Rana urbanistică de 10 hectare din centrul Capitalei. Ce soluții există?35 min read

Zeci de case au fost dărâmate, înainte de 1989, pentru a face loc unui centru cultural. De 35 de ani, în ciuda a numeroase proiecte, locul a rămas abandonat.

În centrul Bucureștiului, chiar lângă Biblioteca Națională, se află o zonă de vreo zece hectare pe care unii o numesc Groapa Operei. Aici trebuia să fie construită noua Operă Națională, însă proiectul a rămas blocat aproape în același stadiu ca în decembrie 1989: o uriașă fundație de beton. Doar imensele macarale care au dominat vizual zona vreme vreun deceniu au fost dezafectate din cauza pericolului pe care-l reprezentau. Timpul și-a pus amprenta, cu toate buruienile, rugina și graffiti-urile care decorează ruina. Mai nou, zona e numită Esplanada, după numele unui proiect abandonat postrevoluționar.

Alte zone din capitală au trecut printr-o adevărată schimbare la față în ultimele decenii și nu tot timpul în bine. Fie că e vorba de peticiri, renovări, demolări sau construcții haotice, Groapa Operei a avut ghinionul (sau norocul, mai degrabă) de a fi scutită de asemenea intervenții. 

Foto: Andrei Constantin Gudu

Înconjurate de arbori și buruieni uriașe, hectarele de beton nici nu mai pot fi văzute de la nivelul străzii. Asupra acestui spațiu imaginația politicienilor a proiectat, asemenea planetei Solaris din cartea lui Stanislaw Lem,// Detalii pe wikipedia.org // toate fanteziile în materie de construcții. De la Centrul Cântarea României în comunism la ideea unui centru de afaceri în zorii capitalismului, urmat de altă clădire a operei, parc pentru căprioare și, mai recent, Cartierul pentru Justiție. Toate, până la urmă, un simplu miraj, pentru că locul a rămas unul în care puțini bucureșteni au călcat vreodată. 

Ce au în comun toate aceste proiecte este că sunt simple emanații din mintea unor politicieni trecători. Niciodată nu a fost întrebat decidentul care e, în teorie, cel mai important: cetățeanul. Nu că ar trebui un referendum pentru absolut fiecare proiect al Primăriei, însă administrațiile moderne încearcă să înțeleagă ce-și doresc și ce au nevoie cetățenii. Scopul nu e luarea deciziilor din birou pentru grupuri de interese, ci găsirea celei mai bune soluții pentru publicul larg. 

Voi explora în următoarele rânduri care este istoria acestui spațiu, ce se întâmplă cu acesta în prezent, ce planuri de viitor au în minte autoritățile și ce alternative ar putea exista. 

Unul din proiectele recente propune (și) amenajarea unui parc. Unul care ar fi putut exista încă de acum două decenii și ar fi avut până la zece hectare dacă zona nu era lăsată în paragină și măcar acopereau această groapă deschisă. 

Sursă: Google Earth

Istoria megalomană a unei construcții nereușite

Astăzi nu îți poți imagina zona centrală a Bucureștiului fără Bulevardul Unirii ca o axă care taie totul în două, pornind de la Palatul Parlamentului. Însă, acum mai puțin de 40 de ani, aici se întindea un întreg cartier de case, prăvălii și străzi întortocheate. Cartierul evreiesc, Uranus, Dealul Spirii, Dudești, toate au fost demolate începând cu mijlocul anilor 1980, pentru ca peste ele să poată începe construcția Centrului Civic. Centru care cuprinde, printre altele, Casa Poporului, Academia Română, Bulevardul Unirii (pe atunci numit Victoria Socialismului), Biblioteca Națională și abandonatul ansamblu Cântarea României. 

Despre demolările care au avut loc în zona Esplanada a scris pe larg Cristian Popescu în cartea sa 1985-1987, Calea Văcărești, Cartierul Evreiesc și alte locuri uitate.// Disponibilă pe carturesti.ro // Pozele au fost făcute clandestin chiar de către autor – fotografierea demolărilor era strict interzisă – și oferă o imagine despre cum arăta cartierul înainte de sistematizare.

Am luat legătura cu istoricul și cercetătorul Mihai Burcea, pentru a înțelege mai bine contextul în care s-au făcut demolările și pentru ce s-au pus temeliile abandonate acum în Groapa Operei. „Acolo ar fi urmat să se ridice Centrul cultural de creație și educație socialistă Cântarea României. Un complex cultural uriaș, care urma să aibă șapte săli de spectacole unde cea mai mare, sala alocată Operei Române, ar fi avut o capacitate de 3.100 de locuri, iar restul de șase între 500 și 2.100 de locuri”, spune Mihai Burcea. 

Prin comparație, Opera Română din prezent, construită tot de comuniști în 1953, are o capacitate de vreo 950 de locuri. Noul ansamblu ar fi însumat aproape zece mii de locuri în cele șapte săli. 

„Așadar, îți dai seama ce gigant urma să se ridice în buza Bibliotecii Naționale. Arhitectul complexului a fost Romeo Belea, cel care a proiectat și clădirea Teatrului Național. Lucrările au fost inaugurate în iulie 1989, dar au fost abandonate imediat după Revoluție”, completează acesta.

Într-un număr din ziarul Scînteia de pe 6 iulie 1989 găsit de Mihai, articolul descrie întreaga festivitate de inaugurare a șantierului. Toată lumea, fie ei UTC-iști, șoimi ai patriei sau artiști, este acolo să le mulțumească soților Ceaușescu, să se „apropie de ei cu dragoste”, să le spună „cuvinte emoționante”. 

Foto: Mihai Burcea

La baza fundației, cei doi soți au introdus un cilindru cu un papirus destinat viitoarelor generații, peste care au turnat câte o cupă de beton. Un moment solemn în cadrul unei „emoționante inaugurări”, totul subliniat în final de aplauze puternice, urale însuflețite și ovații. 

Multe din lucrările pentru Centrul Civic erau încă neterminate în 1989. Iar dacă unele au fost finalizate între timp, ansamblul Cântarea României nu. Ca o ironie, tocmai edificiul care trebuia să reziste sute de ani n-a văzut nici măcar o cărămidă pusă peste altă cărămidă. Fundația unde au pus papirusul e în continuare în același spațiu și descoperită. 

Toate fanteziile înhumate în Groapa Operei

După 1989, viziunea centrală a administrației de pe Dâmbovița era să se facă ceva, orice, pentru a înlătura moștenirea cea mai vizibilă a regimului comunist. Casa Poporului era ținta principală, restul construcțiilor au fost trecute cu vederea. De aici a apărut proiectul București 2000 – un concurs internațional de arhitectură care să propună soluții pentru revitalizarea centrului capitalei. 

Au fost diverse idei extravagante, una propunea chiar acoperirea Casei Poporului cu pământ și transformarea ei într-un deal înverzit. Câștigător însă a fost Memoria Ființei Urbane, realizat de Meinhard von Gerkan şi Joachim Zeis, care sugera în linii mari construcția a zeci de clădiri în jurul Casei Poporului. Acoperirea cu clădiri a fost preferată celei cu pământ.

Foto: Revista Arhitectura / Uniunea Arhitecților din România

De ce sunt de interes informațiile astea? Pentru că tot prin proiectul câștigător din concursul București 2000 s-a ajuns și la viziunea Esplanada.// „Proiecte urbane pentru București”, unibuc.ro/ (PDF) // Aceasta însemna alte turnuri de birouri, centre comerciale, hoteluri, locuințe, dar și un centru cultural multifuncțional amplasate pe locul Groapei Operei. 

Ideea de a aglomera centrul orașului cu clădiri de birouri de sticlă nu mai sună așa de futurist acum, dar propunerile trebuie înțelese și în spiritul vremii. Viitorul se preconiza pe atunci ca fiind unul dens, New York-ul fiind idealul de dezvoltare. Progresul se măsura pe atunci în înălțimea zgârie-norilor. 

Orișicum, niciuna din propuneri nu avea să vadă lumina zilei. Esplanada a reușit totuși să facă câțiva pași. Cu o valoare de peste un miliard de euro, aceasta trebuia realizată în parteneriat public-privat. Fusese desemnată chiar și firma constructoare, prin licitație: Trigranit, o multinațională cu acționariat ungar. 

Compania ar fi primit terenul pentru 49 de ani, iar la final s-ar fi reîntors statului român. Însă diverse probleme juridice legate de proprietatea terenului,// „Afacerea „Cântarea României” din centrul Bucureștiului: 74 de milioane de euro, dați pe… corcoduşe”, libertatea.ro // schimbarea guvernelor și lipsa de voință politică au amânat proiectul până ce compania a renunțat la el.

Foto: Bogdan Maran / Mediafax

Câțiva ani mai târziu, primarul Sorin Oprescu venea cu propriul lui plan. De fapt, mai multe planuri, chiar contradictorii. Prima dată, spunea că zona urma să găzduiască o sală polivalentă,// „Oprescu vrea proiectul Esplanada în curtea primăriei și propune o Sala Polivalentă ca la Sydney”, b365.ro // asemănătoare cu Opera din Sydney, după care s-a orientat către o sală de concerte. La un moment, promitea că acolo va fi inclusiv un parc pentru căprioare.// „Oprescu vrea să facă sală de concerte cu căprioare, în zona Esplanada”, b365.ro //

Gabriela Firea a venit inițial cu promisiunea că va transforma locul într-un centru multifuncțional cu de toate,// „Surpriza pregătită de Gabriela Firea: Primaria Capitalei va prelua iniţiativa proiectului de regenerare urbană Esplanada”, zf.ro // dar s-a hotărât până la urmă să rămână la ideea unui Cartier pentru Justiție.// Tudorel Toader se întâlnește cu Gabriela Firea pentru a discuta despre amplasamentul Esplanada”, mediafax.ro // 

Această ultimă propunere pare bătută în cuie până acum, în lipsă de alternative, numai că respectivele cuie par să prindă și ele rugină.

Cartierul pentru Justiție care se lasă așteptat

Întins pe jumătate din suprafața zonei abandonate, Cartierul pentru Justiție// „Cartierul pentru Justiție”, just.ro // ar însemna construcția a opt noi blocuri cu înălțimi de până la 11 etaje, împreună cu 1.000 de locuri de parcare. Ar urma să găzduiască toate sediile instanțelor, parchetelor, baroului avocaților și altor instituții. 

Cele 10 hectare au fost împărțite în două în 2019 prin H.G. 592.// „Hotărâre 592 12/08/2019”, legislatie.just.ro // Jumătatea care nu este dedicată cartierului a fost rezervată pentru „Proiecte de interes public ale municipiului București”. Încă nu e clar care vor fi aceste proiecte, dacă va fi un spațiu verde sau alte construcții.

Sursa: Ministerul Justiției

Nu se știe nici care va fi costul final pentru construirea cartierului, dar unele estimări// „Agenda Constructiilor – Constructia Cartierului pentru Justitie va incepe in 2025 si costa 500 milioane euro”, agendaconstructiilor.ro // spun că se poate ajunge și la 500 de milioane de euro. Din aceștia, aproape jumătate vor fi oferiți de Banca Mondială cu titlu de împrumut. 

Însă statul român s-a tot împiedicat în probleme juridice, precum exproprierile care trebuie făcute și probleme la nivelul primăriei generale și de sector. Astfel că data de refinanțare a avansului a fost extinsă de mai multe ori. Ultima dintre ele, până în 2025.// „Extinderea datei de refinanțare a avansului pentru construirea Cartierului pentru justiție”,  juridice.ro // 

Dacă totul ar merge conform planului, ar trebui ca în 2024 să fie efectuate exproprierile, din 2025 să fie deschis șantierul, iar cel mai devreme, proiectul ar putea fi finalizat în 2029. 

Singura problemă e că niciodată lucrurile nu au mers conform planului.

Foto: Andrei Constantin Gudu

Primăria Sectorului 3 nu pare să fi ținut cont de așa-zisele chichițe juridice și a început amenajarea zonei rezervate pentru proiectele Primăriei Generale. Acum câteva luni, între Nerva Traian, Octavian Goga și Bulevardul Unirii a fost amenajat un mic parc cu câteva alei în culorile clasice ale sectorului, roz-negru-vișiniu, și câteva terenuri de sport. 

Fiindcă lucrările au fost făcute fără acordul Ministerului Dezvoltării, de care aparține terenul, ministerul a cerut desființarea lucrărilor// „În centrul Bucureștiului, primarul Robert Negoiță a amenajat un parc și terenuri de sport pe terenul altcuiva și fără autorizație de construire. Ministerul Dezvoltării cere demolarea”, hotnews.ro // și aducerea zonei la starea inițială. Lucru pe care primăria de sector nu l-a făcut până în prezent. 

Indiferent de ce fel de utilizare a fost propusă pentru zonă în ultimii 30 de ani, toate au un lucru în comun: niciuna dintre instituții, primărie sau minister, nu a derulat vreun proces real de consultare publică. Niciuna dintre aceste instituții nu a părut realmente interesată de ce își doresc bucureștenii care locuiesc în zonă ori de care ar fie nevoile reale ale unui oraș deja sufocat de betoane. 

Foto: Andrei Constantin Gudu

Nu există locuri părăsite, doar nedescoperite

Când spun că spațiul este abandonat, mă refer mai degrabă la autorități, pentru că spațiile centrale dintr-un oraș rareori rareori rămân neatinse. Zidurile neîngrijite ajung planșa de desen a grafferilor. Casele părăsite sunt ocupate temporar de noi locatari. Până și o parcelă de betoane ca cea de lângă Biblioteca Națională capătă personalitate prin vizitatorii ei.

Fiind de mult timp un loc al lucrătoarelor sexuale și al tranzacțiilor ilegale, nu e de mirare că a fost ales pentru a filma una dintre scenele serialului Umbre. Mare atenție la gropi, să nu pățești ca Giani!// Precum în acest clip din primul sezon: youtube.com // 

Tot acolo au fost filmate câteva scene dintr-un scurtmetraj numit Sebastian// Îl poți vedea pe youtube.com // și episodul „Ultimul Drum” din Lecții de Viață. Prin 2008, aici era filmat videoclipul pentru If you feel my love,// Îl poți vedea pe youtube.com // piesa cea mai cunoscută a formației Blaxy Girls. Lista e probabil mult mai lungă. Tot aici era loc de întâlnire pentru grafferi, pasionații de skateboard și aveau loc chiar și petreceri acum vreo zece ani.

Foto: Andrei Constantin Gudu

Spații verzi în loc de spații pentru birouri?

Deși Groapa Operei a avut diverși chiriași, toți au fost doar în trecere. La finalul zilei, locul rămâne, cel puțin în percepția publică, al nimănui. Drept dovadă, ajunsese la un moment plin de gunoaie – dacă e al nimănui, nu e nimeni să se supere dacă-ți lași mormanele acolo, nu? Istoria nu mai poate fi schimbată, cartierul care se afla acolo s-a dus, tot ce a rămas din el sunt memoria și fotografiile. 

Întrebarea este ce posibilități ar putea exista pentru acest spațiu în viitorul apropiat? Am vorbit cu un activist pentru pentru mediu și un urbanist în regenerare urbană despre variantele deschise și, mai ales, despre procesul prin care se poate ajunge la o decizie. Preferabil, un proces mai democratic și mai transparent decât cele prin care s-au luat deciziile în trecut. 

„Problema este că dintr-un parc nu faci bani”

„Este evident că e nevoie de parcuri, dat fiind că sunt șapte metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor în București, mult sub minimumul de 26 metri pătrați impuși de UE, motiv pentru care suntem și în procedură de infringement. Organizația Mondială a Sănătății recomandă 50 metri pătrați pe cap de locuitor ”, spune Cristian Neagoe. Cristian este activist pentru mediu și unul dintre membrii de bază ai Grupului de Inițiativă Civică IOR-Titan, care se luptă pentru salvarea parcului Titan. 

„Beneficiile [amenajării unui nou parc] sunt evidente, iar reducerea poluării e primul dintre ele. Plantele purifică aerul de microparticulele pe care le respirăm și care ajung să producă tot felul de boli pulmonare și cancer. Speranța de viață în București e redusă cu cel puțin patru ani din cauza poluării”,// „Cum ne omoară poluarea din București – concluziile raportului Institutului de Sănătate Publică”, hotnews.ro // mai spune acesta. 

Un alt beneficiu subliniat de Cristian este accesul oamenilor la natură. La acest capitol, afectate în mod disproporționat rămân persoanele cu dizabilități și cele vulnerabile, fără resurse.

„Este clar că ar trebui consultați cetățenii în acest proces, orașul este în primul rând al nostru, nu al celor care ne conduc”, completează activistul. „Problema pentru cei care iau deciziile este că dintr-un parc nu faci bani. Când se pune în balanță profitul cu calitatea vieții cetățenilor, în România continuă să atârne mai greu profitul”. Drept dovadă, Cristian dă exemplul propunerii pentru noul Cod al Urbanismului,// „Codul Urbanismului revine marți la Camera Deputaților. Parlamentarii PSD și dezvoltatorii imobiliari vor legalizarea blocurilor construite ilegal și betonarea spațiilor verzi private”, hotnews.ro // adoptat de Senat și aflat, în prezent, la comisiile Camerei Deputaților. Dacă va fi adoptat sub forma actuală, Codul ar permite distrugerea a unor suprafețe uriașe de spații verzi.

Foto: Mihai Ghiduc

 „Cea mai bună soluție este consultarea publică”

Soluția cea mai bună va trebui să țină cont de mai multe variabile, de la acces și până la nevoile zonei. Am luat în acest sens legătura cu Samuel Stancu, urbanist la Participativ Studio și membru al Urbanize Hub. Acesta din urmă e organizația care a colaborat cu Primăria Sectorului 6 pentru crearea Parcului Liniei. Astfel, peste o fostă cale ferată dezafectată și zonă abandonată s-a construit și se construiește în continuare unul din cele mai noi parcuri din Capitală. 

La o primă vedere asupra zonei Esplanada, Samuel spune că „problema este că bulevardul în sine, după ce a fost resistematizat, a devenit o zonă destul de moartă. El e acum mai mult un coridor de trafic, o zonă de tranzit. Astfel, ar putea fi gândite pe viitor niște funcțiuni care să deservească populația din zonă, dar și să activeze zona și să atragă oameni”, spune acesta. 

„Iar când zic să atragă, nu mă refer la traficul auto, deși multă lumea la asta se gândește când vorbești de funcțiuni. Dezvoltarea ar trebui gândită către transportul public.”

Acesta spune că nu există modele perfecte din alte orașe, proiectele ajung să aibă succes tocmai pentru că sunt croite după cerințe și condiții specifice. „Consider că cea mai bună soluție este consultarea publică, iar asta facem noi, la Urbanize Hub. Pentru Parcul Liniei, de exemplu, am avut de realizat un studiu de prefezabilitate. Am avut o echipă interdisciplinară, am elaborat un studiu socio-antropologic, am vorbit cu oamenii din zonă, am observat cum utilizează oamenii spațiul respectiv, nu s-a lucrat doar din birou. Am avut peste 5.000 de chestionare completate, am făcut dezbateri publice, focus group-uri cu specialiști și ONG-uri din zonă. Toate astea, împreună cu analizele urbanistice, ne-au ajutat să creionăm o viziune de ansamblu cu ce își doresc oamenii în zona respectivă.”

Aceeași metodologie ar putea fi folosită și pentru Groapa Operei, cerința este să existe și voința politică. Singurul indiciu în acest sens este propunerea consilierei generale Ana Ciceală// Detalitată pe facebook.com // – un proiect de hotărâre prin care jumătatea din teren alocată Primăriei să fie transformată în Grădina Dudești. 

Astfel, din cele cinci hectare, patru vor fi transformate într-o grădină urbană, iar spațiul rămas va fi folosit pentru un hub universitar. Însă șansele de reușită par tot mai mici. Propunerea a fost făcută acum doi ani, coaliția majoritară din București pare pe punctul de a se rupe, iar alegerile locale sunt în doar câteva luni. Cartierului Justiției pare că a avut susținerea politică la toate nivelurile, finanțare externă și tot nu s-a mișcat până acum. 

„Spațiile verzi întotdeauna vor fi binevenite în zonele unde există un potențial de spațiu neconstruit, mai ales în mijlocul orașului. Însă după consultări, s-ar putea forma și o viziune numită compromis, chiar dacă nu e un rezultat pe placul tuturor, care să satisfacă cerințele cât mai multora”, spune Samuel Stancu. 

„Pe lângă spații verzi, ar putea avea și funcțiuni comerciale, însă și unele culturale, poate chiar un muzeu al intervențiilor efectuate asupra orașului. Dar asta rămâne de văzut”, completează urbanistul.