Regele Peșterii: Micul miriapod care face legea în Peștera Movile16 min read

La marginea Mangaliei, sub un câmp acoperit de maldăre de gunoaie multicolore, se află o peșteră cu un ecosistem unic în lume. Cercetătorii au încununat recent un nou rege al peșterii: e mic, are multe picioare și își domină ecosistemul de câteva milioane de ani.

Peștera Movile, așa cum e denumită, ar putea fi bine descrisă ca un iad: nu a mai văzut lumina zilei de peste cinci milioane de ani, iar aerul bogat în sulf e greu de respirat pentru animalele de la suprafață. Dar acest iad e unic, deoarece, în peștera Movile, viața a găsit totuși o cale de a rezista și de a se adapta – iar multe din creaturile de acolo nu se mai găsesc nicăieri în lume.

E un ecosistem extrem de atipic, unde animalele au avut nevoie de adaptări extreme (precum pierderea pigmenților sau a simțului văzului), dar e un ecosistem funcțional. Pe măsură ce au trecut milioanele de ani, speciile din interiorul peșterii s-au schimbat din ce în ce mai mult, până ce au devenit unice în lume, datorită adaptării la condițiile neobișnuite din peșteră. S-au interesat de peșteră chiar și cei de la NASA, pentru a cerceta cum s-a adaptat viața la astfel de condiții extreme și ce am putea învăța de aici despre viața pe alte planete.

Într-un nou studiu,„Five million years in the darkness: A new troglomorphic species of Cryptops Leach, 1814 (Chilopoda, Scolopendromorpha) from Movile Cave, Romania” zookeys.pensoft.net o echipă de cercetători a prezentat o analiză a unei specii de miriapod din peștera Movile, anterior considerat o specie comună, demonstrând că este de fapt o specie unică și ridicând la 35 numărul de specii endemice pentru Movile. Mai mult, miriapodul e în vârful lanțului trofic din Movile, motiv pentru care cercetătorii l-au botezat Regele Peșterii.

Exploratorii români cercetând peștera, într-un moment de repaos. Foto: Mihai Baciu / GESS, via Varpu Vahtera

Viață fără soare?

Viața, așa cum o vedem în jurul nostru, nu ar putea exista fără fotosinteză. Mai tot ce mănânci tu, fie că e plantă sau animal, își ia energia din fotosinteză: fie direct (în cazul în care mănânci plante), fie indirect (în cazul în care mănânci animale sau ciuperci). În orice lanț trofic, energia de bază e adusă în sistem de plante sau bacterii care transformă energia solară în nutrimente, iar fără acest influx de energie, ecosistemele nu ar putea rezista și ar intra în colaps. De fapt, dacă e să fim preciși, în aproape orice lanț trofic.

Foarte rar, apar și lanțuri trofice care se bazează pe chemosinteză în loc de fotosinteză – adică în loc să fie energie adusă de plante din lumina solară, e adusă de bacterii prin reacții chimice. Exemplul clasic sunt venturile hidrotermale, „What is a hydrothermal vent?”, zookeys.pensoft.net  a căror existență a fost confirmată abia în anii ‘70. Venturile sunt de fapt niște fisuri geologice în fundul oceanelor pe unde ies gaze și minerale la temperatură ridicată. Anumite bacterii sunt capabile să consume aceste gaze (în special metan și sulf) și iau locul plantelor ca producători primari în ecosistem.

Ceva oarecum similar s-a întâmplat și în Movile, o peșteră care a rămas netulburată și ascunsă de lumina soarelui mai bine de cinci milioane de ani. Acolo nu e vorba de un vulcan, ci de metan și sulf consumat de bacterii care oferă astfel energia de bază a ecosistemului.

Peștera e un soi de labirint.Descrierea peșterii Movile: gesslab.org, speologie.org Ca să o explorezi temeinic, ar trebui să cobori întâi printr-un puț vertical, iar apoi să străbați cu atenție galeriile înguste și joase, săpate de apă în calcarul din zonă în decursul a milioane de ani. Ai ajunge apoi la un „lac”, unde explorarea ar fi posibilă numai cu echipament specializat de scufundări.

Desigur, chiar și dacă ai putea face toate astea în aerul greu de respirat din Movile, nu ai voie, deoarece peștera e închisă și accesul e permis doar specialiștilor – și lor, doar de câteva ori pe an, pentru a nu tulbura ecosistemul.

Un astfel de specialist este și speologul Șerban Sârbu, actualmente la California State University Chico. Deși nu se numără printre autorii noului studiu, de la el a plecat inițiativa.

Zona peșterii Movile. Imagine proprie.

Regele Peșterii

„Biospeologul Șerban Sârbu mi-a spus de miriapozii pe care i-a colectat din peștera Movile și m-a întrebat dacă aș vrea să-i analizez genetic. Cum aș fi putut să spun nu unui proiect atât de interesant?”, spune Varpu Vahtera, cercetătoare la Muzeul Zoologic al Universității Turku, Finlanda, coautoare a studiului.

Inițial, miriapodul fusese identificat drept C. anomalans, o specie relativ comună. Dar Vahtera și co-autorii săi credeau că acest lucru e improbabil și că avem de-a face cu o specie nouă, nedescrisă oficial până acum. Nu știau prea multe despre peștera Movile, dar s-au pus pe treabă și au demonstrat că într-adevăr, e vorba de o specie nouă pentru știință.

„Știind că peștera a fost izolată de suprafață pentru atât de mult timp, părea greu de crezut că e încă aceeași specie. A fost fascinant să aflu despre ecosistemul peșterii și despre miriapodul care locuia acolo de peste un milion de ani”, adaugă Vahtera.

Autorii noului studiu au denumit specia nouă C. speleorex (regele peșterii) – un nume bine ales, pentru că deși e mai mic decât o palmă, domină peștera Movile. 

Viața e destul de ușoară pentru C. speleorex. E în vârful ecosistemului său, care e complet izolat (deci protejat de potențiali invadatori), deci nu prea are de ce să-și facă griji – doar să nu fie prins de un speolog venit să strângă probe. Pe deasupra, C. speleorex mai e și veninos.

Animalele din acest grup sunt de obicei nocturne, dar din moment ce în Movile e întuneric perpetuu, probabil că acest C. speleorex vânează oricând. Nu trebuie să-și bată capul cu alți prădători și probabil se mișcă fără grijă prin peșteră, căutându-și cu dezinvoltură următoarea masă sau un potențial partener, mai spune Vahtera.

Viața în peșteră și-a lăsat totuși amprenta asupra miriapodului. Analiza lui Vahtera și a colegilor a arătat că are picioarele și antenele mai lungi. Spiraculele prin care inspiră aer sunt de asemenea mai mari – toate acestea fiind adaptări tipice animalelor din peșteră. Noua specie are și alte caracteristici care o diferențiază de rudele ei de la suprafață.

„Are de trei ori mai mulți pori în zona coxală și aproape de două ori mai mulți dinți decât C. anomalans”, spune Vahtera. „Numărul mai mare de pori poate fi consecința unui mediu cu umiditate foarte mare, deoarece prin pori poate scăpa de umiditatea în exces.”

Pentru ochiul de profan, Regele Peșterii (A) poate părea identic cu rudele sale (B), dar conform specialiștilor, diferențele sunt suficiente pentru a clasifica miriapodul drept o specie nouă. Pe lângă analiza vizuală și morfologică, și analiza filogenetică a confirmat că e o specie de sine stătătoare. Foto: Vahtera et al (2020) / ZooKeys.

Mai sunt lucruri de descoperit în peșteră

Movile a fost descoperită din întâmplare. Nicolae Ceaușescu voia să construiască o termocentrală uriașă în zona 2 Mai-Vama Veche și a ordonat începerea cercetărilor geologice în zonă. O legendă ne spune cum liderul suprem a arătat chiar din elicopter o zonă cu movile pe care o voia cercetată. Aparent a ratat zona 2 Mai-Vama Veche și a indicat mai degrabă spre Mangalia, într-o zonă dominată de relief carstic. Deși planurile pentru termocentrală au fost abandonate, decizia s-a dovedit a fi, într-un fel bizar, inspirată.

Speologul Cristian Lașcu, unul dintre descoperitorii peșterii, își amintește„Peștera Movile, descriere și hartă”, gesslab.org că a săpat un puț pentru a găsi peștera și s-a minunat după ce a văzut „mișunând păianjeni, scorpioni, miriapozi și alte vietuițoare”. Multe din acele viețuitoare s-au dovedit a fi unice, restricționate la condițiile speciale din Movile, iar studiile au curs lanț, potențialul științific fiind încă departe de a fi epuizat. Putem afla încă multe despre viața din Movile, și poate chiar și despre viața de pe alte planete.

În ciuda unicității sale, peștera Movile nu atrage prea mult atenția nespecialiștilor, doar când mai iese câte un reportaj din când în când – și poate că e mai bine așa. Ferită de ochii curioșilor și legată de lume doar printr-un puț artificial acoperit cu un capac de beton, peștera Movile își continuă propriul ritm, cu chimia sa neobișnuită și cu viețuitoare care s-au adaptat la traiul în astfel de condiții. Și desigur, peste toate acestea, tronează C. speleorex. Dacă lucrurile merg tot așa, va trona probabil încă vreo câteva milioane de ani.

CITEȘTE ȘI: A dispărut un gândăcel din Peștera Urșilor