată cu avansul tehnologic din domeniul energetic?

M.C.: Este dreptul fiecărei țări în parte de a găsi și utiliza tehnologia care i se potrivește. Ungaria, de exemplu, are o anumită oportunitate geotermală. În Macedonia, unde energia eoliană nu e o soluție, există alternativa energiei hidroelectrice. Tehnologia trebuie adaptată la condițiile locale, dar, în general, tehnologiile de astăzi sunt de așa natură încât majoritatea țărilor ar trebui să și le permită. Anglia nu este chiar o țară plină de soare, dimpotrivă, este mai mult noroasă, cu toate acestea, are o industrie solară de succes. 

Celălalt lucru la care trebuie să se gândească factorii de decizie politică este descentralizarea. În loc să aibă unul, două, trei sau cinci centre energetice centralizate, ar trebui să aibă un sistem energetic descentralizat și să colaboreze cu industria pentru a determina care este sistemul energetic optim pentru industria grea și pentru fabricarea de mașini. 

M.S.: Se tot discută în ultimul timp, inclusiv la nivel oficial, de un viitor neutru din punctul de vedere al carbonului. Care este opinia ta – este realizabil conceptul de net zero?

M.C.: Energiile regenerabile cresc cu douăzeci de procente pe an în ceea ce privește ratele de instalare, un ritm foarte rapid, deci de neoprit, așa că cea mai mare parte a lumii ar putea beneficia în viitor de asta. Dar trebuie să creștem de zece ori cantitatea de instalații regenerabile. De exemplu, în Marea Britanie, unul dintre partidele politice care conduce în prezent în sondaje vrea să creeze o companie care să producă și să exporte energie verde. Uneori, statul este important, ai nevoie de el să intervină și să spună că va implementa un sistem de management pentru a atinge aceste obiective. 

S-ar putea ca statul să interzică mașinile cu motor pe combustie internă, s-ar putea să spună că toată lumea trebuie să aibă un vehicul electric sau să folosească un alt sistem, cum ar fi transportul în comun, să facem căile ferate  sau autobuzele mai fiabile. Sau s-ar putea să spună că va moderniza fiecare casă cu o pompă de căldură cu aer sau că o companie de stat care instalează panouri solare le va monta pe toate casele care se pretează la un astfel de sistem energetic. 

Guvernul din România ar putea merge la o fabrică din India, China sau America și să spună că vrea să comande două milioane de unități solare sau cinci milioane de pompe de căldură cu aer și apoi să ceară un preț. Pentru o comandă de cinci milioane de unități, prețul per bucată va fi mult mai ieftin decât pentru cinci sute. 

Guvernele au acest tip de putere de cumpărare pe care ar putea s-o folosească mergând la bănci și să împrumute bani de pe piețele monetare pentru a plăti instalațiile care să susțină energia regenerabilă.

Cred că trebuie să avem curaj să gândim în stil mare și astfel vom rezolva criza climatică. Nu știu cât de realizabil este, realist vorbind, net zero, dar cu siguranță ne-am putea bucura de o planetă al cărei aer să fie mult mai plăcut de respirat.