Ce e proiectul Neuroștiință la clasă și de ce a fost criticat de experți?27 min read

Oamenii de știință spun că podcastul are informații „fundamental greșite”, autorul proiectului că ei au înțeles greșit, iar Ministerul Educației că nu s-a interesat de calitatea informațiilor. Cine are dreptate?

Cel mai recent conflict din zona educației e despre un proiect susținut de Ministerul Educației care a fost criticat, într-o scrisoare deschisă, de trei experți pentru că are informații greșite, limbaj colocvial și pentru că are în spate un om care n-are pregătire de specialitate.

Ministerul le-a răspuns„Precizări privind parteneriatele și inițiativele educaționale sprijinite de Ministerul Educației”, edu.ro că nu a verificat calitatea informațiilor, ci doar dacă legea educației e respectată.

E vorba despre proiectul Neuroștiință la clasă, inițiativă a podcastului Mind Architect și a lui Paul Olteanu,Site-ul să oficial e paulolteanu.ro care a fost lansat la finalul lui septembrie și care este susținut de Ministerul Educației. Proiectul își propune să aducă neuroștiința aplicată în sălile de clasă și „să facă din cunoașterea de sine o practică uzuală în viața de zi cu zi a elevilor”.

Pe site-ul proiectului, profesorii se pot înscrie și vor avea acces la mai multe ghiduri în care li se recomandă exerciții pe care să le facă împreună cu elevii, ca să le explice anumite concepte din neuroștiință. Aceste ghiduri sunt însoțite de episoade ale podcastului Mind Architect.

Andrei Miu, profesor universitar de neuroștiințe cognitive la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Dragoș Iliescu, profesor universitar de psihologie la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității din București, și Raul Mureșan, cercetător în domeniul neuroștiinței la Transylvanian Institute of Neuroscience, au trimis o scrisoare deschisă„Erori științifice fundamentale din podcastul Mind Architect și programul Neuroștiința la Clasă” ajung la elevi, cu susținerea Ministerului Educației – avertizează într-o scrisoare deschisă cercetătorii Andrei Miu, Raul Mureșan și Dragoș Iliescu”, edupedu.ro către Ministerul Educației, în care au spus că podcasturile pe care se bazează proiectul au informații greșite, prezentate de un om care n-are pregătire de specialitate și care folosește un limbaj „nereprezentativ pentru comunicarea științifică și nepotrivit pentru lecții la clasă”.

Scrisoarea a creat două tabere – una care se leagă de profesori pentru că spun că limbajul mai relaxat nu e bun pentru copii și una care îi critică pe autorii proiectul pentru că dau informații greșite și cheltuie bani publici.

Situația era neclară. Nu știam dacă profesorii care au semnat scrisoarea chiar propuneau folosirea unui limbaj plin de termeni științifici, foarte greu de înțeles pentru elev, dacă podcastul e ascultat sau nu la clasă și dacă proiectul primește bani publici de la Ministerul Educației.

Informațiile nu sunt simplificate, ci sunt greșite

Am vorbit cu Andrei Miu, profesor universitar de neuroștiințe cognitive la Universitatea Babeș-Bolyai și semnatar al scrisorii deschise trimisă către Ministerul Educației, și cu Paul Olteanu, vocea din spatele podcastului Mind Architect și unul dintre inițiatorii proiectului Neuroștiință la clasă, ca să înțelegem mai bine care-i situația.

Andrei Miu spune că podcastul are greșeli fundamentale și că poate să îi facă pe copii să înțeleagă complet greșit modul în care funcționează creierul uman.

„Copiii pot fi îndoctrinați cu ceea ce s-ar numi fake news științific. Îi lași cu niște idei greșite despre modul în care funcționează creierul”, spune Andrei Miu.

După ce el și colegii lui au ascultat toate episoadele din Mind Architect de pe site-ul proiectului, Miu spune că problema nu e că podcastul ar avea informații simplificate, ci că prezintă lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea.

Un exemplu dat în scrisoarea deschisă și explicat de profesorul Miu este cel al teoriei creierului triunitar. E unul dintre cele mai răspândite mituri științifice„You Don’t Have a Lizard Brain”, thebrainscientist.com și cel de la care s-a răspândit ideea că omul ar avea un „creier reptilian”.

Teoria aceasta nu mai e de actualitate. E abandonată de decenii. Conform ei, șobolanul n-ar trebui să aibă cortex prefrontal. Păi are. Creierul nu s-a format în trei etape succesive de evoluție.

Andrei Miu, Universitatea Babeș-Bolyai

Într-adevăr, ideea greșită depistată de profesori apare în al doilea episod al podcastului, care e material de suport pentru toate ghidurile, de la clasa a III-a la clasa a XII-a.

Inclusiv în ghidul„Ghid de pe site-ul proiectului”, neurostiintalaclasa.ro pentru profesori alăturat episodului din podcast se menționează că obiectivul lecției este că „elevii vor afla cum funcționează creierul lor și despre modul în care cele două personaje (n.r. Călărețul, nume dat neocortexului și Elefantul, nume dat sistemului limbic și creierului reptilian) le ghidează acțiunile, senzațiile și emoțiile”.

După cum explică și profesorul, nu e vorba despre o simplificare, ci de o informație greșită despre creierul omului. Altfel spus, oamenii nu au un creier reptilian și copiii nu ar trebui să creadă în asta.

Miu spune că altă greșeală pe care a depistat-o în podcast e că se pune accent pe un „localizaționism, care este depășit de 30 de ani”. Altfel spus, se susține că sentimente și procese psihice sunt cauzate de o structură nervoasă sau de anumite substanțe din creier (serotonină, dopamină etc.).

Profesorul Miu spune că esența neuroștiinței este ca oamenii să înțeleagă că interacțiunea și comunicarea dintre structurile nervoase sunt caracteristicile principale ale creierului. Nu există o parte din creier care să fie responsabilă de un singur lucru sau de o singură emoție.

„Limbajul colocvial” versus limbajul științific

Dar detaliul din scrisoare care a fost criticat de cei mai mulți oameni a fost faptul că specialiștii s-au legat de limbajul folosit în podcast.

Într-adevăr, o problemă a sistemului de educație din România e că elevii sunt puși să învețe pe de rost informații tehnice care cel mai probabil n-o să îi ajute niciodată. În general, limbajul informal, mai relaxat, e cel folosit de educatori care chiar reușesc să facă, de exemplu, din matematicăNumberphile este unul dintre cele mai vizionate canale de matematică de pe youtube.com ceva interesant, în loc de ceva foarte plictisitor.

Andrei Miu spune că nu sugera ca elevii să învețe concepte extrem de complicate, care îi pot ajuta doar pe cercetători.

„Prin limbaj științific ne referim la claritate și concizie, nu la jargon științific”, spune el.

Cu toate acestea, el spune și că i se pare că elevii ar trebui să primească un exemplu de „vorbire ordonată” și coerentă.

„Nu sunt de acord că trebuie să vorbim ca pe marginea șanțului ca să ne înțeleagă toată lumea. Putem vorbi clar, concis și simplu, pe înțelesul tuturor”, explică el.

Altă critică pe care a primit-o scrisoarea trimisă Ministerului Educației e că în ea se spune că Paul Olteanu nu e specialist, dar și-a propus să explice lucruri dintr-un domeniu extrem de complicat.

Mulți dintre cei care au podcasturi sau canale de YouTube unde promovează știința și o explică pe înțelesul tuturor nu sunt oameni care au pregătire de specialitate în domeniile despre care vorbesc, dar lucrul pe care îl au în comun este că apelează la specialiști ca să verifice informațiile pe care le transmit. Ei știu să comunice, oamenii de știință și experții știu adevărul științific. Nu sunt două tabere diferite, ci mai degrabă două grupuri care pot să facă o echipă perfectă,să ajute știința să ajungă la mai multă lume.

Miu menționează faptul că podcastul n-ar fi avut probleme dacă cei care îl produc s-ar fi consultat cu oameni de știință. Problema constă în faptul că, uneori, un nespecialist care citește cărți de popularizare a științei nu poate să înțeleagă un fenomen la un nivel care să îi permite să-l explice și să decidă care e esența și care sunt detaliile.

Paul Olteanu spune că Mind Architect nu face asta. Informațiile din episoade nu sunt verificate de specialiști, dar sunt preluate din cărți de popularizare a științei care sunt scrise de specialiști. Realizatorul podcastului nu e nici el specialist în domeniu (și nici nu pretinde că este).

Totuși, Olteanu spune„Despre Paul Olteanu”, paulolteanu.ro că a absolvit programul „The Neuroscience Academy”, un curs online care îți oferă o certificare și care e ținut de Sarah McKay, o expertă în neuroștiință. Cursul menționează faptul că teoria „creierului reptilian” e doar un mit.„Rethinking the reptilian brain”, drsarahmckay.com Chiar dacă a absolvit programul lui McKay, în primul episod din Mind Architect autorul prezintă„Sezonul 1, Episodul 1 din Podcastul Mind Architect. De la minutul 1:20”, open.spotify.com acest mit ca o „normă în știință”.

Cum funcționează de fapt proiectul? Podcastul e ascultat de copii?

Olteanu spune și că profesorii au înțeles greșit modul în care funcționează proiectul.

„Proiectul Neuroștiința la clasă are două componente: un episod de podcast care este pentru profesor și un ghid cu exerciții și aplicații”, explică omul din spatele podcastului Mind Architect.

Dacă vrea, un profesor poate să dea play la clasă la episodul suport. În ghiduri sunt selectate intervalele din episod care sunt relevante pentru o anumită plajă de vârstă, intervale selectate de consilieri școlari cu pregătire în psihologia copilului. Noi nu le-am făcut de capul nostru, pentru că eu nu am expertiză ca să spun ce poate să înțeleagă un copil de clasa a III-a și ce poate să înțeleagă unul de clasa a XI-a. Episodul de podcast e cea mai puțin relevantă parte din proiectul Neuroștiință la clasă.

Paul Olteanu, Mind Architect

Deci copiii nu sunt obligați să asculte podcastul la clasă și nici să intre în contact cu „limbajul colocvial” folosit. El e recomandat pentru profesori, care ulterior pot să prezinte informațiile de acolo oricât de formal și-ar dori.

Paul Olteanu a explicat și în ce constă parteneriatul cu Ministerul Educației. Cei din spatele proiectului Neuroștiință la clasă nu primesc niciun ban de la stat. Singurul ajutor primit de la Minister este faptul că el dă legitimitate demersului.

„Ministerul trebuie să trimită un mesaj către inspectorii școlari, care apoi vor informa directorii de licee că există programul nostru și că oricine crede că e valoros poate să intre pe site ca să afle mai multe”, spune Olteanu.

În plus, el subliniază o greșeală din scrisoarea deschisă a profesorilor care spuneau că la începutul podcasturilor oamenii sunt încurajați să intre pe site-ul Mind Architect, acolo unde pot să cumpere abonamente, deci Ministerul promovează o inițiativă privată.

Olteanu spune că ideea aceasta apare doar la finalul episoadelor, nu la început și că, probabil, niciun profesor nu l-a difuzat până la outro-ul în care se cer donații.

Revenind însă la esența acuzațiilor, Paul Olteanu a spus că nu i-a fost clar unde a greșit. Dacă greșelile semnalate de profesori „se dovedesc a fi problematice”, are tot interesul de-a le corecta.

„Dacă prin greșeli sau erori fundamentale înțelegem simplificările din podcast, noi nu le considerăm greșeli, pentru că nu am produs un material pentru specialiști, ci pentru publicul larg”, spune el. În plus, Olteanu spune că înțelege că teoria creierului triunitar a fost demontată, dar că a împrumutat-o „de la un profesor de psihologie care predă la Universitatea din New York”.

Profesorul la care se referă este Jonathan Haidt, autorul al cărții Ipoteza fericirii, dar care nu predă psihologie, ci Ethical Leadership la o facultate de business.

Olteanu menționează și că, într-adevăr, podcastul este mai simplificat în primul sezon, dar că discuția avansează și se nuanțează. Cu toate astea, materialele sugerate în proiectul Neuroștiință la clasă sunt doar episoade din primul sezon al podcastului.

Mind Architect – podcast de neuroștiință sau de dezvoltare personală?

În comunicatul de presă transmis de autorii proiectului ca răspuns la scrisoarea deschisă a celor trei experți se clarifică alt aspect important. Neuroștiință la clasă e un proiect care se concentrează mai mult pe dezvoltare personală bazată pe neuroștiință aplicată, decât pe predarea unor concepte extrem de complicate din neuroștiință.

„Poziționarea noastră a fost dintotdeauna aceea de podcast de dezvoltare personală despre neuroștiință și psihologie aplicate în viața de zi cu zi”, se menționează în comunicat.„Reacția organizatorilor “Neuroștiința la clasă” cu privire la erorile științifice aduse în fața elevilor prin podcastul Mind Architect, greșeli semnalate de 3 oameni de știință: “Împreună putem contribui la educația unei generații care va fi, poate, mai senină, mai blândă cu sine și cu greșelile celor din jur” / Ce spune echipa sa despre lipsa de studii în domeniu în cazul Paul Olteanu”, edupedu.ro

Faptul că podcastul nu e unul pentru specialiști nu înseamnă că nu trebui să se bazeze pe informații corecte și actuale. Unii oameni care îi criticau pe semnatarii scrisorii se legau de o chestiune discutabilă – dacă limbajul colocvial e eficient în educația copiilor – ca să discrediteze tot conținutul scrisorii și să ignore expertiza pe care o au cei trei specialiști.

Dar scrisoarea vorbește despre niște erori științifice, iar cei care le semnalează sunt experți din domeniu. Deci nu e vorba de părerea lor, ci de lucrurile pe care le-au studiat și pe care le cunosc, despre adevăruri științifice.

Totuși, informațiile științifice factuale pot fi livrate și de oameni care nu au pregătire științifică, dar care sunt ajutați și consiliați de oameni de știință.

Pe scurt, ce s-a întâmplat e că niște experți au atras atenția că într-un produs susținut de Ministerul Educației există niște greșeli. Dacă nu ai pregătirea lor, e imposibil să-i contrazici. Greșeala din scrisoarea lor e că au presupus că podcastul va fi ascultat de toți copiii care vor face parte din proiect, lucru care nu e adevărat.

Paul Olteanu a spus că nu a fost contactat de ei înainte de publicarea scrisorii, iar, din site-ul proiectului, nu se înțelege clar cum ar arăta o oră bazată pe proiectul Neuroștiință la clasă. De aici a pornit și critica adusă limbajului folosit de Paul Olteanu în podcast. Dar asta e doar o opinie. Poți să fii de acord că la școală trebuie să se folosească doar un limbaj elevat sau poți să te enervezi pentru că îți aduci aminte cât de plictisitoare au fost orele din care nu înțelegeai nimic, tocmai din cauza unui vocabular complicat fără niciun motiv.

Această discuție nu schimbă valabilitatea argumentelor legate de calitatea științifică. Pe de altă parte, faptul că unele materiale folosite în proiectul lui Paul Olteanu au greșeli nu înseamnă că inițiativa nu ar fi una onorabilă. Nu se întâmplă des ca mediul privat să se implice voluntar într-un proiect care are ca scop ajutarea elevilor și îmbunătățirea învățământului.

Lucrul care ar trebui să te intereseze indiferent dacă îți place sau nu inițiativa Neuroștiință la clasă e că Ministerul Educației, Sorin Cîmpeanu, a spus că specialiștii din cadrul Ministerului n-au fost interesați de acuratețea informației. Motivul? Neuroștiința nu este o disciplină din programa școlară.

Statul a fost interesat doar să vadă dacă un proiect care ajunge la copii respectă legea educației. N-a contat și, din răspunsul dat de Cîmpeanu, pare că încă nu contează faptul că elevii o să primească niște informații greșite.