Fluturii și păsările dodo oferă indicii pentru protejarea biodiversității19 min read

Noile descoperiri științifice referitoare la insectele înaripate, ar putea ajuta la conservarea speciilor de animale – chiar dacă e prea târziu pentru celebra pasăre nezburătoare.

Yolanda Melero, o cercetătoare în domeniul ecologiei din Spania, aduce câteva vești bune care contrabalansează unele dintre scenariile tot mai îngrijorătoare cu privire la biodiversitate.

Ca parte a unui proiect finanțat de UE referitor la fluturi, cercetătorii au constatat, potrivit lui Melero, că unele populații ale acestei insecte sunt mai bine adaptate la condițiile meteorologice extreme locale decât altele. Mai mult, rezistența pare a fi legată mai degrabă de relațiile evoluționiste decât de trăsături specifice ale speciei.

Un semn dătător de speranță

Pe scurt, deși unele grupuri de specii de fluturi strâns înrudite fac față cu bine condițiilor meteorologice extreme, iar altele nu, nicio caracteristică comună sau similaritate vădită nu corelează aceste familii. Descoperirea are implicații și pentru alte insecte.

„Înseamnă că nu toate populațiile vor suferi la fel de mult precum credeam”, a spus Melero, care lucrează la centrul de cercetare CREAF din Spania și la Universitatea din Barcelona.

Eforturile de menținere a biodiversității animalelor au nevoie de tot sprijinul posibil, inclusiv din partea științei. Biodiversitatea este în declin într-un ritm alarmant în întreaga lume ca urmare a schimbărilor climatice, a exploatării terenurilor și a altor activități umane.

Cercetătorii au descris acest colaps al numărului de specii de animale și plante ca fiind o „anihilare biologică” și avertizează că are loc o a șasea extincție în masă, care ar putea distruge ecosistemele pe care umanitatea se bazează pentru propria sa supraviețuire.

Modelările efectuate de cercetătorii europeni sugerează că, pe măsură ce tot mai multe specii individuale dispar, o reacție în lanț ar putea cauza colapsul unor întregi ecosisteme, întrucât dispar interacțiuni ecologice importante. Aceștia preconizează că ecosistemele ar putea pierde 27% din diversitatea vertebratelor până în anul 2100.„Ecosystems might lose 27% of vertebrate diversity by 2100”, ec.europa.eu

Modelele evidențiază importanța speciilor individuale și a stabilității populațiilor lor. Însă înțelegerea motivelor pentru care unele sunt mai vulnerabile în fața extincției decât altele nu este o sarcină ușoară.

Frecvența, durata și magnitudinea valurilor de căldură, a secetelor și a ploilor abundente la nivel mondial cresc pe măsură ce clima se încălzește.

Surprizele aduse de fluturi

Melero explorează modul în care aceste condiții meteorologice extreme afectează diferite populații de circa 143 de specii de fluturi din întreaga Europă.

În calitate de cercetător principal în cadrul proiectului EXTINCT,„The interaction of environmental conditions and species traits as drivers of species extinctions and community homogenisation”, cordis.europa.eu care s-a derulat timp de doi ani și s-a încheiat în 2021, aceasta se aștepta să constate că speciile care fac față mai bine condițiilor meteorologice extreme au în comun anumite caracteristici.

„Am fost surprinși, deoarece credeam că adaptarea sau lipsa acesteia la nivel local are legătură cu trăsăturile speciilor”, a spus Melero.

De exemplu, ea și colegii ei de la Universitatea din Reading din Regatul Unit credeau că fluturii care se reproduc mai des se vor adapta mai bine diverselor condiții locale și condițiilor meteorologice extreme, deoarece evoluează mai rapid. Nu a fost însă întotdeauna așa.

Echipa se aștepta, de asemenea, să existe o legătură între gradul de răspândire a speciilor de fluturi și nivelul lor de adaptare locală.

Prezumția era că, de exemplu, o specie de fluturi care se răspândește din Scoția în Spania ar fi mai afectată de un val de căldură spaniol decât un tip de fluturi care trăiește doar în Spania.

Dar nici de această dată nu a fost întotdeauna așa.

Ajutorul voluntarilor

EXTINCT a utilizat date istorice colectate de voluntari ca parte a diverselor proiecte de monitorizare a populațiilor de fluturi din întreaga Europă, unele începute în anii 1970, pentru a analiza modul în care diferitele specii și populații au făcut față condițiilor meteorologice extreme în trecut.

Pe lângă disponibilitatea acestor seturi mari de date, Melero a afirmat că există și un alt motiv întemeiat pentru focalizarea pe fluturi.

„Fluturii sunt specii-model pentru toate insectele”, a spus ea. „Ceea ce se întâmplă cu fluturii se poate întâmpla și la alte artropode.”

Relațiile pe care echipa EXTINCT le-a identificat pentru a explica reziliența anumitor specii de fluturi au legătură cu istoria evoluției lor.

Relațiile evoluționiste ilustrează asocierea între specii care au un strămoș comun. Aceasta îi ajută pe cercetători să înțeleagă cum și când s-au dezvoltat anumite trăsături la specii specifice.

După rezultatele proiectului EXTINCT, provocarea cu care se confruntă acum cercetătorii din domeniul ecologiei este studierea acestor relații pentru a înțelege care ramuri ale diverșilor arbori genealogici de fluturi sunt bine adaptate la condițiile meteorologice extreme și care nu, astfel încât eforturile de conservare să poată fi îndreptate acolo unde trebuie.

Melero spune că, probabil, aceste rezultate pot fi extrapolate la alte insecte.

O pasăre nezburătoare emblematică

Pentru un avertisment dur în legătură cu amenințările pe care le reprezintă oamenii pentru viața animalelor, nu trebuie decât să te gândești la povestea unei păsări cunoscute sub numele de dodo.

Pasărea dodo, endemică insulei Mauritius din Oceanul Indian, este un exemplu emblematic de animal împins la extincție din cauza activității umane.

Pasărea dodo a dispărut la sfârșitul secolului al XVII-lea din cauza unei combinații de factori umani direcți și indirecți, potrivit lui Delphine Angst, cercetătoare principală într-un proiect finanțat de UE cu privire la această pasăre.

Proiectul NINEDOMA,„New insights into the ecology of the dodo using a multidisciplinary approach”, cordis.europa.eu care s-a derulat tot până în 2021, a analizat atent informațiile despre ecologia păsării dodo, cum ar fi dieta și mersul său, pentru a înțelege de ce anumite specii sunt mai predispuse la extincție decât altele.

Deși din studiile convenționale de până acum s-ar părea că se știu multe despre această pasăre nezburătoare, este exact invers, potrivit lui Angst.

„Nu cunoaștem care era dieta sa, cum se mișca, ciclul său de reproducere – avem foarte puține informații despre biologia și ecologia acestei păsări”, a spus ea.

Mesaje mixte

Există descrieri scrise ale păsărilor dodo și ale comportamentului lor de la marinarii care au poposit pe insula Mauritius înainte de dispariția acestei specii, dar relatările lor sunt contradictorii.

„Este amuzant că descrierile lor sunt foarte diferite”, a spus Angst. „Unii spun că păsările dodo alergau neîncetat peste tot, în timp ce alții spun că mergeau foarte încet. Este aceeași problemă cu care ne confruntăm când vine vorba de ecologia și biologia păsărilor dodo – este evident că oamenii care poposeau pe insula Mauritius nu aveau cunoștințe de istorie naturală.”

Pentru a înțelege cum se mișcau de fapt aceste păsări, Angst a profitat de sutele de oase de dodo din colecțiile muzeale din întreaga Europă. În cazul păsărilor nezburătoare, există o relație între modul în care acestea se mișcă și dimensiunile relative ale oaselor lor de la picioare – de exemplu, lungimea femurului comparativ cu lungimea tibiei.

Analiza lui Angst sugerează că, deși păsările dodo nu erau alergători ultra-rapizi ca struții, puteau merge sau alerga relativ repede.

„Oarecum ca un curcan”, a spus ea.

Pentru a afla mai multe despre dieta păsării dodo, Angst a utilizat o tehnică cunoscută ca analiză geochimică izotopică.

Izotopii chimici din probele prelevate din oasele de dodo și de la alte animale și plante descoperite în apropiere au fost comparați pentru a contura o imagine a fructelor și semințelor pe care, probabil, aceste păsări le mâncau.

Având o idee despre dieta păsărilor dodo, specialiștii pot să se edifice, într-o oarecare măsură, cu privire la soarta lor.

Vizitatori nedoriți

Marinarii care se opreau pe insula Mauritius vânau păsările și le culegeau ouăle pentru hrană. Depuse pe pământ, ouăle erau o țintă ușoară.

De asemenea, navele aduceau pe insulă animale invazive precum pisici, șobolani, porci și maimuțe.

Pe lângă faptul că mâncau ouăle și puii de păsări dodo, aceste animale nou-sosite mâncau multe dintre plantele de pe insulă, concurând cu dodo pentru hrană și perturbând ecosistemul din Mauritius. Pasărea dodo nu a avut nicio șansă.

„Pentru a nu permite ca și alte animale să aibă aceeași soartă ca pasărea dodo, trebuie să le înțelegem și să știm cum trăiesc”, a spus Angst.

Povestea păsării dodo arată că cunoștințele despre legătura unui animal cu mediul său – unde trăiește, ce mănâncă și cum și când se reproduce – sunt vitale. Distrugerea unor aspecte cruciale ale mediului său înconjurător înseamnă că animalul nu poate supraviețui.

Regulamentul UE privind refacerea naturii

Oamenii din întreaga Europă își asumă un rol activ, militând pentru o nouă legislație menită să refacă biodiversitatea. O inițiativă cetățenească europeană intitulată „Salvați albinele și fermierii!”„Save bees and farmers”, savebeesandfarmers.eu a arătat csare sunt preocupările publice privind soarta fluturilor, a albinelor și a altor polenizatori din Europa, dacă practicile agricole europene implică folosirea în continuare a pesticidelor sintetice.

Ca răspuns la această inițiativă, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, Frans Timmermans,„Salvați albinele și fermierii!”: Un milion de semnături în cadrul inițiativei cetățenești europene – un semnal pentru colegiuitorii UE să mențină nivelul de ambiție în materie de mediu, ec.europa.eu a declarat: „Este esențial să reducem utilizarea pesticidelor chimice pentru a ajuta natura să se refacă și pentru ca albinele, fluturii și alți polenizatori să își poată juca în continuare rolul indispensabil pe terenurile și în livezile Europei.”

Din 2019 și până acum, Comisia Europeană a propus numeroase inițiative legislative pentru protejarea și refacerea biodiversității, inclusiv Regulamentul privind refacerea naturii,„Nature Restoration Law”, ec.europa.eu în iunie 2022. Ca un element-cheie al Strategiei UE în domeniul biodiversității,„Biodiversity strategy for 2030”, ec.europa.eu propunerea include obiective pentru refacerea pe termen lung a zonelor de uscat și maritime din UE, precum și ținte de refacere obligatorii pentru habitate și specii specifice, inclusiv pentru insectele polenizatoare.

Articolul a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.