„Sunt uimit că Transilvania nu este pe lista obligatorie de vizitat a oricărui turist european.” Interviu cu John Murray, regizorul documentarului Wild Transylvania31 min read

Regizorul irlandez John Murray a petrecut patru ani în România pentru a documenta natura și fauna din Transilvania. El a lansat filmul „Wild Transylvania” în cadrul celei de-a doua ediții Lynx Festival, desfășurat la Brașov, între 4-9 iunie.

Îndrăgostit de Transilvania de aproape două decenii, regizorul John Murray a decis să facă un documentar ca o carte de vizită pentru acest loc. Una adresată celor din străinătate, pentru că, spune el, localnicii s-au obișnuit prea mult cu frumusețile naturii și nu își mai dau seama de cât de speciale sunt locurile în care trăiesc. Murray crede că Transilvania are toate datele să devină, în câțiva ani, „destinația numărul unu a Europei pentru natura sălbatică” și te îndeamnă să nu te mai plângi de existența urșilor sau a lupilor, animale care au dispărut cu desăvârșire din alte țări. 

Anul acesta, John Murray a fost din nou prezent pe scena Lynx Festival, eveniment dedicat iubitorilor de natură și film documentar, care a avut loc la Brașov, între 4-9 iunie.// Link oficial: lynxfestival.ro // Festivalul este organizat de asociațiile România Sălbatică și Forona.

Am vorbit cu John Murray,// Site oficial: ctlfilms.com // producător a peste 100 de filme documentare difuzate pe cele mai renumite canale din lume, câștigător a numeroase premii, printre care și un Emmy, despre cum a descoperit Transilvania, ce îl fascinează la ea, cum a decurs munca la documentar, dar și despre provocările și tristețile unui regizor de wildlife, martor direct la schimbările profunde prin care trece natura afectată de schimbările climatice din ultimii ani. 

John Murray. Foto: Daniel Hasiegan

Cum se vede natura în Irlanda, prin ochii unui copil care a devenit regizor

„Irlanda are o reputație excelentă pentru natură la nivel internațional. Din păcate, realitatea nu se potrivește cu viziunea asupra ei. Era destul de sălbatică, dar în ultimii ani, agricultura intensivă a acoperit o mare parte din insulă cu câmpuri verzi, goale. Și cred că și în Transilvania se întâmplă acest lucru – și se întâmplă rapid. Irlanda a trecut printr-o schimbare rapidă în agricultură și toate gardurile vii vechi, toate câmpurile sălbatice au fost desființate pentru a face loc unor loturi mari. Da, iarba este în continuare verde, dar nimic nu mai trăiește acolo.

În Irlanda, nu avem animale sălbatice mari. Nu avem lupi și urși și râși, ca în România. Voi sunteți norocoși. Animalele noastre sunt mici și greu de văzut.

Am locuit pe coasta de est, la sud de Dublin, într-o oraș mic. La marginea suburbiei erau câmpuri ondulate, cu copaci și cu munții în depărtare. Avem munții Wicklow aproape de noi, seamănă un pic cu peisajul Brașovului. Acea zonă era mereu tărâmul misterios pe care voiam să-l explorez, privind din suburbie spre câmpuri și munți și păduri. 

Îmi amintesc că unii oameni aveau grădini cu mici păduri. Nu ai nevoie de o zonă mare pentru a te pierde în imaginație, stând în păduri mici și liniștite, doar bucurându-mă de sunete și căutând ascunzători, ca mulți copii de pretutindeni.” 

Transilvania e fascinantă pentru străini. Despre cum a luat naștere documentarul Wild Transylvania

„Realizarea unui film durează de obicei doi-trei ani, așa că trebuie să ne întrebăm dacă merită să petrecem atât de mult timp pe un anumit subiect. Alegem temele cu grijă și căutăm să avem o conexiune personală. De asemenea, ne dorim să prezentăm ceva interesant și extraordinar. Transilvania este atât de interesantă și extraordinară pentru noi, străinii, încât suntem uimiți de ceea ce aveți acolo. Desigur, când trăiești într-un loc, acesta poate părea familiar pentru că ești obișnuit cu el.

Povestea realizării unui film în Transilvania a început acum 12-15 ani, când am făcut o serie despre viața sălbatică pentru televiziunea irlandeză. Am adus un fotbalist irlandez foarte cunoscut în România// Este vorba de fostul internațional Niall Quinn. // în Transilvania, în Brașov, pentru a vedea urșii în sălbăticie. Soția mea a mers acolo pentru filmări, eu nu am fost. S-a întors absolut impresionată și a spus că acest loc este incredibil și că trebuie să facem ceva aici. I-au plăcut atât oamenii, cât și locul, și a spus că trebuie să ne întoarcem.

A durat zece ani pentru a realiza acest documentar. Este nevoie de timp pentru a obține finanțare pentru proiecte, dar în cele din urmă am obținut banii și sprijinul multor canale din întreaga lume (americane, germane, franceze, austriece, irlandeze) pentru a reveni în Transilvania. 

Există, de asemenea, o conexiune irlandeză cu Transilvania. Știu că aici, în mod înțelept și lăudabil, nu se insistă prea mult pe mitul Dracula, pe când pentru restul lumii, asta e tot ce se știe despre Transilvania. În Irlanda, eram conștienți de acest lucru, pentru că scriitorul Bram Stoker, autorul cărții Dracula, este din Dublin. Am crescut auzind despre cărțile celebre ale lui Stoker.”

Fauna din Transilvania începe să dispară în alte colțuri de lume

„Noi, străinii, suntem îndrăgostiți de Transilvania pentru că aveți păduri și o faună sălbatică uimitoare, lucruri care dispare de peste tot. Transilvania este un loc deosebit. O mare parte din succesul ei se datorează faptului că există spațiu pentru ca aceste creaturi să trăiască normal, alături de lanțuri muntoase fabuloase. 

În Irlanda, cei mai înalți munți au doar 1.000 de metri, așa că, venind în Transilvania, sunt uimit că nu este pe lista obligatorie de vizitat pentru orice turist european. Cred că în anii următori va deveni o destinație de top. Ne place să o descoperim tot mai mult.”

Wild Transylvania este într-o mare măsură destinat unui public internațional

„Există o mulțime de filme despre fauna sălbatică din România, și am colaborat cu minunații Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, organizatorii festivalului Lynx. Însă nu cred că au fost multe filme doar despre Transilvania, ceea ce face acest proiect special. Filmul este destinat unui public internațional și, ca outsider, te simți uneori stânjenit venind într-o țară străină, mai ales când există mari realizatori de filme locali precum Dan și Cosmin, te gândești că s-ar putea să pară superficial.

Totuși, aducem o perspectivă exterioară și considerăm că Transilvania este uimitoare. Filmul oferă o introducere pentru americanii sau europenii care nu știu prea multe despre această regiune, prezentând cele mai bune părți ale locului.”

Accesul la lumi pe cale de dispariție

„În filmele noastre, încercăm să împletim puțin din cultura și istoria locală într-un mod facil. Deși este un film despre fauna sălbatică, este util ca cei care nu știu nimic despre zonă să afle puțin despre istorie și cultură. Alte filme despre fauna sălbatică omit aceste aspecte, concentrându-se exclusiv pe animale, fără a prezenta oamenii, istoria sau orașele și satele interesante. În filmul nostru, includem aceste elemente, astfel încât sperăm ca publicul străin să aprecieze și să descopere frumusețea orașelor de deal și a numeroaselor biserici intacte.”

Transilvania, țara lupilor…

„Am iubit munții Transilvaniei. Să urci în munți, să te pierzi fără a vedea orașe sau sate și fără a auzi trafic, este incredibil. Întâlnirea cu oamenii munților precum păstorii, care trăiesc în echilibru cu mediul lor, mă uimește de fiecare dată. 

Unul dintre subiectele interesante din film – și știu că este important pentru voi – este gestionarea lupilor și urșilor în lumea modernă. În Irlanda, ultimul lup a fost ucis acum 300 de ani. Uneori, biologii sugerează reintroducerea lupilor, deoarece oile, caprele și cerbii sălbatici consumă excesiv vegetația. Reacțiile sunt intense – nu am avut lupi de secole. În schimb, în Transilvania, există mulți lupi, dar sunt foarte greu de văzut – se ascund bine în păduri. Am petrecut doi ani încercând să obținem imagini cu lupi și am reușit să capturăm doar câteva fotografii. Sunt extrem de precauți.”

… și a urșilor

„Urșii sunt o poveste diferită. În România, oamenii trăiesc zilnic cu urșii, fiind parte integrantă a peisajului. Deși ocazional pot fi o problemă, românii gestionează situația pragmatic. Însă, în lumea modernă, abordările se schimbă. Va fi interesant de urmărit cum Transilvania se adaptează noilor idei despre gestionarea faunei sălbatice și dacă problemele vor crește. Fundația Conservation Carpathia lucrează pentru a gestiona și atenua aceste probleme, o inițiativă fantastică pentru conservarea sălbăticiei.

Așa cum am spus, tot mai mulți oameni vor dori să viziteze Transilvania. Nu vrei autobuze pline de turiști, ci călători interesați de cultură, care preferă să stea în pensiuni locale în loc de hoteluri mari. Cel mai mare impact pentru mine a fost întâlnirea cu oamenii. Aș locui în Transilvania. Nu-mi venea să cred cât de prietenoși, interesați, deschiși și relaxați erau.”

Umorul – firul roșu dintre România și Irlanda

„Mi se par că irlandezii și românii au același tip de umor. Mai cred că, în ambele țări, oamenii sunt inițial destul de rezervați dar, pe măsură ce îi cunoști mai bine, devin foarte deschiși și sinceri. Asta se datorează în parte istoriei lor. România, și în special Transilvania, au avut o istorie dificilă, la fel ca Irlanda, cu colonialism și foamete. Deși acum ne descurcăm bine, aceste experiențe au un impact asupra psihicului. Mereu m-am întors spunând cât de minunați sunt oamenii de aici. Pe lângă fauna sălbatică impresionantă și toate celelalte aspecte, acest lucru a avut un impact major asupra mea.”

Când trăiești zilnic într-un loc frumos, s-ar putea să nu-i mai realizezi pe deplin valoarea

„Localnicii se pot obișnui, în timp, cu frumusețea unui loc. Pentru un străin, însă, totul pare incredibil. Filmul nostru poate ajuta oamenii să aprecieze mai mult ceea ce au. De exemplu, tăierea pădurilor pentru agricultură aduce beneficii pe termen scurt, dar pe termen lung nu este o soluție viabilă. Comoara naturală existentă nu poate fi recuperată dacă este pierdută, iar Transilvania este norocoasă că încă o deține. 

Este esențial să se păstreze specificul satelor și a locuitorilor. Pensiunile și restaurantele locale ar trebui să fie cele care beneficiază, nu marile lanțuri hoteliere. În Irlanda, există mai puțin de 1% păduri tradiționale și aproape nimic din acea pădure nu a rămas intact. Mediul se depopulează și cerul devine tot mai tăcut, ceea ce nu este ideal.”

Schimbările climatice afectează și munca unui documentarist

„Am făcut filme în toată lumea, de la Polul Nord la Polul Sud, pe Everest, prin Sahara, prin Pasajul de Nord-Vest și Nord-Est și prin Siberia. Schimbările sunt dramatice și evidente peste tot pe unde am fost în ultimii 10-15 ani – și nu am nicio îndoială că se întâmplă.

Irlanda are un climat foarte blând, așa că mulți oameni spun că nu este mare lucru. Aceeași percepție există și în România. Sunteți norocoși să aveți un climat favorabil, dar acesta se schimbă. Îmi amintesc că am zburat în București și taximetristul comenta într-o zi toridă de mai despre temperaturile neobișnuite și căldura extremă.

Unul dintre motivele pentru care nu am obținut aproape nicio imagine cu lupi a fost lipsa zăpezii în iarna de acum doi ani. Am instalat camere pe creste, pe traseele identificate de experți ca fiind urmate de lupi fiindcă zăpada adâncă din păduri este dificil de traversat. An după an, am reușit să-i prindem pe camere. Însă în ianuarie 2021, am primit un mesaj de la unul dintre colaboratorii noștri, Remus, care arătă termometrul la peste 20 de grade Celsius. A fost o iarnă neobișnuit de caldă și fără zăpadă, iar lupii nu au mai urmat traseele obișnuite și au ocolit astfel camerele noastre. Schimbările climatice au un impact direct asupra muncii noastre. Deși am investit mult efort în instalarea acestor capcane de cameră, clima ne-a afectat zilnic în moduri neașteptate și dificile.

Am o soră care trăiește în nordul Spaniei, unde iarna nu mai au apă. În martie, temperaturile ajung la 28 de grade și este prea cald pentru a sta afară. Ea spune că nu mai poate trăi acolo mult timp din cauza lipsei apei și a costurilor în creștere. Nu înțeleg scepticii schimbărilor climatice, dovezile sunt peste tot. Însă dacă cineva nu vrea să creadă, este greu să fie convins.”

Provocările unui realizator de documentare despre natură

„Am realizat o serie despre călătoriile nomade din lume, urmărind ultimii nomazi, oamenii care încă se mută anual. Am petrecut patru luni în Rusia cu neneții, oamenii arctici care trăiesc în nordul Siberiei. A fost incredibil de provocator, deoarece aceștia trăiesc în corturi tradiționale, chumuri, cu întreaga familie extinsă într-un singur cort. Echipa de filmare, formată din doi membri, a trebuit să se adapteze. În prima săptămână ne-am obișnuit să dormim toți îngrămădiți într-un cort, la temperaturi de minus 40 de grade. După o săptămână, ne-a plăcut și ne-am adaptat.

Am realizat și multe filme de alpinism și, odată ce te obișnuiești cu dificultățile, te poți bucura de aer liber și de sălbăticie. A fost o experiență provocatoare, dar întotdeauna merită.”

Noile tehnologii revoluționează documentarele despre viața sălbatică

„Acum, toată lumea știe că poți obține imagini incredibile de la camere GoPro și alte camere de mici dimensiuni. Paradoxal însă, cel puțin în cazul meu, deși credem că echipamentul va deveni mai ușor și mai facil de utilizat, se pare că devine din ce în ce mai greoi. Poate din motive de snobism sau pentru că vrem cele mai bune camere și obiective, ajungem să folosim echipamente foarte grele. Însă, când urmărești un animal prin pădure cu un trepied și o cameră imensă, devine dificil să te miști.

Așadar, poți obține calitate aproape cinematografică de la un GoPro sau un iPhone, dar totuși ajungem să folosim echipamente grele. Principalul meu cameraman din Irlanda preferă echipamentele grele, ceea ce duce la dezbateri constante între noi, deoarece eu le prefer pe cele ușoare.

Dronele au revoluționat și ele fotografia aeriană, în general, datorită simplității lor de utilizare. Acum, camerele și dronele termale permit găsirea faunei sălbatice, ceea ce reprezintă o adevărată revoluție. Înainte, căutai animale cu ochiul liber într-o pădure sau pe un lanț muntos, dar acum, cu o dronă termică, animalele ies în evidență ca mici puncte albe, ușor de localizat.

Aceste tehnologii au un impact mare, dar multe aspecte ale filmării se rezumă încă la timpul petrecut pe teren și la trudă. Timpul petrecut efectiv pe teren rămâne esențial pentru a surprinde imaginile dorite.”

O cauză bună, dar care poluează mult

„În prezent, lucrez împreună cu echipa mea în Irlanda la un proiect despre zona locală Connemara. Este o regiune faimoasă la nivel internațional, situată pe coasta de vest a Irlandei, cunoscută pentru peisajele sale frumoase, insulele și plajele sale. Venind din Transilvania, cu bogăția ei naturală, este interesant să vedem contrastul cu Connemara, care este foarte săracă în faună sălbatică. Încercăm să găsim ultimele rămășițe de faună sălbatică într-o zonă care a fost intens pășunată și unde aproape nimic din pădurile originale nu a rămas.

La nivel internațional, începem să ne simțim vinovați pentru călătoriile frecvente, care ard multe mile aeriene. Este o cauză bună, dar consumă mult combustibil. Unul dintre lucrurile pe care le vom face în viitor este să minimizăm deplasările. Vom încerca să ne mutăm în locul unde filmăm și să rămânem acolo pentru perioade mai lungi, poate revenind doar o dată sau de două ori. Este o dilemă modernă pe care încercăm să o gestionăm.”

Documentarele te ajută să înțelegi starea naturii

„Cred că documentarele joacă un rol esențial în creșterea conștientizării privind fauna sălbatică și starea mediului. Sperăm că oamenii se uită, se bucură și înțeleg mai bine dificultățile pe care le întâmpină aceste creaturi în supraviețuirea lor, realizând în același timp impactul negativ al activităților umane. Sperăm că telespectatorii, fie că se uită la televizor sau online, se vor îndrăgosti de lumea sălbatică și vor fi motivați să o protejeze.

În trecut, emisiunile despre fauna sălbatică abordau rareori subiecte de mediu, dar acum este din ce în ce mai necesar să includem aceste aspecte. Trebuie să găsim un echilibru între prezentarea faunei sălbatice și evidențierea problemelor de mediu. Filmele strict despre mediu sunt foarte importante pentru a ajunge la inima problemelor. În cazul nostru, realizăm un film despre fauna sălbatică din Transilvania, atingând în același timp subiectele de mediu într-un mod subtil. Sperăm că acest film va avea valoare și va evita să îi bombardeze pe oameni cu vești proaste, ci mai degrabă să le arate frumusețea naturii și să-i inspire să o protejeze.”